Introducere în noțiunile

tehnico-tactice de bază din

handbal pentru studenții cu
profil tehnic

Conf. [Link]. Petronela Paraschiv

noiembrie 2024
 Cuvânt înainte

Jocul de handbal, prin caracteristicile și particularitațile sale,

cucerește tot mai mulți studenți din cadrul universității cu profil
tehnic,numarul studenților participanți la acesta lecție sa fie din ce in ce mai
mare.
Acest caiet de lucrări practice se adresează tuturor studenților cu
profil tehnic care doresc , în cadrul lețtiilor de educație fizică , sa participe
la lecțiile pe diferite ramuri de sport.
Integrată intr-o educație generală, cu carcater perspectiv, educația
fizică, parte componentă de educație, contribuie prin conținutul ei, la
realizarea idealului educațional,cel social,de formare a personalitațiii ființei
umane.
Prin practicarea jocului de handbal in cadrul lecțiilor de educație
fizică, studenții ating, în mare parte, obiectivele educației fizice prin
dezvoltarea calităţilor motrice de bază, îndeosebi asupra îndemânării,
vitezei (sub toate aspectele) şi forţei. Se dezvoltă de asemeni calităţile
motrice specifice, detenta, rezistenţa în regim de viteză şi forţă, dar şi
îndemânarea în regim de viteză şi forţă.

3
 CUPRINS

Noţiuni de regulament 5

Lecţia nr.1 10

Lecţia nr.2 13

Lecţia nr.3 19

Lecţia nr.4 23

Lecţia nr.5 28

Lecţia nr.6 33

Lecţia nr.7 37

Lecţia nr.8 41

Lecţia nr.9 46

Lecţia nr.10 48

Lecţia nr.11 51

Lecţia nr.12 57

Lecţia nr.13 60

Lecţia nr.14 61

Bibliografie 62

4
 Noţiuni de regulament

Handbalul este un joc popular, dinamic, spectaculos şi incitant în acelaşi

timp. Peste 15 milioane de oameni practică acest sport în aproximativ 140 de
ţări, fiind foarte popular în Europa, după jocul de fotbal. Jocul în ansamblu
este o combinaţie spectaculoasa a fotbalului cu baschetul şi polo-ul.
• Terenul de joc (Figura 1) este un dreptunghi cu lungimea de 40
metri şi lăţimea de 20 metri, compunându-se din două spaţii de
poartă şi o zonă de joc. Liniile laturilor lungi sunt numite linii de
margine iar liniile laturilor scurte sunt numite linii de poartă (între
barele porţii) sau liniile exterioare porţii (de ambele părţi ale porţii).
• Porţile au la interior o înălţime de 2 metri şi o lăţime de 3 metri.
• Liniile terenului fac parte din spaţiile pe care le delimitează.
• Linia de aruncare liberă (linia de 9 metri) este o linie întreruptă,
trasată la 3 metri în afara liniei spaţiului de poartă.
• Linia de 7 metri este o linie lungă de 1 metru, marcată în faţa porţii
fiind paralelă cu linia de poartă şi la 7 metri de aceasta.
• Linia de restricţie (limitare) a portarului (linia de 4 metri) este o linie
cu lungimea de 15 cm, marcată în faţa porţii, delimitând ieşirea la
aruncările apărate de la 7 metri.
• Linia de schimb (un segment din linia de margine) pentru fiecare
echipă, se întinde de la linia de centru până la un punct aflat la o
distanţă de 4,5 metri de aceasta. Acest punct al liniei de schimb este
marcat de o linie paralelă cu linia de centru şi se întinde pe o distanţă
de 15 cm în interiorul liniei de margine şi 15 cm în afara liniei de
margine (în interiorul şi în afara terenului de joc);

5
 Fig. nr. 1: Terenul de joc

Timpul de joc
• Timpul de joc pentru toate echipele cu jucători de peste 16 ani este
de 2 reprize a câte 30 de minute. Pauza dintre reprize este de 10
minute.
• Timpul normal de joc pentru echipele de tineret este compus din 2
reprize a câte 25 de minute, pentru grupa de vârstă 12-16 ani şi 2 x
20 minute pentru grupa de vârstă 8 - 12 ani. Dacă rezultatul este egal
la sfârşitul timpului regulamentar de joc şi dacă trebuie desemnat un
câştigător, echipele vor juca prelungiri după o pauză de 5 minute.
Timpul prelungirilor este de 2 reprize a câte 5 minute, cu pauză de 1
minut între cele 2 reprize.

6
• Dacă rezultatul este din nou egal, la sfârşitul primei prelungiri, se va
juca încă o prelungire, după o pauză de 5 minute. Această prelungire
este tot de 2 reprize a câte 5 minute fiecare, cu o pauză de 1 minut
între cele 2 reprize.
• În cazul în care nici prelungirile nu au desemnat învingătorul, se
stabilesc lovituri de la 7 m.
•
Semnalul de sfârşit de joc
• Timpul de joc începe la fluierul arbitrului, pentru aruncarea de
începere. Timpul de joc se termină la semnal automat, dat de
cronometrul tabelei de marcaj sau de cronometror.

Time-Out
• Time-out-ul se acordă când se dictează o eliminare de 2 minute, o
descalificare sau o eliminare definitivă;
• După time-out, jocul se reia cu fluierul arbitrului;
• Fiecare echipă beneficiază de un time-out de 1 minut, în fiecare
repriză a timpului normal de joc.
•
Mingea
• Mingea este confecţionată din piele sau material sintetic.
• Dimensiunile (circumferinţa şi greutatea) mingilor folosite la
diferitele categorii de echipe sunt următoarele:
• 58-60 cm si 425-475 g (Marimea IHF 3) pentru echipele
masculine si tineret masculin (peste 16 ani);
• 54-56 cm si 325-375 g (Marimea IHF 2) pentru echipele
feminine, tineret feminin (peste 14 ani) si tineret masculin
(12 – 16 ani);

7
 • 50-52 cm si 290-330 g (Marimea IHF 1) pentru tineret
feminin (8 – 14 ani) si tineret masculin (8 – 12 ani).
•
Reguli de bază:
• Există 7 jucători în fiecare echipă: 6 jucători de câmp şi un portar.
Ideea de bază este de a înscrie cât mai multe goluri în poarta echipei
adverse;
• Atingerea mingii cu piciorul, sub nivelul genunchiului se
penalizează, greşeala numindu-se “picior”;
• Este permis să se efectueze doar trei paşi cu mingea în mână;
efectuarea a mai mult de trei paşi determină greşeala numită “paşi”;
• Mingea poate fi ţinută în mână timp de 3 secunde, depăşirea
timpului regulamentar se sancţionează, “paşi”;
• Jucătorii de câmp nu au voie să intre în spaţiul de poartă, delimitat
de semicercul de 6 m, ei desfăşurîndu-şi activitatea între cele două
semicercuri de 6 m ale terenului de handbal.
Jocul de handbal se desfăşoară în viteză, este dinamic, se învaţă relativ
repede pentru că mişcările sunt naturale, le întâlnim în viaţa de zi cu zi, în
jocul copiilor şi activităţile adulţilor: mers, alergare, sărituri, aruncări şi
variaţii ale acestora.
Handbalul este un joc bazat pe tactică, pe acţiunile colective ale
jucătorilor, neexcluzând abilităţile lor tehnice; este un joc al strategiilor şi al
rezolvării problemelor spontane (în fiecare joc întâlnim situaţii diferite, noi,
adversari cu calităţi deosebite). Ca în orice activitate fizică se cere muncă
pentru asimilarea unui bagaj motric (tehnică, tactică, calităţi motrice),
precum şi abilităţi psihice şi teoretice, de încadrare şi reprezentare a
situaţiilor nou apărute utile în orientarea şi rezolvarea eficientă a sarcinilor
de joc. Jocul de handbal are un rol important în dezvoltarea abilităţilor de

8
relaţionare socială şi interpersonală, contribuind la creşterea stimei de sine şi
la îmbunătăţirea stării de sănătate. Câştigarea meciului depinde de activitatea
în apărare şi în atac, de modul în care echipa colaborează din punct de
vedere tactic şi de responsabilităţle pe care componenţii ei şi le asumă în
acţiunile individuale. Handbaliştii trebuie să înveţe să coopereze între ei şi în
acelaşi timp, trebuie să respecte regulile jocului, să fie subordonaţi spiritului
de fair-play şi să să se ajute reciproc, împărţindu-şi atenţia în trei direcţii:
activitatea coechipierilor, activitatea adversarilor şi cea proprie.
Cerinţe pentru participanţii la joc:
• Respectarea regulamentului jocului;
• Respectarea adversarilor;
• Respectarea coechipierilor;
• Respectarea arbitrilor;
• Respectarea spectatorilor;
• Respectarea indicaţiilor antrenorului.

9
 Lecţia nr. 1

• Prezentarea cerinţelor cursului practic;

• Consolidarea driblingului multiplu (în condiţii de adversitate);
• Consolidarea aruncărilor la poartă din săritură.

Algoritmi şi sisteme de acţionare pentru optimizarea driblingului

multiplu
Ex.1 - dribling din deplasare, în linie dreaptă, şerpuită, în zig-zag;
Ex.2 - dribling printre jaloane;
Ex.3 - dribling sub formă de concurs;
Ex.4 - suveică simplă cu dribling;
Ex.5 - câte doi faţă în faţă pe lungimea terenului, fiecare pereche cu minge:
dribling pe loc, la semnal, pasarea mingii la coechipier;
Ex.6 - în linie pe un rând, pe lungimea terenului fiecare jucător cu minge:
dribling pe loc din stând, la semnal, trecere în dribling din ghemuit, iar la
următorul semnal revenire la dribling din stând;
Ex.7 - câte doi faţă în faţă pe lungimea terenului, la distanţă de 8-10 m unul
de celălalt, fiecare pereche cu minge: dribling pe loc, la semnal, deplasare cu
dribling,
ocolirea partenerului, revenire cu dribling la locul de plecare şi pasă la
partener, care execută la fel;
Ex.8 - pe lungimea terenului, formaţii de trei jucători, faţă în faţă (doi
jucători pe o parte iar cel de-al treilea în partea opusă), mingea la formaţia de
doi: dribling până în partea opusă, pasă la partener, după care trece în locul
celui la care a pasat.

10
Algoritmi pentru repetarea-consolidarea aruncării la poartă din
săritură
Ex.1 - pase în doi din deplasare şi aruncare la poartă:
Ex.2 - pase în doi din deplasare, încrucişare simplă şi aruncare la poartă;
Ex.3 - pase în trei din deplasare, cu centru oscilant şi aruncare la poartă;
Ex.4 - pase în trei cu schimb de locuri şi aruncare la poartă;
Ex.5 - dribling multiplu şi aruncare la poartă;
Ex.6 - dribling multiplu, pasă la un apărător, reprimirea mingii şi aruncare la
poartă;
Ex.7 - pase în pătrundere succesivă şi aruncare la poartă de pe extrema
opusă;
Ex.8 - depăşire şi aruncare la poartă;
Ex.9 - contraatac simplu şi aruncare la poartă;
Ex.10 - aruncare la poartă de pe posturi;

11
Timp de lucru 70-80 de minute
(recomandat)
Rezumat Se lucrează pentru tehnica atacantului, astfel
repetându-se driblingul multiplu şi aruncarea din
săritură, procedee tehnice extrem de importante în
randamentul jucătorului de handbal. Fiecare lecţie
practică se va finaliza cu joc bilateral pentru a
valorifica achiziţiile tehnico-tactice.
Concluzii În această lecţie s-a pus accentul pe elementele de
tehnică individuală, în contextul repetării
structurilor învăţate în semestrele de iniţiere în
tehnica jocului de handbal.
Exerciţiile vor fi însoţite de explicaţii metodice care
să familiarizeze studentul cu algoritmii predării: de
la simplu la complex, de la usor la greu, de la
cunoscut la necunoscut.

Teste de autocontrol Ce fel de apărători se utilizează în faza de învăţare?

Căror posturi este specifică aruncarea din săritură?
Când se utilizează driblingul multiplu?

12
 Lecţia nr.2

• Consolidarea şi perfecţionarea driblingului multiplu (cu apărători

activi);
• Repetarea fazei I a atacului.

A. Consolidarea şi perfecţionarea driblingului multiplu (cu apărători

activi)

Ex. 1. Dribling multiplu executat sub formă de suveică, cu repliere

paralelă cu adversarul. Fig. 1

Fig. 1

Ex. 2. Pe perechi, dribling în luptă cu adversarul (încercări de a scoate

mingea din driblingul executat de adversar).

Ex. 3. Dribling şerpuit printre apărătorii răspândiţi pe teren în mod

neregulat; se efectuează mai întâi din mers şi apoi din alergare uşoară.
Fig. 2

Fig. 2

13
 Ex. 4. Ştafete cu dribling în linie dreaptă şi cu ocolirea unui jucător
fix. Fig 3

Fig 3
B. Repetarea fazei I a atacului.

Ex. 1. Colectivul se poziţionează pe postul de extremă. Pasarea mingii

între doi jucători, extrema primeşte mingea din înapoi-răsucire a
trunchiului, pasă. Se pasează mingea portarului şi jucătorul care a
executat contraatacul, se dispune la şirul opus. Fig.4

Fig.4
Ex. 2. În jumătatea de teren, pase din deplasare prin jucătorul centru, în
formaţie de ,,cocor”. Se aleargă continuu. Fig.5

14
 Fig.5
Ex. 3. Extrema pasează portarului, aleargă pe contraatac, pasează portarului
din poarta cealaltă, se acţionează simultan pe ambele extreme. Fig.6

Fig.6
Ex. 4. Exerciţiul se completează cu aruncarea la poartă. Fig.7

Fig.7

15
 Ex. 5. Extrema, vârf de contraatac este atacată, se pasează unui coechipier
din zona centrală. Fig.8

Fig.8
Ex. 6. Extrema atacată de apărător, încrucişează cu jucătorul centrul. Fig.9

Fig.9
Ex. 7. Încrucişare cu cealaltă extremă, care va arunca la poartă. Fig.10

16
 Fig.10
Ex. 8. Contraatac cu intermediarul inter, extremele încrucişează cu centrul.
Fig.11

Fig. 11

17
 90 minute
Timp de lucru
(recomandat)
Rezumat Perfecţionarea driblingului multiplu şi contraatacul
fac parte din tehnica atacantului şi participă,
împreună, dar şi separat, la finalizarea facilă
(atunci când sunt folosite în primele două faze ale
atacului).
Concluzii Jocul de handbal este caracterizat prin viteza
acţiunilor de atac. Scopul atacanţilor este de a
înfrânge rezistenţa opusă de apărătorii adverşi prin
acţiuni surprinzătoare, de a se deplasa eficient şi
cu economie de energie pentru a putea manevra
mingea, colaborând între ei.

Teste de autocontrol Cum se utilizează, din punct de vedere tactic,

procedeele
tehnice?
Care este faza atacului din care se înscrie foarte
uşor?
În ce moment al jocului este indicat driblingul
multiplu?

18
 Lecţia nr. 3

• Repetarea mijloacelor specifice fazei de apărare: ieşirea la adversar,

blocarea mingilor aruncate din procedee cu sprijin pe sol.
• Învăţarea aruncării la poartă de pe postul de pivot.

A. Operatori algoritmici pentru perfecţionarea atacării adversarului cu

minge

Ex.1. Doi apărători la 6 m şi două şiruri de atacanţi în faţa lor: jucătorii din
atac pasează mingea între ei, iar apărătorii ies la jucătorii cu minge, după
care se retrag;
Ex.2. Trei apărători la 6 m şi trei şiruri de atacanţi: cei din atac pasează
mingea în pătrundere şi retragere, iar apărătorii ies la jucătorii cu minge,
apoi se retrag;
Ex.3. Şase apărători şi şase atacanţi cu o minge: atacarea adversarului cu
minge;
Ex.4. Grupe de câte doi jucători şi o minge: jucătorii cu minge imită
aruncarea la poartă, iar celălalt îl atacă pe braţ;
Ex.5. Doi apărători, doi atacanţi cu o minge: jucătorul cu minge imită
aruncarea la poartă, după care execută o încrucişare simplă, apoi schimbă
locul cu acesta; apărătorii ies la jucătorul cu minge, după care execută
schimb de oameni între ei.
Ex.6. Din stând pe semicercul de 6 m, sărituri uşoare ca mingea cu braţele
întinse deasupra capului şi imitarea blocării mingii aruncate la poartă;
Ex.7. Din alergare uşoară, la semnal, sărituri pe două picioare cu imitarea
blocării mingilor aruncate la poartă;

19
Ex.8. Câte doi faţă în faţă, pe semicercul de 6 m, cei din atac cu minge:
atacantul imită aruncarea la poartă din săritură, iar apărătorul imită blocarea
mingii, punând palmele pe acesta;
Ex.9. Jucătorii aşezaţi pe trei coloane (inter stânga-centru-inter dreapta) la 12
m de poartă, fiecare cu minge şi câte un apărător în faţa fiecărei coloane la
semicercul de 6 m: atacanţii execută alternativ aruncări la poartă din săritură,
iar apărătorii execută blocarea mingilor.

B. Învăţarea aruncării la poartă de pe postul de pivot.

Ex.1. Din deplasare, de pe extreme, pivotul prinde mingea, prin desprindere

de la semicerc, şi execută aruncarea la poartă, utilizând pasul 1. Fig.12

Fig.12
Ex.2. Executarea aruncării, în ,,torent” cu angajare de pe toate posturile de la
9 m şi utilizarea pasului 1. Fig.13

20
 Fig.13
Ex.3. Pivotul se deplasează supravegheat de un apărător pasiv, primeşte
mingea de la inter, aruncă prin pasul 2, deplasându-se pe extrema opusă.
Fig.14

Fig.14
Ex. 4. Aruncare în torent cu 4-5 mingi, în ambele sensuri, prin pasul 2.
Fig.15

Fig.15

21
Timp de lucru 80-90 minute
(recomandat)
Rezumat Apărătorul are sarcina de a-şi marca adversarul
direct şi să urmărească şi jocul din teren. Atenţia
distributivă are mare importanţă în sistemul de
apărare, de ea depinde colaborarea cu coechipierii
şi începerea acţiunilor în timp util şi eficient
pentru declanşarea contraatacului sau a fazei a II-a
a atacului. Apărătorii care se concentrează numai
asupra adversarilor direcţi sau numai asupra
mingii desfăşoară o activitate de apărare
incompletă şi neeficientă, limitând activitatea
apărătorului şi randamentul lui în joc.
Aruncările de pe pivot sunt extrem de eficiente
pentru că se realizează din faţa porţii şi din lupta
dintre un atacant şi 2, 3 apărători.
Concluzii Cele două teme ale lecţiei pot fi abordate simultan,
cu respectarea metodologiei de predare şi a
algoritmilor învăţării.

Teste de autocontrol Care sunt calităţile necesare unui apărător?

Compuneţi un exerciţiu pentru învăţarea pasului 1
al pivotului.
Care este sarcina apărătorului?

22
 Lecţia nr. 4

• Repetarea apărării 6+0

• Repetarea contraatacului indirect.
• Repetarea paşilor pivotului (pasul 1 şi pasul 2).

A. Repetarea apărării 6+0

Sistemul de apărare în zonă 6+0. Apărătorii sunt dispuşi pe
semicercul de 6 metri sau puţin înaintea acestuia, într-o singură linie, cu un
interval între ei care variază între 2-3 m. Această dispunere vizează
acoperirea unei porţiuni cât mai mari din lungimea semicercului. Dacă un
adversar ameninţă poarta sau se pregăteşte să arunce la poartă, atunci
apărătorul din dreptul zonei de unde se produce această acţiune va ieşi, va
ataca posesorul mingii şi va încerca să-i blocheze aruncarea.
Apărarea 6+0 este utilizată contra unor echipe care nu au interi
puternici, axându-şi jocul pe combinaţii cu pivoţii. Se recomandă să fie
folosită de echipele feminine.

Ex. 1. Dispunere în sistem de apărare 6+0, la semnal, plecare spre poarta

opusă de unde colectivul se dispune în apărare.

B. Operatori algoritmici şi sisteme de acţionare pentru optimizarea

contraatacului indirect

Ex.1. la o poartă, jucătorii aşezaţi în coloană câte doi, fiecare pereche cu

minge şi profesorul situat lateral în cealaltă jumătate de teren: pase în doi din
deplasare până la centrul terenului, de unde jucătorul aflat în posesia mingii

23
pasează profesorului şi devine apărător; celălalt jucător primeşte mingea de
la profesor, execută depăşirea apărătorului şi aruncă la poartă;
Ex. 2 la o poartă, jucătorii aşezaţi în coloană câte trei, fiecare grupă cu
minge, iar în cealaltă jumătate de teren se află profesorul (situat lângă linia
de margine) şi un apărător la 9 m: pase în trei din deplasare până la centrul
terenului, moment în care jucătorul aflat în posesia mingii dă pasă la
profesor şi devine al doilea apărător; ceilalţi doi jucători reprimesc mingea
de la antrenor şi rezolvă situaţia de “doi la doi” finalizată cu aruncare la
poartă.

C. Repetarea paşilor pivotului (pasul 1 şi pasul 2).

Ex. [Link] pleacă de pe extrema stângă în circulaţie, primeşte mingea de
la interul dreapta, pasează la extrema dreaptă, se întoarce, primeşte mingea
de la interul stânga şi aruncă la poartă, utilizând pasul 1 al pivotului. Fig.16

Fig.16
Ex. 2. Aruncări în torent – se introduc şi apărători pasivi, utilizând pasul 2 al
pivotului. Fig.17

24
 Fig.17
Ex. 3. Pivotul aşezat între doi apărători pasivi, aruncă la poartă, utilizând
pasul 1 sau 2 al pivotului. Fig.18

Fig.18
Ex. 4. Acelaşi exerciţiu executat de pe partea cealaltă. Fig.19

Fig.19

25
Ex. 5. Pasarea mingii la 9 m, angajarea pivotului, aruncare la poartă,
utilizând pasul 1 sau 2 al pivotului. Fig.20

Fig.20
Ex. 6. Pasarea mingii, loc de retur de pase, angajarea pivotului,
aruncare la poartă, cu utilizarea pasului 1 sau 2 ai pivotului. Fig.21

Fig.21

26
Timp de lucru 75-85 de minute
(recomandat)
Rezumat Fiecare jucător are ca sarcină supravegherea sau
acoperirea unei anumite porţiuni de teren, în care
dacă intră un adversar este marcat cu grijă,
împiedicat în acţiunile sale şi mai ales în
pătrunderea spre poartă sau în executarea
aruncărilor la poartă. Apărătorul exercită marcajul
asupra adversarului său atât timp cât acesta se
găseşte în zona sa de apărare. El îl urmăreşte
activitatea până ce acesta pătrunde într-o altă zonă,
unde este preluat de un alt apărător. Caracteristică
pentru apărarea în zonă este mişcarea de
translaţie, determinată de locul şi direcţia atacului
advers şi executată în faţa semicercului de către
toţi apărătorii.
Utilizarea apărării, ca temă de lecţie, ajută la
introducerea apărătorilor semiactivi şi activi, utili
în consolidarea procedeelor tehnice şi a celorlalte
acţiuni tactice.
Concluzii Repetarea acţiunilor tehnice vor conduce la
automatizarea lor şi la utilizarea reflexă în
momentele în care jocul creează situaţii care
impun utilizarea acestora.

Teste de autocontrol Căror grupe de vârstă este specifică apărarea 6+0?

Care este prima fază a atacului?
Unde este zona de acţiune a pivotului?

27
 Lecţia nr. 5

• Repetarea contraatacului indirect şi legarea lui cu faza a III-a a

atacului.
• Învăţarea sistemului de apărare 5+1.

A. Repetarea contraatacului indirect şi legarea lui cu faza a III-a a

atacului
Ex. 1. Extrema, vârf de contraatac este atacată şi pasează unui coechipier
din zona centrală. Fig.22

Fig.22
Ex. 2. Extrema atacată de apărător, încrucişează cu jucătorul centrul. Fig.23

Fig.23

28
Ex. 3. Încrucişare cu cealaltă extremă, care va arunca la poartă. Fig.24

Fig.24
Ex. 4. Contraatac cu intermediarul inter, extremele încrucişează cu centrul.
Fig.25

Fig.25

29
Ex. 5. Contraatac susţinut, cu evitarea zonei centrale, pentru finalizare.
Fig.26

Fig.26
Ex. 6. Jucătorul extremă, vârf de contraatac, atacat de apărător, pasează peste
semicerc, celeilalte extreme care va finaliza. Fig.27

Fig.27

30
B. Învăţarea sistemului de apărare 5+1.
Acest sistem de apărare poate fi folosit împotriva echipelor care se
bazează pe o bună activitate a interilor dar şi a jucătorilor de semicerc. La
nivelul semicercului de 6 metri sunt cinci apărători care pot acoperi o
porţiune destul de mare de teren, iar înaintea acestora, pe semicercul de 9
metri, îşi desfăşoară activitatea un alt apărător, care are ca sarcină principală
împiedicarea adversarilor de a arunca de la distanţă din zona centrală a
terenului. Poziţia lui în teren îi permite să intercepteze pasele prin care se
intenţionează schimbarea părţii atacului.

Apărarea 5+1 devine vulnerabilă la sistemul de atac cu doi pivoţi.

31
Timp de lucru 90 de minute
(recomandat)
Rezumat Legarea contraatacului indirect cu faza a III a
atacului se realizează prin trecere în viteză mare din
apărare în atac, cu explicarea ocupării zonelor de
acţionare.
Metodica învăţării tacticii în apărare
Metodele pe care le folosim la învăţarea apărării
sunt următoarele:
• explicarea dispunerii jucătorilor în teren, a
rolului, sarcinilor şi zonei lor de acţiune;
• ilustrarea principalelor acţiuni ale apărării
prin desene;
• folosirea machetei de teren cu jucători;
• observarea jocului altor echipe;
• prezentarea materialului intuitiv: filme,
fotografii, kinograme;
exersarea practică a mijloacelor concrete de
pregătire tactică.
Concluzii Jucătorii sunt atraşi mai mult de învăţarea jocului
de atac decât a celui de apărare şi de aceea,
profesorul va trebui să creeze un climat plăcut, cu
mijloace de acţionare atractive, pentru a facilita
învăţarea şi consolidarea apărării.

Teste de autocontrol Cum se intitulează faza a III a atacului?

Care este metodica predării mijloacelor tactice
colective specifice apărării?
Ce element tehnic de aruncare este specific fazei I
a atacului?

32
 Lecţia nr. 6

• Repetarea tehnicii portarului.

• Repetarea paşilor pivotului
• Repetarea sistemului de apărare 5+1

A. Sisteme de acţionare pentru optimizarea pregătirii portarilor

Ex.1. din aşezat depărtat, ridicare rapidă şi luarea poziţiei fundamentale;

Ex.2. din ghemuit, ridicare rapidă şi luarea poziţiei fundamentale;
Ex.3. deplasări între cele două bare, în poziţie fundamentală;
Ex.4. din stând cu spatele spre teren, săritură cu întoarcere 180 de grade şi
luarea poziţiei fundamentale;
Ex.5. jucătorii aşezaţi în cerc (cu o minge) şi un portar aflat în
mijloc:jucătorii cu minge execută pase între ei, iar portarul se deplasează în
poziţie fundamentală odată cu mingea;
Ex.6. sărituri de pe un obstacol sau peste un obstacol cu aterizare în poziţie
fundamentală;
Ex.7. din stând în poziţie fundamentală în mijlocul porţii: deplasare laterală
spre stânga şi atingerea barei în partea de jos, revenire în poziţie
fundamentală, apoi aceeaşi execuţie în partea opusă;
Ex. 8. acelaşi exerciţiu, dar cu atingerea barei în partea de sus;
Ex.9. acelaşi exerciţiu, dar atingerea barelor se va face alternativ, pe
diagonală;
Ex.10. din stând în poziţie fundamentală, lângă una din bare, săritură laterală
peste banca de gimnastică (aşezată în centrul porţii), cu aterizare în poziţie
fundamentală, după care se execută fandare laterală;

33
B. Repetarea paşilor pivotului
Ex. 1. Pornire rapidă, fentă de corp – pătrundere:
a) pornire rapidă la ieşirea întârziată a apărătorului;
b) fentă de corp simplă;
c) fentă de corp dublă. Fig.28

Fig.28
Ex. 2. Fentă de corp, fentă de aruncare:
a) săritură în poziţie fundamentală, fentă de corp;
b) fentă de aruncare zvârlită;
c) fentă de aruncare cu cădere laterală;
d) fentă de pasă. Fig.29

Fig.29

34
 Ex. 23. Pasarea mingii în pătrunderi succesive (atacantul atacă
apărătorul din dreptul său), pivotul aruncă la poartă după efectuarea
schimbării de direcţie. Fig.30

Fig.30
C. Repetarea sistemului de apărare 5+1

35
Timp de lucru 75-80 minute
(recomandat)
Rezumat Formele, metodele şi mijloacele de intervenţie
educaţională trebuie folosite cu mult simţ de
răspundere şi adecvat particularităţilor individuale în
scopul formării şi dezvoltării personalităţii
sportivului. Apărarea, specific fazei de apărare sau
portarului, este o sarcină extrem de grea, de aceea,
pregătirea psihologică şi abordarea sistematică, vor
avea o contribuţie importantă în învăţare,
consolidare, perfecţionare.
Concluzii Procesul instructiv – educativ desfăşurat cu studenţii
asigură instruirea sportivă de specialitate a acestora,
dar în acelaşi timp contribuie la formarea şi
dezvoltarea unor calităţi psihice şi moral – volitive
cu valoare aplicativă în activitatea lor socială
viitoare.

Teste de Care sunt posturile pe care acţionează jucătorii de

autocontrol handbal?
Compuneţi un exerciţiu pentru învăţarea pasului 1 al
pivotului.
Reliefaţi cea mai importantă calitate a portarului.

36
 Lecţia nr. 7

• Repetarea elementelor de tehnică şi de tactică specifice portarului

• Repetarea fazei a II a a atacului
• Joc cu temă: apărare 5+1

A. Repetarea elementelor de tehnică şi de tactică specifice portarului

1. Poziţia fundamentală:
Mijloace:
Ex. 1. Deplasări lente între cele două bare ale porţii (deplasarea va fi dirijată
de pase executate de jucătorii de la 9m.);
Ex. 2. Deplasări laterale cu paşi adăugaţi, cu spatele spre teren; întoarcere
180 de grade şi luarea poziţiei fundamentale la semnal auditiv;
Ex. 3. Doi portari faţă în faţă, unul din ei este dispus în cadrul porţii:
deplasarea şi fixarea poziţiilor fundamentale în centrul porţii, la nivelul
interilor şi extremelor.
1. Deplasarea în poartă:
Ex.1. Fandări laterale stânga – dreapta, cu ducerea braţului în direcţia
piciorului care execută fandarea;
Ex. 2. Poziţie fundamentală în centrul porţii: fandare spre stânga urmată de
fandare spre dreapta, după fiecare fandare se revine în poziţia fundamentală;
Ex. 3. Poziţie fundamentală în centrul porţii: fandare spre stânga, pas lateral
şi săritură spre colţul de sus al porţii, aterizare şi revenire în poziţie
fundamentală în centrul porţii, prin paşi adăugaţi: exerciţii repetate alternativ
spre stânga şi spre dreapta;

37
Ex.4. Poziţie fundamentală în centrul porţii: fandare spre stânga, revenire în
poziţie fundamentală, pas lateral dreapta şi săritură spre colţul de sus-
dreapta; aterizare şi revenire în centrul porţii;
Ex. 5. Se repetă ex. 4, fandarea efectuându-se cu elan de pas adăugat, la fel
ca şi săritura;
1. Prinderea mingii:
Ex. 1. stând în poziţia fundamentală, prinderea mingii aruncate de profesor:
• pe direcţia portarului;
• lateral stânga, dreapta;
• prinderea mingii aruncate uşor spre colţurile de sus ale porţii;
• prinderea fiind precedată de paşi adăugaţi în poartă.
1. Respingerea mingilor:
Ex.1. Lovirea mingii, cu latul piciorului, la perete;
Ex.2. Poziţie fundamentală – respingerea mingilor aruncate jos, folosind
numai picioarele, mâinile la spate;
Ex.3. Stând cu spatele spre antrenor – întoarcere rapidă la semnal
(respingerea mingilor aruncate cu braţele, picioarele sau trunchiul);
Ex.4. Respingerea mingilor aruncate cu pământul;
Indicaţii metodice pentru poziţionarea în poartă
• faza a II-a – portarul să se găsească la postul său;
• aruncările din zona centrală – poziţie joasă sau înaltă;
• aruncările de pe semicerc – poziţie joasă sau medie;
• aruncările de pe extreme – poziţie înaltă.

B. Repetarea fazei a II-a a atacului

Ex.1. Extrema, vârf de contraatac este atacată, se pasează unui coechipier din
zona centrală. Fig.31

38
 Fig.31
Ex.2. Extrema atacată de apărător, încrucişează cu jucătorul centrul. Fig.32

Fig.32

39
 C. Joc cu temă: apărare 5+1
Sistemul de apărare 5+1 va fi repetat în condiţii de adversitate, apropiate
de joc, pentru repetarea în condiţii variate.
Timp de lucru 85-90 minute
(recomandat)
Rezumat
Apărarea este coordonată de portar, indiferent de
sistemul de apărare abordat de echipa din defensivă.

Faza a II a a atacului este trecerea în terenul advers,

în viteză, gradat: extremele şi pivotul sunt primii
care ajung în terenul advers, apoi, centrul şi interii.
Concluzii În orice joc colectiv există faze de atac şi faze de
apărare, atacul fiind ”situaţia tactică în care o echipă
se află în posesia mingii şi îşi creează posibilitatea să
întreprindă acţiuni ofensive pentru a înscrie puncte
(goluri)”; astfel, apărarea este ”situaţia tactică în
care o echipă luptă pentru a intra în posesia mingii,
în vederea întreprinderii de acţiuni ofensive, fără a
comite greşeli şi fără a permite adversarilor să
puncteze”. În acest context, tactica se antrenează şi
pentru atac şi pentru apărare.

Teste de Explicaţi sistemul de apărare 5+1.

autocontrol Compuneţi un exerciţiu pentru antrenamentul tactic al
portarului.
Enumeraţi fazele atacului.

40
 Lecţia nr. 8

• Învăţarea încrucişării duble

• Consolidarea depăşirilor cu pas sărit în condiţii de adversitate.
• Repetarea fazei a II-a a atacului

A. Învăţarea încrucişării duble

Ex.1. Jucătorii sunt dispuşi pe posturile de la 9m. Aruncări la poarta din

săritură precedate de încrucişare simplă. După aruncare cel care a pasat
recuperează mingea şi se deplasează la şirul opus. Fig. nr. 33
Recomandări: exerciţiul este folosit pentru aruncările de la 9m. Încrucişarea
se face la distanţă cât mai mare, pentru a da posibilitatea jucătorului să se
lanseze, pentru a crea deprinderea de a sări la distanţă faţă de apărători.

Fig nr. 34

Ex 2: Jucătorii sunt dispuşi pe următoarele posturi: inter stânga, extremă

stângă şi centru. Interul stânga 1 pasează extremei 2, aceasta transmite

41
centrului 3 care pătrunde oblic şi încrucişează cu interul care aruncă. Fig. nr.
34
Recomandări: prin intermediul acestui exerciţiu se realizează colaborarea
între cele trei posturi: transmiterea mingii spre extremă deplasează zona,
centru face paravan interului care aruncă nestingherit.

Fig nr. 34
Ex 3: Jucătorii sunt dispuşi pe cele trei posturi de la 9m. Aruncări la poartă
de la distanţă precedate de încrucişare şi transmitere astfel: jucătorul central
1 execută dribling spre interul stâng 2, acesta primeşte mingea pe care o
transmite interului dreapta 3, care aruncă la poartă. Fig. nr. 35
Recomandări: se perfecţionează încrucişarea simplă, pasa la distanţă şi
aruncarea la poartă din sprijin pe sol, din săritură sau evitare. Interul stâng
ameninţă poarta printr-o fentă de aruncare după care pasează interului din
partea opusă.

42
 Fig. nr.35
Ex. 5. Explicarea încrucişării duble, cu poziţionarea pivotului în dreptul
interului care va arunca la poartă şi transformarea centrului, cel care execută
prima încrucişare, în inter.

B. Operatori algoritmici pentru perfecţionarea depăşirii şi

aruncarea la poartă

Ex. 1. Un apărător şi un şir de atacanţi, fiecare cu minge: cei din atac execută
pase la apărător, reprimesc mingea, depăşire şi aruncare la poartă;
Ex.2. Doi apărători, două şiruri de atacanţi, fiecare cu minge şi un jucător
plasat între cele două grupe de atacanţi: atacanţii execută pase la jucătorul
din centru, reprimesc mingea, depăşire şi aruncare la poartă;
Ex. 3. Se lucrează pe partea stângă (sau dreapta) a atacului, unde se află doi
apărători, iar înaintea lor sunt doi atacanţi cu o minge: se execută acţiuni de
depăşire şi aruncare la poartă, precedate de pase între atacanţi;
Ex.4. Doi apărători la centrul terenului, iar la una din porţi se găsesc formaţii
de câte trei jucători cu mingea: se execută pase în trei din deplasare,
depăşirea apărătorilor şi aruncare la poartă;

43
C. Operatori algoritmici şi sisteme de acţionare pentru optimizarea
fazei a II-a a atacului

Ex.1. La o poartă, jucătorii sunt dispuşi în coloană câte doi, fiecare pereche
cu minge, iar antrenorul situat lateral, în cealaltă jumătate de teren: pase în
doi din deplasare până la centrul terenului, de unde jucătorul aflat în posesia
mingii pasează profesorului şi devine apărător; celălalt jucător primeşte
mingea de la profesor, execută depăşirea apărătorului şi aruncă la poartă;
Ex.2. la o poartă, jucătorii sunt dispuşi în coloană câte trei, fiecare grupă cu
minge, iar în cealaltă jumătate de teren se află profesorul (situat lângă linia
de margine) şi un apărător la 9 m: pase în trei din deplasare până la centrul
terenului, moment în care jucătorul aflat în posesia mingii dă pasă
profesorului şi devine al doilea apărător; ceilalţi doi jucători reprimesc
mingea de la profesor şi rezolvă situaţia de “doi la doi” finalizată cu aruncare
la poartă.

44
Timp de lucru 75-85 minute
(recomandat)
Rezumat Viteza de execuţie reprezintă timpul necesar
efectuării integrale a unor acte motrice mai
complexe sau a celor realizate în condiţii îngreunate
când atât stimulul cât şi execuţia conţin elemente
surpriză, ea fiind extrem de importantă în executarea
depăşirilor şi a fazei a II-a a atacului.
Execuţia se bazează pe o selecţie prealabilă a
răspunsului adecvat din mai multe răspunsuri
prealabile.
Concluzii Toate zonele de acţionare, toate posturile jocului de
handbal au obligativitatea de a putea realiza
depăşirile şi primele două faze ale atacului.

Teste de Care sunt posturile care iniţiază faza a IIa a atacului?

autocontrol Câte tipuri de încrucişări cunoaşteţi?
Ce sunt depăşirile?

45
 Lecţia nr. 9

• Învăţarea depăşirii cu trecerea braţului peste adversar

• Joc bilateral cu temă: apărare 5+1

A. Operatori algoritmici pentru perfecţionarea depăşirii şi aruncarea la

poartă

Ex.1. Un apărător şi un şir de atacanţi, fiecare cu minge: cei din atac execută
pase la apărător, reprimesc mingea, depăşire cu trecerea braţului peste
apărător şi aruncare la poartă;
Ex.2 . Doi apărători, două şiruri de atacanţi, fiecare cu minge şi un jucător
plasat între cele două grupe de atacanţi: atacanţii execută pase la jucătorul
din centru, reprimesc mingea, depăşire cu trecerea braţului peste apărător şi
aruncare la poartă;
Ex.3. Pe o jumătate de semicerc se găsesc doi apărători, iar înaintea lor sunt
doi atacanţi cu o minge: se execută acţiuni de depăşire cu trecerea braţului
peste apărător şi aruncare la poartă (aruncarea va fi precedată de pase între
atacanţi).
Ex.4. Doi apărători la centrul terenului, iar la una din porţi se găsesc formaţii
de câte trei jucători cu mingea: se execută pase în trei din deplasare,
depăşirea apărătorilor, utilizând trecerea braţului peste apărător şi aruncare la
poartă;

46
B. Joc bilateral cu temă: apărare 5+1

Joc bilateral: echipa care nu utilizează sistemul de apărare 5+1 va fi

penalizată, la fiecare fază de apărare, cu 2 puncte.

Timp de lucru 85-90 minute

(recomandat)
Rezumat Depăşirile se pot repeta în condiţii apropiate de joc,
utilizând sistemul de apărare 5+1.
Concluzii Pasarea mingii trebuie să fie cea mai simplă
acţiune de pătrundere şi desfacere a sistemului de
apărare advers. Prin pase repetate, executate în faţa
apărării sau printre apărători se creează culoare în
sistemul de apărare advers, pe unde se pot realiza
pătrunderi, aruncări la poartă de la distanţă sau
angajări ale pivotului la semicerc, precum şi
depăşiri. Transmiterea în viteză a mingii, fără
ţinerea ei prea mult timp în mână şi fără dribling
aduce mai multe avantaje echipei, facilitând
surprinderea adversarului.

Teste de autocontrol Explicaţi sistemul de apărare 5+1.

Compuneţi un exerciţiu pentru perfecţionarea
depăşirii cu pas sărit.
Care este cel mai eficient procedeu tehnic de
aruncare la poartă?

47
 Lecţia nr. 10

• Repetarea depăşirilor.
• Joc bilateral cu temă: se penalizează efectuarea driblingului, iar
golurile care vor fi marcate din contraatac sau din faza a II-a, se vor
dubla (ca punctaj).

A. Repetarea depăşirilor
Ex.1. Cine ţine mai mult mingea, cu efectuarea obligatorie a depăşirilor,
când atacanţii întâlnesc un apărător.
Ex.2. Câte doi faţă în faţă pe lăţimea terenului, la una din porţi, fiecare
pereche cu minge: se execută deplasare în alergare, timp în care jucătorul
aflat cu spatele se
retrage, iar cel cu minge execută depăşire şi imitarea aruncării la poartă.
Ex.3. Joc doi la doi, cu efectuarea depăşirilor (cu pas sărit sau cu trecerea
braţului peste apărător).
Ex.4. Joc patru la patru, fără dribling, pe lăţimea sau lungimea terenului cu
finalizare într-o zonă stabilită. Se urmăreşte realizarea depăşirilor şi
respectarea regulii celor 3 paşi. Fig.36

Fig.36

48
Ex. 5. Acelaşi exerciţiu dar cu marcaj strâns, pentru consolidarea depăşirilor,
finalizarea fiind făcută prin pasă cu pământul, printre jaloane (sau mingi
medicinale), unui jucător aflat în spatele acestora, lăsând mingea jos. Reia
jocul echipa adversă. Se improvizează două porţi din două jaloane. Fig.37

Fig.37
B. Joc bilateral cu temă: se penalizează efectuarea driblingului, iar
golurile care vor fi marcate din contraatac sau din faza a II-a, se vor
dubla (ca punctaj).

49
Timp de lucru 80 minute
(recomandat)
Rezumat
Depăşirile contribuie la execuţii tehnice care satisfac
cerinţele jocului în atac şi fiecare jucător poate să-şi
însuşească regulile tactice referitoare la folosirea
tactică a procedeelor tehnice. Aplicarea lor
conştientă în joc aduce mari avantaje jucătorilor şi
implicit întregii echipe.

Jocul bilateral în care este penalizat driblingul, creşte

viteza de deplasare a jucătorilor şi de pasarea mingii,
educând şi atenţia distributivă.
Concluzii Este important de reţinut că driblingul în exces
încetineşte viteza de pasare şi astfel scade calitatea
jocului. În lupta directă cu apărătorul se va ţine
seama de principiul asigurării mingii, care-l obligă
pe atacant să-şi interpună corpul între minge şi
adversar.

Teste de Desenaţi sistemul de apărare 5+1.

autocontrol Compuneţi un exerciţiu specific fazei I a atacului în
care să includeţi şi depăşirile.

50
 Lecţia nr. 11

• Repetarea depăşirii cu trecerea braţului peste adversar

• Repetarea paşilor pivotului
• Repetarea încrucişării duble.

A. Repetarea depăşirii cu trecerea braţului peste adversar

Ex.1. Joc doi contra unu pe lungimea terenului folosind driblingul,

apărătorul va ataca jucătorul cu minge, iar finalizarea va fi precedată de
depăşire (pasa primită de la portar). Fig. 38).

Fig. 38
Ex.2. Trei contra doi, finalizarea se va realiza ca la exerciţiul 1. Fig. 39.

Fig. 39

51
Ex.3. Patru atacanţi contra trei apărători.
Ex.4. Doi atacanţi contra doi apărători: (jucătorul cu mingea va încerca să-şi
depăşească adversarul direct, celălalt atacant încercând să scape de sub
supravegherea apărătorului). Fig. 40.

Fig. 40
Ex.5. Patru atacanţi contra patru apărători.

B. Repetarea paşilor pivotului

Ex.1. Interul dreapta pasează jucătorului situat pe postul de centru. Centrul,

cu fentă de pasă şi schimbare de direcţie va pasa pivotului. Pivotul, va
executa unul din paşii săi specifici pentru a arunca la poartă. Fig. 41

Fig.41

52
Ex.2. Centrul pasează jucătorului de pe interul stânga iar acesta va face o
fentă de pasă spre extrema stângă şi va pasa pivotului. Pivotul, execută unul
din paşii pivotului (spre dreapta) şi va arunca la poartă. După aruncare,
centrul devine pivot şi pivotul va trece pe postul de centru.
Ex.3. Se repetă exerciţiul nr. 2, dar colectivul de jucători se va poziţiona pe
interul dreapta şi pe postul de centru.
Ex. 4. Profesorul va fi situat pe postul de centru, pasează alternativ interului
stânga sau interului dreapta. Cei din urmă, încearcă, prin schimbări de
direcţie să pătrundă spre poartă, având apărători direcţi. Există posibilitatea
de a pasa pivotului (care va utiliza cei doi paşi specifici învăţaţi, pentru a
finaliza) în situaţia în care interii nu pot să înscrie. Fig. 42

Fig. 42
C. Repetarea încrucişării duble

Încrucişările sunt scheme tactice extrem de eficiente, contribuţia lor fiind

determinată de acţiunile tactice individuale ale jucătorilor de câmp prin
intenţia lor de a se demarca, de a atrage un apărător, de a depăşi un apărător,
pentru a-l atrage pe acesta şi a crea spaţii libere pentru coechipieri. În ceea ce
priveşte tactica colectivă, trebuie stabilită direcţia fundamentală a acţiunii,
analiza situaţiilor specifice aruncării, folosirea combinată a mijloacelor
tactice individuale

53
Ex.1. Centrul, interul stânga şi interul dreapta, sunt poziţionaţi în afara
semicercului de 9m, iar la semicercul de 6 m sunt doi apărători, situaţi în
poziţie centrală. Mingea va pleca de la jucătorul situat pe postul de centru,
căruia i se va face încrucişare de către interul stânga. Centrul este cel care
finalizează pe lângă apărătorul central. Exerciţiul se repetă şi cu interul
dreapta. Fig 43

Fig. 43
Ex.2. Colectivul este dispus pe cei doi interi, dreapta, stânga şi pe postul de
centru. În poziţie centrală sunt doi apărători. Interul dreapta pasează
centrului care îi face încrucişare, atrăgând apărătorul, şi ultimul aruncă la
poartă prin culoarul creat. Acelaşi exerciţiu se repetă şi pe partea stângă a
atacului. Fig. 44

Fig. 44

54
Ex.3. Încrucişarea se lucrează pe partea stângă a atacului. Centrul pasează
interului stânga, interul face încrucişare centrului care pătrunde în ultimul
culoar şi cheamă extrema stânga la încrucişare, ultima aruncând la poartă d
epe postul de inter stânga. Fig. 45

Fig. 45
Ex.4. Jucătorii sunt situaţi pe extrema stânga, pe interul stânga şi pe postul
de centru, având apărători în poziţia centrală. Mingea va pleca de la interul
stânga care pasează extremei stânga, aceasta pleacă în circulaţie şi execută o
încrucişare centrului, ultimul cheamă la încrucişare interul stânga care va
finaliza. După acţiune, interul stânga va trece pe postul de extremă stânga,
iar extremele vor deveni centri. Fig. 46

Fig. 46

55
Timp de lucru 85-90 minute
(recomandat)
Rezumat Ultimele lecţii vor fi de repetare a structurilor
tehnico-tactice însuşite. Se utilizează apărători
semiactivi şi activi pentru consolidarea procedeelor
tehnice şi a elementelor de tactică predate.
Concluzii Dispunerea jucătorilor în teren în atac este
determinată de sistemul de joc folosit de echipă,
precum şi de sistemul de apărare folosit de adversari.
O plasare şi specializare a atacanţilor pe posturi,
duce la un randament bun al jucătorilor deşi,
actualmente, jucătorii de handbal trebuie să deţină
calităţi care să le dea posibilitatea să acţioneze pe
orice post. Repartizarea jucătorilor pe posturi în atac
se face ţinând seama de cerinţele postului respectiv
şi de calităţile fizice, tehnice şi tactice ale
atacanţilor.

Teste de Evidenţiaţi rolul pivotului în sistemul de atac 5+1.

autocontrol Depăşirile se utilizează în faza de atac sau în cea de
apărare?
Cum se realizează demarcarea pivotului pe semicerc?

56
 Lecţia nr. 12

• Repetarea încrucişării duble

• Repetarea aruncărilor specifice postului de pivot

A. Repetarea încrucişării duble

Ex.1. Centrul, interul stânga şi interul dreapta, sunt poziţionaţi în afara

semicercului de 9 m, iar la semicercul de 6 m sunt doi apărători, situaţi în
poziţie centrală. Mingea va pleca de la jucătorul situat pe postul de centru,
căruia i se va face încrucişare de către interul stânga. Centrul este cel care
finalizează pe lângă apărătorul central. Exerciţiul se repetă şi cu interul
dreapta. Fig 47

Fig. 47
Ex.2. Colectivul este dispus pe cei doi interi, dreapta, stânga şi pe postul de
centru. În poziţie centrală sunt doi apărători. Interul dreapta pasează
centrului care îi face încrucişare, atrăgând apărătorul, şi ultimul aruncă la
poartă prin culoarul creat. Acelaşi exerciţiu se repetă şi pe partea stângă a
atacului. Fig. 48

57
 Fig. 48
Ex.3. Încrucişarea se lucrează pe partea stângă a atacului. Centrul pasează
interului stânga, interul face încrucişare centrului care pătrunde în ultimul
culoar şi cheamă extrema stânga la încrucişare, ultima aruncând la poartă de
pe postul de inter stânga. Fig. 49

Fig. 49
Ex.4. Jucătorii sunt situaţi pe extrema stânga, pe interul stânga şi pe postul
de centru, având apărători în poziţia centrală. Mingea va pleca de la interul
stânga care pasează extremei stânga, aceasta pleacă în circulaţie şi execută o
încrucişare centrului, ultimul cheamă la încrucişare interul stânga care va

58
finaliza. După acţiune, interul stânga va trece pe postul de extremă stânga,
iar extremele vor deveni centri. Fig. 50

Fig. 50
B. Repetarea aruncărilor specifice postului de pivot

Se vor repeta paşii pivotului, cu apărător semiactiv, pentru consolidarea

aruncărilor, a tehnicii portarului şi pentru pregătirea probei de control.

Timp de lucru 85-90 minute

(recomandat)
Rezumat
Fiecare lecţie practică se încheie cu joc bilateral, cu
anumite teme care să conducă spre repetarea
acţiunilor tehnico-tactice predate.
Concluzii Numărul de repetări va fi adaptat nivelului de
pregătire al studenţilor şi în concordanţă cu nivelul
cognitiv al acestora.

Teste de Care sunt probele de control corespunzătoare

autocontrol conţinutului cursului practico-metodic?
Care jucător de handbal iniţiază schemele tactice?

59
 Lecţia nr. 13

Evaluarea cunoştinţelor şi a abilităţilor practice ale studenţilor prin probe

de control: încrucişarea dublă

60
 Lecţia nr. 14

Evaluarea cunoştinţelor şi a abilităţilor practice ale studenţilor prin probe de

control:
• tehnic: demonstrarea paşilor pivotului (pasul I şi II).
• performanţă: joc bilateral - se urmăreşte aplicarea tactică a
elementelor şi procedeelor tehnice studiate.

61
 Bibliografie

1. ALEXE, N., (1983). Antrenamentul sportiv modern, EDITIS,

Bucureşti.
2. BADIU, T., Mereuţă, C., (1998). Teoria şi metodica educaţiei fizice
şi sportului, Galaţi
3. BIRO, F., Roman, C., Dragoş, P (2002) Handbal-iniţiere, Editura
Universităţii din Oradea.
4. BOMPA, T. O., (2000). Periodizarea – Teoria şi Metodica
Antrenamentului Sportiv, Editura Ex Ponto, Constanţa.
5. BOTA, I., Macovei, B. (1983). Handbal – antrenamentul portarului,
Editura Sport – Turism, Bucureşti.
6. BOTA, I., BOTA, Maria (1980). Handbal – 500 de exerciţii pentru
învăţarea jocului, Editura SPORT-TURISM, Bucureşti.
7. BOTA, I., BOTA, Maria (1987). Handbal, Editura SPORT-
TURISM, Bucureşti.
8. BOTA, Ioan (1984). Handbal – modele de joc şi pregătire, Editura
Sport – Turism, Bucureşti.
9. CERCEL, P., (1975). Calităţile motrice în handbal, Editura SPORT-
TURISM, Bucureşti.
10. CERCEL, P., (1983). Handbal, Antrenamentul echipelor masculine,
Editura SPORT-TURISM, Bucureşti.
11. CERCEL, P., (1978). Handbal, Curs opţional, Iaşi.
12. CERCEL, P., (1980). Handbal. Exerciţii pentru fazele de joc,
Editura SPORT-TURISM, Bucureşti.
13. CSUDOR, G., (1986). Handbal – Instruirea echipelor şcolare,
Editura SPORT-TURISM, Bucureşti.

62
14. CSUDOR, M., Cusudor, G. (1989). Handbal – combinaţii tactice,
Editura Sport – Turism, Bucureşti.
15. DRAGNEA, A. (1995). Antrenamentul sportiv, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
16. GOGALTAN, V. (1974). Instruirea copiilor şi juniorilor în
handbal, Editura STADION, Bucureşti.
17. KUNST-GHERMĂNESCU, I.,(1977). Curs de handbal, M.E.I. –
I.E.F.S., Bucureşti.
18. NICULESCU, M., (1999). Elemente de psihologia sportului de
performanţă şi de înaltă performanţă, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
19. SOTIRIU, R., (1998). Handbal, Bucureşti.
20. TROFIN, E., (1991). Handbalul la copii şi juniori, Editura
Consiliului Naţional pentru educaţie fizică şi sport, Bucureşti
21. VERNER, Vick şi alţi autori (1995) Pregătirea de handbal în sală,
Federaţia Română de Handbal, Bucureşti.

63
 - profesor

- Jucător în atac, cu minge

- Jucător în apărare

- Drumul jucătorului

- Traiectoria mingii

- Deplasare paşi adăugaţi

- Deplasare paşi încrucişaţi

- Schimbări de direcţie simplă,

dublă

- Întoarcere de 1800, de 3600

- Dribling

- Aruncare la poartă

- Paravan

- Blocaj

- Blocaj plecare din blocaj

- Numerotarea acţiunilor

64
65