SUBIECTE PENTRU EXAMEN

LA SPECIALIZAREA: ACTIVITATEA DE URMĂRIRE PENALĂ

1. Probatoriul procesual-penal.
constă în invocarea de probe şi propunerea de probe, admiterea şi veerificarea lor în scopul constatării
circumstanţelor care au importanţă pentru cauză de către organul de urmărire penală sau instanţă.
2. Obiectul şi limitele probatoriului.
Obiectul probatoriului constă din ansamblul de împrejurări şi fapte de o importanţă juridică care
urmează a fi stabilite în scopul rezolvării cauzei penale. Acestea sunt : Vîrsta minorului, Condiţiile în care
trăieşte şi este educat, Gradul de dezvoltare intelectuală volitivă şi psihologică, Caracterul şi
temperamentul, Interesele şi necesităţile lui, Influenţa adulţilor sau a altor minori asupra sa, Cauzele şi
condiţiile care au contribuit la săvîrşirea infracţiunii.
Limitele probatoriului. Este totalitatea de probe necesare şi destule, prin intermediul cărora, se asigură
realizarea cu succes a scopului probatoriului.
3. Etapele probatoriului.
 Acumularea şi colectarea p care la rindul sau se impart in : depistare , relevarea si ridicarea lor
 Fixarea şi documentarea probelor
 Aprecierea probelor
 Verificarea lor
4. Noţiunea de probă şi mijloacele de probă în procesul penal.
Probele elemente dobîndite care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei infracţiunii, la
identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăţiei, precum şi la stabilirea altor împrejurări importante
pentru soluţionarea cauzei.
În calitate de probe, pot fi:
1. Declaraţiile.
2. Corpurile delicte.
3. Procesele verbale privind acţiunile de urmărire penală şi cercetarea judecătorească.
4. Documente.
5. Înregistrări audio, video, foto, etc.
5. Cerinţele faţă de probă.
1. Admisibilitatea. În principiu, orice probă este admisibilă.
2. Pertinenţa. dacă au legătură cu procesul penal, cu faptele şi împrejurările ce trebuiesc dovedite
3. Concludentă. contribuind la soluţionarea procesului
4. Utilitatea. O probă este utilă dacă are calitatea de a clarifica anumite fapte sau împrejurari.
6. Protecţia probelor în procesul penal.
7. Clasificarea probelor.
1. După caracterul sau natura lor:
 Probe în acuzare, care servesc la dovedirea vinovăţiei învinuitului sau inculpatului
 Probe în apărare, care servesc la dovedirea nevinovăţiei învinuitului sau inculpatului
2. După sursa lor:
 probe imediate, obţinute din sursa lor originară.
 probe mediate, obţinute dintr-o altă sursă decît cea originară, cum ar fi: declaraţiile martorilor
3. După legătura lor cu obiectul probării:
 probe directe, care dovedesc în mod nemijlocit vinovăţia sau nevinovăţia învinuitului
 probe indirecte, care nu dovedesc în mod direct vinovăţia sau nevinovăţia făptuitorului, însă pot
conduce la anumite concluzii legate cu alte probe
Clasificarea mijloacelor de probă
1. Scrise – procese verbale; înscrisuri.
2. Orale – declaraţiile inculpatului care nu sînt contrasemnate în procesele verbale, a martorilor.
3. Materiale – corpuri delicte.

1
Mijloacele de probă se împart în 3 categorii:
a. Declaraţiile părţilor şi a martorilor.
b. Înscrisuri şi mijloace materiale de probă.
c. Raporturi de constatări a specialiştilor şi a experţilor.
8. Declaraţiile părţilor şi ale martorilor.
Declaraţii sînt informaţiile orale sau scrise, date în cadrul procesului penal
de către persoană şi care au importanţă pentru justa soluţionare a cauzei.
9. Ascultarea bănuitului, învinuitului şi inculpatului.
Audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului se face numai în prezența unui apărător ales sau a unui
avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, imediat după reținere sau, după caz, după
punerea sub învinuire, dacă acesta acceptă să fie audiat. Audierea poate avea loc și în lipsa apărătorului,
cu acordul scris al persoanei audiate exprimat în prezența apărătorului. Nu se permite audierea în stare
de oboseală, precum și în timpul nopții, decât doar la cererea persoanei audiate în cazurile ce nu suferă
amânare. Audierea se înregistrează prin mijloace audio și video
Persoana care efectuează urmărirea penală, înainte de a-l audia pe bănuit, învinuit:
 Îl informează despre înregistrarea declarațiilor prin mijloace audio și video în condițiile art. 115;
 Îl identifică prin nume, prenume, patronimic, prin data, luna, anul și locul nașterii.
 Îi explică esența bănuirii, învinuirii și dreptul la tăcere și de a nu depune mărturii în defavoarea sa;
 Îl întreabă dacă acesta acceptă să depună declarații asupra bănuielii sau învinuirii .
În cazul în care persoana refuză să depună declarații, se menționează aceasta in procesul-verbal al
audierii și acțiunea procesuală se încheie. Audierea nu poate începe cu citirea sau reamintirea
declaraţiilor pe care acesta le-a depus anterior. Durata audierii neîntrerupte a bănuitului, învinuitului,
inculpatului nu poate depăşi 4 ore, iar durata audierii în aceeaşi zi nu poate depăşi 8 ore. Persoana are
dreptul la o pauză de pînă la 20 de minute pe durata audierii de 4 ore. În cazul persoanelor grav bolnave,
durata audierii se stabileşte ţinînd cont de indicaţiile medicului. Fiecare bănuit, învinuit este audiat
separat.
10. Ascultarea martorului.
Martorului i se aduce la cunoştinţă obiectul cauzei i se propune să declare despre faptele pe care le
cunoaşte care se referă la cauză.După ce martorul a făcut declaraţii, lui i se pot pune întrebări . Martorul
surdomut este audiat cu participarea interpretului care cunoaşte semnele acestuia şi poate să comunice
prin [Link] care efectuează acţiunea procesuală explică martorului drepturile şi obligaţiile şi îl
previne asupra răspunderii ce o poartă în caz de refuz de a depune declaraţii, precum şi pentru declaraţii
mincinoase, făcute cu bună ştiinţă şi despre aceasta se face menţiune în procesul-verbal al audierii. În
cazul în care se dovedeşte a fi soţ sau rudă apropiată a bănuitului, învinuitului, inculpatului, martorului i
se explică dreptul de a tăcea şi este întrebat dacă acceptă să facă declaraţii.Înainte de a fi audiat,
martorul în instanţa de judecată depune următorul jurămînt: “Jur că voi spune adevărul şi că nu voi
ascunde nimic din ceea ce ştiu”. Dacă există motive temeinice de a considera că viaţa, integritatea
corporală sau libertatea martorului ori a unei rude apropiate a lui sînt în pericol în legătură cu
declaraţiile pe care acesta le face după caz, instanţa poate admite ca martorul respectiv să fie audiat
fără a fi prezent fizic la locul unde se află organul de urmărire penală sau în sala în care se desfăşoară
şedinţa de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute în prezentul articol.
11. Ascultarea părţii vătămate.
Declaraţiile şi audierea victimei și părţii vătămate se fac conform dispoziţiilor ce se referă la declaraţiile
şi audierea martorilor, fiind aplicate în mod corespunzător.
12. Confruntarea.
În cazul în care există divergenţe între declaraţiile persoanelor audiate în aceeaşi cauză, se organizeaza
confruntarea acestor persoane, pentru aflarea adevărului şi înlăturarea divergenţ[Link] se
efectuează de către organul de urmărire penală.
13. Verificarea declaraţiilor la locul infracţiunii.

2
organului de urmărire penală este în drept să se prezinte la locul infracţiunii împreună cu persoana
audiată şi să propună persoanei audiate să descrie circumstanţele şi obiectele despre care a făcut sau
poate face şi acum declaraţii. Dacă, pe parcursul verificării declaraţiilor la locul infracţiunii, vor fi
descoperite obiecte şi documente ce pot servi ca probe, ele se ridică şi acest fapt se consemnează în
procesul-verbal.
14. Prezentarea spre recunoaştere.
Dacă este necesar de a prezenta o persoană spre recunoaştere organul de urmărire penală îi audiază
prealabil .Dacă cel chemat spre a face recunoaşterea este martor sau parte vătămată, el este prevenit
despre răspunderea penală pentru refuzul de a face declaraţii, pentru declaraţiile mincinoase, precum
şi despre dreptul de a nu face declaraţii împotriva sa şi împotriva rudelor sale apropiate.
Persoana care trebuie recunoscută este prezentată celui care urmează să o recunoască în afara spaţiului
vizibilităţii celui care urmează a fi recunoscut, La prezentarea spre recunoaştere se aplică fotografierea.
În legătură cu prezentarea spre recunoaştere a persoanei se întocmeşte un proces-verbal dar cel
recunoscut nu ia cunoştinţă la moment de procesul-verbal de recunoaştere şi nu îl semnează.
15. Dispunerea şi efectuarea expertizei.
Aceasta se efectueaza în cazul în care pentru examinarea obiectelor care conţin date informatice se cere
un timp mai îndelungat sau este necesară efectuarea expertizei judiciare ori a constatării tehnico-
ştiinţifice persoana care efectuează urmărirea penală ridică obiectele respective pentru a le examina la
sediul organului de urmărire penală sau pentru a dispune efectuarea expertizei judiciare ori a constatării
tehnico-ştiinţifice.
16. Corpurile delicte şi procedee (modalităţi) de descoperire şi ridicare a înscrisurilor şi ale
mijloacelor materiale de probă.
17. Percheziţia.
Percheziția este activitatea efectuata de organele de urmărire penală sau de instanța de judecată în
scopul descoperirii unor obiecte, înscrisuri sau alte dovezi, care sunt ascunse și care, dacă ar fi
descoperite, ar contribui la aflarea adevărului într-o cauză penală, precum și la rezolvarea procesului.
Percheziţia se efectuează în baza ordonanţei motivate. Este interzis de a efectua ridicări de obiecte şi
documente sau de a face percheziţii în timpul nopţii, cu excepţia cazurilor de delict flagrant.
Pînă la începerea percheziţiei sau ridicării de obiecte şi documente, reprezentantul organului de
urmărire penală este obligat să înmîneze, persoanei la care se face percheziţia copia de pe ordonanţa
respectivă.
18. Ridicarea de obiecte şi înscrisuri.
organului de urmărire penală cere să i se predea obiectele sau documentele care urmează a fi ridicate,
iar în caz de refuz, procedează la ridicarea lor forţată. Dacă obiectele sau documentele ce urmează a fi
ridicate lipsesc la locul indicat în ordonanţă, persoana care efectuează urmărirea penală este în drept să
facă percheziţie.
Dacă obiectele şi documentele căutate se predau benevol, persoana care efectuează urmărirea penală
se limitează la ridicarea acestora. Obiectele şi documentele descoperite în timpul percheziţiei sau
ridicării, a căror circulaţie este interzisă de lege, trebuie ridicate indiferent de faptul dacă au sau nu
legătură cu cauza penală.
La efectuarea percheziţiei pot fi utilizate mijloace tehnice, fapt ce va fi menţionat în procesul-verbal.
Persoana care efectuează urmărirea penală are dreptul să interzică persoanelor aflate în încăpere sau la
locul unde se efectuează percheziţia, precum şi persoanelor care au intrat în această încăpere sau au
venit în acest loc, să plece ori să comunice între ele .
19. Cercetarea la faţa locului.
Se face in scopul descoperirii şi ridicării urmelor infracţiunii, a mijloacelor materiale de probă pentru a
stabili circumstanţele infracţiunii ori alte circumstanţe care au importanţă pentru cauză.
Cercetarea la faţa locului a încăperii sau a domiciliului se efectuează cu acordul în scris al proprietarului
sau al posesorului ori, în lipsa acestuia, al unuia dintre membrii majori ai familiei sale. În lipsa acordului
în scris, cercetarea la faţa locului se efectuează cu autorizarea judecătorului de instrucţie.

3
Obiectele descoperite în timpul cercetării la faţa locului se examinează la locul efectuării acestei acţiuni
şi rezultatele examinării se consemnează în [Link]ă pentru examinarea acestora se cere un
timp mai îndelungat, persoana care efectuează urmărirea penală le poate ridica pentru a le examina în
sediul Pentru aceasta, obiectele şi documentele se împachetează, se sigilează, pachetul se semnează şi
despre aceasta se face menţiune în procesul-verbal.
20. Reconstituirea şi experimentul în procedura de urmărire penală.
21. Procesele-verbale ale acţiunilor de urmărire penală şi ale cercetării judecătoreşti.
Reprezentantul organului de urmărire penală care efectuează percheziţia sau ridicarea de obiecte şi
documente întocmeşte un proces-verbal o dată cu procesul-verbal, se întocmeşte o listă specială a
obiectelor şi documentelor ridicate, aceasta se anexează la procesul-verbal. Procesul-verbal al
percheziţiei sau ridicării trebuie să conţină menţiunea că celor prezenţi si ca li s-au explicat drepturile şi
obligaţiile lor. În privinţa obiectelor şi documentelor care urmează a fi ridicate trebuie să se menţioneze
dacă au fost predate benevol sau ridicate forţat, precum şi în ce loc şi în ce împrejurări ele au fost
descoperite. Toate obiectele şi documentele ridicate trebuie să fie enumerate în procesul-verbal sau în
lista anexată, indicîndu-se exact numărul, măsura, cantitatea, elementele lor caracteristice şi, pe cît e
posibil, valoarea [Link]-verbal de percheziţie sau ridicare se aduce la cunoştinţa tuturor
persoanelor care participă.
22. Documentele-mijloc de probă.
23. Înregistrările audio, video şi fotografiile.
24. Constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale.
Organul de urmărire penală,procurorul, organul de constatare sau instanţa de judecată care dispune
efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice stabileşte obiectul acesteia, formulează întrebările la care
trebuie să se răspundă şi stabileşte termenul
Condițiile efectuării constaarii tehnico-științifice și medico-legale
 În cazul în care există pericol de dispariție a unor probe sau de modificare a unor situații de fapt.
Constatarea pot fi efectuate și de către un expert judiciar înscris în Registrul de stat al experților
judiciari.
 În cazul în care este necesară o examinare corporală pentru a constata pe corpul acestora
existenţa urmelor infracţiunii, dispun efectuarea unei constatări medico-legale şi cer organului
medico-legal, căruia îi revine competenţa potrivit legii, să efectueze.
Rezultatele constatării tehnico-ştiinţifice sau medico-legale se consemnează într-un raport întocmind un
proces-verbal
25. Definiţia şi temeiurile reţinerii
Reţinere privarea persoanei de libertate, pe o perioadă scurtă de timp, dar nu mai mult de 72 de ore.
Temeiurile pentru reţinerea
Organul de urmărire penală are dreptul să reţină persoana, dacă există o bănuială rezonabilă privind
săvîrşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de
un an, numai în cazurile:
1) dacă aceasta a fost prinsă în flagrant delict;
2) dacă martorul ocular, inclusiv victima, indică direct că anume această persoană
3) dacă pe corpul sau pe hainele persoanei, la domiciliul ei ori în unitatea ei de transport sînt
descoperite urme evidente ale infracţiunii;
4) dacă la locul săvîrşirii infracţiunii sînt descoperite urmele lăsate de către această persoană;
5) dacă aceasta a încercat să se ascundă ori nu i s-a putut constata identitatea.
26. Procedura reţinerii.
Despre fiecare caz de reţinere a unei persoane, în termen de pînă la 3 ore de la momentul privării ei de
libertate, întocmeşte un proces-verbal de reţinere, în care se indică temeiurile, motivele, locul, anul,
luna, ziua şi ora reţinerii, starea fizică a persoanei reţinute,rezultatele percheziţiei corporale a persoanei
reţinute, precum şi data şi ora întocmirii procesului-verbal. Procesul-verbal se aduce la cunoştinţă
persoanei reţinute, totodată ei i se înmînează în scris informaţia despre drepturile sale.

4
(11) Organul de urmărire penală, în timp de o oră după reţinerea persoanei, solicită oficiului teritorial al
Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat.
27. Obligarea de a se prezenta la organul de urmărire penală sau la instanţă şi aducere silită.
În cazurile în care aplicarea măsurilor preventive faţă de bănuit, învinuit, inculpat nu este raţională,
pentru asigurarea desfăşurării normale a procesului penal organul de urmărire penală sau instanţa
poate obliga în scris bănuitul, învinuitul, inculpatul să se prezinte la acest organ la data şi ora fixată, iar în
caz de schimbare a domiciliului, imediat să informeze despre aceasta.
Aducerea silită constă în aducerea forţată a persoanei la organul de urmărire penală sau la instanţă în
cazul în care aceasta, fiind citată, în modul stabilit de lege, nu s-a prezentat fără motive întemeiate şi nu
a informat organul care a citat-o despre imposibilitatea prezentării sale, iar prezenţa ei era necesară.
28. Suspendarea provizorie din funcţie.
constă în interzicerea provizorie motivată a bănuitului, învinuitului, inculpatului de a exercita atribuțiile
sale de serviciu sau de a realiza activități în interesul serviciului public. poate fi suspendat provizoriu din
funcție în cazul în care infracțiunea de care este incriminat a fost săvârșită în legătură cu exercitarea
atribuțiilor de serviciu și există suficiente temeiuri rezonabile pentru a presupune că menținerea
acestuia în funcție ar putea încălca ordinea stabilită de prezentul cod sau ar împiedica examinarea sub
toate aspectele
29. Amenda judiciară.
Amenda judiciară este o sancţiune bănească aplicată de către instanţa de judecată persoanei care a
comis o abatere în cursul procesului penal.
Amenda judiciară se stabileşte în unităţi convenţionale.
30. Măsuri asigurătorii pentru repararea prejudiciului si garantarea pedepsei – amenda.
Organul de urmărire penală din oficiu sau instanţa de judecată, la cererea părţilor, poate lua măsuri
asiguratorii pentru repararea prejudiciului cauzat de infracţiune, pentru eventuala confiscare specială
sau confiscare extinsă a bunurilor, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii.
31. Generalităţi privind măsurile preventive.
Măsurile cu caracter de constrîngere prin care bănuitul, învinuitul, inculpatul este împiedicat să
întreprindă anumite acţiuni negative asupra desfăşurării procesului penal, securității și ordinii publice
ele sînt orientate spre a asigura buna desfăşurare a procesului penal sau a împiedica bănuitul, învinuitul,
inculpatul să se ascundă de urmărirea penală sau de judecată. Procurorul care conduce sau efectuează
urmărirea penală emite, din oficiu sau la demersul organului de urmărire penală, o ordonanţă motivată.
În ordonanţa procurorului se indică fapta care face obiectul cauzei,necesitatea aplicării măsurii
preventive precum şi faptul ca personei i s-au explicat consecinţele încălcării măsurii preventive. Copia
de pe încheierea privind aplicarea măsurii preventive se înmînează neîntîrziat persoanei faţă de care se
aplică măsura preventivă.Instanța de judecată emite o încheiere motivată,
32. Procedura aplicării măsurilor preventive.
Măsurile preventive pot fi aplicate de către procuror, din oficiu ori la propunerea organului de urmărire
penală, sau, după caz, de către instanța de judecată numai în cazurile în care există suficiente temeiuri
rezonabile.
33. Declaraţie în scris de a nu părăsi localitatea şi obligarea de a nu părăsi ţara
îndatorirea impusă în scris de către procuror sau, după caz, de instanţa de judecată de a se afla la
dispoziţia organului de urmărire penală sau a instanţei, de a nu părăsi localitatea, fără încuviinţarea
procurorului sau a instanţei, de a nu se ascunde de procuror sau instanţă, de a nu împiedica urmărirea
penală şi judecarea cauzei, de a se prezenta la citarea organului de urmărire penală şi a instanţei de
judecată şi de a le comunica acestora despre schimbarea domiciliului. Durata nu poate depăşi 60 de zile
şi, după caz, poate fi prelungită doar motivat. Prelungirea prelungire nu poate depăşi 60 de zile.
34. Garanţia personala-şi garanţia unei organizaţii.
constă în angajamentul în scris pe care persoane demne de încredere şi-l iau prin autoritatea lor şi suma
bănească depusă 50-300 unitati contraventionale la persoana si 300-500 la prganizatii, garantează

5
comportamentul respectiv al bănuitului, învinuitului, inculpatului, inclusiv respectarea ordinii publice şi
prezentarea lui cînd va fi citat de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată, Numărul
garanţilor nu poate fi mai mic de 2 şi mai mare de 5.
35. Arestul preventiv.
Arestarea preventivă constă în deţinerea învinuitului, inculpatului în locurile şi în condiţiile prevăzute de
lege. Arestarea preventivă constituie o măsură excepțională și se dispune doar atunci cînd se
demonstrează că alte măsuri nu sînt suficiente pentru a înlătura riscurile care justifică aplicarea arestării.
„şi în cazul infracţiunilor care au fost săvârșite fără aplicarea constrângerii fizice sau psihice, nu s-au
urmat cu cauzarea de prejudicii vieţii şi sănătăţii persoanei sau nu au fost săvârșite de un grup criminal
organizat sau de o organizaţie criminală, î[Link] preventivă poate fi aplicată dacă:
1)învinuitul, inculpatul nu are loc permanent de trai pe teritoriul Republicii Moldova;
3)învinuitul, inculpatul a încălcat condiţiile altor măsuri preventive aplicate
4)învinuitul, inculpatul, aflîndu-se în libertate, prezintă un risc pentru securitatea și ordinea publică.
36. Arestarea la domiciliu.
Arestarea la domiciliu este însoţită de una sau mai multe restricţii:
1)interzicerea de a ieşi din locuinţă;
2)limitarea convorbirilor telefonice,trimiterilor poştale şi utilizării altor mijloace de comunicare;
3)interzicerea comunicării cu anumite persoane şi primirea pe cineva în locuinţa sa.
4)Persoana arestată la domiciliu poate fi supusă obligaţiilor:
1)de a menţine în stare de funcţionare mijloacele electronice de control şi de a le purta permanent;
2) de a răspunde la semnalele de control
În caz de nerespectare a obligaţiilor stabilite arestarea la domiciliu poate fi înlocuită cu arestarea
preventivă.
37. Liberarea provizorie a persoanei arestate.
liberarea provizorie pe cauţiune;- pentru repararea prejudiciului cauzat de infracţiune
Liberarea provizorie sub control judiciar se poate aplica de către judecătorul de instrucţie sau de către
instanţă pe un termen de cel mult 60 de zile. judiciar este însoţită de una sau mai multe din următoarele
obligaţii:
1) să nu părăsească localitatea unde îşi are domiciliul decît în condiţiile stabilite de către judecătorul de
instrucţie sau, după caz, de către instanţă;
2) să comunice organului de urmărire penală sau, după caz, instanţei de judecată orice schimbare de
domiciliu;
3) să nu meargă în locuri anume stabilite;
4) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de cîte ori este
citată;
5) să nu intre în legătură cu anumite persoane;
6) să nu săvîrşească acţiuni de natură să împiedice aflarea adevărului în procesul penal;
7) să nu conducă autovehicule, să nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la săvîrşirea
infracţiunii;
38. Supravegherea comandamentului-unităţi militare.
constă în punerea în sarcina comandantului unităţii militare a obligaţiei de a asigura comportarea
respectivă şi prezentarea la citare. Se dispune de către procuror sau, după caz, de instanţă.
Comandantului unităţii militare i se înmînează ordonanţa i se aduc la cunoştinţă fondul cauzei, obligaţiile
şi responsabilitatea lui, fapt care se consemnează în procesul-verbal.
39. Supravegherea de către părinţi, tutori, curatori a minorilor.
constă în asumarea în scris a obligaţiei de către unul din părinţi, tutore, curator sau de către o altă
persoană demnă de încredere, precum şi de către conducătorul instituţiei de învăţămînt speciale unde
învaţă minorul, de a asigura prezentarea acestuia, cînd va fi citat
40. Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport.

6
se aplică persoanelor pentru săvîrșirea infracțiunilor în domeniul transporturilor, precum și în cazul
utilizării mijlocului de transport la săvîrșirea infracțiunii.
41. Înlocuirea, revocarea şi încetarea de drept a măsurilor preventive.
42. Înlocuirea măsurilor preventive.
43. Revocarea măsurilor preventive.
44. Încetarea de drept a măsurilor preventive.
Măsura preventivă aplicată poate fi înlocuită cu una mai aspră,sau cu una mai uşoară, dacă prin
aplicarea ei se va asigura comportamentul respectiv al persoanei în scopul desfăşurării normale a
procesului penal şi al asigurării executării sentinţei.
Măsura preventivă se revocă de către organul care a dispus-o în cazul în care au dispărut temeiurile
pentru aplicarea acesteia.
Măsura preventivă încetează de drept:
1) la expirarea termenelor prevăzute dacă nu a fost prelungită în conformitate cu legea;
2) în caz de scoatere a persoanei de sub urmărire penală, de încetare a procesului penal.
3) în caz de punere în executare a sentinţei de condamnare.
45. Chestiuni complimentare la aplicarea măsurilor preventive.
46. Conexarea şi disjungerea cauzelor penale.
Constituie conexitate a cauzelor penale cazurile
1) cînd două sau mai multe infracţiuni sînt săvîrşite prin fapte diferite de una sau mai multe persoane
împreună, în acelaşi timp şi în acelaşi loc;
2) cînd două sau mai multe infracţiuni sînt săvîrşite de aceeaşi persoană în timp diferit ori în loc diferit;
3) cînd o infracţiune este săvîrşită pentru a pregăti, a înlesni sau a ascunde comiterea altei infracţiuni
4) cînd între două sau mai multe infracţiuni există legătură
Disjungerea unei cauze privitoare la participanţii la una sau la mai multe infracţiuni se admite în cazul în
care împrejurările cauzei o cer şi această disjungere nu se va răsfrînge negativ asupra efectuării depline
şi obiective a urmăririi penale
La dispunerea conexării sau disjungerii cauzelor penale, procurorul, la propunerea organului de urmărire
penală sau din oficiu, emite ordonanţa respectivă.
47. Procedura de suspendare a urmăririi penale. Temeiurile suspendării.
Urmărirea penală se suspendă în cazurile în care există unul din următoarele temeiuri care împiedică
continuarea şi terminarea ei:
1) învinuitul a dispărut, sustrăgîndu-se de la urmărirea penală sau judecată, ori locul aflării lui nu este
stabilit;
2) nu este identificată persoana care poate fi pusă sub învinuire;
3) în caz de refuz privind lipsirea persoanei de imunitate sau în caz de refuz de extrădare a persoanei de
către un stat străin, dacă urmărirea penală nu poate fi terminată în lipsa acestei persoane;
4) învinuitul s-a îmbolnăvit de o boală psihică sau de o altă boală gravă, care îl împiedică sa ia parte la
procesul penal, atestată printr-o concluzie medico-legală a unei instituţii medicale de stat;
5) a început procesul de mediere .
48. Reluarea urmăririi penale după suspendare.
49. În ce constă scoaterea persoanei de sub urmărirea penală?
Scoaterea persoanei de sub urmărirea penală este actul de reabilitare şi finalizare în privinţa persoanei a
oricăror acţiuni de urmărire penală în legătură cu fapta anterior imputată. Scoaterea persoanei de sub
urmărirea penală are loc cînd aceasta este bănuit sau învinuit şi se constată că:
1) fapta nu a fost săvîrşită de bănuit sau învinuit;
2) există vreuna din circumstanţele prevăzute la art. 275 pct. 1)–3);
3) există cel puţin una din cauzele prevăzute la art. 35 din Codul penal.
50. Când poate fi dispusă încetarea urmăririi penale?

7
Încetarea urmăririi penale este actul de liberare a persoanei de răspunderea penală şi de finalizare a
acţiunilor procedurale. Încetarea urmăririi penale se dispune de către procuror prin ordonanţă din oficiu
sau la propunerea organului de urmărire penală.
51. În ce constă clasarea cauzei penale?
Clasarea procesului penal este actul de finalizare a oricăror acţiuni procesuale într-o cauză penală sau pe
marginea unei sesizări cu privire la infracţiune. Clasarea procesului penal se dispune printr-o ordonanţă
motivată a procurorului, din oficiu sau la propunerea organului abilitat, fie concomitent cu încetarea
urmăririi penale sau scoaterea integrală de sub urmărirea penală.
52. Descrieţi procedura de reluare a urmăririi penale după suspendare.
se dispune prin ordonanţă de către procurorul ierarhic superior dacă se constată că:
1) decizia este afectată de un viciu fundamental, cu excepțiile prevăzute la art. 2911;
2) apar fapte noi sau recent descoperite, care existau ldespre care nu avea cunoștință organul de
urmărire penală și care sînt de natură să afecteze hotărîrea pronunțată.
53. Cine poate dispune reluarea urmăririi penale.
Urmărirea penală poate fi reluată, cu excepţia cazului în care a fost încheiată o tranzacţie, printr-o
ordonanţă motivată, de către procuror, la propunerea organului de urmărire penală sau din oficiu, după
ce au dispărut motivele suspendării sau a devenit necesară efectuarea unor acţiuni de urmărire penală,
stabilindu-se şi termenul urmăririi [Link] reluarea urmăririi penale se comunică învinuitului,
apărătorului, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile sau reprezentanţilor lor.