Scribd
Încărcați
3 vizualizări1 pagină

Compunerea

Compunerea este un procedeu lingvistic prin care se formează cuvinte noi din cuvinte existente sau din elemente de cuvânt. Aceasta poate avea loc în cadrul propoziției sau conștient, pe baza unor modele existente. Productivitatea compunerii variază între limbi, fiind mai frecventă în germana și engleza, iar în română nu este un procedeu preferențial.

Încărcat de

Fabian Andrei
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
3 vizualizări1 pagină

Compunerea

Compunerea este un procedeu lingvistic prin care se formează cuvinte noi din cuvinte existente sau din elemente de cuvânt. Aceasta poate avea loc în cadrul propoziției sau conștient, pe baza unor modele existente. Productivitatea compunerii variază între limbi, fiind mai frecventă în germana și engleza, iar în română nu este un procedeu preferențial.

Încărcat de

Fabian Andrei
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

‭COMPUNEREA‬

Î‭n‬‭lingvistică‬‭, termenul „‬‭compunere‬‭” denumește un‬‭procedeu intern de îmbogățire a‬


‭lexicului‬‭, care constă în formarea de‬‭cuvinte‬‭noi‬‭din două sau mai multe cuvinte‬
‭existente independent, dintr-un cuvânt și dintr-un element de cuvânt care nu există‬
‭independent, sau din două asemenea elemente. Uneori componentele își păstrează‬
‭sensul, alteori și-l pierd parțial sau total în favoarea unuia nou‬‭[1]‬‭[2]‬‭[3]‬‭[4]‬‭[5]‬‭[6]‬‭.‬

‭ in punctul de vedere al situației în care a avut loc compunerea, unele cuvinte‬


D
‭compuse au fost formate în cadrul‬‭propoziției‬‭, fiind‬‭la origine‬‭sintagme‬‭formate din‬
‭cuvinte care erau în mod frecvent alături în propoziție, totdeauna cu aceeași funcție‬
‭în aceasta, sau din cuvinte care nu formau o sintagmă, dar erau frecvent folosite‬
‭alăturat. În ambele situații au dobândit împreună un sens diferit de cel al fiecăruia în‬
‭parte, sudându-se treptat‬‭[6]‬‭. Altele au fost formate‬‭în mod conștient în afara‬
‭propoziției, pe baza unor modele deja existente în limbă sau‬‭calchiate‬‭după modele‬
‭din alte limbi, procedeu care este și actual‬‭[7]‬‭.‬

Î‭n privința productivității compunerii există diferențe mai mult sau mai puțin mari între‬
‭limbi. În ordinea descrescătoare a acestei productivități se pot aminti‬‭germana‬‭,‬
‭engleza‬‭,‬‭spaniola‬‭,‬‭franceza‬‭,‬‭latina‬‭[2]‬‭. În‬‭tok pisin‬‭,‬‭o‬‭limbă creolă‬‭, compunerea este‬
‭extrem de productivă‬‭[8]‬‭. În maghiară este unul din‬‭procedeele cele mai productive,‬
‭alături de derivare‬‭[6]‬‭. În‬‭limba română‬‭nu este un‬‭procedeu preferențial în comparație‬
‭cu germana, de exemplu, nefiind specifică nici latinei, nici celorlalte‬‭limbi romanice‬‭[1]‬‭.‬

‭ ompunerea are loc, în general, după anumite reguli‬‭morfologice‬‭,‬‭sintactice‬‭și‬


C
‭semantice‬‭specifice limbii în cauză, iar în cadrul‬‭unei limbi sunt mai multe procedee‬
‭de compunere, dintre care unele sunt mai productive decât altele‬‭[1]‬‭[6]‬‭.‬

S-ar putea să vă placă și