1.2.2.
Intimitat ea m aritală
Toate fiinţele umane au nevoia de bază de a fi intime o altă
persoană (Stahmann, Young şi Grover, 2004). Punctul şcie
naptrraolp îinattre- ocu
relaţie de iubire este reprezentat de intimitatea maritală
(Beck, 1988 ).
Intimitat ea maritală se referă la apropierea pe care o
persoană o resi mte în
relaţia cu partenerul de cuplu în mai multe planuri:
emoţional, sexual,
25
intelectual, financiar, spiritual, recreaţional Nivelul ridicat al
intimităţii
este un indicator al funcţionării sănătoase a cuplului.
Deoarece în procesul
de educaţie, femeile sunt mai mult încurajate să-şi exprime
emoţiile şi să-şi
dezvolte latura emoţională, ele au o dorinţă mai mare pentru
intimitate
emoţională, în timp ce bărbaţii au o disponibilitate mai
ridicată pentru
intimitatea legată de activităţi, tovărăşie , şi par a avea o
dorinţă mai mare
pentru intimitate sexuală.
Stern berg defineşte intimitatea c u refer ire la acele
elemente d in
relaţie care promovează apropierea, legătura şi uniunea,
intimitatea
include cel puţin 10 elemente (Sternberg, 2000, p. 20 -21):
• dorinţa de a contribui la bunăstar ea persoanei iubite;
e experien ţa fericirii alături de perso ana iubită;
• stima deosebită pentru perso ana iubită;
• sigura nţa de a putea conta pe sprijinul persoanei iubite în
vremurile grele;
« înţeleg erea reciprocă;
• împărtăşirea tuturor lucrurilor cu cel iubit;
• primirea de suport emoţionai de la persoana iubită;
• aco rdarea de supo rt emoţiona l persoanei iubite;
• comunicarea intimă cu persoana iubită;
• aprec ierea perso anei iubite.
Atingerea intimităţii (Schaefer şi Olson, 1981, p. 50] este „un
proces
care se produce în timp şi nu este niciodată complet sau atins
în întregime”.
Fiecare partener creşte şi se dezvoltă, fiecare se schimbă.
Dacă în cadrul
căsătoriei, partenerii neglijează intimitatea, vor creşte
separat. Waring
(1981, 1988, p. 23] defineşte intimitatea ca dimensiunea
interpersonală
multilaterală care descrie calitatea unei relaţii maritale la un
moment dat.
El conceptualizează intimitatea ca un continuum al faţetelor
relaţionale
măsurat prin cantitate, nivel şi intensitate.
Hatfield (1988] sugerează că intimitatea implică un proces în
care
oamenii încercă să devină apropiaţi şi îşi explorează
diferenţele în sentimente, gânduri şi comportamente. S
chsaimefielra riştiă ţOilels oşni
(1981] conceptualizează intimitatea ca procesul de a fi în
contact sau a
cunoaşte pe cineva, precum şi dezvăluirea de sine în
prezenţa acestuia.
26
Schnarch (1991) vede intimitatea ca pe un proces şi o
experienţă ce
rezultă din dezvăluirea subiectelor intime şi împărtăşirii
experienţelor
intime; precum şi ca o relaţie în care doi oameni
împărtăşesc experienţe
intime de-a lungul timpului şi se aşteaptă la continuarea
acestor experienţe.
Cuplurile fericite, cel puţin tranzitoriu, cunosc două tipuri
de intimi
tate (Mecco, Mascherpa, 1989, apud Mitrofan, Ciupercă,
1998, p. 251]:
■ fuzională, bazată pe o relaţie de interdependenţă,
proprie în special
stării de îndrăgostit;
■ matură, care permite dezvoltarea propriei individualităţi
şi
autonomii, considerată mai avantajoasă pentru relaţia de
cuplu.
Chiar dacă la început, funcţionarea cuplului se bazează pe
intimitatea fuzională, în timp, armonia cuplului nu se poate
menţine decât
prin stimulare şi rec unoa şterea unei autonomi i care să
perm ită dezvoltar ea
reciprocă a partenerilor. Aşa cum am menţionat anterior,
poate manifesta în mai multe planuri ale relaţiei. Olson
(1977 /in3tai midietantteiafi csaet
şapte forme de intimitate: emoţională, sexuală,
recreaţională, socială,
estetică, intelectuală, religioasă. La formele identificate de
Olson putem
adăuga şi intimitatea financiară. Principalele forme ale
intimităţii sunt
prezentate în cele ce urmează.
Intimitatea emoţională - este apropierea creată prin
împărtăşirea
sentimentelor. Această formă de intimitate joacă un rol
esenţial în relaţiile
de cuplu, facilitând manifestarea intimităţii în toate
celelalte planuri ale
relaţiei, deoarece partenerii vor putea avea înţelegere unul
faţă de altul,
vor putea accepta diferenţele fără a-1 respinge pe celălalt
şi vor putea
aborda constru ctiv orice situaţie. Fete le înţeleg mai bine
emoţiil e, deoarece
sunt încurajate să şi le exprime încă din copilărie. în
schimb, băieţii sunt
direcţionaţi spre ascunderea emoţiilor, ceea ce îi face mai
puţin pregătiţi să
vorbească despre ele şi să Ie recunoască. Intimitatea
emoţională se poate
produce numai atunci când oamenii ştiu ce simt, transmit
aceste
sentimente unul altuia şi îşi exprimă preocuparea şi
înţelegerea pentru
sentimentele celuilalt.
Intimitatea intelectuală sau mentală - implică o înţelegere
mutuală asupra tuturor aspectelor importante în căsătorie.
A stabili
scopuri şi obiective împreună este unul din modurile prin
care se atinge
intimitatea intelectuală.
27
Intimitatea spirituală - se referă la a împărtăşi credinţe
religioase
şi a avea practici religioase împreună (a te ruga, a merge 1a
biserică). Dacă
partenerii împărtăşesc experienţe spirituale, vor deveni uniţi
în atitudinile
şi scopurile lor. ^
Intimitatea estetică - se referă la a împărtăşirea aceloraşi
gusturi,
idei.
Intimitatea recreaţională - presupune ca partenerii să se
bucure
de activităţi împreună.
Intimitate financiară sau monetară - se referă la discutarea şi
împărtăşirea finanţelor. Dacă partenerii au conturi separate şi
venituri
separate, atunci nu au intimitate financiară în relaţie.
Intimitatea sexuală - este una dintre dimensiunile cele mai
importante ale sănătăţii relaţiei maritale. Intimitatea sexuală
sănătoasă
include o frecvenţă sexuală cu care ambii parteneri sunt
satisfăcuţi,
activităţi sexuale de care ambii parteneri se bucură şi un
dialog deschis
despre sex. Cuplurile fericite tind să fie de acord cu privire la
definiţia
satisfacţiei sexuale şi au puţine îngrijorări în legătură cu viaţa
sexuală, în
comparaţie cu cele nefericite. Multe din cuplurile căsătorite
au probleme în
a discuta aspecte ce ţin de sexualitate.
Esenţa intimităţii sexuale constă în deschiderea şi confortul,
abilitatea de a-şi dărui, alătura, împărtăşi corpul, în mod
special
sentimentele senzoriale şi erotice. Multe din cuplurile
căsătorite au
probleme în a discuta aspecte ce ţin de sexualitate.
Intimitatea şi sexuală sunt integrate. Unele cupluri au
probleme cu e minotţiimonitaaltăea
emoţională, dar sexual sunt în regulă, altele nu au probleme
în privinţa
intimităţii emoţionale, ci în planul sexual. Pattern-ul cel mai
comun este cel
în care cuplul are probleme atât cu intimitatea emoţională
cât şi cu cea
sexuală. Sexul este uman atunci când relaţia sexuală
combină erotismul cu
intimitatea emoţională. Partenerii împărtăşesc sentimente şi
gânduri
sexuale, se bucură de sexualitate şi plăcere, fără să existe
presiune din
partea unuia dintre ei, oferă şi primesc stimulare erotică, se
alătură în
timpul intromisiunii, permit excitaţiei să crească până Ia
orgasm şi se
bucură de postludiu. Intimitatea include libertatea de a-ţi
asuma riscuri şi
de a comunica dorinţe.
28
Conceptul de apropiere/distanţă este considerat de mulţi
terapeuţi
ca fiind central în lupta din cadrul cuplurilor. Crowe şi
Ridley (2000}
sugerează că ideea generală de apropiere/distanţă poate
avea câteva faţete
diferite care conduc la patru variabile, şi anume:
■ Apropierea sexuală - constă în c apacitatea unei
persoane de a se
simţi confortabil cu activitatea sexuală şi cu nivelele de
apropiere sexuală
care sunt acceptabile pentru ambii parteneri;
■ Apropierea fizică şi non-fizică - se referă la a da şi a primi
afecţiune
prin interacţiuni non-verbale;
* Apropierea emoţională - include abilitatea de a manifesta
empatie
faţă de emoţiile şi experienţele partenerului, care poate
varia de la individ
la individ şi poate să devină o arie de suferinţă a cuplului;
* Apropierea operaţională - descrie acele aspecte ale relaţie
i care au
de-a face cu viaţa de zi cu zi a cuplului (împărtăşirea
sarcinilor, dorinţa de a
şti unde este celalalt, de a-şi organiza timpul împreuna sau
separat, de a
susţine activităţile celuilalt).
în diferite stagii ale ciclului de viaţă, partenerii pot să caute
elemente şi nivele diferite de apropiere şi distanţă. în
cuplurile în care
există o intimitate sănătoasă, pot fi identificate câteva
elemente comune
(Firestone, R.W, Firestone, L.A, Catlett, ]., 2006), şi anume:
■ încreder e mutuală - construieşte un sens al siguranţei
pentru ambii
parteneri. Partenerii pot arăta acest lucru prin manifestarea
dorinţei de a
nu se răni unul pe celălalt sub nicio formă, chiar daca
uneori o pot face
neintenţionat.
■ Comunicare deschisă şi empatică - presupune abilitatea
de a discuta
orice cu partenerul. Include exprimarea sinceră a
gândurilor şi a
sentimentelor, precum şi ascultarea atentă, activă.
Semnele unei
comunicări sărace presupun a te simţi rezervat partenerului
evenimentele din acea zi sau a nu vrea să-l aîsnc ulaţi- ip
ec poamrtuenniecra
atunci când explică modul în care se simte.
29