Valorificarea tradițiilor și obiceiurilor locale în cultivarea valorilor moral-civice ale

școlarilor mici

Tema „Valorificarea tradițiilor și obiceiurilor locale în cultivarea valorilor moral-civice ale

școlarilor mici” este una profund relevantă pentru educația timpurie, deoarece pune accent pe
legătura dintre identitatea culturală și formarea caracterului.

Educația copilului în spiritul valorilor naționale, este menită să trezească interesul cadrelor
didactice şi preşcolarilor pentru arta meşteşugului popular, transmisă din generaţie in
generaţie şi valorificată prin diverse metode şi tehnici în grădiniţă.

Prin această activitate ne-am propus să valorizăm tradiţiile şi obiceiurile poporului

nostru în contextul actual socio-cultural când influenţa mass-mediei promovează în rândul
tinerilor împrumuturi din diverse culturi. Tradiţiile noastre, moştenite din moşi-strămoşi,
dorim să fie preluate şi transmise următoarelor generaţii, pentru a sădi în inimile copiilor
dragostea pentru frumos şi autentic, armonie, graţie, ritm. Dorim sa realizam acest lucru prin
intermediul a diferite activitati interactive, relaxante ( muzica, teatru, desen, pictura,jocuri,
lucru manual) astfel incat copilul sa participe cu drag si interes.

Din implicarea noastră am învățat că doar promovându-ne experienţa şi menţinându-

ne tradiţia, specificul şi identitatea noastră, putem oferi copiilor oportunitatea de a înţelege
imensitatea tezaurului nostru folcloric în care arta populară românească este o minunată
oglindă în care se reflectă cu cea mai mare intensitate frumuseţea României, istoria şi mai ales
sufletul neamului.

Ceea ce ne face diferiţi unul faţă de celălalt, pe noi oamenii, este sistemul de valori
în care credem. Acesta ne defineşte ca indivizi şi ca grupuri. Cu un sistem de valori ieşim din
familie, cu un sistem de valori ieşim din şcoală, un sistem de valori promovăm în rândul
persoanelor cu care venim în contact şi a acelora pe care le educăm, ca dascăli.

Cum putem forma un sistem de valori dezirabil la preşcolari şi care să fie acesta, este
frământarea care ne urmăreşte şi pe care o urmăm în parcursul nostru social, familial,
profesional şi care stă la baza activităţii noastre didactice.

Principalele elemente ale sistemului de valori, promovate de poporul român de-a

lungul istoriei, asupra cărora trebuie să ne îndreptăm atenţia sunt: tendinţa de socializare,
sentimentul apartenenţei la lumea şi la valorile satului, disponibilitatea de a accepta învăţarea
reciprocă, nevoia confirmării unor atitudini, comportamente, intenţii etc. prin raportare la
viziunea şi concepţia comunităţii, trăirea bucuriei şi a farmecului activităţilor de grup,
valorizarea învăţării prin cooperare, promovarea comunicării şi a schimbului de opinii,
propovăduirea şi consolidarea credinţei în Dumnezeu.

În timp, acestea au dus la cristalizarea unor trăsături caracteristice poporului român,

demne de a fi cunoscute şi asimilate de copii, ca replică la criza actuală de valori: bucuria de a
munci, preţuirea muncii, înţelepciunea, isteţimea, inteligenţa, duhul, intuiţia, preţuirea
învăţăturii, vrednicia, simţul etic-pătrunzător, cinstea, demnitatea, sinceritatea, modestia,
sobrietatea, stăpânirea de sine, spiritul întrajutorării, al solidarităţii, patriotismul, simţul
umorului.
 Valorile culturale ale României sunt păstrate cu sfințenie mai ales în mediul rural,
acesta reușind să conserve elementele de cultură, tradiție și folclor, care sunt înțelepciuni de
viață izvorâte din experiențe, din bucurie sau durere, din năzuințe și dor, din setea de liniște
sau dragostea pentru frumos, creând punți între generații. Pătrunderea copilului în cultură se
produce în familie, în primii ani de viață și continuă în comunitățile sociale din care face parte
și în mod sistematic în unitățile de învățământ.

Grădinița fiind prima dintre acestea, trebuie să fie cea care îl face pe copil să
conștientizeze valorile creațiilor populare, să păstreze și să cultive interesul pentru
cunoașterea tradițiilor, frumusețea folclorului românesc, dansul, cântecul și portul popular,
casa tradițională românească, obiceiurile și tradițiile deosebit de bogate atât din preajma
sărbătorilor de 1 Decembrie, de Paști cât și cele de Crăciun și Anul Nou, de la cele mai mici
vârste ca semn de respect pentru trecutul nostru românesc.

Fiecare naţie îşi conturează identitatea de sine în jurul tradiţiilor şi obiceiurilor pe

care le transmit din generaţie în generaţie, precum şi prin modul în care fiecare reuşeşte să
păstreze în timp autenticitatea valorilor proprii. Dacă ajungi să îţi accepţi şi iubeşti trecutul,
viitorul îţi este asigurat.

Tradiţiile, obiceiurile, portul şi folclorul sunt comori inestimabile definesc un popor

făcându-l unic, statornic şi nemuritor în ciuda scurgerii timpului. Ele sunt documente
grăitoare privind istoria şi cultura acestor locuri. Imensul tezaur folcloric al acestei zone
constituie o componentă valoroasă, o moştenire de preţ, pentru toţi cei care trăiesc şi vieţuiesc
în această ţară.

Această moştenire trebuie dusă mai departe, pentru că un popor trebuie să trăiască prin ceea
ce lasă prin fiii săi.

Astfel, privind educaţia din perspectiva valorilor naţionale, prin activităţile

instructiv-educative desfăşurate în grădiniţă, îi putem învăţa pe copii:

*să preţuiască omul, cultura, munca, virtuţile morale şi creştine;

*să acceadă la fascinanta lume a culturii populare materiale şi spirituale;

*să găsească similitudini între practici din viaţa grădiniţei şi practici din viaţa satului;

*să lege prezentul de trecut şi de viitor;

*să ştie de unde vin şi încotro se îndreaptă;

*să îşi formeze trăsături pozitive de voinţă şi caracter.

Dorim să înoculăm copiilor dragostea şi respectul pentru tradiţiile şi obiceiurile

româneşti. Astfel, pentru impregnarea în conştiinţa prescolarilor a acestor valori nationale şi
locale, putem desfăşura o multitudine de activităţi prin care să evidenţiem elementele
religioase, cultural-artistice, mestesugăresti specifice poporului român, cum ar fi:

*vizite la Muzeul Satului Bănăţean şi la Muzeul de Artă din Timişoara;

*descrierea unor tradiţii străvechi, prilejuită de sărbătorile religioase;

*descrierea obiceiurilor laice, legate de tainele din viaţa omului;

*mânuirea obiectelor străvechi cu care predecesorii noştri desfăşurau anumite munci;

*povestirea legendei unui sat şi conştientizarea faptului că fiecare sat are o legendă, un istoric;

*organizarea unor serbări pentru promovarea elementelor de tradiţie locală şi naţională;

*purtarea cu mandrie a portului popular străvechi;

*vorbirea limbii literare şi păstrarea vie a limbii dialectale.

Din implicarea noastră am învățat că doar promovându-ne experienţa şi

menţinându-ne tradiţia, specificul şi identitatea noastră, putem oferi copiilor oportunitatea de
a înţelege imensitatea tezaurului nostru folcloric în care arta populară românească este o
minunată oglindă în care se reflectă cu cea mai mare intensitate frumuseţea României, istoria
şi mai ales sufletul neamului.

"Străbunii ne-au lăsat locul, să păstrăm neamul şi portul!

Valorificarea tradițiilor și obiceiurilor locale în educația școlarilor mici este esențială pentru
formarea valorilor moral-civice, dezvoltarea identității culturale și consolidarea legăturii cu
comunitatea. Iată câteva modalități prin care cadrele didactice pot integra aceste elemente în
procesul educațional:

Rolul tradițiilor în educația moral-civică

Tradițiile și obiceiurile locale reflectă valorile fundamentale ale unei comunități, precum
respectul, solidaritatea, responsabilitatea și apartenența. Prin familiarizarea elevilor cu aceste
elemente, se cultivă un sentiment de identitate și mândrie culturală, contribuind la formarea
unei conștiințe civice solide. Activitățile care implică tradiții locale oferă contexte autentice
pentru discutarea valorilor morale și pentru dezvoltarea empatiei și a respectului față de
diversitate.

Activități educative centrate pe tradiții

Pentru a valorifica tradițiile locale în educația școlarilor mici, cadrele didactice pot organiza
diverse activități:

Ateliere de creație: confecționarea de mărțișoare, încondeierea ouălor de Paște sau realizarea

de obiecte tradiționale.

Serbări tematice: organizarea de spectacole care includ colinde, dansuri populare sau scenete
inspirate din obiceiurile locale.

Excursii educative: vizitarea muzeelor etnografice sau participarea la festivaluri locale pentru
a observa tradițiile în contextul lor natural.
Proiecte interdisciplinare: integrarea temelor legate de tradiții în diverse discipline, cum ar fi
limba română, istoria sau educația civică.

Implicarea comunității și a părinților

Colaborarea cu membrii comunității și implicarea părinților în activitățile școlare amplifică

impactul educațional al tradițiilor locale. Organizarea de șezători, târguri sau ateliere în
parteneriat cu meșteșugari locali sau cu asociații culturale poate oferi elevilor experiențe
autentice și relevante.

Prin integrarea tradițiilor și obiceiurilor locale în activitățile educaționale, cadrele didactice

contribuie la formarea unei identități culturale solide și la dezvoltarea valorilor moral-civice
ale școlarilor mici. Această abordare holistică sprijină nu doar învățarea academică, ci și
dezvoltarea personală și socială a elevilor.

1. Introducere

 Importanța educației moral-civice în învățământul primar.

 Rolul comunității și al valorilor tradiționale în formarea personalității
copiilor.
 Nevoia de a aduce tradițiile locale în activitatea educativă pentru a
crea punți între trecut și prezent.

2. Fundamentare teoretică

 Definirea valorilor moral-civice: respectul, solidaritatea, toleranța,

responsabilitatea, apartenența la comunitate.
 Tradițiile și obiceiurile locale ca surse de învățătură morală: exemple
din folclor, sărbători, meșteșuguri, port popular, obiceiuri de
sărbători (Crăciun, Paște, Sânziene etc.).
 Educația interculturală și identitatea națională în context european.

3. Modalități de valorificare în activitatea didactică

 Proiecte tematice (ex: „Tradiții de iarnă în satul meu”).

 Activități extracurriculare: vizite la muzee etnografice,
participarea la sărbători locale.
 Invitarea meșterilor populari și a bătrânilor din comunitate în
școală.
 Ateliere de creație: confecționarea de obiecte tradiționale,
costume populare, dansuri și cântece populare.
 Povești și legende locale ca suport pentru lecții de comunicare,
morală și civism.

4. Rezultate așteptate / impact educativ

 Dezvoltarea sentimentului de mândrie și apartenență la comunitate.

  Învățarea prin model – copiii imită comportamente pozitive
transmise de tradiție.
 Formarea unei atitudini deschise și respectuoase față de diversitate
și patrimoniul cultural.
 Creșterea coeziunii în grupul clasei și între școală și familie.

5. Concluzii

 Integrarea tradițiilor în educație nu este un act de nostalgie, ci o

metodă eficientă de formare a unor cetățeni morali și implicați civic.
 Învățătorul are un rol esențial în promovarea acestor valori.
 Nevoia de continuitate și susținere instituțională pentru proiectele de
acest tip.

Bibliografie:

 Ghinoiu I., Sărbători şi obiceiuri româneşti, Editura Elion, Bucureşti,

2003;
 Emil Păun , Romiţă Iucu – „ Educaţia preşcolară în România ” , Iaşi ,
Ed. Polirom , 2002 .

MECT,CNFP „Managementul proiectului – Ghid practic pentru

formatori şi cadre

 didactice”Bucureşti 2001.

MECT,Institutul de Ştiinţe al educaţiei „Managementul Educaţional

pentru Instituţiile de

 Învăţământ”,”Managementul educaţional”, Bucureşti 2001.

Revista Învăţământul Preşcolarnr.1-2, 2009