Prelucrarea digitală a semnalelor

Capitolul 1 Noţiuni introductive

Lumea înconjurătoare abundă în semnale, de diferite tipuri şi în diferite forme.

Unele semnale sunt naturale, altele sunt create de către om. Unele semnale sunt
utile (de exemplu, semnale verbale), altele sunt plăcute (de exemplu, semnale
muzicale), în vreme ce altele, destul de multe, sunt nedorite sau nu sunt necesare
pentru un anumit caz concret [1].
În general semnalele sunt purtătoare de informații, fie că sunt ele utile sau nedorite.
Astfel extragerea informației utile dintr-un ansamblu de informații, de multe ori
contradictorii, dintr-un semnal reprezintă cea mai simplă formă de procesare de
semnal [1].
Procesarea de semnal este operația menită să extragă, să amplifice, să stocheze sau
să transmită informația utilă.
Ceea ce reprezintă util sau nedorit într-un semnal diferă de la aplicație la aplicaţie.
Prin urmare şi procesarea unui semnal va fi diferită, depinzând de cazul analizat.

Curs: S.l. Ioana Sîrbu

1
Prelucrarea digitală a semnalelor

Cele mai multe semnale întâlnite în practică sunt analogice. Acestea variază
continuu în timp şi amplitudine și sunt prelucrate folosind sisteme electrice
analogice, sisteme ce conţin elemente pasive şi active de circuit (Fig. 1). Acest tip
de procesare se numeşte procesare analogică a semnalelor (in eng. analog signal
processing (ASP)). În această categorie intră receptoarele radio şi receptoarele TV.

Xa(t)
Procesor analogic de semnal

1
Ya(t)

semnal analogic de intrare

semnal analogic de ieşire

Fig.1

Semnalele analogice pot fi prelucrate, însă, şi cu ajutorul unor dispozitive digitale,

al căror hardware conţine sumatoare, multiplicatoare, elemente logice și
microprocesoare dedicate. În acest caz este necesară conversia semnalelor
analogice într-o formă accesibilă dispozitivului digital, adică în semnale digitale.
Semnalele digitale conţin un număr finit de valori ale semnalului, ce corespund
unor momente specifice în timp. Ele sunt reprezentate sub forma unor numere
binare sau biţi. Această procesare a semnalelor se numeşte procesare digitală (in
eng. digital signal

Curs: S.I. Ioana Sîrbu

2
Prelucrarea digitală a semnalelor

processing (DSP)). Schema bloc este în acest caz cea din Fig.2 [1], în care
componentele reprezintă:

Procesor

Xa(t)
ya(t)
FC
CAD
DSP
CDA
FN

2
sistem digital

Fig.2

-
- FC filtru de condiţionare a semnalului analogic, pentru a preveni apariţia
fenomenului de alias;
- CAD - convertor analog-digital; are rolul de a produce şiruri de numere binare pe
baza semnalelor analogice primite;

Curs: S.l. Ioana Sîrbu

3
Prelucrarea digitală a semnalelor

- DSP - procesorul digital de semnal; deţine rolul principal în procesarea digitală a

semnalelor. Poate fi un calculator, cu funcţii generale, sau un procesor dedicat, cu
un rol specific aplicaţiei;
- CDA - convertor digital-analogic; realizează o operaţie inversă comparativ cu
CAD. El converteşte secvențele de numere binare de la ieșirea DSP într-un semnal
continuu în formă de trepte;

-
- FN filtru de netezire al semnalului în trepte, oferind la ieşire semnalul analogic
în formă finală.

În concluzie există două variante de prelucrare a semnalelor: analogic şi digital.

Analizând schemele de mai sus se poate deduce faptul că procesarea digitală este
mai complicată deoarece conţine mai multe elemente prin comparație cu
procesarea analogică (dezavantaj).

3
Avantajele procesării digitale
Procesarea analogică a semnalelor are limite deoarece nu poate rezolva multe
probleme complicate ale procesării de semnal. Nu are flexibilitate în procesare, iar

Curs: S.l. Ioana Sîrbu

4
Prelucrarea digitală a semnalelor

structura unui astfel de sistem poate fi destul de complexă. Prin urmare o soluție
analogică de prelucrare a semnalelor are un cost ridicat [1, 2].
• Sistemele de procesare digitală a semnalelor pot fi dezvoltate uşor, folosind un
calculator personal nu foarte scump pe care rulează un software realizat în acest
scop. Un astfel de sistem este prin urmare foarte convenabil pentru a fi dezvoltat şi
testat şi, în plus, programul (software) este portabil.
• Într-o procesare digitală de semnal operațiile se bazează doar pe adunări și
înmulţiri, ceea ce asigură o procesare foarte stabilă (de exemplu, nu apare influenţa
temperaturii).
• Sistemele digitale oferă un bun control asupra acurateţei prelucrărilor, comparativ
cu prelucrarea analogică, ce este afectată de toleranţele componentelor circuitului
analogic.
• Semnalele digitale pot fi stocate uşor, fără deteriorarea lor sau fără a le fi afectată
precizia. Astfel semnalele pot fi transportabile şi pot fi procesate off-line ulterior.
• Procesarea digitală a semnalelor permite implementarea unor algoritmi de
procesare foarte complicați.

Curs: S.l. Ioana Sîrbu

5
Prelucrarea digitală a semnalelor

4
• În procesarea digitală operațiile pot fi modificate uşor, în timp real. Schimbările
pot fi făcute în program sau prin rescrierea datelor memorate în regiştri.
• Prin tehnologia de ultimă oră folosită, procesoarele de semnal au cost relativ
redus.

Dezavantajele procesării digitale

■ Operaţiile se efectuează cu viteză limitată, cauzată de limitele componentei
hardware a sistemului digital.

Deoarece avantajele sunt cele ce primează, procesarea digitală a semnalelor este

prima alegere în cazul folosirii sale în practică, atât la echipamentele electronice
casnice, cât şi în telecomunicaţii, telefonie mobilă sau imagistică medicală.

Operaţiile realizate de procesoarele digitale de semnal se referă în majoritatea

cazurilor la două tipuri principale [1]:
• operaţii legate de analiza de semnal;
⚫ operaţii legate de filtrarea semnalelor.

Curs: S.l. Ioana Sîrbu

6
Prelucrarea digitală a semnalelor

Analiza de semnal: se referă la măsurarea proprietăților semnalelor. În general

este o operaţie în domeniul frecvență.
Utilizări:

-
5
analiza spectrului semnalului (de frecvenţă şi/sau de fază);
recunoaşterea semnalului vocal;
detectarea ţintei, etc.
Filtrarea semnalului: se referă la o modificare a semnalului de ieşire comparativ
cu semnalul de intrare. Sistemele care îndeplinesc acest rol se numesc filtre. De
cele mai multe ori este vorba de o operaţie în domeniul timp.
Utilizări:

-
înlăturarea semnalului nedorit de zgomot;
eliminarea interferențelor;
separarea benzilor de frecvență;
remodelarea spectrului semnalului, etc.

1.1. Semnale şi sisteme

Curs: S.l. Ioana Sîrbu

7
Prelucrarea digitală a semnalelor

Un semnal este definit ca orice mărime fizică ce variază în timp, spaţiu sau în
funcţie de alte variabile independente. Din punct de vedere matematic el este
descris ca o funcţie de una sau mai multe variabile, liniară sau neliniară.

6
Exemple: x(t) = 2.5⋅t
s(x, y) = x2+4y+1.5xy

Semnalele de mai sus reprezintă semnale care pot fi definite precis printr-o funcţie
de variabile independente. Însă există cazuri când astfel de funcții analitice nu sunt
cunoscute sau sunt prea complicate pentru a fi folosite în practică.

Exemplu: semnalul vocal poate fi reprezentat cu acurateţe de o suma de sinusoide

de frecvenţe şi amplitudini diferite:
n
£4, ·
v(t) = ΣA; (t) · sin[2㟭 (t) • t +Q,(t)]
i=1

Generarea unui semnal este asociată cu un sistem. El poate fi definit ca un element

fizic care efectuează o modificare asupra semnalului.

Curs: S.l. Ioana Sîrbu

8
Prelucrarea digitală a semnalelor

Exemplu: Un filtru poate fi folosit pentru a reduce zgomotul sau interferențele ce

afectează un semnal purtător de informație.
Trecând un semnal printr-un sistem se spune că semnalul a fost prelucrat. În
general un sistem este caracterizat de tipul acţiunii ce se exercită asupra
semnalului. Dacă acţiunea presupune o prelucrare liniară, sistemul se numeşte
liniar; dacă prelucrarea este neliniară sistemul se spune că este neliniar, etc.

1.2. Clasificarea semnalelor

7
Deoarece semnalele sunt descrise de funcţii, ele pot fi:

▪ semnale de valori reale

▪ semnale de valori complexe

▪ semnale scalare (monocanal)

• semnale vectoriale - când sunt generate de surse multiple (multicanal)

semnale de intrare
▪ semnale de ieşire

Curs: S.l. Ioana Sîrbu

9
Prelucrarea digitală a semnalelor

semnale unidimensionale (depind de o singură variabilă independentă) semnale n-

dimensionale (depind de n variabile)

▪ semnale continue în timp (analogice) - cu valori la orice valoare a timpului :

x(t)
▪ semnale discrete în timp - definite doar pentru anumite valori ale timpului
(echidistante sau nu): x(n) sau x[n]

▪ semnale cu valori continue - iau toate valorile posibile dintr-un interval

▪ semnale cu valori discrete - iau valori dintr-o mulţime finită de valori posibile. În
general aceste valori sunt echidistante şi pot fi exprimate ca multiplu întreg al
distanţei dintre două valori succesive. Semnalul discret în timp ce ia valori discrete
se numeşte semnal digital.

▪ semnale deterministe - poate fi descris unic printr-o expresie matematică

explicită, un tabel de valori sau o regulă bine stabilită
⚫ semnale aleatoare - impredictibile

8
etc.

Curs: S.l. Ioana Sîrbu

10
Prelucrarea digitală a semnalelor

1.3. Conversia analog-numerică

Cele mai multe semnale de interes practic sunt analogice. Pentru a prelucra aceste
semnale cu metode numerice este nevoie de a le transforma mai întâi într-o formă
numerică, adică într-o secvență de numere, cu o anumită precizie. Această operaţie
se numeşte conversie analog-numerică, iar dispozitivul care realizează acest lucru
se numeşte convertor analog-numeric (A/N). Ulterior prelucrării semnalelor
urmează o nouă conversie, numeric-analogică (N/A), prin care datele numerice
prelucrate sunt transformate într-o mărime analogică [3, 4].
Operaţiile descrise anterior sunt realizate de un sistem a cărui schemă bloc este
reprezentată în Fig. 3.

x(t)
Convertor
A/N
xq[n]
Sistem discret
y[n]
Convertor N/A
y(t)

9
Fig. 3

Curs: S.l. Ioana Sîrbu

11
Prelucrarea digitală a semnalelor

Conversia analog-numerică (A/N) poate fi văzută ca un proces în trei etape

(Fig.4) [3,4]:

x(t)
Eşantionare
x[n]
Cuantizare
xq[n]
Codare
Secvenţă
binará

Fig. 4
1) Eşantionarea - constă în reţinerea valorilor semnalului definit în timp continuu
la momente discrete de timp. Dacă intrarea este dată de semnalul x(t), ieşirea din
blocul de eșantionare este x(nT) = x[n], T unde este perioada de eșantionare.
2) Cuantizarea - se alocă fiecărui eșantion o valoare dintr-o mulțime finită.
Diferenţa dintre eșantionul necuantizat x[n] şi cel cuantizat xq[n] reprezintă
eroarea de cuantizare.

-
3) Codarea reprezintă atribuirea unei secvențe binare fiecărui eșantion cuantizat.

10
Curs: S.l. Ioana Sîrbu
12
Prelucrarea digitală a semnalelor

După ce semnalul este prelucrat numeric se obține un semnal de ieşire y[n] care, de
obicei, este supus unei operaţii inverse, de conversie N/A, pentru a putea fi văzut,
auzit, interpretat, etc.
Eşantionarea nu duce la pierdere de informaţii şi nu introduce distorsiuni dacă
banda semnalului este limitată şi frecvenţa de eșantionare este aleasă adecvat
pentru a nu apărea suprapuneri sau interferențe spectrale, cunoscute şi sub numele
de eroare de aliere sau eroare alias [3, 4]. Cuantizarea duce la pierdere de
informație, fiind un proces ireversibil care are ca rezultat distorsionarea
semnalului. Mărimea distorsiunilor depinde de numărul de biți folosiți în procesul
de conversie A/N.

1.3.1. Eşantionarea

-
Eşantionarea periodică sau uniformă - cea mai des întâlnită în practică este descrisă
de relaţia:

x[n] = x(nT), nɛZ

(1)

unde x[n] este semnalul discret obţinut prin reținerea valorilor semnalului analogic
x(t) la fiecare T secunde [3].

Curs: S.l. Ioana Sîrbu

13
Prelucrarea digitală a semnalelor

11
x(t)

semnal analogic
X
semnal discret
F1 = 1/T
S

t
x[n] x(t)
x[n] = x(nT)

n
01234567

T 2T...........6T....t=nT
Fig. 5

Intervalul de timp 7 dintre două eșantioane succesive se numeşte perioadă de

eşantionare. Inversa aceste mărimi (F = 1/T) se numeşte viteză de eșantionare, rată
de eșantionare sau frecvenţă de eșantionare.
Eşantionarea periodică presupune existenţa unei relații între variabilele
independente ale semnalului analogic şi semnalului discret:

t = nT =
n

Fs
12
(2)

Curs: S.l. Ioana Sîrbu

14
Prelucrarea digitală a semnalelor

În consecinţă există o relație între frecvenţa (pulsaţia) semnalului analogic și

frecvenţa (pulsaţia) semnalului discret:

x(t) = Аsin(2лft+Q)
x[n] = x(nT) = Asin(2π fnТ + q) = Аsin(2înƒ / Fs +Q)

f
F=
Q = @T
F

Intervalele în care iau valori aceste mărimi sunt:

− ∞ < ƒ <+∞∞
1
1

2
<F≤
2

-π<Ωςπ
(3)

1
Fs
Fs

13
1
<f<
S
(4)
2T
2
2 2T

π
π
—
<@<+∞∞
=
S
T
T
Eşantionarea periodică a semnalelor analogice implică transformarea domeniului
infinit pentru frecvența ƒ (sau o) într-unul finit pentru mărimea F (sau N).

Notă:
Semnalele armonice discrete sunt identice dacă pulsațiile lor diferă printr-un
multiplu întreg de 27 sau, echivalent, frecvențele diferă printr-un număr întreg:

x[n] = Asin(n+q), k=0,1,2,...

(5)

Curs: S.l. Ioana Sîrbu

15
Prelucrarea digitală a semnalelor

-
N ̧=N+2ïê‚−ñ<Ñ≤ñ‚ sau F1 = F。 +k, -< Fo≤, k = 0,1,2,...
14
+2πk,
(6)

Semnalele armonice discrete cu pulsația N cuprinsă în intervalul (−π,π] sau cu

frecvența F cuprinsă în intervalul (-1/2, 1/2] sunt distincte. Aceste intervale se
numesc fundamentale. Datorită periodicității semnalului, orice secvență armonică
de altă pulsație sau frecvență decât cele din intervalul fundamental este identică cu
o secvenţă armonică având pulsaţia sau frecvenţa în intervalele precizate de (6).
Din

acest motiv semnalele armonice ale căror frecvențe F

se numesc alias-uri

ale semnalului armonic corespunzător frecvenței Fo.

11

222

Eşantionarea poate produce ambiguitate atunci când F§ <2|f|.

S

Curs: S.l. Ioana Sîrbu

16
Prelucrarea digitală a semnalelor

15
Exemplu:

X1
x1 (t) = sin(2π · 10 ·t)
x, [n] = sin( 21-10-1)=sin(2)
30
t
2π

3
!!

F1 = 30Hz
S
x1[n] = x12[n]
x2(t) = sin(2π· 40 ·t)
40
x2[n] = sin 2π-
30
8 元 sin n
3

Există ambiguitate în a spune dacă x1[n] provine din x1(t) sau x2(t). Se spune că
frecvenţa ƒ2 = 40 Hz este un alias al frecvenței ƒ1 = 10Hz la viteza de eșantionare
de 30 Hz.

Pentru a putea stabili perioada de eșantionare sau frecvența de eșantionare optimă

pentru refacerea semnalului analogic din cel eșantionat trebuie cunoscută frecvenţa
cea mai înaltă din spectrul semnalului analogic, fmax-

încât
Exemplu: Frecvenţa componentelor unui semnal vocal este mai mică de 3000 Hz.

16
Pentru evitarea ambiguităţilor frecvența de eșantionare trebuie aleasă astfel

Fs ≥2fmax.
(7)
Alegerea frecvenței de eșantionare astfel încât să fie îndeplinită relaţia (7) asigură
transformarea componentelor sinusoidale ale semnalului analogic în

Curs: S.I. Ioana Sîrbu

17
Prelucrarea digitală a semnalelor

componente de frecvenţă ale semnalului discret, care aparţin intervalului

fundamental de frecvență. În aceste condiții, semnalul analogic poate fi reconstruit
din eşantioanele sale [3,4].

Teorema eșantionării:
„Dacă frecvenţa cea mai înaltă conţinută într-un semnal analogic x(t) este fmax şi
semnalul este eșantionat cu o frecvență F, ≥2fmax, atunci semnalul x(t) poate fi
refăcut din eşantioanele sale, folosind funcţia de interpolare ideală
S

g(t) =
=
sin(Fst) π Fst
(8)

caz în care semnalul analogic x(t) este dat de relația

+00
x(t) = Σ

17
n
n
-Σ·{(A) (-A)
Σε
Fs

unde x(n/Fs) = x(nT) = x[n] sunt eșantioanele lui x(t)” [3,4].

(9)

Frecvenţa de eșantionare FN=2fmax poartă numele de frecvență Nyquist, iar

relaţia (7) reprezintă criteriul Nyquist.

Curs: S.I. Ioana Sîrbu

18
Prelucrarea digitală a semnalelor

Relaţia (9) este formula de interpolare ideală pentru reconstrucția semnalului

analogic din eşantioanele sale. Se observă că dacă la fiecare punct de eșantionare la
formarea semnalului contribuie o singură funcție de interpolare, în punctele dintre
două eșantionări la formarea semnalului contribuie toate funcțiile de interpolare.
Prin urmare refacerea semnalului analogic presupune o sumă ponderată infinită a
funcţiei de interpolare g(t) şi a versiunilor sale întârziate. Datorită complexităţii
abordării, relaţia (9) prezintă doar interes teoretic, în practică folosindu-se metode
de interpolare, mai simple [3,4].

1.3.2. Cuantizarea

Reprezintă procesul de conversie a unui semnal discret, care ia valori într-un

domeniu continuu, într-un semnal discret ce ia valori într-o mulţime finită de valori
posibile.
Valorile pe care le poate lua semnalul cuantizat se numesc nivele de cuantizare, iar

18
distanța dintre două nivele de cuantizare succesive se numeşte pas de cuantizare
sau rezoluţie.
Cuantizorul cu rotunjire atribuie fiecărui eșantion al lui x[n] valoarea celui mai
apropiat nivel de cuantizare.

Curs: S.I. Ioana Sîrbu

19
Prelucrarea digitală a semnalelor

Cuantizorul cu trunchiere atribuie fiecărui eșantion al lui x[n] nivelul de cuantizare

inferior sau egal eșantionului.

Curs: S.l. Ioana Sîrbu

Domeniul cuantizorului
19
10

0.9

0.8

0.7

0.6

0.5

0.4

0.3

0.2

0.1

0*
0
1
N
3
4

Fig. 6

20
x[n]=0.85" o xq[n] trunchiere
x[n] rotunjire
20
Nivel de cuantizare

LO
5
6
7
Pas de cuantizare
00
8
9
Prelucrarea digitală a semnalelor

Dacă se notează cu xmin şi xmax valoarea minimă şi respectiv maximă a lui x[n] și
cu L numărul nivelelor de cuantizare, atunci pasul de cuantizare este dat de relaţia:

A
Xmax-Xmin L-1
Valoarea xmax-Xmin reprezintă domeniul dinamic al cuantizorului.
(10)

Cu cât numărul nivelelor de cuantizare creşte, cu atât pasul de cuantizare scade şi,
implicit, şi eroarea de cuantizare.

21
1.3.3. Codarea

Prin codare în cadrul convertorului A/N se atribuie o secvență binară unică fiecărui
nivel de cuantizare. Dacă există L nivele de cuantizare, vor fi necesare L secvențe
binare distincte. Cu o lungime de b biți se pot forma 26 secvențe binare distincte.
Este necesar ca 26 > L, sau b≥log, L, adică numărul de biți necesar codorului este
cel mai mic întreg mai mare sau egal cu log2 L.
Un semnal cuantizat cu L nivele de cuantizare se poate converti într-un semnal
binar folosind o codare în pulsuri. Mai jos este redat parţial cazul când L=16 și n=4
[3, 5]. Se alocă un puls negativ stării binare „,0” şi un puls pozitiv stării binare „1”.

Curs: S.I. Ioana Sîrbu

21
Prelucrarea digitală a semnalelor

Tabel 1 - Codarea, pentru L=16 şi n=4

Nivel Echivalent binar

Forma pulsatorie a codului binar
0
0000

1
0001

2
0010

3
0011

45
0100

22
0101

6
0110
་
7
0111

15
1111

Curs: S.l. Ioana Sîrbu

22
Prelucrarea digitală a semnalelor

1.4. Conversia numeric-analogică

Pentru construirea unor semnale analogice din semnalele numerice obţinute în

urma prelucrării numerice se foloseşte un convertor numeric-analogic, al cărui rol
este de a face o interpolare între eșantioane. Din punct de vedere matematic, prin
interpolare se vor determina valorile semnalului în toate punctele dintre eșantioane,
pornind de la valorile cunoscute ale acestora.
Teorema eșantionării precizează forma optimă a funcţiei de interpolare, dar aceasta
este prea complicată pentru a fi implementată practic.

Metode de interpolare:

23
► Interpolarea de ordin zero
► Interpolarea liniară
► Interpolarea polinomială

Curs: S.l. Ioana Sîrbu

23
Prelucrarea digitală a semnalelor

Interpolare de ordin zero

t

Interpolare liniară

Fig. 7

Interpolarea polinomială

y(t) = a
3

24
+b.
2

+d
= a·(++)2 + b ( 4 )2 + c ( 4 ) + d
Ꭲ.
S
Ꭲ.
S
T
Ꮪ
(11)

Pentru determinarea coeficienţilor a, b, c şi d se vor folosi valorile a patru

eşantioane consecutive, x[n-1], x[n], x[n+1], x[n+2].

Curs: S.l. Ioana Sîrbu

24
Prelucrarea digitală a semnalelor

Pentru intervalul corespunzător eşantioanelor x[n], x[n+1] se pun condițiile [3]:

[y(0) = x[n]
y(Ts) = x[n+1]

y(0)'=

|y(Ts)'=
x[n+1] x[n-1]

[Link]
S

25
x[n+2] − x[n]
[Link]

d = x[n]
a+b+c+d= x[n+1]
x[n+1] − x[n − 1]
C=
1
α

b:
3
3
= x[n + 2] − = · x[n + 1] + − · x[n] − − · x[n − 1]
xxn+21-10+10+107-17-1]
2

· · x[n + 2] + 2 ⋅ x[n +1]

2

-
x[n + 1] = x[ n − 1]
2
1

3a+2b+c=
x[n+2] x[n]
2
C

26
-
• x[n+1]·
2
d = x[n]
··
5
•
x[n]+x[n-1].
2

Procedeul se repetă pentru fiecare interval dintre două eșantioane succesive.

Curs: S.l. Ioana Sîrbu

25

27