Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti

Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică

Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Unitatea de învățare nr. 14

Evoluția normelor juridice privind proprietatea industrială

Cuprins:
 Introducere
 Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
 Conţinutul unităţii de învăţare:
1. Considerații privind protecția proprietății industriale
2. Protecția mărcilor în dreptul român.
3. Protecția desenelor și modelelor industriale.
4. Protecția creațiilor industriale – invenția.
5. Organisme cu atribuții în domeniul proprietății industriale.
 Îndrumar pentru verificare/autoverificare
- Sinteza unităţii de învăţare 14;
- Întrebări de control şi teme de dezbatere;
- Teste de evaluare/autoevaluare.

Introducere
Reglementând relaţiile sociale prin norme de drept, legiuitorul are în vedere
capacitatea normei de a determina un anume comportament considerat util din punct de
vedere social. Pe plan internaţional, parteneriatul dintre industrie şi cercetare şi acţiunile în
reţea aduc laolaltă principalii actori în jurul rezultatelor cheie din procesul complex al
cercetării dezvoltării inovării şi formează legături esenţiale pentru convertirea rezultatelor
activităţilor creative în totalitatea lor şi nu numai a rezultatelor obţinute în procesul de
cercetare-dezvoltare în noi produse şi servicii, în noi căi de distribuţie şi noi procedee de
utilizare a acestora.
Pentru a dezvolta procesul inovării, industria naţională trebuie să fie pregătită să
stimuleze activitatea creativă, schimburile economice având ca obiect nu numai noi produse
şi servicii ci şi noi idei, noi rezultate ale activităţii inovatoare. Toţi agenţii economici
trebuie să se situeze în lanţul inovării care facilitează crearea de noi locuri de muncă, noi
produse şi servicii, creând condiţii pentru creşterea bunăstării.
În stimularea activităţii creative un rol important îl poate juca legislaţia care
reglementează protecţia creaţiei tehnice prin brevet de invenţie, iar înţelegerea corectă a
rolului şi funcţiilor documentului de protecţie este definitorie pentru: prevenirea pierderii
de informatie tehnico-ştiinţifică, creşterea calităţii produselor, promovarea progresului

1
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

tehnic prin implementarea în producţie a noilor creaţii tehnice, cu respectarea stricta a

drepturilor de proprietate industrială.

Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

- înţelegerea conceptelor pe care le implică proprietatea industrială;
- cunoaşterea formelor de protecție a mărcilor, invențiilor, desenelor și modelelor
industriale;
- identificarea condițiilor vizate de protejarea dreptului de proprietate industrială.

Competenţele unităţii de învăţare:

- studenţii se vor familiariza cu conceptele privitoare la proprietatea industrială;
- dezvoltarea unor abilităţi de înţelegere şi cunoaştere a caracteristicilor mărcilor,
invențiilor, desenelor și modelelor industriale;
- dezvoltarea unor abilităţi de identificare şi cunoaştere a formelor de protecție a mărcilor,
invențiilor, desenelor și modelelor industriale.

Timpul alocat unităţii: 2 ore

Conţinutul unităţii de învăţare

1. Considerații privind protecția proprietății industriale

Proprietatea intelectuală înglobează reglementările naţionale şi internaţionale care
protejează creaţia spiritului uman în domeniul literar, artistic şi ştiinţific şi care conferă
titularului de drept posibilitatea de a beneficia de pe urma creaţiei intelectuale.
Proprietatea industrială cuprinde totalitatea drepturilor asupra creaţiilor geniului
uman referitoare la: invenţii, modele de utilitate, desene sau modele industriale, mărci de
fabrică, de comerţ sau de servicii, topografii de circuite integrate, soiuri de plante sau rase
de animale, nume comerciale, indicaţii de provenienţă sau denumiri de origine, protecţia
împotriva concurenţei neloiale.
Protejarea dreptului de proprietate industrială, nu reprezintă o obligaţie, ci o
facultate sau o posibilitate recunoscută de actele normative în vigoare, titularului de
drepturi, care poate fi o persoana fizică sau o persoană juridică.
Protecţia creaţiei intelectuale prin norme juridice, grupate în raport de
particularităţile regimului lor juridic într-un domeniu juridic nou, acela al dreptului de
proprietate industrială, este de o cucerire relativ recentă în istoria milenară a dreptului.
Din punct de vedere istoric însă, necesitatea protecţiei proprietăţii industriale,
respectiv a creaţiilor cu caracter tehnic sau estetic, dar aplicate produselor industriale, a

2
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

apărut în momentul în care omul, producând mai mult decât era necesar pentru satisfacerea
nevoilor proprii, a început să se dezvolte comerţul. Indiferent că s-a născut din necesitatea
satisfacerii unei nevoi sau ca rezultat al unor factori aleatorii, creaţia este rezultatul unei
munci individuale.
Cererea de piaţă, dublată de dezvoltarea industrială, a creat premisele copierii
creaţiilor originale. Prin urmare, de efortul creator individual, dar şi de efortul fizic şi
material necesar implementării ideii creatoare beneficia nu numai creatorul, de acest efort
profitând şi alte persoane care s-au mărginit la a reproduce servil creaţia originală.
Încercarea de marcare a produselor originale a avut şi ea efecte limitate, tentaţia
câştigului făcând ca, simultan cu copierea creaţiilor originale, să se reproducă şi însemnul
asociat. În plus, prin aceasta - pe piaţă coexistând produse de calităţi diferite, dar având
acelaşi însemn - se crea confuzie în rândul consumatorilor afectând încrederea acestora în
produsul original.
Protecţia proprietăţii industriale reprezintă o îndatorire a statului român, care,
prin prevederile actelor normative interne, cât şi prin aderarea la convenţiile, aranjamentele,
protocoalele şi tratatele internaţionale, face dovada că obiectul creaţiei spiritului uman
reprezintă o problemă de interes major, care este tratată cu seriozitatea necesară. Legislaţia
românească în domeniul drepturilor de proprietate industrială este armonizată cu
prevederile convenţiilor şi tratatelor internaţionale, dar şi cu cele ale directivelor Uniunii
Europene.
Crearea instituţiilor, structurilor şi instrumentelor necesare unei activităţi eficiente
de protecţie a proprietăţii intelectuale s-a aflat în centrul atenţiei conducerii statale de după
1989. S-au pus bazele unui sistem naţional de proprietate intelectuală consolidat, care
cuprinde totalitatea elementelor administrativ-organizaţionale, normative şi de
infrastructură ce asigură protecţia şi valorificarea obiectelor de proprietate intelectuală (oPi)
la nivel naţional, regional şi mondial. Rolul central în acest proces îi revine OSIM, care
organizează şi gestionează sistemul naţional de protecţie a proprietăţii intelectuale,
elaborează şi implementează strategia de dezvoltare a acestuia, determină direcţiile şi
asigură realizarea politicii statale în domeniul protecţiei proprietăţii intelectuale.

2. Protecția mărcilor în dreptul român

2.1. Abordare evolutivă
Mărcile de fabrică sau de comerţ nu reprezintă o creaţie a timpurilor noastre, deşi
omniprezenţa lor actuală este de dată recentă. Mărcile, aplicate încă din Antichitate, erau fie
litere, fie alte semne simbolice aplicate pe produse pentru a putea identifica producătorul.
Mărcile de fabrică sau de comerţ au început să capete în cursul secolului al XIX-lea
funcţia pe care o au şi în prezent. Începuturile producţiei de masă, apariţia unui sistem mai
complex de distribuire a mărfurilor de la producător spre consumator, precum şi
intensificarea comerţului au atras necesitatea unei identificări universal valabile a
produselor. Altfel spus, mărcile de fabrică sau de comerţ au început să joace un rol
important odată cu industrializarea, moment în care au devenit un factor cheie în lumea
modernă a comerţului internaţional şi a economiei de piaţă. Industrializarea şi dezvoltarea

3
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

sistemului de piaţă au permis producătorilor şi comercianţilor concurenţi să ofere

consumatorilor o varietate de produse din aceeaşi categorie. Consumatorilor trebuie să li se
ofere îndrumarea care le va permite să aibă în vedere alternative şi să aleagă între bunurile
concurente. Prin urmare, bunurile trebuie denumite. Aceasta denumire a bunurilor pe piaţă
s-a făcut cu marca de fabrică şi de comerţ.
Odată cu intensificarea utilizării mărcilor de fabrică sau de comerţ, a crescut şi
numărul imitaţiilor. De obicei, utilizatorii de drept ai mărcilor nu dispuneau de mijloace
pentru a-i opri pe cei ce le imitau mărcile. Marcarea bunurilor nu aducea recunoaşterea
juridică a vreunui drept, iar legile generale nu le permiteau urmărirea contrafacerii ca act de
înşelăciune. De obicei, în acea perioadă, moralitatea comercială nu considera aceste acte ca
incorecte. Cu timpul, tribunalele au dat soluţii, iar legiuitorii au acţionat astfel încât să
împiedice încălcarea drepturilor aferente mărcilor de fabrică sau de comerţ.
Legile privind mărcile de fabrică sau de comerţ din secolul al XIX-lea aveau la
bază, ca elemente esenţiale, utilizarea sau înregistrarea, care dădea naştere la drepturi
asupra mărcii şi, respectiv, recunoaşterea exploatării mărcilor prin licenţe sau cesiuni.
Evoluţiile legilor naţionale ale mărcilor de fabrică sau de comerţ au fost în mare
măsură influenţate de evoluţiile internaţionale. Astfel, două reglementări au contribuit
substanţial la internaţionalizarea reglementărilor din domeniul proprietăţii industriale, la
nivelul la care se află acum. Acestea au fost Convenţia de la Paris pentru protecţia
proprietăţii industriale şi în consecinţă a mărcilor de fabrică sau de comerţ, care a fost
completată cu Acordul de la Madrid pentru înregistrarea internaţională a mărcilor, semnat
în 1891.
 Prima lege a mărcilor de fabrică şi de comerţ din 1879
Din cele mai vechi timpuri în Principatele Române, ca şi în alte ţări, se foloseau de
către negustori anumite semne spre a deosebi mărfurile între ele. Aceste semne, care nu
erau altceva decât “mărci de fabrică şi de comerţ”, constau fie dintr-un cap de animal, fie
dintr-o ancoră, fie dintr-o stea sau alte figuri. Fiecare comerciant care punea în vânzare
anumite produse, avea la acestea insigne sau sigiliu propriu, ori recurgea la propria
semnătură pusă pe obiecte pentru a putea fi deosebite de altele similare aparţinând altor
comercianţi.
Într-o perioadă în care România nu avea încă o industrie dezvoltată, predominând
caracterul agrar, iar în unele ramuri nu se trecuse încă la utilizarea maşinilor, când piaţa
internă era restrânsă şi comerţul se realiza în mică măsură cu mărfuri autohtone, ca urmare
a obligaţiei asumate în convenţia încheiată cu imperiul Austro – Ungar, s-a trecut la
elaborarea proiectului de lege. Proiectul legii, într-o bună măsură, s-a inspirat din legea
franceză promulgată la 23 iunie 1857, iar în anumite dispoziţiuni, după legea austriacă în
vigoare la acea dată. Legea asupra mărcilor de fabrică şi de comerţ, adoptată în Parlament,
promulgată prin Decretul nr. 879 din 14 aprilie 1879 a fost publicată în Monitorul Oficial.

2.2. Caracteristici actuale ale mărcilor de fabrică sau de comerț

4
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Mărcile de fabrică sau de comerţ sunt diverse semne, puse pe piaţă, utilizate
pentru produse sau în relaţiile cu aceste produse. O marcă de serviciu este un semn utilizat
pentru efectuarea unui serviciu (de exemplu: companii aeriene şi de turism, hoteluri etc.).
Semnul constitutiv al mărcii poate fi unul sau mai multe cuvinte, litere, cifre,
imagini sau desene distinctive. Marca dă consumatorului încredere în produsele procurate
sau în serviciile folosite, permite fabricantului să identifice produsele fabricate de el, iar
autorităţilor care se ocupă cu controlul calităţii produselor şi serviciilor să cunoască
originea lor (fabricantul, distribuitorul).
Marca permite ca fiecare persoană interesată să distingă produsele sau serviciile
unei anumite organizaţii de produsele şi serviciile, de acelaşi fel, ale altei firme. În multe
state, mărcile sunt protejate pe baza unei înregistrări la administraţia naţională de protecţie
industrială. În alte state, mărcile sunt protejate dacă sunt utilizate, fără a avea o înregistrare
formală, dar această protecţie este mai limitată faţă de aceea a mărcilor înregistrate.
Înregistrarea iniţială este acordată pentru o durată de 7 – 10 ani, după care se poate reînnoi
periodic, astfel că validitatea mărcii poate fi nelimitată. Protecţia unei mărci constă în aceea
că utilizarea sa nu este permisă fără autorizarea titularului. Încălcarea unei mărci prin acte
de contrafacere este supusă sancţiunilor legilor de protecţie industrială aflate în vigoare.
În virtutea Aranjamentului de la Madrid cu privire la înregistrarea internaţională a
mărcilor, se poate obţine înregistrarea mărcii în statele membre prin depunerea unei cereri
la Biroul Internaţional al OMPI, validarea acestei înregistrări fiind făcută în fiecare din
ţările membre în funcţie de legislaţia naţională.
Se știe că orice semn care serveşte ca element de recunoaştere pentru un anumit
produs sau serviciu poate fi o marcă. Acest semn ajută consumatorii să identifice şi să
achiziţioneze un produs sau un serviciu tocmai datorită faptului că natura şi calităţile
acestuia, care sunt indicate prin marca sa unică, satisfac nevoile lor. Semnul poate fi
constituit dintr-un anumit cuvânt, de exemplu, un nume de persoană, litere, numere,
elemente stilistice, culori specifice, ca şi o combinaţie a acestor elemente diverse. În ceea
ce are definitoriu, el trebuie să fie un semn distinctiv, care să individualizeze vizual
produsul sau serviciul dumneavoastră între alte produse sau servicii.
La depunerea unei cereri de protecţie prin marcă, trebuie avută în vedere
clasificarea potrivită, în funcţie de nivelul la care se solicită protecţia (naţional, regional,
european sau internaţional). Este important să se asigure protecţia pe acele clase care ar
putea fi relevante pentru afacerea respectivă, pentru că nu se poate formula acţiune în
justiţie împotriva unei persoane care încalcă drepturile decât în cadrul acelei clase.
Protecţia mărcilor se poate face la 4 niveluri:
• naţional (la Oficiul Naţional de PI)
• regional (de exemplu, la Oficiul Benelux)
• european (la OAPI)
• internaţional (la OMPI).
Mărcile reprezintă un instrument important de comunicare a valorii unui produs
sau serviciu pe piaţă. Protecţia prin marcă înregistrată este baza unei largi varietăţi de
strategii de branding, bazate pe diferenţierea produselor şi segmentarea pieţei, extrem de

5
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

importante în gestionarea competiţiei, crearea orizontului de aşteptare al consumatorilor şi

asigurarea cotei de piaţă. Din această perspectivă, este evident că mărcile sunt elemente
cruciale în dezvoltarea ramurii industriale în care vă desfăşuraţi activitatea. În multe situaţii
marca este cea care decide ce produs va cumpăra consumatorul.

3. Protecția desenelor și modelelor industriale

Dezvoltarea intensivă a producţiei industriale şi creşterea permanentă a concurenţei
din ultimele două secole sunt ipotezele ce au determinat producătorii, în încercarea lor de a
pătrunde şi controla pieţele, să caute noi forme de atragere a consumatorilor prin argumente
estetice, pe lângă cele tehnice şi de calitate tradiţionale. În aceste circumstanţe şi-au făcut
apariţia creaţiile de formă, sau creaţiile estetice, menite să individualizeze produsele
industriale. Acestea sunt desenele şi modelele industriale.
Noţiunea de desen industrial reprezintă combinaţii de linii sau culori prezentând un
caracter original, ori forme în volum care conferă produsului o fizionomie proprie.
Desenele sunt creaţii cu caracter ornamental care se situează la granița dintre dreptul de
proprietate industrială şi dreptul de autor.
Legea nr.129/1992 defineşte noţiunea de desen industrial ca fiind “aspectul exterior
al unui produs sau al unei părţi a acestuia, redat în două dimensiuni, rezultat din combinaţia
dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, forma, textura şi/sau
materiale şi/sau ornamentaţia produsului în sine”. În cuprinsul aceluiaşi act normativ se
regăseşte şi definiţia modelului industrial, acesta reprezentând “aspectul exterior al unui
produs sau al unei părţi a acestuia redat în trei dimensiuni, rezultat din combinaţia dintre
principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, forma, textura şi/sau materiale
şi/sau ornamentaţia produsului în sine”.
Asemănător defineşte şi doctrina românească desenele şi modelele industriale.
Astfel, desenul industrial este un ansamblu de linii şi culori cu efect decorativ nou ce
imprimă unui obiect un caracter specific şi nou, iar modelul industrial este o formă plastică
prin care se conferă unui produs industrial o fizionomie distinctă. Deosebirea dintre aceste
două creaţii ornamentale ţine de numărul dimensiunilor în spaţiu: desenul este o
reprezentare grafică plană - în două dimensiuni - iar modelul este o reprezentare în spaţiu -
tridimensională.
Desenele şi modelele industriale prezintă o importanţă economică deosebită,
rezultând atât din efectul lor estetic, cât şi din cel distinctiv. Din punct de vedere estetic,
forma şi aspectul decorativ dat unui obiect utilitar au drept scop înfrumuseţarea produsului
a cărui finalitate este creşterea vânzărilor. Efectul distinctiv al desenelor şi modelelor
industriale reiese din distingerea, alegerea sau clasificarea de către consumator a produselor
concurente ce prezintă aceleaşi trăsături sau calităţi tehnice. Tot mai multe sunt ramurile
industriei (ex: industria automobilelor, a produselor textile, a bijuteriilor, a produselor
cosmetice, a aparatelor electronice, etc.) în care modelele şi desenele industriale au o
importanţă crescândă.
Potrivit Legii nr. 129/1992, autorul desenului sau modelului industrial poate fi:
- autor liber – când nu şi-a cedat drepturile născute din calitatea de autor;

6
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

- autori salariaţi – care realizeaza desenul sau modelul industrial la locul de muncă, fără să
aibă sarcini creatoare sau de cercetare;
- unitatea angajatoare - dacă desenul sau modelul industrial a fost realizat de un salariat în
cadrul atribuţiilor sale de serviciu, încredintaţe explicit;
- persoana care a comandat realizarea desenului sau modelului industrial - dacă a fost creat
în cadrul unui contract cu misiune creativă.
Desenul sau modelul industrial este relevant pentru o mare varietate de produse
industriale, din domeniul modei şi de artizanat, de la instrumente tehnice şi medicale până
la ceasuri, bijuterii şi alte articole de lux, de la produse de uz casnic, jucării, mobilă şi
aparatură electrică până la maşini, de la desene pentru produse textile până la echipament
sportiv. Desenul sau modelul industrial este de asemenea important în ceea ce priveşte
ambalarea, recipientele şi „aspectul atrăgător”al produselor.
Cu cât societățele comerciale/întreprinderile acordă o atenție mai mare desenelor
sau modelelor industriale, cu atât mai mare va fi și succesul lor comercial. Rata de
dezvoltare a întreprinderilor care recunosc importanța desenelor sau modelelor industriale
este cu 22 % mai mare decât cea a celor care le ignoră. Un desen sau model industrial reușit
este esențial pentru succesul comercial.
Desenul sau Modelul Comunitar1 Înregistrat (DCI) este un drept exclusiv acordat
titularului, fiind un element esenţial în combaterea contrafacerii. DCI este protejat pentru o
perioadă iniţială de 5 ani de la data de depozit a cererii de înregistrare, cu posibilitatea de
prelungire pe perioade de câte 5 ani, până la maxim 25 de ani.
Desenul sau Modelul Comunitar Neînregistrat (DCN) nu presupune depunerea unei
cereri de înregistrare, însă conferă titularului său dreptul de a interzice utilizarea rezultată
dintr-o copiere a acestuia. DCN este protejat pe o perioadă de 3 ani de la data la care
desenul sau modelul a fost divulgat pentru prima dată în cadrul UE.

4. Protecția creațiilor industriale – invenția.

Invenţia reprezintă o soluţie tehnică a unei probleme prin intermediul elementelor
tehnice.
Literatura de specilitate definește invenția ca fiind un ansamblu de cunoștințe
sistematice, organizate în scopul obținerii unei soluții la o problemă practică din industrie,
agricultură sau comerț. Altfel spus, invenția este o creație-rezultat al unei activități
inventive, un produs intelectual nou prin raportare la stadiul tehnicii mondiale, susceptibilă
de a fi aplicabilă industrial2.
Într-o societate independentă în gândire şi acţiune, cu economie de piaţă, invenţiile
pot apare în orice moment. Multe invenţii au fost rezultatul unui lung proces de evoluţie,
bazându-se pe altele anterioare ori fiind reinventate.

1
Este vorba despre Modelele Europene Înregistrate.
2
Ligia Danilă, Dreptul de autor și dreptul de proprietate industrială, Editura [Link], București, 2016,
p.254.

7
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Primele reglementări cu privire la protecţia invenţiilor datează din secolul XV, în

anul 1474 fiind adoptat Statutul inventatorilor din Veneţia. În decursul timpului au urmat
Legea engleză asupra monopolului (1624), Legea americană asupra brevetelor (1790) şi
Legea franceză (1791).
Pe teritoriul României, atestarea protecţiei creaţiei tehnice a început cu secole în
urmă ca o necesitate obiectivă a meşteşugarilor şi breslelor pentru a-şi asigura folosirea
meşteşugului, în paralel cu alţii sau exclusiv. Primele drepturi au fost acordate de către
domnitor sau biserică, sub denumirea de danie, miluire, întărire, în secolele XIII – XIV. În
a doua jumătate a secolului XVIII, o dată cu începuturile industriei în România, se foloseşte
termenul privilegiu ca formă de protecţie a unor drepturi.
Primul proiect de lege asupra brevetelor de invenţie datează din anul 1860, câteva
alte proiecte mai fiind propuse în următoarele decenii. Prima lege privind “brevetele de
invenţiune” din România a fost promulgată prin Decret Regal în anul 1906, moment care
marchează şi înfiinţarea “Biroului pentru aplicarea legii brevetelor de invenţiune”, ce va
deveni în 1920 “Oficiul Proprietăţii Industriale”. Legea brevetelor din 1906, cu modificări
ulterioare, avea să fie în vigoare peste 60 de ani. În 1991 a fost adoptată Legea nr.64
privind brevetele de invenţie, armonizată cu legislaţia europeană.
Stiloul, insulina, electroscopul, invenţiile lui Aurel Vlaicu sau Henri Coanda sunt
doar o mică parte din aportul ţării noastre la procesul de evoluţie a lumii, România fiind
recunoscută pe plan mondial pentru invenţii din domeniile medicinei, aeronauticii şi nu
numai. Zeci de invenţii româneşti sunt premiate cu diplome şi medalii la expoziţiile şi
târgurile de inventică de la Bruxelles, Geneva, Paris sau Moscova.

4.1. Implicațiile invențiilor

O invenţie reprezintă o soluţie nouă la o problemă de ordin tehnic. Aceasta se poate
referi la crearea unui dispozitiv, produs sau metodă complet nouă, sau poate fi o suită de
îmbunătăţiri aplicată unui produs sau unei metode cunoscute.
Invenţiile pot avea ca obiect:
 un produs – dispozitive, substanţe, tulpini de microorganisme, culturi celulare de
plante sau animale, produse farmaceutice şi fitofarmaceutice;
 un procedeu – activitate care are ca rezultat obţinerea sau modificarea unui produs
(procese tehnologice, procese computerizate, procedee biologice sau genetice etc.);
 o metodă – activitate care are rezultat de natură calitativă (măsurare, analiză,
reglare, control, metode computerizate, combinaţii algoritm/program-proces);
 aplicarea unui produs, procedeu sau metodă – aplicarea acestora cu o anumită
destinaţie, cu condiţia că aceasta să nu rezulte în mod evident din proprietăţile cunoscute
ale produsului, procedeului sau metodei aplicate.
NU sunt considerate invenții: descoperirile, teoriile ştiinţifice şi metodele m
atematice; creaţiile estetice; planurile, principiile şi metodele în exercitarea activităţilor
intelectuale, în materie de jocuri sau în domeniul activităţilor economice, precum şi
programele de calculator; prezentările de informaţii.

8
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

4.2. Protecția invențiilor

Titlul cel mai cunoscut de protecție a invenției este brevetul. Invenția poate
beneficia și de un alt titlu de protecție, și anume de modelul de utilitate. Există însă și
legislații care reglementează protecția invențiilor prin intermediul unui certificat de drept
de autor. Pe teritoriul României, titlurile prin care se acordă protecție invențiilor sunt
brevetul de invenție și modelul de utilitate.
A. Brevetul îi conferă deţinătorului dreptul exclusiv de a preveni sau opri alte
persoane de la producerea, utilizarea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importarea unui
produs sau a unei metode bazată pe invenţia brevetată, fără a avea acordul titularului.
O invenţie din orice domeniu tehnologic poate fi brevetată sub rezerva că aceasta să
satisfacă cumulativ următoarele criterii de brevetabilitate:
1. invenţia trebuie să fie susceptibilă de aplicare industrială;
O invenţie este considerată ca fiind susceptibilă de aplicare industrială dacă obiectul
ei poate fi fabricat sau utilizat în oricare dintre domeniile industriale, inclusiv în agricultură.
2. invenţia trebuie să fie nouă;
O invenţie se consideră nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii, care include
toate cunoştinţele care au fost făcute accesibile publicului printr-o descriere făcută în scris
sau oral, prin utilizare sau în orice alt mod, până la data depozitului cererii de brevet sau la
data priorităţii recunoscute.
3. invenţia trebuie să implice o activitate inventivă.
O invenţie este considerată că implică o activitate inventivă dacă, pentru un
specialist în domeniu, ea nu rezultă în mod evident din cunoştinţele cuprinse în stadiul
tehnicii.
Brevetele reprezintă drepturi teritoriale, ceea ce înseamnă că o invenţie este
protejată doar în ţările sau regiunile unde s-a solicitat şi obţinut brevetarea. Există trei căi
principale pentru a solicita protejarea prin brevetare în străinătate:
 calea naţională – prin solicitare adresată oficiului naţional de brevete al fiecărei ţări
de interes;
 calea regională - când un număr de ţări sunt membre ale unui sistem regional de
brevete, se poate solicita protecţie, aceasta având efect pe teritoriul tuturor acestor
ţări sau doar ale unora dintre acestea, prin înregistrarea unei cereri de brevet la
oficiul regional de brevete respective;
 calea internaţională - dacă firma doreşte să aibă posibilitatea de protejare a unei
invenţii într-un număr de ţări membre ale Tratatului de cooperare în domeniul
brevetelor, înregistrând o cerere internaţională se poate solicita, în acelaşi timp,
protejarea prin brevetare pentru o invenţie în peste 125 ţări membre.
Drepturile exclusive oferite de un brevet pot fi deosebit de importante pentru
firmele inovatoare, oferindu-le avantaje semnificative în competiţia de pe piaţă:
 poziţia puternică pe piaţă;
 profit mai mare sau orientare către investiţii;
 cesionarea sau licenţierea brevetului, cu scopul de a dobândi venituri suplimentare;
 accesul pe pieţe noi;

9
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

 diminuarea riscurilor de contrafacere;

 o imagine favorabilă pentru firmă.
Drepturile asupra unei invenţii sunt recunoscute şi apărate pe teritoriul României
prin acordarea unui brevet de invenţie de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, în
condiţiile prevăzute de lege (art. 1, alin.1 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de
invenţie). Durata brevetului de invenție este 20 de ani, cu începere de la data de depozit.
Primul pas pentru brevetarea unei invenţii în România este elaborarea unei cereri de
brevet şi depunerea la oficiul naţional de brevete (OSIM). Acţiunea de elaborare a unei
cereri de brevet este realizată, în general, de un consilier în proprietate industrială, care va
reprezenta interesele în timpul procesului de examinare.
Protecția prin brevet înseamnă ca invenția nu poate fi realizată, utilizată, distribuită
sau vândută fără consimțământul titularului de brevet. Titularul unui brevet are dreptul de a
decide cine poate și cine nu poate să folosească invenția brevetată pe durata protecției. El
poate, pe baza unei licențe, să permită terților să utilizeze invenția pe baza unor condiții
convenite de comun acord. El poate, de asemenea, să vândă dreptul asupra invenției unui
terț, care devine în felul acesta titularul brevetului. La expirarea brevetului, protecția ia
sfârșit și invenția intră în domeniul public, adică titularul pierde drepturile exclusive asupra
invenției și aceasta poate fi exploatată liber din punct de vedere comercial de către terți.
Brevetele au o funcție stimulatoare, căci ele oferă indivizilor atât recunoașterea
creativității lor, cât și recompense materiale pentru invențiile care se pot comercializa. Ele
încurajează astfel inovația, datorită careia calitatea vieții oamenilor se îmbunătățește în mod
constant.
B. Modelul de utilitate3 protejează orice invenție tehnică, cu condiția să fie nouă,
să depășească nivelul simplei îndemânări profesionale și să fie susceptibilă de aplicare
industrială. Dreptul la modelul de utilitate aparține inventatorului sau succesorului sau în
drepturi. O invenție este susceptibilă de aplicare industrială dacă obiectul sau poate fi
fabricat sau folosit în orice tip de industrie, inclusiv în agricultură.
Nu pot fi protejate prin înregistrare ca model de utilitate:
a) invențiile a căror exploatare comercială este contrară ordinii publice sau bunelor
moravuri, inclusiv cele daunătoare sănătății ori vieții persoanelor, animalelor sau plantelor
ori care sunt de natură să aducă atingeri grave mediului, cu condiția ca această excludere să
nu depindă numai de faptul că exploatarea lor este interzisă printr-o dispoziție legală;
b) soiurile de plante și rasele de animale;
c) invențiile având ca obiect un material biologic;
d) invențiile având ca obiect un produs constând într-o substanță chimică sau farmaceutică;
e) invențiile având ca obiect un procedeu sau o metodă.
Modelul de utilitate înregistrat conferă titularului sau un drept exclusiv de
exploatare a invenției pe întreaga durata și de a interzice efectuarea fără consimțământul
sau a următoarelor acte: fabricarea, folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul

3
Legea nr. 350/2007 privind modelele de utilitate.

10
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

în vederea folosirii, oferirii spre vânzare ori vânzării invenției protejate prin model de
utilitate.

5. Organisme cu atribuții în domeniul proprietății industriale

OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci) Misiunea sa este de autoritate unică
în România în acordarea protecţiei proprietăţii industriale, este de a susţine inovarea şi
competitivitatea în România, prin acordarea unei protecţii eficiente a drepturilor de
proprietate industrială, furnizarea de servicii de specialitate de calitate, şi prin promovarea
proprietăţii industriale în infrastructura economică naţională, şi de a asigura cooperarea
României în relaţiile internaţionale în domeniu.
OHIM (The Office for Harmonization in the Internal Market - Oficiul pentru
Armonizare în cadrul Pieței Interne) este o agenţie a Uniunii Europene responsabilă cu
promovarea şi administrarea mărcii comunitare (din 1994) şi a designului comunitar
înregistrat (din 2003).
EPO (Oficiul European de Brevete), cu sediul la Munchen, face parte din
Organizaţia Europeană a Brevetului, instituită prin Convenţia privind Brevetul European,
are ca principală sarcină eliberarea brevetului european de invenţie.
EUIPO (Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală) gestionează
drepturile asociate mărcilor, desenelor și modelelor industriale înregistrate în UE,
Observatorul European al Încălcărilor Drepturilor de Proprietate Intelectuală, precum și
baza de date privind operele orfane.
În fiecare an, EUIPO primește și verifică, în medie, peste 115 000 de cereri de
înregistrare a unei mărci și 85 000 de cereri de înregistrare a unui model sau desen
industrial. Oficiul încurajează, de asemenea, convergența practicilor între serviciile
naționale din domeniul proprietății intelectuale, prin intermediul activităților de cooperare
derulate de Rețeaua europeană pentru mărci, desene și modele industriale. În acest scop, s-
au elaborat o serie de instrumente de proprietate intelectuală, ușor de utilizat.
Prin intermediului Observatorului, Oficiul reunește părțile interesate în cadrul unei
rețele extinse, care își propune să crească nivelul de sensibilizare cu privire la încălcarea
drepturilor de proprietate intelectuală, prin studii, proiecte și instrumente. EUIPO
gestionează, de asemenea, baza de date privind operele orfane, oferind acces on-line la
informații publice despre opere literare, cinematografice și audiovizuale, picturi și
fotografii.
EIT (Institutul European de Inovare şi Tehnologie), înfiinţat în anul 2008, are ca
principală misiune consolidarea capacităţii de inovare în comunitatea europeană, prin
cooperarea deplină a principalilor actori europeni din „triunghiul cunoaşterii” care sunt
învăţământul superior, cercetarea şi întreprinderile.
La nivel european și internațional este cunoscută activitatea următoarelor structuri :
 Asociaţia Internaţională a Mărcilor (INTA);
 Asociaţia Europeană a Mărcilor (ECTA);
 Asociaţia Internaţională pentru Protecţia Proprietăţii Industriale (AIPPI);
 Camera Naţională a Consilierilor în Proprietate Industrială (CNCPI).

11
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

Îndrumar pentru verificare/autoverificare

Sinteza unităţii de învăţare nr. 14

Proprietatea industrială cuprinde totalitatea drepturilor asupra creaţiilor geniului
uman referitoare la: invenţii, modele de utilitate, desene sau modele industriale, mărci de
fabrică, de comerţ sau de servicii, topografii de circuite integrate, soiuri de plante sau rase
de animale, nume comerciale, indicaţii de provenienţă sau denumiri de origine, protecţia
împotriva concurenţei neloiale. Protecţia proprietăţii industriale reprezintă o îndatorire a
statului român, care, prin prevederile actelor normative interne, cât şi prin aderarea la
convenţiile, aranjamentele, protocoalele şi tratatele internaţionale, face dovada că obiectul
creaţiei spiritului uman reprezintă o problemă de interes major.
Mărcile de fabrică sau de comerţ sunt diverse semne, puse pe piaţă, utilizate pentru
produse sau în relaţiile cu aceste produse. Mărcile reprezintă un instrument important de
comunicare a valorii unui produs sau serviciu pe piaţă. Protecţia prin marcă înregistrată este
baza unei largi varietăţi de strategii de branding, bazate pe diferenţierea produselor şi
segmentarea pieţei, extrem de importante în gestionarea competiţiei.
Desenul industrial este un ansamblu de linii şi culori cu efect decorativ nou ce
imprimă unui obiect un caracter specific şi nou, iar modelul industrial este o formă plastică
prin care se conferă unui produs industrial o fizionomie distinctă.
O invenţie reprezintă o soluţie nouă la o problemă de ordin tehnic. Aceasta se poate
referi la crearea unui dispozitiv, produs sau metodă complet nouă, sau poate fi o suită de
îmbunătăţiri aplicată unui produs sau unei metode cunoscute.
Protecția invențiilor se realizează prin brevete de invenție și modele de utilitate.
Există însă și legislații care reglementează protecția invențiilor prin intermediul unui
certificat de drept de autor. Pe teritoriul României, titlurile prin care se acordă protecție
invențiilor sunt brevetul de invenție și modelul de utilitate.
Protecția proprietății industriale este realizată atât la nivel național, cât și european
sau internațional, prin intermediul unor organisme precum: OSIM, OHIM, EPO, EUIPO,
EIT, INTA, ECTA etc.
Concepte şi termeni de reţinut: proprietate industrială, marcă, desen industrial,
modelul industrial, invenție, brevet de invenție, modelul de utilitate.

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Ce cuprinde conținutul noţiunii de proprietate industrială?
2. Se poate afirma că vizează același conținut brevetul de invenție şi modelul de utilitate?
3. Ce reprezintă desenele și modelele industriale?
4. Care sunt nivelurile la care se poate realiza protecția mărcilor?
5. Care este rolul OSIM?
6. Identificaţi şi analizaţi criteriile de brevetabilitate.

Teste de evaluare/autoevaluare

12
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

A) Ce pot avea ca obiect invențiile?

1. Capacitatea de exerciţiu a subiectului care solicită invenția;
2. Aplicarea unui produs, procedeu sau metodă ;
3. Un produs, un procedeu, o metodă, o conduita licită;
4. Un produs, un procedeu, o metodă, aplicarea unui produs, procedeu sau metodă.

B) La ce se referă drepturile exclusive oferite de un brevet?

1. Profit mai mare sau orientare către investiţii; cesionarea sau licenţierea brevetului; accesul pe pieţe noi;
2. Realizarea unui drept prin intermediul unor acte specifice; poziţia puternică pe piaţă;
3. Poziţia puternică pe piaţă; o imagine favorabilă pentru firmă; diminuarea riscurilor de contrafacere;
profit mai mare sau orientare către investiţii; cesionarea sau licenţierea brevetului; accesul pe pieţe noi;
4. O imagine favorabilă pentru firmă; acoperirea prejudiciului; Poziţia puternică pe piaţă; diminuarea
riscurilor de contrafacere; profit mai mare sau orientare către investiţii; cesionarea sau licenţierea
brevetului; accesul pe pieţe noi;

C) Care sunt titlurile de protecție ale invențiilor?

1. brevetul de invenție;
2. modelul de utilitate; brevetul de invenție;
3. norma juridică;
4. brevetul de invenție; modelul de utilitate; certificat de drept de autor;
5. modelul industrial ; brevetul de invenție; modelul de utilitate; certificat de drept de autor;

Răspunsurile la Testele de evaluare/autoevaluare: A) 4; B) 3; C) 4.

Bibliografie:
 Ligia Danilă, Dreptul de autor și dreptul de proprietate industrială, Editura [Link], București,
2016.
 Viorel Roș, Ciprian Raul Romițan, Contrafacerea, concurența și protecția produselor tradiționale în
Uniunea Europeană, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2017.
 Ioan Macovei, Tratat de drept al proprietății intelecuale, Editura [Link], București, 2010.
 Viorel Roș, Dreptul proprietății intelectuale, Editura [Link], București, 2016.
 Ştefan Cocoş, Marca – obiect al proprietăţii industriale. Principiile Legii 84/1988 privind protecţia
mărcilor, Prelegere „Curs de proprietate industrială – mărci şi indicaţii geografice”, 2006, pp.27-33.
 Ligia Dănilă, Consideraţii despre noţiunea de drept de proprietate industrială, Revista Română de
Dreptul Proprietăţii Intelectuale, anul III, nr. 2 (7)/2006, pp. 32-41.
 Directiva 98/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind
protecția juridică a desenelor și modelelor industriale (JO L 289, 28.10.1998, pp. 28-35).
 Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele
industriale comunitare (JO L 3, 5.1.2002, pp. 1-24).
 Regulamentul (CE) nr.40/94 al Consiliului din 20.12.1993 privind marca comunitară (JOUE L
011/1)
 Constituţia României din 1991, revizuită în 2003.
 Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, republicată în Monitorul Oficial, Partea I
nr. 337 din 8 mai 2014.
 Legea nr.64/1991 privind brevetele de inventie, republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 613 din
19 august 2014.
 Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale, republicată în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 242 din 04 aprilie 2014.

13
 Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti
Facultatea de Inginerie Mecanică şi Electrică
Programul de studii universitare: INGINERIE ECONOMICĂ ÎN DOMENIUL MECANIC
Disciplina LEGISLAȚIE INDUSTRIALĂ - Suport de Curs

 Legea nr.83/2014 privind invenţiile de serviciu, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 471/2014
 O.G. nr. 41/1998 privind taxele în domeniul protecţiei proprietăţii industriale şi regimul de utilizare a
acestora, republicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 959 din 29 noiembrie 2006

Baze de date gratuite pentru cercetările în domeniul mărcilor:

• Oficiul pentru Armonizare în Piaţa Internă (OAPI) pentru mărci şi desene comunitare - http://
[Link]/ows/rw/pages/
• OMPI - Cereri de mărci, desene şi modele [Link]
• De asemenea, site-ul web al Oficiului pentru Brevete şi Mărci al Statelor Unite (USPTO) permite cercetări
în domeniul mărcilor, la [Link]
• UKIPO Design Search tool: [Link] types/tm/t-os/[Link]
• Un alt instrument interesant este TrademarkBots: ([Link]), o aplicaţie web de cercetare şi
monitorizare în domeniul mărcilor. TrademarkBots reprezintă o sursă unică prin care titularii de marcă şi
consilierii pot monitoriza şi verifica orice utilizare neautorizată a mărcilor.

Baze de date gratuite pentru cercetările în domeniul brevetelor de invenţie:

• Portalul web al Oficiul European de Brevete Espacenet - [Link]
• UKIPO Patent Search: [Link] types/patent/p-os/[Link] • Google Patents -
[Link]
• Programul de căutare al Oficiului de Brevete şi Mărci al Statelor Unite: - [Link] •
OMPI - Cereri PCT - [Link]
• CAMBIA Patent Lens - [Link]
• Oficiul de Proprietate Intelectuală din Singapore site-ul Oficiului de Proprietate Intelectuală din Singapore
oferă linkuri la alte site-uri în “search results” ([Link]) - [Link] topNav/hom/
• DEPATISnet - [Link]
• FILDATA - [Link] În plus, puteţi efectua cercetări folosind site-urile oficiilor naţionale de
brevete, cu menţiunea că în acest caz acoperirea geografică ar putea fi limitată la ţara în care se află oficiul
respectiv.

Cadrul legislativ național privind protecţia desenelor industriale:

- Legea nr. 129/1992, privind protecţia desenelor și modelelor, republicată în 2007, cu modificările și
completările ulterioare;
- H.G. nr. 211/2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicarea a Legii nr. 129/1992, republicată;
- O.G. nr. 41/1998, privind taxele în domeniul protecţiei proprietăţii industriale și regimul de utilizare a
acestora.
Cadrul legislativ european privind protecţia desenelor industriale:
- Directiva CE 98/71, privind protecţia juridică a desenelor sau modelelor;
- Regulamentul Consiliului (CE) nr. 6/2002, privind desenele sau modelele comunitare;
- Regulamentul Comisiei (CE) nr. 2245/2002, privind normele de punere în aplicare a Regulamentului (CE)
nr. 6/2002;
- Regulamentul CE nr. 2246/2002, privind cuantumul taxelor prevăzute pentru procedurile de înregistrare.

14