Unitatea de învăŃare II

Tematică:
Curs 4. Compunerea. Conversiunea.
Curs 5. Derivarea regresivă. Căi secundare. Calcul lingvistic.
Curs 6. RelaŃii interlexicale. Sinonimia.

Obiective:
- studenŃii vor surprinde tipologia compuselor româneşti;
- studenŃii vor enumera, defini şi vor diferenŃia între căile de înnoire
lexicală;
- studenŃii vor explica şi exemplifica relaŃiile interlexicale în planul
conŃinutului şi în planul expresiei.

Timp alocat: 10 ore

COMPUNEREA
Procedeu de formare a cuvintelor noi din două (sau mai multe) cuvinte
existente şi independent în limbă. Apar la toate părŃile de vorbire, cu excepŃia
articolului.
* În afara cuvintelor, pot fi folosite abrevieri ale unor cuvinte sau/şi, conform
unor interpretări, elemente de compunere (numite de unii lingvişti
prefixoide/sufixoide).
FaŃă de un grup sintactic (ex. zori de zi) compusele se raportează la:
unitate morfologică, unitate semantică şi comportament sintactic. Compusele pot
fi clasificate din mai multe puncte de vedere, legate mai ales de procedeul
formării şi originea lor.
Principalele criterii şi tipuri:
- Sintactic:
- parataxă (= juxtapunere) (ex. decret-lege, literar-muzical);
 - hipotaxă (= subordonare):
- subordonare atributivă:
- atributul este adjectiv (ex. coate-goale, vorbă-lungă, bună-credinŃă,
bunăstare);
- atributul este substantiv în genitiv (ex. floarea soarelui, ochiul-boului);
- atributul este substantiv în acuzativ cu prepoziŃie (ex. floare-de-colŃ, cal-de-
mare);
- compusul conŃine un complement (ex. fluieră-vânt, papă-lapte, zgârie-brânză
etc.);
- Originea compuselor:
- moştenite (puŃine), de ex. luceafăr, trifoi ş.a.
- împrumutate, de ex. binecuvântat ş.a.
- formate pe teren românesc, de ex. limba-soacrei, coate-goale ş.a.

CONVERSIUNEA (= conversie, schimbarea valorii gramaticale, transpoziŃie

gramaticală)
Este un procedeu specific gramatical şi constă din trecerea unui cuvânt de
la o parte de vorbire la alta.
Procedeul constă din: determinare şi distribuŃie.
Cele mai frecvente conversiuni:
- de la adjectiv la substantiv (ex. bunul, răul);
- de la adverb la substantiv (ex. binele);
- de la numeral la substantiv (ex. un zece);
- de la interjecŃie la substantiv (ex. un of);
- de la substantiv la adjectiv (ex. vremi copile);
- de la adverb la adjectiv (ex. fuge repede);
- de la adjectiv la adverb (ex. scrie frumos);
- de la substantiv la adverb (ex. doarme buştean).
O categorie aparte: trecerea de la nume proprii la substantive comune şi invers
(ex. damasc, olandă, amper, şampanie).
* Sunt frecvent întâlnite adjective provenite de la participii şi gerunzii (ex.
construit, -ă, suferind, -ă).

DERIVAREA REGRESIVĂ (= ~ improprie)

* Procedeul nu are o interpretare unitară, din cauza faptului că există două
situaŃii:
- eliminarea de afixe (ex. aniversa de la aniversa/re)
- eliminarea de afixe urmată de adăugarea unui morfem lexico-gramatical (ex.
şof/er > şof+a > şofa).
Principalele tipuri:
- derivare regresivă postsubstantivală:
Ex. pisic de la pisic/ă
mâŃ de la mâŃ/ă
alun de la alun/ă *multe denumiri de arbori de la
fruct
cais de la cais/ă
vişin de la vişină
ortoped de la ortopedie * profesie de la ştiinŃă
geolog de la geologie
- derivare regresivă postverbală (este o derivare de substantive):
Ex. auz, cânt, greş de la a auzi, cânta, greşi.
Un caz aparte: la radical se adaugă desinenŃa de feminin: bârf/i > bârf+ă >
bârfă.
- derivare regresivă postadjectivală (un procedeu mai puŃin productiv. Se
obŃin verbe şi substantive.)
Ex. catifela de la catifelat
bălŃa de la bălŃat
PROCEDEE SECUNDARE

Trunchierea (= scurtarea) cuvintelor, rămânând partea iniŃială sau finală.

Ex. proful, profa, diriga;
atelier foto(grafic); (Corne)lia;
trafic aero(nautic); Teo(dor)
Contaminarea (= aglutinarea)
Îmbinarea a două cuvinte din care provine unul nou; în general, există o
înrudire semantică între cele două cuvinte.
Ex. impuls + bold > imbold
cocor + stârc > cocostârc
Abrevierea (provenită din iniŃiale citite ca noi cuvinte)
Ex. C.F.R. > cefere
T.V.R. > tevere

REDUPLICAREA
Repetarea aceleiaşi silabe (cu valoare onomatopeică sau componentă a
unui cuvânt, de obicei nume propriu); de ex.: cu-cu, Gigi, Lili, Titi ş.a.
PROCEDEE MIXTE
Se folosesc cel puŃin două mijloace diferite de formare a cuvintelor.
Pentru părŃile alcătuite simultan prin două procedee (fără să existe şi un
cuvânt în care se recunoaşte unul din procedee) există şi termenul de
parasintetic; prin generalizare, se foloseşte, uneori, pentru orice cuvânt mixt.
Ex. îmbuna (nu există îmbun şi nici buna)
Calc lingvistic
Termen împrumutat din arta grafică, având sensul de „copie“, „imitaŃie“;
lingvistic, defineşte o îmbinare a mijloacelor interne cu cele externe şi se referă
la cuvinte şi unităŃi frazeologice.
Tipuri:
- calc lexical
- semantic (ex. rom. lume din lat. lumen „lumină“, după sl. sveată care înseamnă
şi „lumină“ şi „univers“, a luat şi sensul de „univers“);
- de structură (se împrumută forma internă, ex. rom. supraveghea după fr.
surveiller);
- calc gramatical (morfologic şi sintactic);
- calc frazeologic (pentru îmbinări frazeologice sau libere), ex. a face naveta, cf.
fr. faire la navette;
- calc lexico-frazeologic (ex. a face anticameră după fr. faire
antichambre).

RELAȚII INTERLEXICALE. SINONIMIE. ANTONIMIE. OMONIMIE.

PARONIMIE
Sinonimia
Sinonimele sunt cuvinte diferite ca formă dar apropiate sau identice ca
înŃeles; în sincronie şi în acelaşi sistem al limbii, cel puŃin cu un sens, exprimă
aceeaşi noŃiune sau aspecte identice ale ei; condiŃia propriu-zisă de sinonimie
presupune: referent identic, aceeaşi variantă funcŃională şi aceleaşi clase de
distribuŃie contextuală.

Criterii de caracterizare şi tipuri:

Lingvistice:
- etimologia:
- din aceeaşi limbă (ex. absurd / ilogic, din fr., călduŃ / căldicel ca derivate
româneşti);
- din limbi diferite: ex. absenta (din fr.) / lipsi (din ngr.);
- categoria gramaticală (sunt mai ales substantive, adjective, verbe, adverbe);
- există şi serii de sinonimie la nivelul familiei lexicale, ex. abroga / anula,
abrogare / anulare, abrogat / anulat.
- structura:
- radicali diferiŃi (ex. repede / iute);
- derivate (ex. ireal / nereal, răcoros / răcoritor);
- lexico-frazeologice (ex. capitală / cetate de scaun);
- sensul
- sinonime absolute (= totale) (mai ales în terminologii şi între variante stilistico-
funcŃionale; ex. porumb / cucuruz, abdomen / burtă);
- sinonime relative (= parŃiale) – sunt cele mai numeroase;
- sinonime contextuale (sau metaforice) ex. inel = cătuşă de aur (T.
Arghezi).
Extralingvistice
- sfera tematică (ex. însuşiri, obiecte ş.a.)
- diferenŃe teritoriale (ex. pâine îngheŃată / pâine tare)

AplicaŃii:

1. IndicaŃi sinonime pentru următoarele cuvinte. PrecizaŃi tipul de relaŃie

sinonimică şi alcătuiŃi enunŃuri cu fiecare din sinonimele găsite:
clar, deosebit, inteligent, închis, a expune.
2. IndicaŃi antonime pentru următoarele cuvinte. PrecizaŃi tipul de relaŃie
antonimică şi alcătuiŃi enunŃuri cu fiecare din antonimele găsite:
bucuros, bun, iute, succes, trecător.
3. Se dau cuvintele: bandă, cap, coş, poartă, sol. ExplicaŃi sensurile fiecăruia
dintre ele. Pornind de la sensurile diferite, precizaŃi relaŃia interlexicală şi
tipul acesteia şi alcătuiŃi enunŃuri pentru fiecare sens.
4. AlcătuiŃi familii lexicale de la următoarele cuvinte: copil, frunză, fiecare
familie având cel puŃin 5 formaŃii; precizaŃi mijloacele de formare şi
indicaŃi structura morfo-lexicală a cuvintelor.
5. AlcătuiŃi familii lexicale de la următoarele cuvinte: rău, cuvânt, folosind trei
mijloace de formare diferite şi indicaŃi-le.
6. IndicaŃi 7 sufixe diferite. PrecizaŃi tipul fiecăruia. FormaŃi cu fiecare din ele
un derivat. AlcătuiŃi câte un enunŃ cu fiecare.
7. IndicaŃi 7 prefixe diferite. PrecizaŃi tipul fiecăruia. FormaŃi cu fiecare din ele
un derivat. AlcătuiŃi câte un enunŃ cu fiecare.
8. AnalizaŃi structura morfo-lexicală a cuvintelor indicând mijloacele de formare
şi caracteristicile semantice ale afixelor: îmbunătăŃire, predestinat,
nerecunoscător.
9. PrecizaŃi raportul dintre următoarele cuvinte, alcătuiŃi enunŃuri cu fiecare şi
precizaŃi-le sensurile:
conjunctură, conjectură, învederat, inveterat, învesti, investi, emigrant,
imigrant, enerva, inerva.
10. AlcătuiŃi familii lexicale de la următoarele cuvinte: om, pământ, fiecare
familie având cel puŃin 5 formaŃii; precizaŃi mijloacele de formare şi
indicaŃi structura morfo-lexicală a cuvintelor.