Fondarea Romei poate fi investigată prin arheologie, dar povestirile tradiționale

ale vechilor romani explică istoria timpurie a lor în termeni de legendă și

mitologie. Cel mai cunoscut dintre aceste mituri, și, probabil, cel mai faimos
dintre toate miturile romane, este povestea lui Romulus și Remus, gemenii care au
fost alăptați de o lupoaică . Această poveste a trebuit să se împace cu o altă
tradiție, plasată anterior în timp, conform căreia refugiatul troian Aeneas a
scăpat în Italia unde a întemeiat o linie romană de sânge prin fiul său Iulus,
omonimă dinastiei Iulio-Claudiene.

După legendă, orașul Roma a fost întemeiat în anul 753 î.Hr. de către Romulus și
Remus, care au fost crescuți de către o lupoaică. În legenda romană, când grecii au
dus Războiul troian împotriva orașului Troia, prințul troian Aeneas a navigat peste
Marea Mediterană către Italia și a fondat Lavinium. Fiul său, Iulus, a mers mai
departe, fondând orașul Alba Longa. Din familia regală a Albei Longa au venit cei
doi gemeni, Romulus și Remus, care au purces la fondarea Romei în anul 753 î.Hr.

Tradiția

Lupoaica hrănind gemenii Romulus și Remus, cea mai faimoasă imagine asociată cu
fondarea Romei
Două tradiții privitoare la originea Romei existau în Antichitate.

Grecii, cu Hellanicos din Mytilene (trăitor în secolul al V-lea î.Hr.), îi

atribuiau fondarea Romei unui descendent al lui Enea și troienilor scăpați din
Războiul Troiei.
Vechile povestiri romane îl evocau și pe un anumit Latinus, rege al populației
autohtone a latinilor, și socru al lui Enea, ca fiind fondatorul Cetății.
Vergilius și-a extras din prima tradiție subiectul unei epopei întitulate Eneida,
care are mai mult o pretenție poetică (în descendența lui Homer) decât istorică. A
se vedea articolul Enea (Æneas).

Povestirea Fondării Romei

Articol principal: Romulus și Remus
După legenda latină, Romulus a fondat orașul Roma pe amplasamentul muntelui
Palatin, pe Tibru la data de 21 aprilie 753 î.Hr.

Pornind de la această dată imaginară romanii au socotit anii. Această convenție

necesita o justificare legendară pentru a-i afirma caracterul sacru; două narațiuni
sunt cunoscute în literatura greco-latină privitoare la această fondare:

Titus Livius (59 î.Hr. - 17) a scris o istorie a Romei: în latină Ab Urbe condita
(AUC), care semnifică în latină „de la fondarea orașului”.
Dionis din Halicarnas (anii 50 î.Hr.)
Potrivit legendei raportate de Titus Livius[1], Procas, regele Albei Longa, avea
doi fii: Numitor și Amulius. La moartea tatălui lor, moștenirea a fost împărțită în
mod egal: cel mai mare, Numitor, a obținut tronul, iar Amulius, cel mai tânăr, a
primit bogățiile și banii părintești.

Decepționat de această împărțeală, Amulius l-a detronat pe fratele său și l-a ucis
pe fiul lui Numitor, Lausus. Pentru a fi sigur că descendența lui Numitor dispare,
a făcut-o pe nepoata sa, Rhea Silvia (fiica lui Numitor), o vestală, al cărei
sacerdoțiu o obliga să rămână fecioară pe tot timpul vieții sale.

Cu toate acestea, zeul Marte s-a îndrăgostit nebunește de fată care a născut doi
gemeni: Romulus și Remus. Amulius a dispus zidirea vestalei și i-a condamnat pe
sugari să fie aruncați în Tibru. Copiii au fost abandonați pe un teren mlăștinos,
pe malul fluviului, de către servitorul însărcinat cu executarea sentinței.
Ficus Rumialis pe reversul unui denar de prin 137 î.Hr. Avers: Capul zeiței Roma, X
sub ceafă, spre dreapta; revers: SEX•POM•FOSTLVS , lupoaica spre dreapta, alăptează
gemenii, pasăre pe un ficus rumialis, ROMA în exergă.
Copiii au fost adăpostiți de o lupoaică care i-a alăptat în grota Lupercal, la
poalele Palatinului. În continuare, păstorul Faustulus, martor al acestei minuni,
i-a adăpostit pe gemeni sub un Ficus Ruminalis (smochin sălbatic) situat la
intrarea în grotă și i-a crescut, alături de soția sa, Acca Larentia. Aceasta ar fi
fost o prostituată pe care păstorii din împrejurimi o porecleau lupa, în latină,
„lupoaică” sau „prostituată”. Legenda lupoaicei care alăptează gemenii și-ar avea
originea din această poreclă. De notat, pe acest subiect, că în latină Ficus
Ruminalis ar fi fost, la origine, consacrat zeiței Rumina care supraveghea
alăptarea (în latină Ruma, cu sensul de „mamelă”[2], „țâță”, „uger”.[3])

Deveniți adulți, Romulus și Remus au hotărât să fondeze un oraș.[4] Nereușind să

hotărască cine dintre ei îi va da numele noului oraș, ei s-au încredințat
augurilor. Remus a fost primul care a văzut șase vulturi zburând pe cer. Îndată
după aceea, Romulus a văzut doisprezece vulturi. Remus avea, prin urmare, primatul,
în timp ce Romulus avea numărul cel mai mare. De aceea Romulus a fost desemnat în
final.

În timp ce trasa pomœrium, brazda sacră ce delimita orașul, ridicând plugul pentru
rezervarea porților, fratele său, Remus, pentru a-și bate joc de slăbiciunea noului
oraș, a trecut cu un pas acest zid de apărare simbolic. Îndată Romulus l-a ucis
gândindu-se la zicala Insociabile regnum (în română: „Puterea nu se împarte”) care
marchează astfel, în mod simbolic, intransigența trufașă a Romei în fața oricărei
incursiuni răuvoitoare.

Acest rit fondator este urmat de diverse evenimente care concură la popularea
inițială a Romei: Răpirea sabinelor, războiul contra regelui sabin Titus Tatius,
ajutorul dat de căpetenia etruscă Cælius Vibenna care s-a instalat pe o colină
căreia i-a dat numele (după cum scrie Varro), pacea cu sabinii, împărțirea puterii
cu Titus Tatius.

Note
^ Tite-Live, Histoire Romaine, I, 4.
^ Définition du dictionnaire Gaffiot - latin-français (1934).
^ G. Guțu, Dicționar latin-român (1983)
^ Tite-Live, Histoire Romaine, I, 6.
Bibliografie
G. Guțu, Dicționar latin-român, Editura Științifică și Enciclopedică, București,
1983
Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală ,București, Albatros, 1995
Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă și romană, Editura Mondero,
București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
George Lăzărescu, ''Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992,
ISBN 973-9008-28-3
[Link], Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN
973-629-035-2
[Link], Dictionnaire de mythologie grecque et romaine, Paris, Larousse, 2003
Virgilius, [Link], Eneida, Ediție critică, Traducere de George Coșbuc, Ediție
îngrijită, note și prefață de Stella Petecel, București, 1980, Editura Univers
[ascunde]vdm
Roma Antică
Listă de articole • Cronologie • Glosar de termeni
Epoci
Întemeiere • Monarhia • Republica • Imperiul (Cronologie) • (Principatul și
Dominatul) • Declinul • Prăbușire • Imperiul de Apus / Imperiul de Răsărit
Constituție
Istorie • Constituția (Regatului • Republicii • Imperiului • Imperiului târziu) •
Senat • Adunările romane (Curiate • Centuriata • Tribale • Plebei) • Magistrați
Guvernământ
Curia • Forum • Cursus honorum • Colegialitate • Împărat • Legatus • Dux • Officium
• Praefectus • Vicarius • Vigintisexviri • Lictor • Magister militum • Imperator •
Princeps senatus • Pontifex Maximus • Augustus • Cezar • Tetrarch • Optimates •
Populares • Provincie • SPQR
Magistrați
Obișnuiți: Tribuni • Quaestor • Aedilis • Praetor • Consul • Cenzor • Promagistrat
• Guvernator • Tresviri monetales
Extraordinari: Dictator • Magister Equitum • Decemviri • Consular Tribune •
Triumvir • Rex • Interrex
Legislație
Legile celor XII table • Mos maiorum • Cetățenie • Auctoritas • Imperium • Stare
legală • Litigiu
Armată
Frontiere • Instituția militară • Structură • Campanii • Controlul politic •
Strategie • Tehnologie militară • Frontiere și fortificații (Castra) • Tehnologie •
Armată (Legiune) • Tactici de infanterie • Îmbrăcămintea • Echipament personal •
Grade • Arme (de asediu) • Flota • Auxiliari • Recompense militare • Hippika
gymnasia
Economie
Agricultură • Defrișări • Comerț • Finanțe • Moneda (republicană • imperială) •
Atelier monetar
Tehnologie
Abacus • Cifre • Inginerie civilă • Inginerie militară • Tehnologie militară •
Apeducte • Poduri • Circus • Beton roman (Opus caementicium) • Forum • Metalurgie •
Drumuri • Salubritate • Cloaca maxima • Terme
Cultură
Arhitectură • Artă • Băi romane • Calendar • Haine • Cosmetică • Bucătărie •
Coafuri • Igiena • Educație • Literatură • Muzica • Mitologie romană • Religie •
Romanizare • Sculptura romană • Sexualitate • Teatru • Vin
Societate
Patricieni • Plebea • Conflictul dintre Plebe și Patricieni • Secessio plebis •
Eques • Gens • Comitia Tributa • Nume romane • Femeia • Căsătoria • Locuința •
Sclavia • Bagaudae
Limba
(latină)
Alfabetul latin • Istorie • Limbi romanice
Latina veche • Latina clasică • Latina vulgară • Latina târzie • Latina medievală •
Latina umanistă • Latina nouă • Latina contemporană • Latina ecleziastică
Scriitori
Apuleius • Caesar • Catullus • Cicero • Ennius • Horațiu • Juvenal • Titus Livius •
Lucan • Lucretius • Martial • Ovidius • Petronius • Plautus • Plinius cel Bătrân •
Plinius cel Tânăr • Propertius • Quintilian • Salustiu • Seneca • Statius •
Suetonius • Tacitus • Terențiu • Tibullus • Varro • Virgiliu • Vitruvius
Liste
Locuțiuni în limba latină • Războaie • Bătălii • Generali • Legiuni • Împărați •
Geografi • Instituții • Legi • Consuli (ai Imperiului Roman târziu) • Femei
notabile
Localități
Alexandria • Ampelum • Antiohia • Apulum • Aquileia • Augusta Treverorum •
Carnuntum • Cartagina • Castellum Divitia • Colonia Claudia Ara Agrippinensium •
Colonia Ulpia Traiana • Constantinopol • Cyzic • Drobeta • Herculaneum • Londinium
• Lugdunum • Marcianopolis • Mediolanum • Narbo Martius • Nicomedia • Ostia •
Pompeii • Porolissum • Potaissa • Sirmium • Siscia • Smyrna • Tarraco • Tibiscum •
Ulpia Traiana Sarmizegetusa • Viminacium • Virunum
Capitale
Roma • Mediolanum • Ravenna • Colonia Augusta Treverorum • Constantinopole •
Nicomedia • Sirmium
Vezi și
Salut roman • Cărți • Filme • Seriale TV • Jocuri video