Dorneanu David Iustin

CL VC

DOVLEACUL

Dovleacul sau bostanul sau cucurbăta (Cucurbita maxima) este o plantă erbacee anuală
cultivată pentru fructul, florile și semințele sale.

Cucurbita maxima este o plantă anuală cu tulpină flexibilă și agățătoare.

Are frunze cordiforme (în formă de inimă), pentalobulate, de mărime mare și cu nervuri bine
marcate; prezintă o abundentă pilozitate pe frunze și tulpină. Florile sunt galbene și cărnoase.
Fructul prezintă o mare variație (polimorfism): poate fi ovoidal sau sferic, de culoare verde sau
portocaliu intens. Pulpa fructului este galbenă-portocalie, densă și cu gust dulce.

Dovleacul conține în interior numeroase semințe ovale, convexe și netede, de 2–3 cm

lungime, care la rândul lor conține un miez alb și comestibil. Mărimea dovleacului variază între 25–
40 cm diametru, deși există și cazuri excepționale. Există varietăți de vară având fructul de culoare
deschisă și semințe mai moi (varietate care se conservă puțin timp) și varietăți de iarnă care sunt
mai seci și mai dulci, folosite în produsele de cofetărie (durata de conservare este mai lungă).

Floare de dovleac
Origine

Este originară din America de sud, unde crește de formă sălbatică în Conul Sud. A fost
introdusă într-o epocă timpurie în Europa (sfârșitul sec. XVI), ușurința hibridizării sale l-a făcut să
fie confundat cu dovlecii peregrinilor (Lagenaria siceraria). Azi se cultivă pe mari suprafețe în
regiuni temperate din toată lumea.

Cultivare

Dovleacul încolțește din semințe cu ușurință. Trebuie ca semințele să fie selecționate, pentru
ca hibridează ușor cu alte specii de Curcubita, și cu alte specii înrudite. Preferă soluri ușoare, cu
umiditate, nu rezistă la secetă nici la îngheț.

1
Întrebuințare și calități

Dovleac copt cu scorțișoară și zahăr pudră

În unele țări floarea se consuma ca legumă; fructul se conservă, în condiții adecvate de

lumină, temperatură și umiditate, până la 6 luni în condiții bune. Este bogat în β-carotină și glucoză.
Semințele sunt cunoscute sub numele de semințe de dovleac și li se atribuie proprietăți medicinale
în medicina naturistă. Semințele sunt bogate în minerale, în special zinc, motiv pentru
care Organizația Mondială a Sănătății recomandă consumul lor zilnic. Acestea reprezintă o sursă
bună de vitamina K.

Dovleacul este cultivat pentru fructele sale, care sunt consumate sub diverse forme. Printre
cele mai populare forme de consum ale dovleacului se numără dovleac copt, fiert sau utilizarea sa în
prăjituri, sucuri și alte preparate. Fructele de dovleac pot fi utilizate în alimentația persoanelor cu
tulburări digestive, în acest caz recomandându-se utilizarea sub formă de suc sau compot. Semințele
de dovleac conțin 35-50% ulei și pot fi consumate prăjite sau proaspete. Uleiul de dovleac este utilizat
în alimentație și în industrie.

Dovleacul conține cantități semnificative de carbohidrați, proteine, săruri de fier, de fosfor, de

calciu, vitamina A și vitamina C. Alături de consumul său în alimentația oamenilor, dovleacul poate fi
folosit și în furajarea animalelor.

Rădăcina dovleacului ajunge până la 3 m adâncime și explorează o masă mare de sol.

Dovleacul are tulpină târâtoare, bine dezvoltată, cu o lungime de până la 5 m și acoperită cu perișori.
Are frunzele mari, cu lobi rotunzi, lung pețiolate și acoperite cu perișori aspri. Florile sale sunt mari,
au culoarea galbenă și polenizarea lor este entomofilă. Florile bărbătești sunt grupate câte 1-3 și au
pedunculul lung, în timp ce florile femele au pedunculul mai scurt, sunt mai puține decât florile
bărbătești și se deschid după cele bărbătești. Fructul dovleacului este de tip melinidă, cu peduncul
scurt și îngroșat și are dimensiuni foarte mari. Semințele sunt mari, au tegument scleros, culoare gri
sau alb-gălbuie și formă ovată. Semințele de dovleac își mențin facultatea germinativă timp de 5-8
ani.

2
 Dovleacul se folosește în ritualele din Ziua morților din mai multe țări americane (Statele
Unite ale Americii, Mexic, Guatemala etc.)

Care sunt cerințele pe care le are dovleacul față de climă și sol?

Dovleacul este o plantă care iubește căldura, iar la temperaturi negative, este distrusă. Rezistă
bine la secetă, datorită sistemului său radicular, care este foarte dezvoltat. Aplicarea a 2-3 udări ajută
la sporirea semnificativă a producției. Planta de dovleac preferă solurile fertile, bogate în humus, cu
pH neutru sau slab acid și cu pânză freatică la mică adâncime.

Rotația culturii pentru dovleac

Pentru a obține cele mai bune rezultate, se recomandă ca dovleacul să se cultive după trifoi,
lucernă, mazăre sau fasole. De asemenea, sunt bune ca premergătoare rădăcinoasele și bulboasele,
cartoful și varza. Dovleacul se poate cultiva în culturi asociate cu porumbul, însă în acest caz, se
folosește pe suprafețe mici.

Cum se pregătește terenul pentru cultura de dovleac

Toamna se efectuează fertilizarea de bază, utilizând 50 t gunoi de grajd bine fermentat/ha, 80-
90 substanță activă fosfor/ha, aproximativ 80 kg potasiu substanță activă/ha și se completează
primăvara cu 30-40 kg substanță activă azot/ha. Pentru a încorpora îngrășămintele în sol, se folosește
arătură adâncă, de 28-30 cm. Solul se lucrează cu combinatorul în primăvară și tot atunci se deschid
rigolele de udare.

Cum și când se seamănă dovleacul?

Dovleacul se poate semăna manual, pe suprafețe mici, utilizând 2-3 semințe într-un cuib, sau
se poate efectua mecanizat. Adâncimea pentru semănat este de 3-4 cm. Dovleacul se plantează la 150
cm între rânduri și 100 cm între plantele de pe rând. Se recomandă ca semințele să se trateze înainte
de semănat. Imediat după semănat, se recomandă erbicidarea terenului, utilizând un erbicid
preemergent.

Bolile și dăunătorii care atacă dovleacul

Cele mai des întâlnite boli ale dovleacului sunt mana, făinarea și antracnoza, iar principalii
dăunători sunt acarienii, afidele și tripșii.

Cum se combat buruienile din cultura de dovleac?

Combaterea buruienilor se realizează prin prășile sau prin aplicarea erbicidelor postemergente.

Ce lucrări de îngrijire sunt necesare pentru cultura de dovleac?

Plantele de dovleac se răresc atunci când a apărut prima frunză, astfel încât să se lase două plante la
cuib.

Se recomandă să se efectueze 3-4 prășile mecanice sau 1-2 prășile manuale, iar în timpul
ultimelor două prășile, se mușuroiește cuibul.

Se efectuează 2-3 udări cu normă de aproximativ 300 metri cubi/ha, însă apa nu trebuie să
atingă frunzele.

După ce apar fructele, se poate efectua fertilizarea, utilizând îngrășăminte specifice.

3
 Dacă se dorește ca fructele să fie mari, se lasă doar 2-4 fructe pe plantă.

Pentru ca fructele să nu intre în contact cu pământul, se pot folosi mulci cu paie.

Cum se recoltează dovleacul?

Dovleacul se recoltează atunci când fructele au ajuns la maturitatea fiziologică. Fructul este
bun pentru recoltare atunci când coaja s-a întărit și a devenit lucioasă, iar pedunculul este zbârcit și
lignificat.

Din punct de vedere calendaristic, epoca de recoltare a dovleacului începe la jumătatea lunii
septembrie. Recoltarea în masă se realizează după ce cad primele brume.

Concluzie
Dovleacul este o plantă care se cultivă pentru fructele și semințele sale. Pentru a avea o cultură
optimă, se recomandă respectarea câtorva pași în obținerea culturii de dovleac.

4
5