1. Conceptul de economie circulară, beneficiile ei, bariere de implementare.

Acțiunile UE
privind economia circulară în sectorul construcțiilor
Conceptul de economie circulara este unul dintre cele mai importante elemente care sprijină
sustenabilitatea, adică facilitează creșterea economică, utilizând rațional resursele. Economia
circulară presupune un model de producție și consum, ce vizează recondiționarea și reciclarea
materialelor și produselor existente, pentru a crește ciclul de viață.
Economia circulară este benefică deoarece:
1. Diminuează nevoia de a utiliza resursele limitate – există pericole asociate utilizării excesive
a resurselor limitate. Din acest motiv, economia circulară permite reutilizarea resurselor
existente și recondiționarea produselor vechi, limitând astfel extragerea de noi resurse. În
plus, reutilizarea facilitează și implementarea conceptului de zero waste, în vederea folosirii
resurselor disponibile.
2. Minimizează amprenta de carbon – din moment ce se focusează pe gestionarea durabilă a
deșeurilor, economia circulara permite reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
3. Creează beneficii pentru consumator – pe lângă avantajele legate de protecția mediului,
economia circulară oferă consumatorului posibilitatea de a se bucura mai mult timp de
produsele achiziționate.
4. Oferă noi oportunități pentru companii – acestea vor beneficia de o aprovizionare eficientă și
sigură, prin prisma faptului că nu vor depinde de resurse limitate, care ar putea să afecteze
desfășurarea optimă a operațiunilor. Vor fi create noi locuri de muncă, eficientizând astfel
procesele operaționale. Se vor reduce costul materiilor și materialelor, determinând un cost
mai mic pentru clienți, lucru care ar spori loialitatea față de brand.
Economia circulară este benefică deoarece: 1. Diminuează nevoia de a utiliza resursele limitate –
există pericole asociate utilizării excesive a resurselor limitate. Din acest motiv, economia
circulară permite reutilizarea resurselor existente și recondiționarea produselor vechi, limitând
astfel extragerea de noi resurse. În plus, reutilizarea facilitează și implementarea conceptului de
zero waste, în vederea folosirii resurselor disponibile. 2. Minimizează amprenta de carbon – din
moment ce se focusează pe gestionarea durabilă a deșeurilor, economia circulara permite
reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. 3. Creează beneficii pentru consumator – pe lângă
avantajele legate de protecția mediului, economia circulară oferă consumatorului posibilitatea de
a se bucura mai mult timp de produsele achiziționate. 4. Oferă noi oportunități pentru companii –
acestea vor beneficia de o aprovizionare eficientă și sigură, prin prisma faptului că nu vor
depinde de resurse limitate, care ar putea să afecteze desfășurarea optimă a operațiunilor. Vor fi
create noi locuri de muncă, eficientizând astfel procesele operaționale. Se vor reduce costul
materiilor și materialelor, determinând un cost mai mic pentru clienți, lucru care ar spori
loialitatea față de brand.
Economia circulară este recunoscută pentru cei 5 piloni ai săi: sustenabilitatea resurselor,
prelungirea vieții, produs egal serviciu, platforme de sharing, finalul vieții.
Bariere: Externe: Politici și mesaje inconsecvente; Lipsa semnalelor clare de prețuri; Costurile
inițiale ridicate; Rentabilitatea scăzută a investițiilor; Accesul limitat la capital; Constrângerile
lanțului de aprovizionare; Tehnologiile disponibile și capacitatea infrastructurilor; Lipsa cererii
consumatorilor cu produsele conforme cu principiile economiei circulare. Interne: Modelul de
afaceri; Cunoștințele și expertiza angajaților; Prioritățile concurente; Capacitatea de producție și
resursele disponibile; Cultura organizațională negativă, etc.
Acțiunile UE privind economia circulară în sectorul construcțiilor: abordarea performanței în
materie de sustenabilitate a produselor pentru construcții în contextul revizuirii Regulamentului
privind produsele pentru construcții, inclusiv prin posibila introducere a unor cerințe privind
conținutul de materiale reciclate din anumite produse pentru construcții, ținând seama de
siguranța și funcționalitatea acestora:
 promovarea unor măsuri de îmbunătățire a sustenabilității și a adaptabilității activelor
construite, în conformitate cu principiile economiei circulare pentru proiectarea clădirilor, și
instituirea unor registre de evidență digitală pentru clădiri;
 utilizarea sistemului Level(s) pentru integrarea evaluării ciclului de viață în achizițiile publice
și în cadrul financiar sustenabil al UE, precum și examinarea posibilității de a stabili obiective
în ceea ce privește reducerea emisiilor de dioxid de carbon și potențialul de stocare a
carbonului;â
 analizarea posibilității de a revizui țintele privind recuperarea materialelor prevăzute de
legislația UE pentru deșeurile din construcții și demolări și fracțiunile acestora de materiale
specifice;
 promovarea inițiativelor de reducere a impermeabilizării solului, de reabilitare a siturilor
abandonate sau a siturilor dezafectate contaminate și de creștere a nivelului de utilizare
sigură, sustenabilă și circulară a solurilor excavate.
2. Conceptul ciclului de viață al produsului. Etapele ciclului circular de viață al produsului.
Tehnologiile Industriei 4.0 care servesc catalizatori ai economiei circulare
Ciclul de viață al produsului reprezintă punctul central al economiei circulare, alcătuind,
împreună cu aceasta un dublet indisolubil. Prelungirea ciclului de viață al produselor este
adresată prin definiția conceptului de EC.
Elementele ciclului circular de viață al produsului, acesta având 7 etape:
1) Materia primă - trebuie să fie, pe cât posibil, regenerabilă sau materie primă secundară,
obținută din
2) e; de asemenea, materia primă trebuie să aibă o amprentă redusă de carbon și să permită
recircularea ei de cât mai multe ori.
3) Proiectarea produsului este una din cele mai importante etape ale produsului, deoarece de aici
se integrează circularitatea produsului pe fiecare etapă a ciclului de viață.
4) Producția și fabricarea produselor presupune optimizare și inovație pentru eficiență maximă a
resurselor și proceselor, consum redus de materii prime și amprentă scăzută de carbon.
5) Distribuția produselor implică logistică și transport, care trebuie să fie realizate cu un consum
optim de resurse, amprentă minimă de carbon și eficiență. Pentru circularitatea distribuției
sunt necesare, de exemplu, ambalaje inteligente și mecanisme inovatoare de returnare a
produsului puse la dispoziția clienților, de asemenea, tehnologia informațiilor poate fi un
factor important în circularitate.
6) Utilizarea și reutilizarea produselor și a componentelor lor în faza de consum al produselor,
incluzând principii ca utilizarea, reutilizarea, repararea și partajarea produselor, facilitând
bucle cât mai lungi și prelungirea ciclului de viață al produsului.
7) Faza de colectare a produselor și a deșeurilor este una importantă în închiderea buclei din
ciclul de viață al produsului și presupune inovare în scopul determinării unei rate cât mai mari
de recuperare a produselor ajunse deșeu.
8) Reciclarea este bucla cea mai exterioară în EC, fiind ultima acțiune preferată, pentru a păstra
resursele și valoarea acestora. Păstrarea resurselor în economie cât mai mult este un deziderat
la nivel european, adresat de către Comisia Europeană prin planuri de acțiune care au menirea
de a închide ciclul de viață al produsului, transformând deșeurile în resurse.
Tehnologiile Industriei 4.0 sunt și catalizatori ai economiei circulare, prin integrarea lor în
diferite etape ale ciclului de viață al produsului și în lanțul de aprovizionare. Tehnologiile
discutate sunt:
1) Additive manufacturing (AM) (Fabricare aditivă)- Tehnologie care imprimă obiecte într-o
serie de straturi suprapuse de material (plastic sau metal) fără a avea deșeuri de la tăieturi.
2) Augmented Reality (AR) (Realitate augmentată) - Combinație de elemente 3D cu context
spațial, integrate într-o formă virtuală. Oferă posibilitatea procesării în timp real a
proiecțiilor de imagini pentru a testa produse noi sau pentru a îmbunătăți procesele.
3) Big Data & Analytics (BDA) - Instrumente cu capacitatea de a evalua volume mari de
date (texte, imagini etc.) pentru a identifica posibile cunoștințe despre obiceiurile și
preferințele consumatorilor.
4) Cloud Manufacturing (Fabricare cloud) - Platformă virtuală sub forma unei rețele, folosită
pentru a partaja resurse.
5) Collaborative Robotics (Robotică colaborativă) - Roboți (mobili/ficși) care au operațiuni
automatizate și interacționează cu operatorii umani.
6) Cybersecurity (Securitate cibernetică) - Sisteme care permit protejarea sistemelor,
echipamentelor, rețelelor și utilizatorilor împotriva intruziunilor ilicite.
7) Internet of Things (IoT) (Internetul lucrurilor) - Sistem de calcul care permite colectarea
și schimbul de date preluate de pe dispozitive electronice.
8) Simulations (Simulări) - Permite imagini ale designului și proceselor produsului. Folosit
pentru teste virtuale pentru a obține soluții reale pentru optimizare și dezvoltare ulterioară.
9) Blockchain - Sistem care păstrează înregistrări ale tranzacțiilor în bitcoin sau altă
criptomonedă, evidență care poate fi accesată pe mai multe computere care sunt conectate
într-o rețea.
3. Metodologia RECP (UNIDO) de analiză a întreprinderilor și de reducere a impactului
asupra mediului
 Prioritatea 1 - Optimizarea proceselor: Prioritatea este implementarea tuturor măsurilor care
conduc la o reducere directă a consumului de materiale și energie, precum și la o reducere a
producției neproductive, fără investiții majore. Procesele trebuie evaluate din punctul de
vedere al eficienței materiale și energetice și al producției neproductive pentru a stabili un
nivel de referință.
 Prioritatea 2 - Optimizarea tehnică: A doua prioritate este de a evalua dacă modernizarea sau
înlocuirea sistemelor tehnice este fezabilă din punct de vedere economic datorită potențialului
de economisire a resurselor.
 Prioritatea 3 - Reciclarea internă și recuperarea căldurii: Ca o a treia prioritate și odată ce
toate potențialele priorităților 1 și 2 vor fi epuizate, investițiile în reciclarea internă și
recuperarea căldurii reziduale vor aduce beneficii economice pe termen lung. Reutilizarea
materialelor și utilizarea căldurii reziduale (inclusiv utilizarea ulterioară a apelor uzate în
etapele procesului) ar trebui luate în considerare în fiecare etapă a procesului.
 Prioritatea 4 - Reciclarea externă și încălzirea centralizată: a patra prioritate este de a căuta
modalități prin care subprodusele pot fi utile pentru alte întreprinderi, astfel încât aceste
rezultate neproductive să nu fie necesare pentru a fi eliminate. În cazul în care există alte
întreprinderi sau clădiri care necesită încălzire în apropiere, căldura reziduală poate fi livrată
acestora pentru încălzire.
 Prioritatea 5 - Proiectarea produselor și sursele de energie cu emisii reduse de carbon: A
cincea prioritate este proiectarea produselor astfel încât acestea să poată fi dezasamblate,
reparate, recondiționate sau ca materialele să poată fi reutilizate. În cazul în care este posibil,
combustibilii și energia electrică ar trebui să fie furnizate de surse cu emisii scăzute de dioxid
de carbon. Deșeurile pot fi utilizate pentru a genera energie, fie deșeuri organice în
digestoare anaerobe, fie deșeuri în instalațiile de incinerare a deșeurilor.
 Prioritatea 6 - Dezvoltarea de noi modele de afaceri și surse regenerabile de energie: A șasea
prioritate este dezvoltarea unor modele de afaceri mai durabile. Consumurile de energie ar
trebui să fie acoperite din surse regenerabile, având în vedere impactul lor asupra mediului.
Panourile fotovoltaice, panourile termice solare, centralele hidroelectrice, biocombustibilii,
motoare eoliene pot valorifica energia regenerabilă.
4. Conceptul de mecatronică. Componentele unui sistem mecatronic. Conceptul de
microsistem. Componentele unui microsystem
Termenul a fost utilizat pentru a descrie fuziunea tehnologică: mecanica-electronicainformatica.
Un sistem mecatronic cuprinde două componente principale: sistemul controlat şi sistemul de
control.
Sistemul controlat este constituit din totalitatea proceselor mecanice cu care sistemul mecatronic
vine în contact nemijlocit prin intermediul sensorilor şi a actuatorilor. Actuatorii sunt sisteme
complexe care transformă diverse forme de energie în energie mecanică. Sistemul de control
diferenţiază sistemul mecatronic de oricare alt sistem tehnic şi este constituit din trei subsisteme
distincte: subsistemul de percepţie, subsistemul de cunoaştere şi subsistemul de planificare şi
control.
Microsistem: sistem tehnic realizat cu ajutorul microtehnologiilor şi care poate îndeplini funcţii
multiple într-un spaţiu redus. Structura unui microsistem este determinată de funcţiile sale şi
anume:
- detectarea, prelucrarea şi evaluarea semnalelor externe;
- luarea unor decizii pe baza informaţiilor receptate;
- transformarea deciziilor în comenzi corespunzătoare pentru actuatori.
Componentele unui microsistem: Senzorii; Actuatorii; Modulul de prelucrare a informaţiilor şi
control; Interfaţa cu alte procese sau sisteme; Convertoarele A/D şi D/A; Componentele de
prelucrare a informaţiei.
Un ciclu de prelucrare a informaţiilor cuprinde: captarea lor, transformarea, stocarea, evaluarea şi
generarea de semnale.
5. Beneficiile automatizării. Obiectivul principal al unui proiect de automatizare. Bariere de
implementare a sistemelor de automatizare. Conceptul de automatizare flexibilă
 Beneficiile automatizării:
 Eliminarea erorilor umane
 Economie de timp și efort depus pentru aprovizionare și producție
 Controlul și sincronizarea stocurilor
 Integrarea cu modulul de CTC (control tehnic de calitate)
 Managementul rebuturilor
 Reducerea consumurilor de materii prime și materiale și a costurilor aferente
 Optimizarea procesului de producție
 Configurabilitate
Obiectivul principal al oricărui proiect de automatizare este aplicarea tehnologiei pentru
funcţionarea şi controlul subsistemului productiv astfel încât să se obţină o eficienţă maximă.
În afara superiorităţii competitive pe care implementarea unui sistem integrat o poate readuce,
există numeroase obstacole ale implementării:
 este vorba de o investiţie cu efecte pe termen lung;
 există alternative mai puţin costisitoare şi cu un risc mai mic;
 numărul succeselor obţinute este redus;
 generează o mare incertitudine şi neajunsuri asociate investiţiei în tehnologia înaltă;
 este dificilă justificarea din punct de vedere financiar a unei abordări pe termen scurt;
 provoacă o anumită teamă printre directori în faţa unei posibile pierderi de putere;
 întreprinderea se împotriveşte schimbării;
 angajaţii îşi văd stabilitatea pusă în pericol;
 creşte teama dezvoltării dependenţelor externe.
Prin automatizare flexibilă se înţelege automatizarea proceselor de producţie în scopul dezvoltării
şi producerii efective de produse cu o evoluţie dinamică, în sensul modificărilor, îmbunătăţirilor,
adaptărilor rapide la cerinţe tehnico-funcţionale moderne. În acest scop automatizarea flexibilă
cuprinde întreg procesul de producţie, de la planificarea pe termen lung vizând dezvoltarea
conceptuală, proiectarea şi construirea produselor, până la pregătirea şi comanda fabricaţieia a
transportului şi a depozitării reperelor, incluzând procesul de măsurare, testare şi control al
produselor. Deci se poate spune că automatizarea flexibilă a deplasat accentele dinspre
prelucrarea propriu-zisă spre operaţiile adiacente prelucrării în sine cum sunt: încărcarea,
descărcarea, orientarea, poziţionarea, măsurarea, transportul pieselor etc., adică spre domeniile
unde erau localizate cele mai mari „rezerve” de productivitate.
 6. Conceptul de geamăn digital. Caracteristicile gemenilor digitali. Dezvoltarea și
optimizarea sistemelor complexe prin folosirea inteligenței artificiale generative și a
gemenilor digitali
Un geamăn digital este o reprezentare virtuală a unui obiect sau proces fizic. Acestea sunt
simulări care pot prezice modul în care un anumit obiect sau serviciu va funcționa în lumea reală.
Caracteristicile gemenilor digitali:
 Suport conectare Un geamăn digital necesită conectivitate. Relația dintre un geamăn digital și
omologul său din viața reală necesită un flux de date fiabil. Tehnologia digitală gemenă poate
folosi Internetul lucrurilor (IoT) și Machine Learning (ML) pentru a analiza în mod continuu
datele care provin de la senzori din mai multe surse.
 Omogenizare Datorită creșterii puterii de calcul disponibile, acum suntem capabili să realizăm
aproape omogenizare a datelor care provin din diferite surse. Și pentru că toate datele necesare
sunt capturate într-o singură entitate, acestea sunt mult mai ușor de partajat.
 Reprogramabilitate Tehnologia digitală dublă ne permite să reprogramam servicii și produse pe
baza feedback-ului în timp real. Folosind ML, putem avea gemeni digitali care devin chiar mai
inteligenți în luarea deciziilor pe măsură ce sunt colectate mai multe date.
 Modularitate Sistemele mari și complexe capturate folosind tehnologia digital twin beneficiază de
modularitatea designului. DT-urile pot permite producătorilor să afle ce componente specifice
dintr-un dispozitiv au performanțe slabe.
Una dintre tendințele cheie în spațiul geamăn digital este integrarea inteligenței artificiale și a
învățării automate, care pot ajuta companiile de utilități să identifice potențiale probleme și
ineficiențe în sistemele lor și să sugereze soluții. În general, tehnologia digitală dublă este o
tendință în creștere rapidă în industria de utilități și se așteaptă să joace un rol semnificativ în
stimularea inovației și îmbunătățirea eficienței în sector. Una dintre cele mai semnificative
tendințe ale tehnologiei gemene digitale este adoptarea din ce în ce mai mare în toate industriile.
Ne putem aștepta să vedem mai multe industrii care adoptă tehnologia digitală pentru a-și
îmbunătăți operațiunile, a reduce costurile și a-și îmbunătăți produsele și serviciile. O altă
tendință semnificativă este concentrarea tot mai mare pe managementul și analiza datelor în timp
real. Pe măsură ce Internetul lucrurilor (IoT) continuă să crească, tehnologia digitală va deveni
din ce în ce mai importantă pentru gestionarea și analiza datelor în timp real.
7. Clustere industriale și parcuri industriale
Clusterele industriale sunt caracterizate ca zone geografice care cuprind companii care reprezintă
fie o singură industrie, fie mai multe industrii. Prezența mai multor consumatori industriali de
energie în imediata apropiere creează oportunități de extindere a tehnologiilor cu emisii reduse de
carbon prin agregarea cererii și formarea unei piețe captive. Cu capacitatea de a partaja riscurile
și resursele între mai mulți parteneri, clusterele industriale permit, de asemenea, crearea unui
sistem digital integrat care este mai curat și mai fiabil.
caracteristici diferențiative ale clusterelor industriale: Compoziția industriei; Geografie;
Infrastructura existentă; Costurile și politica energetică;
Clusterele industriale trebuie să ia în considerare caracteristicile lor nu numai atunci când aleg
combinația optimă de soluții pentru a le ajuta să atingă emisii nete zero, ci și să le ia în
considerare pe cele care maximizează beneficiile valorii sistemului în economie, societate, mediu
și sistemul energetic în general.
Câteva dintre oportunitățile de valoare:
 Companii industriale: Reducerea emisiilor protejează împotriva expunerii la taxe pe
carbon sau orice alte sancțiuni financiare asociate.
 Guverne: Să demonstreze leadership global în luarea de măsuri decisive pentru a atinge
obiectivele de emisii nete zero.
 Inovarea în cercetare și dezvoltare și serviciile digitale: Clusterele industriale oferă o
platformă pentru extinderea noilor tehnologii cu emisii scăzute de dioxid de carbon,
oferind astfel oportunități de a demonstra fezabilitatea, de a reduce costurile și de a
îmbunătăți performanța.
 Companii energetice: Vizibilitate sporită asupra cererii industriale pentru diferite surse de
energie pentru a ajuta planificarea CapEx și perspectivele strategice.
Clusterele industriale sunt o modalitate de a reduce emisiile, de a genera noi locuri de muncă și
de a oferi beneficii vitale, cum ar fi o calitate mai bună a aerului și sănătatea. Instalarea într-un
parc industrial este soluția bună pentru investitori, datorită stimulentelor disponibile, de la
facilitățile fiscal până la accesibilitatea infrastructurilor, chirii mai mici plătite pentru terenuri,
procedure administrative simplificate sau scheme de ajutor de stat disponibile.
8. Aspecte principale ale proiectării ecologice. Cerințe în materie de proiectare ecologică.
Pașaport digital al produsului
Proiectarea ecologică, cunoscută și sub denumirea de ecodesign, reprezintă integrarea
considerentelor de mediu în procesul de dezvoltare a produselor, având ca scop crearea de bunuri
cu un impact minim asupra mediului pe parcursul întregului lor ciclu de viață.
Principalele aspecte ale proiectării ecologice includ:
 Utilizarea materialelor reciclabile: Alegerea materialelor care pot fi refolosite
contribuie la reducerea deșeurilor și la conservarea resurselor naturale.
 Integrarea surselor de energie regenerabilă: Incorporarea tehnologiilor care
utilizează surse de energie precum soarele sau vântul reduce dependența de
resursele fosile și scade emisiile de gaze cu efect de seră.
 Îmbunătățirea eficienței energetice: Proiectarea produselor pentru a consuma mai
puțină energie în timpul utilizării lor contribuie la economisirea resurselor și la
reducerea impactului asupra mediului.
 Gestionarea prietenoasă a deșeurilor: Adoptarea unor practici care facilitează
reciclarea și reducerea deșeurilor ajută la minimizarea poluării și la conservarea
resurselor.
ESPR permite stabilirea unor norme de performanță și informare – cunoscute sub denumirea de
„cerințe în materie de proiectare ecologică” – pentru aproape toate categoriile de bunuri fizice,
inclusiv:
 Îmbunătățirea durabilității, a potențialului de reutilizare, de modernizare și de reparare a
produselor
 Creșterea posibilității de întreținere și recondiționare a produselor
 Transformarea produselor într-un produs mai eficient din punct de vedere energetic și din
punctul de vedere al utilizării resurselor
 Abordarea prezenței substanțelor care inhibă circularitatea
 Creșterea conținutului reciclat Facilitarea refabricării și reciclării produselor
 Stabilirea de norme privind amprenta de carbon și amprenta de mediu
 Limitarea generării de deșeuri Îmbunătățirea disponibilității informațiilor privind
sustenabilitatea produselor
Informațiile care urmează să fie incluse în DPP vor fi identificate de Comisie, în strânsă
consultare cu toate părțile interesate relevante, și vor depinde de produsul specific în cauză.
Aceste informații pot include:
 Performanța tehnică a produsului
 Materialele și originea lor
 Activități de reparații
 Capacități de reciclare
 Impactul asupra mediului pe durata ciclului de viață
9. Principii de proiectare a clădirilor ecologice
Principii de proiectare a clădirilor ecologice:
 Design integrat: munca în colaborare interdisciplinară Proiectantul va coordona
elaborarea documentației de proiect în strânsă colaborare cu beneficiarul proiectului,
proiectanții de specialități în domeniu, la toate fazele de execuție stabilite în proiect, cu
specialistul în domeniul protecția mediului și cu auditorul energetic. Aceasta va contribui
la optimizarea procesului de proiectare integrată, îmbunătățirea performanței ecologice.
 Reducerea poluării în etapa de șantier Proiectantul va include în documentația de proiect,
în compartimentul OLC (Organizarea lucrărilor de construcție) minim 80 % dintre
măsurile detaliate în Anexa A. Prevederile pot fi introduse sub formă scrisă (în cadrul
memoriului explicativ) sau desenate (materiale grafice).
 Infrastructură pentru colectarea separată a deșeurilor municipale Proiectantul va include
în documentația de proiect o zonă accesibilă ocupanților clădirii, dedicată colectării și
depozitării în siguranță a următoarelor tipuri de deșeuri: hârtie și carton, sticlă,
plastic/metale, bio-deșeuri și mixte/reziduale, baterii, corpuri de iluminat care conțin
mercur și electronice.
 Prevederea unor spații pentru colectarea bio-deșeurilor. Includerea în documentația de
proiect a unui sistem de colectare separată a bio-deșeurilor cu posibilitatea tratării
acestora „on site” în vederea compostării.
 Analiza pe ciclul de viață a clădirii (LCA) Colaborarea cu specialiști în domeniul
elaborării studiilor de LCA sau utilizarea unor softwares utilizate în acest domeniu.
 Planificare pentru gestionarea deșeurilor din construcții și demolări Proiectantul va
include în documentația de proiect, în compartimentul OLC (Organizarea lucrărilor de
construcție) prevederi referitoare la devierea de la gropile de gunoi și incineratoare a cel
puțin 5 tipuri de deșeuri generate în etapa de șantier și atingerea unei rate de minim 30 %
reciclare.
 Amprenta parcării Eficientizarea utilizării terenului prin amplasarea integral subterană a
parcărilor, pentru obiectivele noi.
 Reducerea efectului de insulă de căldură a. Proiectantul va specifica materiale pentru
acoperiș care au un nivel al SRI (Indice de Reflexie Solară) egal sau mai mare de 70.
 Gestionarea apelor meteorice Proiectantul va include în documentația de proiect cel puțin
una dintre următoarele soluții: a) bazin de retenție a apelor meteorice de tip închis. Apele
meteorice astfel colectate pot fi folosite integral sau parțial, în funcție de necesități, la
irigarea zonelor verzi exterioare. b) bazin de retenție de tip deschis cu elemente
vegetative și de filtrare.
 Acces la transport alternativ Proiectantul va include în documentația de proiect cel puțin
două dintre următoarele soluții de transport alternativ.
 Contorizarea consumului de apă
 Optimizarea consumului de apă Proiectantul va include în documentația de proiect pentru
toate tipurile de clădiri obiecte sanitare cu debit redus de apă,
 Amenajare peisagistică durabilă Proiectantul va include în documentația de proiect cel
puțin una din următoarele strategii: a) irigare prin picurare, cu senzori încorporați de
umiditate a solului. b) amenajarea spațiului verde conform principiilor de Xeriscaping.
 Materiale și produse certificate din punct de vedere al responsabilității față de mediu
Proiectantul va include în documentația de proiect minimum 2 produse sau materiale care
dețin declarație de mediu (eng. Environmental Product Declaration) și/sau certificate de
sustenabilitate recunoscute la nivel european/internațional, precum Cradle to Cradle,
eticheta ecologică, FSC/PEFC, sau alte certificări de produs similare.
 Materiale naturale Proiectantul va include în documentația de proiect cel puțin un
material pentru fiecare dintre categoriile de mai jos, cu impact de mediu redus pentru
zidării și izolații
 Materiale recuperate și/sau structuri existente refolosite Proiectantul va include în
documentația de proiect materiale recuperate de pe șantierul existent sau de pe alte
șantiere. Materialele luate în considerare includ solul excavat, molozul și balastul,
materiale dezasamblate rezultate din alte demolări și deșeuri compactabile.
 Materiale locale Proiectantul va include în documentația de proiect materiale și produse
manufacturate local pentru susținerea economiei naționale și prevenirea poluării cauzate
de transportul materialelor de la distanțe mari.
 Materiale cu conținut reciclat Proiectantul va include în documentația de proiect
materiale cu conținut reciclat precum materialele structurale (armături metalice),
materiale termoizolante cu conținut reciclat etc.
 Materiale rezistente la foc Proiectantul va include în documentația de proiect materiale de
izolație și/sau sisteme termice cu clase de reacție la foc C0, C1, conform standardelor
naționale: NCM E.03.02
 Confort acustic
 Soluții de design interior bazate pe integrarea elementelor naturale Proiectantul va
include în documentația de proiect soluții de design care includ plante selecționate pentru
îmbunătățirea calității aerului și a mediului interior.
 Producție proprie de hrană Proiectantul va include în documentația de proiect o porțiune
de teren de cel puțin 10 m2 pentru activități de grădinărit și/sau plantarea de pomi
fructiferi sau altor plante locale ușor adaptabile comestibile precum lavandă, cimbru,
mentă, busuioc etc.
 Asigurarea cu energie termică Proiectantul va prevedea conectarea clădirii la rețeaua
centralizată de alimentare cu energie termică.
Eficiență energetică a clădirilor Proiectantul va include în documentația de proiect
următorii parametri de eficiență energetică: Coeficientul de transfer termic pentru
elementele anvelopei clădirilor proiectate
 Eficiența energetică și securitate ecologică a instalațiilor de iluminat exterior Proiectantul
va include în documentația de proiect corpuri de iluminat eficiente energetic și sigure
pentru mediu precum cele de tip LED
10. Provocările unei strategii de digitalizare a industriei
O strategie de digitalizare a industriei poate juca un rol esențial în rezolvarea celor mai urgente
provocări economice și societale ale Europei prin:
 consolidarea dinamicii economice, a coeziunii sociale și teritoriale și a rezilienței față de
transformările și perturbările tehnologice prin modernizarea și interconectarea industriilor
europene și a lanțurilor valorice economice și prin creșterea investițiilor publice și private
în economia reală, și oferirea unor oportunități de investiții în contextul unei modernizări
durabile; stimularea creării de locuri de muncă și a posibilităților de repatriere a
producției, îmbunătățirea condițiilor de muncă și a atractivității locurilor de muncă din
sectorul industrial;
 valorificarea mai eficientă a resurselor și reducerea intensității utilizării materiilor prime
în industria prelucrătoare grație unei economii circulare europene consolidate, reamintind
că acest lucru este critic pentru condițiile materiale ale unui sector european de înaltă
tehnologie, precum și pentru producția industrială digitalizată și produsele sale;
 consolidarea coeziunii europene prin intermediul unei politici europene fiabile și
ambițioase de investiții (acordând o atenție deosebită instituirii unei infrastructuri digitale
de ultimă generație), precum și asigurând o politică industrială europeană coordonată,
neutră din punct de vedere tehnologic, pe baza unei concurențe echitabile între un număr
mare de actori, a inovării și a modernizării durabile și a unei inovări tehnologice, sociale
și a modelelor de afaceri care să stimuleze piața unică digitală, precum și integrarea și
modernizarea întregii industrii europene;
 stimularea inovației tehnologice și sociale în cadrul cercetării de la nivelul UE, printro
politică de digitalizare industrială, cu o orientare și o viziune clare;
 îmbunătățirea securității energetice și reducerea consumului de energie prin intermediul
unei producții industriale digitalizate mai flexibile și mai eficiente, care va permite o mai
bună gestionare a cererii de energie;
 crearea de parteneriate cu alte macroregiuni din lume pentru dezvoltarea unor piețe
digitale deschise, inovatoare și echitabile;
 conștientizarea necesității unei politici fiscale europene mai echitabile și mai eficiente,
clarificând anumite aspecte, cum ar fi baza de impozitare într-o eră a piețelor digitale
conectate la nivel global și a producției digitalizate;
 sprijinirea unor modele de afaceri noi și a unor întreprinderi nou-înființate inovatoare
având la bază digitalizarea și dezvoltarea tehnologică.
11. Fabricare inteligentă
Sistemul inteligent de management are la bază obiectivele de reducere a riscului, de stimulare a
creativităţii şi de antrenare în procesul de luare a deciziei. Decizia poate fi analizată ca un proces
de reducere a riscului, deoarece se înmagazinează o mare masă de informaţii, experienţe şi idei
validate ce provin din surse diferite şi care pot fi utilizate în manieră productivă prin anticipare.
Un sistem de fabricaţie va fi reprezentat de totalitatea mijloacelor şi relaţiilor existente între
aceste mijloace, capabile să rezolve o sarcină sau un domeniu de sarcini de fabricaţie, realizând
astfel o transformare a fluxurilor de materiale şi informaţii cu ajutorul fluxului de energie, astfel
încât materialului să i se „imprime” anumite transformări care îi măresc valoarea.
Echilibrarea vizează egalizarea timpilor de execuţie. O echilibrare perfectă se realizează însă
foarte rar. Există totdeauna un timp suplimentar în cel puţin o operaţiune. Obiectivul echilibrării
liniilor este minimizarea costurilor pentru o cadenţă de lucru dorită sau pe durata funcţionării
liniei, cu o încărcare cât mai uniformă şi mai completă a locurilor de muncă şi oamenilor, ţinând
seama de restricţiile sistemului de lucru. Modelele de echilibrare urmăresc pe rând: fie încărcarea
cât mai bună a forţei de muncă, fie a utilajelor în condiţiile extinderii mecanizării şi automatizării,
fie simultan ambele obiective. În esenţă, echilibrarea unei linii de producţie implică realizarea
următoarelor etape:
1. Stabilirea fazelor procesului tehnologic
2. Evidenţierea relaţiilor de precedenţă
3. Evidenţierea altor restricţii de cuplare a fazelor
4. Alegerea unei funcţii obiectiv
5. Stabilirea intervalului de variaţie a ritmului liniei
6. Gruparea fazelor în staţii de lucru având timpi cât mai apropiaţi de ritmul liniei sau un
multiplu de ritm, astfel încât toate restricţiile să fie satisfăcute şi funcţia obiectiv să fie
optimizată.
Sistemele flexibile de fabricație oferă 3 tipuri de flexibilitate:
a) Flexibilitatea mașinilor este capacitatea de a produce noi produse sau noi combinații din
produse actuale,
b) Flexibilitatea de rutare este abilitatea de a utiliza mai multe rute pentru a produce același
articol sau mai multe dispozitive pentru a efectua aceeași operație și
c) Flexibilitatea la nivel de volum este capacitatea de a varia cantitatea comenzii fără a
modifica costul, în principal prin proceduri de configurare automate.
12. Conceptul de Digital Factory
Conceptul Digital Factory (DF) este un standard internațional realizat prin furnizarea unei
referințe comune pentru digitalizarea datelor legate de sistemele de producție. Standardul
definește reguli comune pentru utilizarea datelor bazate pe Dicționare. Un dicționar de date
constă din atribute și clasificări de date ușor de înțeles de calculator ca fiind elemente de bază și
este cunoscut sub numele de dicționar comun de date (CDD).
Companiile folosesc definiții din dicționare pentru a oferi descrieri standardizate ale produselor
lor, astfel încât clienții interesați înțeleg caracteristicile produsului. Această abordare susține
compararea caracteristicilor diferitor produse și potrivirea caracteristicilor unui produs cu
cerințele inițiale astfel încât să poată fi aplicat și în fluxurile de lucru de Inginerie a sistemelor.
Ideea fundamentală a cadrului DF este de a utiliza dicționarele de date ca bază comună pentru
identificarea și pentru furnizarea de informații semantice pentru datele de Inginerie. O fabrică
digitală este o reprezentare digitală bazată pe computer a unui sistem de producere existent sau
planificat. Informațiile sale pot fi partajate și utilizate între diferite activități și programe software
de întreprinderile implicate în construirea și gestionarea sistemului de producție. Conținutul este
adăugat, schimbat, șters și apoi partajat în timpul diferitelor activități de inginerie. Relația dintre
o fabrică digitală și activitățile întreprinderii în ciclul de viață al sistemelor de producție
13. Tipuri de tehnologii XR (Extended Reality) pentru fabricație. Beneficii, provocări-cheie,
oportunități de interacțiune și muncă umană, accesoriile majore ale tehnologiei XR
În continuare se prezintă o abordare mai detaliată asupra acestor 3 tipuri de realitate extinsă.
1. Realitate virtuală (VR): Tehnologia de realitate virtuală oferă utilizatorului un mediu
complet virtual și captivant. Astfel, utilizatorul este transportat într-o realitate diferită, în
momentul în care își pune o cască VR. Realitatea virtuală îi depărtează complet pe
utilizatori de lumea fizică din jurul lor. Sunt folosite pentru simulări, antrenament, jocuri
și divertisment.
2. Realitate augmentată (AR): Realitatea augmentată folosește conținut virtual pentru a
îmbunătăți lumea reală. Deci, un utilizator AR își vede practic mediul fizic, dar cu
informații digitale suprapuse pe anumite zone sau obiecte fizice. Realitatea augmentată
este disponibilă pe căști și cu telefoane mobile și tablete. Este folosit pentru navigare,
jocuri și diferite tipuri de proiecte de afișare a informațiilor.
3. Realitate mixtă (MR): Realitatea mixtă este o tehnologie mai avansată care combină
elemente de realitate virtuală și realitate augmentată. Acesta îmbină elementele reale și
virtuale ale unui utilizator pentru a crea un mediu hibrid în care obiectele virtuale pot
interacționa și pot răspunde la mediul fizic. MR este utilizat pentru vizualizări de
proiectare, lucru în colaborare, proiecte de instruire și alte simulări complexe.
Realitatea extinsă oferă multe beneficii: Implicarea îmbunătățită a utilizatorilor; Învățare
îmbunătățită; Costuri mai mici; Terapie antifobie; Modele îmbunătățite; Noua Inovatie;
Suprapuneri de date în timp real;
Provocările cheie sunt următoarele: Costuri hardware; Provocări de proiectare; Confidențialitate a
locației; Preocupări etice;
Oportunități de interacțiune și muncă umană: Jocuri și divertismen; Educație și formare;
Farmaceutice; Arhitectură; Inginerie de proiectare; Comerț cu amănuntul și comerț electronic;
Câteva dintre accesoriile majore pentru realitate extinsă sunt următoarele: Suport pentru vizor;
Dispozitive de locomoție; Urmărirea manuală; Controlere VR; Feedback-ul haptic; Urmărirea
corpului; Urmărire externă.
14. Particularitățile energetice ale proceselor tehnologice. Indicatori de eficiență calculați în
baza elaborării bilanțului energetic
Analiza energetică a unui obiect tehnologic destinat producerii unui produs oarecare, ca de
obicei, are următoarele scopuri:
 determinarea eficienţii utilizării energiei sub formă de căldură sau lucru mecanic
introduse în procesul tehnologic;
 relevarea locurilor cu eliminări exagerate de energie, evidenţierea cazurilor acestor
eliminări;
 elaborarea măsurilor, menite să reducă eliminările de energie, reducerea cantităţii de
energie consumată de agregatul tehnologic;
 studierea indicilor limite de consum a energiei pentru diverse tehnologii de producere a
produsului cerut;
 elaborarea unor tehnologii noi şi, corespunzător, echipamente cu consum redus de energie
pentru producerea produsului cerut.
La problemele cele mai importante, soluţionate pe baza studiului bilanţului energetic, se referă
aprecierea eficienţei utilizării energiei consumate pentru realizarea procesului tehnologic. Cel mai
des, utilizat în aşa scop, este indicele, care denumit randamentul instalaţiei şi definit cu raportul
dintre consumulutil de energie şi energia totală consumată.
S-a introdus noţiunea de exergie, şi a apărut necesitatea de utilizare a două tipuri de randamente:
randamentul energetic (ηen) şi cel exergetic (ηex). Randamentul energetic se calculează pe baza
bilanţului energetic, iar pe baza bilanţului exergetic, în continuare, au fost elaboraţi doi
coeficienţi: randamentul (gradul) de perfecţiune termodinamică a proceselor, şi randamentul
exergetic. În principiu, metoda de calcul a coeficienţilor este comună şi se reduce la
determinarea raportului dintre efectul util şi cel total de consum de energie, adică:
15. Metoda exergetică de analiză a sistemelor energetice ca metodă de analiză calitativă
Exergia unui sistem termodinamic aflat la o temperatură mai mare decât cea a mediului ambiant
reprezintă o cotă parte maximă din energia acestui sistem care poate fi transformată într-o
energie cu capacitate nelimitată de transformare, sistemul dat fiind adus, prin procese reversibile,
din starea sa iniţială în starea finală de echilibru termodinamic cu mediul ambiant.
Exergia diverselor surse de energie se calculează prin următoarele expresii:

Analiza termodinamică bazată pe noţiunea de exergie se numeşte analiză exergetică. A

16. Bilanțul exergetic al proceselor tehnologice
Bilanţul energetic întocmit pe baza primului principiu al termodinamicii se caracterizează printr-
un şir de dezavantaje, principale din care se pot menţiona:
Bilanţul energetic are un caracter pur cantitativ. În bilanţul energetic se includ la egal toţi
membrii energetici indiferent de calitatea energiei pe care o reprezintă.
Pentru procesele tehnologice în multe cazuri este destul de dificilă selectarea părţii de energie util
consumată. Utilizarea resurselor energetice secundare, care pentru fiecare proces tehnologic
poate fi realizată doar parţial, complică în acest caz şi mai mult noţiunea de „energie util
consumată”.
Nu întotdeauna numai pe baza bilanţului energetic este posibilă determinarea mecanismului fizic
şi valoarea scurgerilor de energie.
Bilanţul exergetic al unei instalaţii se calculează prin două metode principial diferite:
 Metoda bazată pe calculul fluxurilor de exergie. Prin aceasta se calculează valoarea
fluxurilor de exergie la intrare şi ieşire din instalaţie, inclusiv, şi fluxurile de exergie
recuperate, şi incluse în circuitul instalaţiei examinate.
 Metoda bazată pe principiul de excludere a fluxurilor de exergie (metoda entropică).
Metoda de excludere a pierderilor de exeregie reiese din aceea, că nu este necesar de
studiat toate fluxurile de exergie. Cunoscând exergia primară (exergia la intrare în
instalaţie), este îndeajuns de calculat numai pierderile de exergie. Ultimele se însumează
şi din bilanţul între exergia la intrare şi suma pierderilor de exergie în interiorul instalaţiei
se calculează exergia produselor la ieşire din instalaţie.
Randamentul exergetic se defineşte ca raportul dintre variaţia exergiei utilizată în instalaţie şi
variaţia exergiei disponibile:

Principalele procese curente sunt: schimbul de căldură la diferenţa finită de temperatură, curgerea
cu frecare, procese de amestecare, laminare, de ardere, procese în schimbătoare de masă.
17. Analiza termodinamică a proceselor de transfer de căldură
Majoritatea schimbătoarelor de căldură realizează transferul de căldură de la un mediu la altul
printr-un perete de separare. Vom prezenta schimbătorul de căldură printr-o schemă de principiu
simplificată.

Eficienţa exergetică a schimbătorului de căldură se caracterizează prin următorii coeficienţi:

18. Analiza termodinamică a curgerii cu frecare prin conducte. Analiza procesului de
laminare
Un fenomen foarte frecvent întâlnit în practică reprezintă curgerea cu frecare a mediilor fluide
prin conducte şi reţele de distribuţie. Vom analiza pierderile de presiune datorită frecării şi
ireversibilităţii termodinamice la curgerea staţionară şi adiabatică a unei substanţe pure. Ecuaţia
conservării masei şi cele două principii ale termodinamicii se vor prezentă:

Coeficientul perfecţiunii termodinamice se determină prin formula:

Se numeşte laminare procesul de reducere a presiunii unui fluid la curgerea lui prin secţiuni
obturate. Laminarea este un fenomen frecvent întâlnit în practică, de exemplu, trecerea aerului
printr-un şuber parţial deschis, curgerea agentului frigorific sau a fluxului de abur prin ventilul de
reglare, a unui fluid prin diafragmă. Analiza bilanţului energetic demonstrează, că laminarea se
realizează la valori constante ale entalpiei, deci entalpia fluxului de masă până la îngustarea
secţiunii este egală cu entalpia fluxului de fluid după îngustare.

Menţionăm, că laminarea este un proces pur ireversibil. Prin urmare, el este însoţit de
transformarea exergiei în anergie. Pierderile de exergie se calculează cu ecuaţia Guy-Stodola: