1.

Introducere: Tradiție și Evoluție în Arhitectură

 Autenticitate și Vocabular Personal: Arhitectura este văzută ca o căutare a unui

vocabular personal autentic, unde forma, funcția, structura și semnificația sunt
inextricabil legate. "La baza acestei întreprinderi se află o preocupare pentru
autenticitatea unui vocabular personal, în care forma, funcția, structura și
semnificația sunt legate împreună cu o anumită convingere și caracter inevitabil".
 Tradiția ca Proces Dinamic: Tradiția nu este o dezvoltare liniară, ci un amestec de
expresii personale profunde și repetiții monotone. Se apropie cosmopolit și regional,
leagă principii cu noi soluții. Înțelegerea tradiției necesită abordări și instrumente
intelectuale diverse, cu accent pe capacitatea abstractizării arhitectonice de a lega
nivelurile de semnificație.
 Transformarea Tradiției: Tradițiile se transformă odată cu noi posibilități de
exprimare și probleme. Noile generații extind principiile moștenite în direcții proprii.
"Odată ce o tradiție a fost întemeiată, ea se transformă, pe măsură ce noi posibilități
de exprimare sunt percepute ca schimbări de valori, sau când se confruntă cu noi
probleme."
 Diversitatea Mișcării Moderne: După al Doilea Război Mondial, mișcarea modernă
s-a diversificat geografic și stilistic, incluzând figuri precum Alvar Aalto, Giuseppe
Terragni și Oscar Niemeyer, fiecare adaptând ideile de bază la contexte locale. Nu
exista un singur „stil internațional” care să acopere complexitatea mișcării.

2. Arhitectura lui Frank Lloyd Wright: O Interpretare Unică a Spațiului

 Casele Preriilor: Caracterizate de un sistem modular de rețea, folosirea "ecranelor

luminoase" din sticlă clară și colorată, plafoane joase, axe lungi și orientare spre
exterior. Unghiurile solare erau calculate pentru a maximiza încălzirea naturală.
 Reconsiderarea Spațiului Interior: Wright a modelat spațiul interior, accentuând
fluiditatea și deschiderea spre exterior, comparat cu influența lui Sullivan. "Această
modelare a lobby-ului interior înseamnă o reconsiderare a spațiului interior, atât în
ceea ce privește fluiditatea sa, cât și în ceea ce privește deschiderea spre exterior."
 Sticla ca Material Modern: Wright a promovat sticla ca material modern prin
excelență, capabil să opereze cu lumina în moduri diverse. "Mașina e cea care
conferă modernitatea acestor rare oportunități ale sticlei."
 Evoluția Stilului: De la tratarea orizontală la cea verticală, cu Price Tower din
Bartlesville, Oklahoma, ce a fost conceput ca un "copac care a scăpat din pădurea
deasă", o abatere de la stilul său tradițional.

3. De Stijl: Geometrie Strictă și Abstractizare

 Abstractizarea Picturii și Geometria: Mișcarea De Stijl (1917) a reunit pictori,

sculptori, designeri de mobilă și arhitecți într-o asociere liberă, ce promova
abstractizarea picturii și o geometrie strict rectangulară. Liderii au fost pictorii Piet
Mondrian și Theo van Doesburg, și arhitectul Gerrit Rietveld.
 Manifestele De Stijl: Lupta contra individualismului în artă, necesitatea unui
echilibru între universal și individual. "Scopul naturii este omul, scopul omului este
stilul".
 Neoplasticism: Accent pe relațiile pure dintre linii și culori pure, ca singura formă de
manifestare a forței universale.
 Linii Ortogonale: Limitarea expresiei neoplastice la elemente ortogonale, reflectând
criteriile fundamentale ale mișcării.
 Arhitectura Rațională: Arhitectura De Stijl cauta să exprime concepte înalte fără a
cădea într-un raționalism plat, preferând claritatea și proporțiile pure. "O arhitectură
bazată în mod rațional pe faptele de viață, ar fi, azi, total contrară arhitecturii de
până în prezent, sarcina sa stabilită va fi, în întregime, devotată unei metode de
creație tehnică, creând o formă clară și proporții pure pentru organisme."
 Deschideri Neo-plastice: Utilizarea spațiilor deschise, în care arhitectura depășește
forțele gravitaționale ale naturii. "Și prin aceste mijloace (înălțime, lărgime,
adâncime) abordează o expresie neo-plastică total nouă, în spații deschise."
 Simultaneitatea Picturii și Arhitecturii: În proiectul L’Aubette, Doesburg a
încercat să evoce efectul simultan al picturii și al arhitecturii, nu doar afișarea
desfășurării picturale.

4. Constructivismul Rus: Artă și Revoluție

 Cultul Mașinii: În contextul revoluției sovietice, cultul mașinii a devenit o doctrină a

credinței, asociată cu progresul istoric și social. Avangarda a formulat un limbaj vizual
adecvat aspirațiilor societății sovietice.
 Vladimir Tatlin: De la pictor de icoane la arhitect, a proiectat Monumentul
Internaționalei a Treia (Turnul lui Tatlin), o reluare a modelului raționalismului francez
folosind fierul.
 Konstantin Melnikov: A modificat programele în volume sculpturale dinamice,
crezând într-un limbaj fundamental al formelor pentru a ajunge la emoțiile
spectatorului. Casa sa din Moscova a fost considerată "formalist burgheză" în
perioada stalinistă.

5. Expresionismul: Emoție Interioară și Forme Biomorfe

 Anti-Impresionism: Expresionismul a fost o reacție la impresionism, legat de o

atitudine artistică cu rezonanțe interioare, spre deosebire de percepția senzitivă a
lumii exterioare.
 Hugo Häring: Adept al primatului funcțiunii, realizând un univers formal expresiv, cu
similitudini biologice.
 Rudolf Steiner: A introdus principiul metamorfozei, creând structuri fluide și
dinamice, ca în al doilea Goetheanum.
 Hans Scharoun: A fost un exponent fidel al expresionismului, cu o operă vastă,
relansată după al doilea război mondial.
 Eric Mendelsohn: A dat viață intuițiilor biomorfice, ca în Turnul Einstein, unde
structura nu era unitară, ci modelată ca o sculptură. A explorat relația dintre materie
și energie, legată de teoriile einsteiniene. "Funcțiunea plus mișcarea este
provocarea". Expresionismul a fost o mișcare radicală, urmărea o reînnoire spirituală
prin introspecție.

6. Bauhaus: Unificarea Artei și Mesteșugului

 Școala Bauhaus: O confluență de idei, oameni și forțe culturale și tehnologice ce a

oferit o viziune radicală, internațională și optimistă a viitorului.
 Obiectivul Inițial: Unificarea artei și meșteșugului, dar inițial nu însemna o
îmbrățișare a formelor industriale.
 Cursul Preliminar: Condus de Johannes Itten, a explorat culoarea, experimentele
formale și posibilitățile abstractizării.
 Structura Pedagogică: Curs preliminar, învățământ tehnic și studiul formei.
"Programa analitică a cursurilor ce durau trei ani şi şase luni era structurată în trei
secţiuni distincte, care se intercondiţionau parţial."
 Influența lui Van Doesburg: Designul lui Gropius pentru Bauhaus reflectă influența
lui Van Doesburg asupra modernismului.
 Critici: Suspectată pentru internaționalismul său, progresivitatea socială și noua
estetică, care contrastau cu tradiția germană.
 Valorile Bauhaus: Gropius, nu doar un arhitect de clădiri, ci și de valori umane, a
căutat să înzestreze tânăra generație cu judecată independentă.
 Simbolul Cristalin: Aluzie la viziunile mistice ale arhitecturii alpine ale lui Bruno
Taut.
 Mașina ca Mijloc de Proiectare: Bauhaus a considerat mașina ca fiind noul mijloc
de proiectare. "Bauhaus consideră mașina ca fiind noul nostru mijloc de proiectare și
caută să ajungă la un numitor comun cu ea."
 Conotații Medievale: Utilizarea cuvântului "Bauhaus" amintea de noțiunea
medievală de "Bauhutte" sau lojă masonică.
 Misiunea lui Itten: Să dea curs creativității individuale și să permită fiecărui student
să-și evalueze propria capacitate.
 Integrarea Artei, Mesteșugului și Tehnologiei: Bauhaus a dorit să fie locul unde
artiștii, arhitecții, inginerii, proiectanții și constructorii lucrau împreună.
 Abordarea Obiectivă: După 1923, abordarea Bauhaus a devenit extrem de
obiectivă, afiliată mișcării “Neue Sachlichkeit”.
 Dessau Bauhaus: O sinteză a artelor, meșteșugurilor și industriei într-o operă totală
de artă. Clădirea a devenit un manifest al noului limbaj abstract al modernismului.
"Fiind una dintre pr imele clădir i ale așa-numitului stil internațional, clădirea a
devenit atât de familiară și imitată, încât uneori uităm cât de radicală este într-adevăr
- manifestarea construită a noului limbaj abstract al modernismului."
 Dimensiunea Dinamică a Planimetriei: Suspensia și echilibrarea maselor,
încercarea de includere a celei de a patra dimensiuni.

7. Deutsche Werkbund: De la Normă la Formă

 Îmbunătățirea Educației Profesionale: Membrii Werkbund s-au dedicat

îmbunătățirii educației profesionale și au susținut producția industrială normativă.
 Peter Behrens: A creat un "manual de identitate" pentru AEG, utilizând experiența
Jugendstil.
 Fabrica de Turbine: O operă de artă, un templu al noii puteri industriale.
 Ruptura între Normă și Formă: A apărut odată cu poziționarea lui Muthesius, la
adunarea Werkbund, de la Koln în 1914.
 Fabrica de Pantofi Fagus: Gropius și Meyer au adoptat sintaxa Fabricii de Turbine
a lui Behrens, dar cu colțuri din sticlă.
 Preocupări Sociale: Gropius a argumentat în favoarea datoriei statului de a oferi
locuințe, cu preocupări pentru serializare și tipizare.
 Locuința Minimală: Gropius a căutat să combine producția industrială cu
construcția de locuințe minimală. "Dacă locuința minimală va fi realizată cu chirii pe
care populația și le poate permite, guvernului trebuie să i se ceară".

8. Funcționalismul și Importanța Luminii

 Siemensstadt: A fost un proiect de locuințe social-colective după distrugerile

primului război mondial, cu abordări diferite ale lui Gropius (funcționalism rațional) și
Häring (tratatare sculpturală a volumului).
 Industriaizarea Procesului de Construcție: Gropius s-a concentrat pe proiectarea
unor case low-cost.
 Teatrul Piscator: O soluție flexibilă și elegantă a lui Gropius, cu un auditorium
transformabil în diferite forme clasice de scenă. "O transformare completă a clădirii
are loc prin rotirea platformei scenei și parțial, a orchestrei, la 180 de grade."
 Lumina ca Element Control: Tadao Ando considera lumina un factor important.
 Betonul Aparent: Utlilizat de Ando pentru a accentua omogenitatea suprafeței.
"Pentru el betonul "este cel mai potrivit material pentru realizarea suprafețelor
materializate de razele soarelui..."

9. Mies van der Rohe: Mai Puțin Este Mai Mult

 Zgârie-nori de Sticlă: Mies este creditat cu proiectarea prototipului original al

zgârie-norilor din oțel și sticlă. "Pentru Mies sticla a fost o expresie a vârstei actuale a
industrialismului, deoarece el credea că o clădire ar trebui să fie „o declarație clară și
adevărată a timpurilor sale“."
 Spațiul Fluid: Conceptul de spațiu fluid, cu estomparea limitelor dintre interior și
exterior, a fost fundamental în filozofia sa de design. "El credea că arhitectura ar
trebui să cuprindă un flux continuu de spații, estompând limitele dintre interior și
exterior."
 Pereți Integrali din Sticlă: Au devenit o modalitate de a restabili legătura directă
cu natura.
 Materialul ca Instrument: Importantă era modalitatea de a folosi un material, nu
materialul în sine. "Trebuie să ne amintim că totul depinde de modul în care folosim
un material, nu de materialul în sine".
 Perioada "G": În perioada "G" a lui Mies, zgârie-norii săi din sticlă anticipau o
sensibilitate combinând obiectivitatea constructivistă cu un sentiment dadaist pentru
inovație.
 Evoluția Formei: De la zgârie-nori cu forme curbe la o accentuare a desfășurării
orizontale și rotirea planurilor.
 Weissenhofsiedlung: Mies a coordonat expoziția de prototipuri de locuințe, cu o
armonie a exprimării moderniste.
 Stilul Internațional: Aici, la Bauhaus, s-a conturat ceea ce va deveni ulterior Stilul
Internațional, și a fost promovat pe plan internațional în 1927.
 Contradicțiile dintre Simetrie și Asimetrie: Între tehnică și monumentalizarea ei.
 Idealizarea Coloanei: Începând cu anii 30, Mies a înlocuit coloana cruciformă cu
grinda și stâlpul în formă de I.
 Clădiri Înalte din Oțel și Sticlă: Mies a creat clădiri înalte în Statele Unite, folosind
principul "less is more".
 Restricția ca Stimul: Restricția a stimulat crearea unui spațiu unic, fără reazem
interior.
 Întoarcerea la Schinkel: Crown Hall însemna o întoarcere la tradiția lui Schinkel.
 Importanța Spiritului: Urmașii lui Mies au fost incapabili să sesizeze spiritualitatea
și delicatețea operei sale.

10. Le Corbusier: Mașina de Locuit și Orașul Radient

 Dom-Ino: Prototipul "Dom-Ino" a reprezentat o structură modulară, un standard

pentru locuințe, un "mecanism de locuit". "Dacă ne vom scoate din minte toate
conceptele depășite cu privire la locuințe, să privim chestiunea în mod critic obiectiv,
vom ajunge la “Machine a habiter”".
 Citrohan: Un joc de cuvinte de la numele unei companii auto, arătând că și casa
poate fi standardizată. "Arhitectura, pura creație a spiritului".
 Evoluția Structurii: De la modulul Domino la locuințe colective și mega-unități.
 Modulorul: Un instrument de dimensionare și proporționare a tuturor elementelor
componente ale unui sistem, bazat pe dimensiunile corpului uman. "Corbusier a
încercat să redefinească pitagoreica formulă a omului, măsură a tot și a toate".
 Villa Stein/de Monzie: O sinteză între confort, lux și estetică arhitecturală,
susținută de coloane dispuse într-o rețea ordonatoare. Fațadele sunt suspendate și
planul interior este liber.
 Unitatea de Locuit din Marsilia: A redefinit locuințele cu densitate ridicată, re-
imaginând un oraș în interiorul unui bloc. Structura celulară și străzile interioare.
 Principiile Urbanismului: Le Corbusier a pus bazele principiilor dezvoltării
urbanistice stabilite prin Carta de la Atena în 1933. Critica separării funcționale
radicale.
 ONU la New York: A fost construit pe baza unui proiect preexistent, ce a fost donat
ulterior organizației.
 Chandigarh: O nouă capitală a statului Punjab, cu o clară distribuție organică a
sectoarelor urbane și o repartiție rațională a arterelor de circulație.

11. Arhitectura Scandinavă: Romantismul Național și Modernismul Organic

 Romantismul Național: În Finlanda, Romantismul Național a devenit o forță

semnificativă.
 Eliel Saarinen: Arhitect influent în Finlanda și SUA.
 Gara Centrală din Helsinki: Reflectă Jugendstil-ul cristalizat.
 Gunnar Asplund: Biblioteca publică din Stockholm a marcat o cotitură în arhitectura
suedeză, abandonând romantismul național.
 Alvar Aalto: A studiat cultura mediteraneană, a trecut de la clasicism la modernism.
Biblioteca Viipuri a fost o transformare radicală. A devenit membru CIAM.
 Abordarea Umanistă: Interioare cu materiale naturale, culori calde și linii ondulate.
 Vila Mairea: O sinteză de influențe stilistice, de la modernismul finlandez la purism.
A fost un experiment ce s-ar dovedi util în proiectarea locuințelor de masă.
 MIT și Redbrick: Aalto a folosit cărămida roșie ca simbol al tradiției universitare în
Baker House.
 Trecerea la Lemn și Materiale Naturale: Considerată de Aalto de o importanță
mare pentru dezvoltarea arhitecturii.
 Principiile Planului Liber: Au stabilit apropierea organică a lui Aalto de arhitectură.
 Institutul de Pensii: Un vast complex birocratic, ce arată preocuparea lui Aalto de a
adăuga traiului cotidian o structură mai sensibilă.
 Dualitatea Compozițiilor: Divizarea în două părți grupate în jurul atriului, inspirație
din satele și fermele kareliene.
 Analogia cu Biologia: Arhitectura și detaliile sale au legătură, oarecum, cu biologia.
 Comparație cu Mies, Kahn și Johnson: Mies scotea în evidență axialitatea
compoziției, Kahn și Johnson mascas ordinea simetriei. Kahn a folosit opacitatea
cărămizii, Johnson reflexia sticlei.

12. Postmodernismul: Hibridizare și Complexitate

 Reacția la Modernism: Postmodernismul a contestat valorile și semnificația

arhitecturii moderne.
 Hibridizare și Ambiguitate: Elemente hibride, compromise, distorsionate, ambigue.
"Îmi plac elementele care sunt mai degrabă hibride decât "pure", mai degrabă
compromise decât "curate", mai degrabă distorsionate decât "simple"..."
 Codificarea Dublă: Transmiterea simultană a mai multor semnificații, ca în clădirea
Sony din New York.
 Isozaki Arata: A lucrat pentru Kenzo Tange, a proiectat Turnul din Mito, Japonia.
 Hans Hollein: A lucrat în toate componentele designului, cunoscut pentru muzeele
sale.
 James Stirling: Neue Staatsgalerie, o combinație de stiluri și elemente din secolul al
XIX-lea.
 Regionalism și Identitate Culturală: S-a îndepărtat de funcționalismul modern,
citând aspecte din trecut.
 Revenirea Coloanei: Coloana a fost readusă ca necesitate estetică, nu tehnologică.
 Regionalismul Critic: Refuză optimizarea normativă și utopismul naiv al Mișcării
Moderne timpurii. "Frampton consideră că această mișcare către un regionalism critic
poate recuceri, în această epocă a globalizării, un sentiment pierdut de „loc”."
 Dialectica Practicilor Arhitecturale: Experiența și Informația, Locul și Spațiul,
Arhitectonica și Scenografia, Natural și Artificial, Tactil și Vizual.
 Walden 7: O limită între impulsul critic și populismul ineficient, o arhitectură a
narcisismului.
 Regionalismul Eliberării: Manifestarea unei regiuni în acord cu gândirea emergentă
a timpului.
 Mario Botta: Opera lui este un exemplu reprezentativ de regionalism, concentrându-
se pe specificitatea unui loc. "Puterea culturii provinciale rezidă cu siguranță, din
capacitatea sa de a sintetiza potențialul artistic și critic al regiunii, în timp ce
reinterpretează și asimilează influențele culturale venite din exterior."
 Casele ca Elemente Definitorii în Peisaj: Botta a transformat casele în elemente
care definesc limitele peisajului, construind situl, nu adaptându-se la el.
 Tadao Ando: Beton aparent pentru a accentua omogenitatea suprafeței. Importanța
luminii. "Pentru el betonul "este cel mai potrivit material pentru realizarea
suprafețelor materializate de razele soarelui."
 Regionalismul Critic ca Practică Marginală: Un devotament pentru loc, refuzând
să abandoneze aspectele progresiste ale modernismului. "Dacă există un pivot
central al regionalismului critic ce poate fi izolat și formulat, atunci acesta este cu
siguranță devotamentul pentru loc, mai degrabă decât pentru spațiu".

13. Concluzii: Căile Arhitecturii Contemporane

 Optimizare Industrială vs. Închidere Monastică: Două căi majore pentru

arhitectura contemporană. Una caută optimizarea producției, iar cealaltă caută o
închidere de zidărie. "După părerea mea, unica speranță de a atinge un dis-curs
semnificativ în viitorul apropiat se află în contactul creativ dintre aceste puncte de
vedere ex-treme."
 Limitarea Spațială vs. Universalitate: Regionalismul critic mută accentul de pe
clădire ca obiect, pe teritoriul ce ia naștere prin amplasarea structurii pe sit.

Acest document oferă o imagine cuprinzătoare asupra mișcărilor arhitecturale

analizate, subliniind tensiunile și dialogul dintre diferitele abordări. De la căutarea
formei autentice și a vocabularului personal, la unificarea artei și meseriei și la
reacțiile postmodernismului, arhitectura a fost în continuă evoluție, mereu în
căutarea unor noi modalități de a înțelege și a transforma spațiul.
convert_to_textConvertiți în sursă