Sistemul osos

Structura sistemului osos este diversa si complexa. Corpul unui adult are intre 206 si 213 oase (ne
nastem cu 270 de oase, dar ulterior unele dintre ele vor fuziona, ceea ce explica reducerea numarului
acestora).[1] Toate aceste oase sunt sustinute si conectate intre ele de o retea de cartilaj, articulatii,
ligamente si tendoane.[4]

Oasele sunt structuri rigide, alcatuite din 2 tipuri de tesut: tesut osos compact sau tesut cortical si tesut
osos spongios sau tesut trabecular. Ele mai includ insa si:

osteoblaste si osteocite (responsabile de formarea osului);

osteoclaste (responsabile de resorbtia osoasa);

osteoid (un amestec de colagen si alte proteine);

saruri minerale anorganice;

nervi si vase de sange;

maduva osoasa;

membrane, inclusiv endostul si periostul.[2]

Exista 5 tipuri de oase in corpul uman:

oase lungi (ex: oasele membrelor);

oase scurte (ex: oasele incheieturii mainii);

oase plate (ex: oasele craniului);

oase sesamoide (ex: rotula);

oase neregulate (ex: oasele pelvisului).[2]

Scheletul uman se imparte in scheletul axial si scheletul apendicular. Scheletul axial este alcatuit din:

oasele craniului (oase craniene, oase faciale, oscioarele urechii interne, osul hioid);
oasele coloanei vertebrale (vertebre cervicale, vertebre toracice, vertebre lombare, coccis);

cutia toracica (stern si coaste).

Portiunea apendiculara a scheletului este alcatuita din:

centura scapulara (clavicula si scapula);

oasele extremitatilor superioare (humerus, radius, ulna, carpiene, metacarpiene, falange);

centura pelviana (oasele coxale);

oasele extremitatilor inferioare (femur, rotula, tibie, peroneu, tarsiene, metatarsiene, falange).[3]

Functiile sistemului osos

Sistemul osos joaca un rol crucial in sustinerea corpului, protejarea organelor vitale, permiterea miscarii
si stocarea mineralelor. Principala sa functie este aceea de a sustine corpul, conferindu-i forma si
asigurand mentinerea posturii. Fara oase, corpul nostru nu ar avea nicio structura rigida si nu ar putea
sustine propria greutate.

Un alt rol important al sistemului osos este protejarea organelor vitale. De exemplu, cutia craniana
protejeaza creierul de leziuni si traumatisme, in timp ce coastele si sternul formeaza cutia toracica,
oferind protectie pentru inima si plamani.

Sistemul osos permite miscarea prin intermediul punctelor de atasare ale muschilor la oase. Atunci cand
muschii se contracta, oasele se misca, permitand diverse tipuri de miscare. Articulatiile dintre oase sunt
esentiale pentru flexibilitatea si mobilitatea corpului, permitand miscarea in diferite directii.

Oasele au si un rol in stocarea si eliberarea mineralelor si nutrientilor pentru functionarea corecta a altor
sisteme din corp. Calciulul si fosforul sunt doua exemple de minerale esentiale stocate in oase.[3]

Afectiunile sistemului osos

Data fiind complexitatea sistemului osos, exista un numar mare de afectiuni care il pot afecta. Unele se
dezvolta in timp, altele apar din cauza unui traumatism ori al unei alte boli. Exemple de afectiuni asociate
cu sistemul osos sunt:
fracturile - sunt o consecinta comuna a traumatismelor si pot afecta oasele de orice varsta; pot fi extrem
de dureroase si pot duce la mobilitate redusa si la incapacitatea de a desfasura activitati de zi cu zi;

entorsele si luxatiile - inaintarea in varsta, traumatismele si bolile pot duce la intinderea si ruperea
tesutului conjunctiv;

osteoporoza - este o boala a sistemului osos caracterizata prin pierderea densitatii osoase si reducerea
rezistentei oaselor; principalele cauze ale osteoporozei includ deficientele nutritionale, in special in calciu
si vitamina D, varsta inaintata si predispozitia genetica;

artrita - reprezinta inflamatia articulatiilor si poate afecta si oasele adiacente; exista mai multe tipuri de
artrita, dar cele mai comune sunt osteoartrita si artrita reumatoida; prima este cauzata de uzura
articulatiilor, in timp ce artrita reumatoida este o boala autoimuna in care sistemul imunitar ataca
articulatiile; simptomele artritei pot varia de la durere si rigiditate pana la inflamatie si deformare a
articulatiilor; aceste afectiuni pot afecta calitatea vietii, limitand mobilitatea si cauzand durere cronica;

cancerul - se poate dezvolta atat in tesuturile osoase, cat si in celulele produse de oase;

deformarile coloanei vertebrale - includ cifoza (curbarea antero-posterioara a coloanei), lordoza

Sistemul osos, prin componentele si functiile sale complexe, constituie un suport vital pentru organism.
Nu doar ca asigura structura si mobilitatea corpului, dar protejeaza si organele vitale si depoziteaza
minerale si nutrienti. De aceea, afectiunile sistemului osos, precum osteoporoza, artrita sau fracturile,
pot avea un impact semnificativ asupra calitatii vietii. Insa, cu informatii corecte si o abordare preventiva,
prin dieta sanatoasa si stil de viata activ, multe dintre aceste probleme pot fi prevenite sau tratate
eficient.

În capitolul acesta va prezentăm sistemul osos la om. Sistemul osos face parte din programa examenului
de bacalaureat la antomie.

În opinia comună, scheletul uman are 206 oase (au fost înregistrate variații până la 213, pe seama
coastelor sau vertebrelor).

Aici găsești informații despre:

Scheletul uman - oasele capului și gâtului, trunchiului și membrelor

Bolile oaselor - deformările osoase (lordoza, cifoza, scolioza), fractura, entorsa și luxația
 Capitolul 2
Sistemul osos este alcatuit din totalitatea oaselor care
intra in componenta organismului.
Sistemul osos reprezinta partea pasiva a sistemului
locomotor care realizeaza [Link] legate intre
ele prin articulatii formeaza [Link] functie de
regiunile corpului scheletul se clasifica in: scheletul
capului, trunchiului si membrelor.

[Link] capului
Este format din 22 de oase si cuprinde: neurocraniul si
viscerocraniul.
a) Neurocraniul (cutia craniana)
Este formata din 8 oase late care adapostesc encefalul,
din care:
-4 sunt neperechi: osul frontal (al fruntii), oasele etmoid
si sfenoid asezate la baza cutiei craniene, osul occipital (al
cefei)
-2 perechi: oasele temporale (al tamplelor) si oasele
parietale (al boltii craniene)
b) Viscerocraniul
Este format din 14 oase, din care:
-2 neperechi: osul vomer, osul maxilarului inferior
(mandibula)
-6 perechi: oasele maxilare, palatine, nazale, lacrimale,
zigomatice, cornetele nazale inferioare
[Link] trunchiului
Cuprinde: coloana vertebrala, coastele si [Link],
coastele si regiunea toracala a coloanei vertebrale
formeaza cutia toracica (cusca).
a) Coloana vertebrala
Este formata din 33-34 vertebre articulate prin discurile
intervertebrale.
Cuprinde 5 regiuni: cervicala (formata din 7 vertebre),
toracala (formata din 12 vertebre), lombara (formata din
5 vertebre), sacrala (formata din 5 vertebre), coccigiana
(formata din 4-5 vertebre reduse).
Prezinta 4 curburi fiziologice:
-lordoza cervicala si lordoza lombara, cu convexitatea
dispusa posterior
-cifoza toracala si cifoza sacrala, cu concavitatea dispusa
posterior
Imagen
Imagen
b) Coastele
Sunt in numar de 12 [Link] oase lungi si se impart
in:
-coaste adevarate (primele 7 perechi, de la I la VII) care se
articuleaza direct cu sternul prin cartilajele costale proprii
-coaste false (urmatoarele 3 perechi, de la VIII la X) care
se articuleaza indirect cu sternul prin cartilajele celei de a
7 a coaste
-coaste flotante (ultimele 2 perechi) de la XI la XII, care nu
se articuleaza cu sternul
c) Sternul
Este osul pieptului, os lat alcatuit din: corp, manubriu si
apendice [Link] articuleaza cu claviculele si primele 7
perechi de coaste.
 Z

[Link] membrelor
Este format din scheletul centurilor si scheletul
membrelor propiu-zise.
a) Scheletul membrelor superioare
Centura scapulara
Leaga oasele membrelor superioare de scheletul
[Link] formata din omoplat (scapula) si
clavicula.
Scheletul membrului liber propiu zis
-scheletul bratului (humerus)
-scheletul antebratului (radius si cubitus)
-scheletul mainii (8 carpiene, 5 metacarpiene si 14
falange)
b) Scheletul membrelor inferioare
Centura pelviana
Leaga scheletul membrului inferior de cel al
[Link] formata din 2 oase coxale, care impreuna
cu osul sacrum si coccisul formeaza bazinul.
Scheletul membrului liber propiu-zis
-scheletul coapsei (femur)
-scheletul gambei, peroneul (tibie si fibula)
-scheletul piciorului (7 tarsiene, 5 metatarsiene si 14
falange)
-rotula (patela), osul genunchiului
Rolul sistemului osos
Sistemul osos indeplineste functii importante pentru
viata organismului.
Asigura statiunea bipeda a omului
Dau forma caracteristica corpului
Reprezinta locuri de insertie pentru muschi
Formeaza cavitati de protectie: cutia craniana
(adaposteste encefalul), canalul vertebral (adaposteste
maduva spinarii), cutia toracica (adaposteste inima,
plamanii si vasele de sange importante), bazinul
(adaposteste organe ale sistemelor digestiv, excretor si
reproducator)
Constituie depozit de saruri minerale
Prin maduva rosie contribuie la formarea elementelor
figurate ale sangelui
Oasele reprezinta parghiile cu rol in miscare
Cresterea in lungime si grosime a oaselor
In viata intrauterina (pana in luna a II a) scheletul
embrionului este abia schitat si este format din tesut
conjunctiv de consistenta membranoasa sau
cartilaginoasa.
Dupa aceasta data si dupa nastere acest tesut sufera
procese de osificare (osteogeneza) care consta in
inlocuirea tesutului vechi conjunctiv cu tesut osos nou.
Osificarea de membrana (osteogeneza de membrana)
consta in inlocuirea tesutului conjunctiv fibros cu tesut
osos
Osificarea endocondrala (osteogeneza endocondrala)
consta in inlocuirea tesutului cartilaginos cu tesut osos
Cresterea oaselor depinde de o serie de factori endocrini
(hormoni hipofizari, tiroidieni, sexuali), vitamine (A,C,D) si
de o alimentatie bogata in calciu si [Link] cresc
atat in lungime cat si in grosime.
[Link] in lungime
Este mai evidenta la oasele lungi (de exemplu. femur,
tibie, radius...etc).Se realizeaza cu ajutorul cartilajelor de
crestere care asigura formarea de tesut osos nou spre
diafiza prin osificarea endocondrala.
[Link] in grosime
Caracterizeaza toate formele de [Link] realizeaza prin
activitatea periostului care asigura formarea de tesut
osos nou de la exteriorul catre interiorul osului prin
osificare de membrana.
Notiuni elementare de igiena si patologie
[Link] osoase
Sunt cauzate de:
-suprasolicitari in timpul unor activitati
-incaltaminte stramta
-statul indelungat in picioare
-tinuta incorecta a corpului timp indelungat
a) Cifoza
Este caracterizata prin accentuarea curburii toracale a
coloanei vertebrale (cocoasa).Cauza este tinuta incorecta
a corpului timp [Link] mai des intalnita la
ceasornicari, cizmari, ciclisti, persoane care muncesc
stand in pozitie aplecata.
b) Scolioza
Consta in devierea laterala a coloanei vertebrale,
rezultatul fiind o asimetrie a trunchiului, caracterizat prin
ridicarea unui umar si coborarea [Link] este
pozitia incorecta a corpului.
c) Lordoza
Este caracterizata prin accentuarea concavitatii curburii
lombare a coloanei vertebrale.
d) Piciorul plat
Apare in timpul cresterii oaselor deoarece nu se formeaza
bolta piciorului, contactul piciorului se face pe toata
talpa.
Cauzele sunt statul in picioare timp indelungat si folosirea
unei incaltaminte necorespunzatoare.
[Link]
Fracturile consta in ruperea sau fisurarea oaselor si pot fi
inchise sau [Link] cazul fracturilor inchise pielea
ramane intacta; in cazul fracturilor deschise sunt afectati
muschii si pielea iar capetele osului ies la [Link]
sunt politraumatisme si [Link] manifesta prin
dureri, echimoze (vanatai), deformarea si scurtarea
regiunii.
[Link]
Se caracterizeaza prin intinderea sau ruperea
ligamentelor dintr-o [Link] cauzate de miscari
bruste, necontrolate si [Link] manifesta prin
dureri locale, echimoze si umflaturi ale articulatiei.
[Link]
Se caracterizeaza prin dislocari ale elementelor
componente ale unei articulatii, in special a suprafetelor
osoase articulare.
Luxatiile pot fi:
-luxatii traumatice, datorate unui traumatism (de
exemplu. caderea pe cot poate produce luxatia umarului)
-luxatii patologice, datorate unor infectii
-luxatii congenitale, indivizii se nasc cu ele