UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.

EVALUARE ANTROPOMETRICĂ ȘI FUNCȚIONALĂ CU AJUTORUL DISPOZITIVELOR

ȘI APARATURII SPECIFICE DIN KINETOTERAPIE

Cuprins
5.1. Introducere
5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
5.3. Conţinutul unităţii de învăţare
5.3.1. Terminologie specifică
5.3.2. Omul vitruvian
5.3.3. Contextul în care se realizează evaluarea antropometrică și funcțională
[Link]. Factori care influențează evaluarea
[Link]. Măsurători și repere osoase
[Link]. Evaluare antropometrică cu ajutorul dispozitivelor și aparaturii specifice din
kinetoterapie
[Link]. Evaluare funcțională cu ajutorul dispozitivelor și aparaturii specifice din
kinetoterapie
5.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

5.1. Introducere

Aprecierea creșterii și dezvoltării organismului uman, precum și a

funcționalității diferitelor aparate și sisteme, se face prin realizarea unor
măsurători specifice standardizate și acceptate la nivel internațional.

5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

După parcurgerea acestei unităţi de învăţare, veţi descrie:
 Terminologia specifică folosită în evaluare antropometrică și

109
funcțională
 Pașii/etapele de lucru în vederea realizării unei evaluări antropometrice
și funcționale corecte
 Contextul în care se impune necesitatea unei evaluări antropometrice și
funcționale

Competenţele unităţii de învăţare:

 Abilitatea de a folosi dispozitivele și aparatele specifice kinetoterapiei
în scopul realizări măsurătorilor antropometrice și funcționale
 Să execute evaluări antropometrice și funcționale

Timpul alocat unităţii: 3 ore

5.3. Conţinutul unităţii de învăţare

5.3.1. Terminologie specifică

Antropometrie: (din lb. gr.): ἄνθρωπος anthropos, „om” și μέτρον metron,

„măsură”) este o metodă de studiu ce se ocupă cu măsurarea diferitelor părți ale
corpului omenesc și a raportului dintre acestea.
Evaluare: procesul de apreciere subiectivă și obiectivă, directă sau indirectă
a aparatului locomotor și a funcțiilor organismului.
Evaluare funcțională: reprezintă un ansamblu de teste specifice, destinate
determinării calităților fizice ale unui subiect și a capacităților funcționale ale
organelor implicate în menținerea activității de bază sau în timpul efortului.
Evaluarea somato-funcţională: vizează parametrii masurabili la intervale
variabile de timp, unii chiar de mai multe ori în cursul şedinţei de recuperare, de
exemplu: puls, tensiune arterială, frecvenţă respiratorie, mai ales când survin
modificări ale mijloacelor utilizate şi alţii la intervale mai mari, deoarece efectele
se instalează în timp; amplitudine articulară, forţă musculară, prehensiune, mers
etc.
Somatometrie (gr.- soma, - atos = corp; metron = măsură) = Măsurarea
corpului uman, mai mult sau mai puțin analitică (Moţet, D., 2009), Enciclopedia
de kinetoterapie, Vol.1, 2 Ediţia I-a;
Somatoscopie (gr.- soma, - atos = corp; skopia = examinare, de la skopein =
a vedea, a examina) = Examenul vizual, fizic al corpului uman (Moţet, D., 2009),
Enciclopedia de kinetoterapie, Vol.1, 2 Ediţia I-a;
Simetrie: (din gr. συμμετρεῖν, symmetrein, „măsură împreună”) are, în
general, două sensuri principale. Primul este un sentiment (imprecis) al
proporționalității armonioase sau estetic plăcut și echilibrat, astfel încât acesta

110
să reflecte frumusețea sau perfecțiune. Al doilea sens este un concept precis și
bine-definit de echilibru sau de „model de autosimilaritate”, care poate fi
demonstrat sau dovedit a fi în conformitate cu regulile unui sistem formal: prin
geometrie, prin fizică sau altfel ([Link]
O reprezentare a simetriei corpului omenesc este celebrul desen ,,Omul
Vitruvian” al lui Leonardo da Vinci, realizat în 1490 și considerat mult timp
un etalon de perfecțiune pentru proporțiile corpului uman (fig. 5.1).

Fig. 5.1. Omul Vitruvian

Proporții: Raport între dimensiunile unor obiecte, ale părților unui întreg
sau între fiecare dintre aceste părți și întreg;
([Link]

5.3.2 Omul vitruvian

Printre primele referiri scrise și păstrate, făcute la adresa corpului uman,

sunt cele ale arhitectului, inginerului și scriitorului roman Marcus Vitruvius
Pollio care a trăit în perioada 80/70 î. Hr. - decedat 15 sau 23 d. Hr;
([Link]
În celebrul tratat de arhitectură ,,De architectura”, care conține zece
volume, întâlnim în volumul trei, informații despre corelațiile dintre proporțiile
umane ideale și geometrice. Acesta descrie corpul uman ca fiind sursa principală
de proporții din cadrul ordinelor clasice ale arhitecturii;
([Link]
Vitruvius a determinat că un corp ideal ar trebui să aibă o înălțime de opt
capete. Tot el stabilește că ombilicul devine centrul corpului, dacă corpul se află
în poziție cu membrele inferioare depărtate și membrele superioare ridicate la
nivelul liniei creștetului.

Referitor la proporții, stabilește că:

 lungimea brațelor deschise este egală cu înălțimea omului;

 lungimea distanței de la creștet până la marginea de jos a bărbiei este o

111
 zecime din înălțimea unui om;
 lungimea distanței de sub bărbie până la frunte este o optime din
înălțimea unui om;
 lungimea distanței de deasupra pieptului până la frunte este o șesime
din înălțimea unui om;
 lungimea distanței de deasupra pieptului până la creștet este o șeptime
din înălțimea unui om;
 lățimea maximă a umerilor este un sfert din înălțimea unui om;
 lungimea de la sâni până la creștet este un sfert din înălțimea unui om;
 lungimea distanței de la cot până la vârful degetelor este un sfert din
înălțimea unui om;
 lungimea distanței de la cot până la subraț este o optime din înălțimea
unui om;
 lungimea unei palme este o zecime din înălțimea unui om;
 vârful penisului este la jumătatea înălțimii unui om;
 lungimea labei piciorului este o șeptime din înălțimea unui om;
 lungimea distanței de la laba piciorului până la genunchi este un sfert
din înălțimea unui om;
 lungimea distanței de sub genunchi până la vârful penisului este un sfert
din înălțimea unui om;
 lungimea distanței de sub bărbie până la nas și de la sprâncene până la
creștet este egală cu lungimea urechilor și cu o treime din față;
[Link]

5.3.3. Contextul în care se realizează evaluarea antropometrică și

funcțională

Evaluarea antropometrică și funcțională reprezintă o etapă indispensabilă în

culegerea informațiilor legate de starea de sănătate și dezvoltare a subiectului.
Această etapă are loc după anamneză și anume înaintea începerii programului de
stimulare. Evaluarea trebuie să se regăsească și la sfârșitul terapiei, dar pentru
aprecierea eficienței tehnicilor aplicate poate fi inclusă și pe parcursul
programului.

..
[Link] Factori care influențează evaluarea

 Spațiul unde se realizează evaluarea; să fie aerisit, să fie plăcut din punct
de vedere al mirosului, luminozității, aspectului, temperaturii, zgomotelor
…;
 Vestimentația subiectului: subiectul examinat să fie îmbrăcat lejer în
funcție de specificul evaluării, astfel încât reperele osoase și musculare
sau segmentele de măsurat să nu genereze erori;
 Poziția aleasă pentru evaluare: poziționarea subiectului pentru evaluare
trebuie să permită obținerea unor măsurători corecte. În general se
folosește poziția standard, dar și alte poziții care sunt posibil de adoptat
de către subiect și anume așezat sau decubit.
 Reevaluarea: trebuie să fie făcută de preferință de către aceeași persoană
și în condiții similare sau dacă nu se poate, trebuie să respecte aceleași
poziții de la evaluarea precedentă;
112
  Momentul zilei când se fac evaluările: poate influența acuratețea
rezultatului final;
 Echipamentele, aparatele, dispozitivele, metodele și testele folosite:
trebuie să fie echipamente standard, universal acceptate, corect calibrate,
iar metodele și tehnicile să fie aceleași la repetarea evaluării. Există
situații speciale când metodele de evaluare și testare trebuie adaptate la
evoluția sau involuția subiectului.

[Link] Măsurători și repere osoase

Prin evaluare se măsoară dezvoltarea fizică și starea de nutriție, pe baza

măsurătorilor efectuate cu ajutorul unor repere și a calculării indicilor
antropometrici sau antropomorfi specifici.
Pe baza măsurătorilor corporale se stabilește apoi tipul somatic, respectiv
proporțiile segmentelor corporale. Stabilirea tipologică constituțională este
fundamentală în kinetoterapie cât și în activitatea de selecție sportivă.
Pentru realizarea unor măsurători ușor de reprodus, deoarece sunt situații în
care reevaluarea este făcută de către o altă persoană, au fost stabilite anumite
repere osoase. Acestea sunt:
1. Vertex (punct apical) - punctul cel mai înalt de pe craniu, subiectul fiind în
ortostatism cu capul menținut în rectitudine;
2. Glabela -proeminență plasată pe linia mediană a feței situată între arcadele
sprâncenoase;
3. Gonion- punctul situat în vârful unghiului mandibulei;
4. Zigion- punctul situat pe partea laterală a feței sub fosa temporală, la nivelul
arcadei zigomatice;
5. Nasion- situat la unirea proceselor nazale ale frontalului cu oasele nazale
6. Gnathion- punctul situat pe linia mediană a marginii inferioare a mandibulei;
7. Menton- punctul situat cel mai anterior pe corpul mandibulei;
8. Punctul sternal superior sau suprasternal- este plasat pe linia mediană la
nivelul incizurii jugulare mai exact pe marginea superioară a manubriului sternal;
9. Punctul sternal mijlociu (mezosternal)- tot pe linia mediană la jumătatea
distanței dintre punctul sternal superior și cel xifoidian;
10. Punctul sternal inferior (xifoidian) tot pe linia mediană la nivelul
apendicelui xifoid în zona în care se mai poate palpa;
11. Punctul epigastric - situat la intersecția dintre linia mediană și orizontală
care trece la nivelul marginilor inferioare ale coastelor 10;
12. Omfalion -situat la mijlocul ombilicului;
13. Punctul acromial- corespunde extremității celei mai laterale a acromionului;
14. Punctul radial -cel mai înalt punct de pe marginea superioară a capului
radial;
15. Punctul stilion -cel mai distal punct plasat pe apofiza stiloidă radială
(ulnară)
16. Dactilion - degetul mijlociu;
17 . Punct simfizar - pe linia mediană pe marginea superioară a simfizei
pubiene;
18. Punctul gluteal - posterior la nivelul porțiunii celei mai proeminente a
regiunii fesiere;
19. Punctul iliac anterior (iliospinal) -pe spina iliaca antero-superioara;
20. Punctul trohanterian- la nivelul trohantrului mare;
21. Punctul tibial inferior- la nivelul maleolei tibiale interne;

113
22. Sacral - situat pe linia mediană a bazei sacrului;
23. Epicondilian femural - proeminențele laterală și medială ale epifizelor
distale ale femurului;
24. Sfirion tibial - vârful distal al maleolei mediale tibiale;
25. Sfirion fibular - vârful distal al maleolei laterale fibulare;
26. Acropodion - punctul anterior al piciorului corespunzător degetului I sau II,
subiectul fiind în ortostatism;
27. Pterion - punctul posterior al călcâiului, subiectul în ortostatism;
Măsurătorile antropometrice statice țin cont de o multitudine de factori,
precum: vârsta, sexul, rasa, ocupația, perioada istorică, procentajul din interiorul
grupului specific de populație etc. Ca mărimi antropometrice statice sunt:
- măsuri: înălțime (statura, talie), lungimi, lățimi, grosimi;
- distanțe între articulațiile segmentelor corpului;
- greutate (masa), volum, densitate (masa/volum);
- circumferința;
- contur: raze de curbură;
- centru de greutate;
- dimensiuni îmbrăcat față de dezbrăcat; medial, lateral, anterior, posterior
- dimensiuni în picioare față de șezând.
La acestea se adaugă și măsurătorile care se fac pentru evaluarea
sensibilității cutanate.

Dimensiuni longitudinale:

A. Înălțimea, talia sau statura se măsoară cu taliometrul;

B. Bustul se măsoară tot cu taliometrul, între vertex și linia biischiatică.
Subiectul este așezat pe scaunul taliometrului, cu coloana dreaptă.
Lungimea bustului este dată de diferența dintre cifra citită pe taliometru
și înalțimea scaunului;
C. Lungimea membrului superior se măsoară cu banda metrică;
D. Lungimea brațului se măsoară cu banda metrică;
E. Lungimea antebrațului se măsoară cu banda metrică între mijlocul
pliului distal al incheieturii mâinii și pliul cotului;
F. Lungimea palmei se măsoară cu banda metrică între mijlocul pliului
distal al incheieturii mâinii și dactilion;
G. Lungimea membrului inferior se măsoară cu banda metrică între
spina iliacă antero-superioară și marginea inferioară a maleolei interne.
Aproximativ 83cm barbați, 80 cm femei;
H. Lungimea coapsei se măsoară cu banda metrică între trohanterion și
punctul tibial lateral;
I. Lungimea gambei se măsoară cu banda metrică între punctul tibial
lateral și sfirion fibular;
J. Lungimea piciorului se măsoară cu banda metrică în ortostatism,
între punctele pterion și acropodion;

Dimensiuni transversale:

1. Anvergura se măsoară cu o tija gradată rigidă, între cele două puncte

dactilion, cu membrele superioare în poziție orizontală și cu articulațiile
în extensie perfectă, spatele lipit de perete;
2. Diametrul biacromial se măsoară cu compasul antropometric, între
punctele acromiale;

114
3. Diametrul toracic transvers se măsoară cu compasul antropometric,
fixat pe locul de întâlnire al liniilor medio-axilare cu linia imaginară care
unește vârfurile omoplatilor. Măsurarea se face în repaus respirator, în
inspir profund și în expir forțat. Măsurătorile se fac una dupa alta, fără a
ridica brațele compasului de pe locurile fixate. Diferențele dintre inspirul
și expirul forțat se numesc elasticitate toracică;
4. Diametrul bitrohanterial se măsoară cu compasul antropometric,
plasând brațele compasului la nivelul celor două puncte trohanteriene;
5. Lățimea palmei se măsoară cu compasul antropometric;
6. Lățimea piciorului se măsoară cu compasul antropometric ;
7. Diametrul biepicondiliar se măsoară cu compasul antropometric ;
8. Diametrul epicondiliar humeral se măsoară cu compasul
antropometric;

Dimensiuni sagitale:

1. Diametrul antero-posterior al capului- între glabelă și protuberanța

occipitală externă (opistocranion) subiectul în ortostatism, capul în
poziție verticală;
2. Diametrul anteroposterior al toracelui între puctul mezosternal și
apofiza spinoasă vertebrală corespunzătoare planului orizontal al
compasului;
3. Diametrul sacro-pubian între punctele sacral (baza sacrului) și
simfizar (simfision);

Dimensiuni circulare:

a) Perimetrul capului se măsoară cu banda metrică plasată posterior la

nivelul ociputului și anterior la nivelul sprâncenelor;
b) Perimetrul toracic se măsoară cu banda metrică plasată posterior la
nivelul omoplaților și anterior la baza apendicelui xifoid la barbati și la
nivelul coastei a 4 la femei. Măsurarea se face în repaus respirator, în
inspir profund și în expir forțat.
c) Perimetrul abdominal se măsoară cu banda metrică, fixată la
jumătatea distanței dintre rebordul costal și crestele iliace, la nivelul
punctelor iliace superioare. Măsurarea se face atât cu abdomeul supt, cât
și cu abdomenul destins, relaxat.
d) Perimetrul brațului se măsoară la jumătatea distanței dintre
punctele acromial și radial, cu membrul superior relaxat pe langă trunchi.
Măsurarea se face atât în contracție, cât și în stare de relaxare.
e) Perimetrul antebrațului se măsoară cu banda metrică plasată tot la
nivelul zonei mai proeminente cu relief muscular în timpul contracției -
fără să depășească 6 cm de la punctul radial. Măsurarea se face atât în
contracție, cât și în stare de relaxare. În contracție subiectul strânge
pumnul, în timp ce în relaxare antebrațul este lasat liber.
f) Perimetrul coapsei se măsoară cu banda metrică fixată în zona cu
relieful muscular cel mai proeminent în timpul contracției sau la nivelul
pliului subfesier.
g) Perimetrul încheieturii mâinii se măsoară cu banda metrică plasată
peste încheietura mâinii.
h) Perimetrul genunchiului se măsoară cu banda metrică plasată peste
articulația genunchiului

115
 i) Perimetrul gleznei se măsoară cu banda metrică plasată peste
articulația gleznei (Cordun, M. (2009). Kinantropometrie. București:
Editura CD Press).

[Link]. Evaluare antropometrică cu ajutorul dispozitivelor și

aparaturii specifice din kinetoterapie

Aceste dispozitive de măsură sunt folosite la scară internațională, iar în

ultima perioadă au fost completate cu dispozitive moderne care au cunoscut
îmbunătățiri din punct de vedere al preciziei prin adăugarea unor componente
electronice.
Pentru măsurarea lungimilor se folosesc:
- Banda metrică, rigla și ruleta (fig.5.2 a,b,c);

Fig.5.2. a,b,c Banda metrică, rigla și ruleta

- Șublerul (fig.5.3 a,b);

Fig.5.3.a

116
 Fig 5.3.b

Fig.5.3. a,b Șubler electronic și șubler cu citire pe gradație

- Taliometru simplu, cu ultrasunete și cu cântar (fig.5.4 a,b,c);

Fig. 5.4. a,b,c Taliometru simplu, cu ultrasunete și cu cântar

- Infantometru simplu (fig.5.5);

Fig.5.5. Infantometru

117
- Cadrul somatoscopic (fig.5.6 a,b);

Fig. 5.6.a,b, Cadru somatoscopic

- Firul cu plumb (fig.5.7 a,b);

Fig. 5.7. a,b Firul cu plumb

- Posturograf (fig.5.8);

118
 Fig. 5.8. Posturograf
- Formetric pentru evaluat coloana vertebrală și poziția bazinului (fig. 5.9
a,b,c)

Fig.5.9. a,b,c Formetric

Imagini preluate: [Link]
q=formetric&tbm=isch&source
119
 - Valedo ® Shape – Sistem noninvaziv de evaluare exactă a deformărilor
coloanei vertebrale (fig 5.10 a,b)

Fig. 5.10 a,b Valedo

- Podoscop, podata, sistem postural stabilometric bilaminat (fig. 5.11a,b,c)

120
Fig. 5.11 a,b,c Podoscop, podata

- Sistem pentru analiza sprijinului plantar în repaus și dinamică (fig

5.12)

121
Fig. 5.12. Sistem pentru analiza sprijinului plantar în repaus și dinamică

- Laborator de analiză a mersului (fig.5.13)

Fig. 5.13 Laborator de analiză a mersului

- Compas pentru măsurarea diametrelor (fig.5.14 a,b,c);

Fig. 5.14. a,b,c Compas pentru măsurarea diametrelor

122
- Scoliometru (înclinometru) pentru măsurat rotația vertebrală (fig.5.15
a,b,c,d);

Fig.5.15. a,b,c,d Scoliometru (înclinometru)

- Goniometru simplu și electronic pentru măsurat unghiurile

articulațiilor (fig.5.16 a,b);

Fig.5.16. a, b Goniometru simplu și electronic

- Plicometru (caliperul) simplu și electronic pentru măsurat plica

(fig.5.17 a,b,c,d);

123
Fig. 5.17. a,b,c,d, Plicometru (caliperul) simplu și electronic pentru măsurat
plica

- Cântarul electronic pentru măsurat greutatea (fig.5.18 a,b);

Fig. 5.18. a,b, Cântarul electronic pentru măsurat greutatea

- Esteziometru pentru măsurat sensibilitatea tactilă (fig.5.19 a,b,c);

Esteziometrie: măsurare a sensibilității tactile prin stabilirea distanței minime
la care vârfurile esteziometrului, aplicate pe piele, determină două senzații
distincte ([Link]
Weinstein-Monofilaments-testing-The-hand-is-well-supported-
to_fig1_5635473 interpretation of each filament.).

124
Fig.5.19. a,b,c Esteziometru pentru măsurat sensibilitatea tactilă

[Link]. Evaluare funcțională cu ajutorul dispozitivelor și

aparaturii specifice din kinetoterapie

Miotonometria
Reprezintă o metodă obiectivă de măsurare a tonusului muscular de
repaus sau de acțiune.
Miotonometria exprimă deci:
– hipertonia sau hipotonia musculară;
– homeostazia proceselor metabolice;
– tonusul sau gradul de excitabilitate al sistemului
nervos;
– starea de oboseală sau capacitatea de concentrare;
Se realizează două determinări - una în stare de
relaxare musculară și o alta în contracție.

- Miotonometru pentru măsurarea tonusului muscular (fig.5.20);

Fig.5.20. Miotonometru pentru măsurarea tonusului muscular

- Dinamomereu penru mână și pentru măsurarea forței musculaturii

spatelui (fig.5.21a,b,c,d,);

125
 Fig.5.21. a,b,c,d Dinamomereu penru mână și pentru măsurarea forței
musculaturii spatelui

- Tensiometru (fig.5.22a,b);

Fig. 5.22.a,b Tensiometru

- Spirometru (fig. 5.23a,b);

126
 Fig.5.23. a,b Spirometru

- Pulsoximetru pentru măsurarea pulsului și saturația de oxigen

(fig.5.24);

Fig. 5.24 Pulsoximetru

1.4. Îndrumar pentru autoverificare

127
 Sinteza unităţii de învăţare 5
În condiții normale dar și patologice organismul este supus transformărilor. Aceste transformări
au caracter informativ, ele fiind necesare pentru a aprecia starea de sănătate, dar și rezultatul aplicării
programului de recuperare asupra organismului. În aceste condiții este nevoie să se evalueze
dimensiunile corpului și parametri funcționali ai aparatelor cardiac și respirator.

Concepte cheie:
Antroopometrie, evaluare, evaluare funcțională, evaluare somato-funcțională, somatometrie.
Antropometrie: este o metodă de studiu ce se ocupă cu măsurarea diferitelor părți ale corpului
omenesc și a raportului dintre acestea.
Evaluare: procesul de apreciere subiectivă și obiectivă, directă sau indirectă a aparatului locomotor
și a funcțiilor organismului.
Evaluare funcțională: reprezintă un ansamblu de teste specifice, destinate determinării calităților
fizice ale unui subiect și a capacităților funcționale ale organelor implicate în menținerea activității de
bază sau în timpul efortului.
Evaluarea somato-funcţională: vizează parametrii masurabili la intervale variabile de timp, unii
chiar de mai multe ori în cursul şedinţei de recuperare, de exemplu: puls, tensiune arterială, frecvenţă
respiratorie, mai ales când survin modificări ale mijloacelor utilizate şi alţii la intervale mai mari,
deoarece efectele se instalează în timp; amplitudine articulară, forţă musculară, prehensiune, mers etc.
Somatometrie: măsurarea corpului uman, mai mult sau mai puțin analitică.

Întrebări de control şi teme de rezolvat

1. Care sunt factorii care influențează evaluarea somatometrică?
2. De ce credeți că mediul ambient poate influența rezultatul evaluării?
3. De ce reevaluarea făcută de altă persoană poate avea un rezultat diferit?
4. Cum se măsoară lungimea membrelor inferioare?
5. Cu ce se măsoară înălțimea corpului uman?
6. Bustul se măsoară din decubit ventral?
7. Care este aparatul care măsoară tonusul muscular?
8. Ce măsoară dinamometria?
9. Cum trebuie așezat subiectul pentru a efectua o evaluare la cadrul somatoscopic?
10. Cu ce se măsoară unghiurile articulare?

Teste de evaluare/autoevaluare
 Răspundeţi adevărat (dacă consideraţi ca propoziţia este adevărată) sau fals (dacă
consideraţi că propoziţia este falsă).

1. Pulsul se măsoară la nivelul arterei radiale.

2. Înălțimea corpului uman se măsoară din așezat.

 Alegeţi varianta corectă!

128
 3. Volumul respirator crește dacă:
a) Crește volumul inspirator c) Scade activitatea fizică
b) Crește pulsul d) Crește intensitatea efortului
4. Unghiurile articulare se măsoară cu:
a. șublerul
b. cronometrul
c. goniometrul.

BIBLIOGRAFIE
- Alexe, D., Iulian., 2013, Echipamente, Instalații și Aparatură Specifică În Kinetoterapie,
Editura Alma Mater, Bacău
- Ciocoi-Pop, R., 2008, Metode de evaluare şi explorare în kinetoterapie, Editura Riso-Print,
Cluj-Napoca.
- Cordun, M., 2009, Kinantropometrie, Editura CD Press, Bucureşti.
- Cordun, M., 2011, Bioenergetică şi ergometrie în sport, Editura CD Press, Bucureşti.
- Dan, M., 2005, Introducere în terapia ocupaţională, Editura Universităţii din Oradea,
Oradea.
- Moțet, D., 2009, Enciclopedia de kinetoterapie vol. 1, vol. 2 Editura SEMNE București
- Marcu, V., Dan, M., 2007, Kinetoterapie/Physiotherapy, Editura Universităţii din Oradea,
Oradea.

129