Prin joc și prin exercițiu, copilul de fapt își valorifică potențialul ludic, creativ,
cognitiv și nu numai, copilul devine mult mai dotat, mai apt de a face lucruri, mai
informat și, mai ales, mai capabil de interacțiune cu ceilalți coechipieri. La vârsta
preșcolară, jocul didactic are o pondere foarte mare în rândul activităților desfășurate la
grupă, pe toate domeniile de activitate și pe toate sectoarele deschise zi de zi, în
grădiniță.
J ocul în ansamblu său, reprezintă o multitudine de acțiuni, vădite să ducă individul
spre bună dispoziție, spre destindere și relaxare, dar și spre o dezvoltare cognitivă și
emoțională a acestuia, iar după Edouard Claparède, jocul este văzut ca „cea mai bună
introducere în arta de a munci”.
Grădinița este locul propice unde jocul didactic își găsește cea mai eficientă
utilitate, iar noi educatorii trebuie să apelăm la imaginația noastră, pentru a selecta cele
mai pragmatice jocuri didactice, mai plăcute de copii, care să aducă o dată cu ele:
plăcere, deprindere, abilitate și eficiență. De aici putem deduce faptul că jocul este un
mijloc de instruire și educare a copiilor, mai ales a celor mici, prin joc copilul își pune în
mișcare tot bagajul psihic și intelectual, dorind mereu să rezolve sarcinile, să fie cel
mai bun, să răspundă cel mai bine, de aceea jocul este considerat un element de bază în
educarea copiilor, de joc depinzând o mulțime de aptitudini, abilități și deprinderi ale
copilului mic.
Organizat și coordonat cu inteligență, jocul didactic produce schimbări deosebite
în dezvoltarea copilului preșcolar, pe toate planurile. De fiecare dată când ne propunem
să desfășurăm un joc didactic, avem în vedere dezvoltarea psihopedagogică a copilului
preșcolar, de aceea vom ține cont de nivelul de vârstă pentru a selecta un joc adecvat, cu
grad de complexitate mic la grupă mică, mediu la grupa mijlocie și cu complexitate
mare la copiii de grupă mare. Așa au luat naștere jocurile didactice „Tu spui una, eu
spun multe!”, „Răspunde repede și bine”, „Spune, care e vecinul?”, „Când se întâmplă?”
etc., prin intermediul cărora copiii se concentrează în a găsi soluții, își manifestă dorința
de a da răspunsuri corecte, de a folosi un vocabular adecvat, de a selecta materialele
conform cerințelor, de a face corespondențe între elemente matematice, cele din mediul
înconjurător, în a folosi materialul de manipulat corespunzătoare, dezvoltându-și astfel
abilități și capacități intelectuale, motrice și emoționale, care duc la o cimentare a
personalității în formare a copilului preșcolar.
jocul didactic trebuie gândit în vederea dezvoltării intelectuale a copilului, a grupului de
de copii, prin împletirea cu strictețe a elementului instructiv educativ cu activitatea de
joc. Activitatea de joc didactic, de regulă trebuie planificată după activități de observare,
demonstrație, conversație, povestire, memorizare, deoarece are mai mult caracter de
verificare, consolidare, fiind un liant între activitățile de sistematizare-consolidare și
evaluare, verificare.
Jocul didactic a fost, este și va fi activitatea cea mai des folosită în învățământul
preșcolar, cea mai eficientă și cea mai dorită de către copii, care prin abordarea ei largă,
face activitatea din grădiniță mai incitantă, mai plină de surprize și inedit.
Jocul prezintă o activitate specifică a preşcolarului şi poartă un caracter creator. Interesul
cognitiv al copilului preşcolar se dezvoltă în activitatea de joc. Dacă această activitate
decurge cu succes, preşcolarul are satisfacţie. Succesul trezeşte dorinţa de a se ocupa
mai mult în jocul preferat, ceea ce duce la formarea intereselor cognitive.