Teoria Portofoliului Modern Este o Teorie A Investi Iilor Care Încearcă Să Maximizeze Rentabilitatea A Teptată A Portofoliului Pentru
Tradus de
ScribdTranslationsTeoria Portofoliului Modern Este o Teorie A Investi Iilor Care Încearcă Să Maximizeze Rentabilitatea A Teptată A Portofoliului Pentru
Tradus de
ScribdTranslationsTeoria portofoliului modern (MPT)
Teoria Portofoliului Modern este o teorie a investiț iilor care încearcă să maximizeze rentabilitatea aș teptată a portofoliului pentru
o sumă dată de risc al portofoliului, sau echivalent, minimizaț i riscul pentru un anumit nivel de rentabilitate aș teptată, prin
alegând cu grijă proporț iile diferitelor active. Deș i MPT este utilizat pe scară largă în practică în
industria financiară ș i câț iva dintre creatorii săi au câș tigat un premiu Nobel memorial pentru teorie, în ultimii ani
presupunerile de bază ale MPT au fost contestate pe scară largă de domenii precum economia comportamentală.
MPT este o formulare matematică a conceptului de diversificare în investiț ii, cu scopul de a selecta o
o colecț ie de active de investiț ii care are un risc colectiv mai scăzut decât oricare activ individual. Că acest lucru este posibil
poate fi văzut intuitiv deoarece diferite tipuri de active adesea îș i schimbă valoarea în moduri opuse. De exemplu,
deoarece preț urile pe piaț a de capital tind să se miș te independent de preț urile pe piaț a de obligaț iuni, o colecț ie a ambelor
Tipurile de active pot avea, prin urmare, un risc global mai redus decât fiecare în parte. Dar diversificarea reduce riscul.
chiar dacă randamentele activelor nu sunt corelate negativ²de fapt, chiar dacă sunt corelate pozitiv.
Mai tehnic, MPT modelează rentabilitatea unui activ ca o funcț ie distribuită normal (sau, mai general, ca o
variabilă aleatoare distribuită eliptic defineș te riscul ca deviere standard a randamentului ș i modelează un
portofoliu ca o combinaț ie ponderată de active astfel încât rentabilitatea unui portofoliu să fie combinaț ia ponderată a
reveniturile activelor. Prin combinarea diferitelor active ale căror revenituri nu sunt perfect corelate pozitiv, MPT
îș i propune să reducă variaț ia totală a rentabilităț ii portofoliului. Teoria portofoliului modern (MPT) presupune de asemenea că investitorii sunt raț ionali ș i
pieț ele sunt eficiente.
MPT a fost dezvoltat în anii 1950 până la începutul anilor 1970 ș i a fost considerat un avans important în ...
modelarea matematică a finanț elor. De atunci, au fost formulate multe critici teoretice ș i practice.
împotriva acestuia. Acestea includ faptul că randamentele financiare nu urmează o distribuț ie gaussiană sau, în mod efectiv, orice altă distribuț ie.
distribuț ie simetrică ș i că corelaț iile între clasele de active nu sunt fixe, ci pot varia în funcț ie de
evenimente externe (în special în crize). În plus, există dovezi tot mai multe că investitorii nu sunt raț ionali ș i
pieț ele nu sunt eficiente.
Concept
Conceptul fundamental din spatele MPT este că activele dintr-un portofoliu de investiț ii nu ar trebui să fie selectate
individual, fiecare pe baza meritelor proprii. Mai degrabă, este important să se ia în considerare cum se schimbă preț ul fiecărui activ
în raport cu modul în care celelalte active din portofoliu îș i schimbă preț ul.
Investiț iile sunt un compromis între risc ș i rentabilitatea aș teptată. În general, activele cu rentabilităț i aș teptate mai mari sunt
mai riscant. Pentru o anumită cantitate de risc, MPT descrie cum să selectezi un portofoliu cu cel mai ridicat posibil
randament aș teptat. Sau, pentru un randament aș teptat dat, MPT explică cum să selectezi un portofoliu cu cel mai scăzut
riscul posibil (randamentul aș teptat ț intit nu poate fi mai mare decât cel mai mare randament disponibil al unei valori mobiliare)
curs, cu excepț ia cazului în care deț inerile negative de active sunt posibile.)[4]
MPT este, aș adar, o formă de diversificare. În anumite condiț ii ș i pentru anumite cantităț i specifice
definiț iile riscului ș i randamentului, MPT explică cum să găseș ti cea mai bună strategie posibilă de diversificare.
Istorie
Harry Markowitz a introdus MPT într-un articol din 1952[5]ș i o carte din 1959.6Markowitz îl clasifică simplu ca
„Teoria portofoliului”, pentru că „Nu există nimic modern în legătură cu aceasta.” Vezi ș i asta4sondajul istoriei.
Model matematic
Într-un anumit sens, derivarea matematică de mai jos este MPT, deș i conceptele de bază din spatele modelului au
de asemenea, a avut o influenț ă foarte mare.[4]
Această secț iune dezvoltă modelul MPT „clasic”. Au existat multe extensii de atunci.
Riscul ș i rentabilitatea aș teptată
MPT presupune că investitorii sunt aversi la risc, ceea ce înseamnă că, având două portofolii care oferă aceeaș i aș teptare
return, investitorii vor prefera varianta cu risc mai mic. Astfel, un investitor va accepta un risc crescut doar dacă
compensate prin randamente mai mari aș teptate. Pe de altă parte, un investitor care doreș te randamente mai mari aș teptate trebuie să
acceptaț i mai mult risc. Compensarea exactă va fi aceeaș i pentru toț i investitorii, dar diferiț i investitori vor evalua
comerț ul diferit pe baza caracteristicilor individuale de aversiune la risc. Implicaț ia este că o persoană raț ională
investitorul nu va investi într-un portofoliu dacă există un al doilea portofoliu cu un raport risc-randament aș teptat mai favorabil
profil ± adică, dacă pentru acel nivel de risc există un portofoliu alternativ care are aș teptări mai bune de profit.
Reț ineț i că teoria foloseș te deviaț ia standard a randamentului ca un substitut pentru risc, ceea ce este valid dacă randamentele activelor sunt
distribuite normal în comun sau altfel distribuite eliptic. Există probleme cu acest lucru, totuș i; vezi
critică.
Sub modelul:
y
y
Randamentul portofoliului este combinaț ia ponderată a randamentelor activelor constitutive.
Volatilitatea portofoliului este o funcț ie a corelaț iilorijale activelor componente, pentru toate perechile de active
Managementul Portofoliului de Investiț ii ș i Teoria Portofoliului
Teoria portofoliului este o abordare de investiț ie dezvoltată de economistul de la Universitatea din Chicago
Harry M. Markowitz, care a câș tigat un premiu Nobel pentru economie în 1990.
Teoria portofoliului permite investitorilor să estimeze atât riscurile cât ș i randamentele aș teptate, aș a cum sunt măsurate
din punct de vedere statistic, pentru portofoliile lor de investiț ii.
Markowitz a descris cum să combine activele într-un portofoliu diversificat eficient. A fost ideea lui
o poziț ie în care riscul unui portofoliu ar putea fi redus ș i rata de returnare aș teptată ar putea fi
ar fi îmbunătăț ite dacă investiț iile având miș cări de preț diferite ar fi combinate.
Cu alte cuvinte, Markowitz a explicat cum să asamblezi cel mai bine un portofoliu diversificat ș i a dovedit
că un astfel de portofoliu ar avea probabil succes.
[Link] Portofoliului Pasiv:
O strategie care implică un minim de input de aș teptare ș i se bazează în schimb pe diversificare pentru a se potrivi cu
performanț a unui anumit indice de piaț ă.
O strategie pasivă presupune că piaț a va reflecta toate informaț iile disponibile în preț ul plătit pentru
titluri de valoare.
B. Strategie activă de portofoliu:
O strategie care foloseș te informaț iile disponibile ș i tehnicile de prognoză pentru a urmări o performanț ă mai bună decât o
portofoliu care este pur ș i simplu diversificat pe larg.
În plus, există încă trei tipuri de Portofolii:
Portofoliul Pacientului
Acest tip de investiț ie se concentră pe acț iuni bine cunoscute. Cele mai multe oferă dividende ș i sunt candidate pentru a fi cumpărate ș i păstrate pe termen lung.
perioade ...
Poate pentru totdeauna!
Majoritatea covârș itoare a acț iunilor din acest portofoliu reprezintă companii clasice de creș tere, acelea care pot fi
aș teptat să livreze câș tiguri mai mari pe o bază regulată, indiferent de condiț iile economice.
[Link] Agresiv:
Acest portofoliu investeș te în "acț iuni scumpe" (în termeni de astfel de măsurări precum raporturile preț -câș tiguri) care
oferă recompense mari, dar vin ș i cu riscuri mari.
Acest portofoliu "colectează" acț iuni ale companiilor în creș tere rapidă de toate dimensiunile, care în următorii câț iva ani sunt
aș teptat să livreze o creș tere rapidă a profiturilor anuale.
Deoarece multe dintre aceste acț iuni sunt mai puț in consolidate, acest portofoliu este cel mai probabil să experimenteze creș teri mari.
schimbările de personal în timp, pe măsură ce câș tigătorii ș i învinș ii devin evidenț i.
[Link] Conservator:
Ei aleg acț iuni având în vedere randamentul, precum ș i creș terea veniturilor ș i un istoric constant al dividendelor