ESEU
Profesor real într-o lume virtuală
În contextul actual, cel al pandemiei, educaţia virtuală a devenit o adevărată
provocare pentru sistemul de învăţământ. Dacă în primăvara acestui an ne-am confruntat
cu multiple probleme legate de tehnologie, pe parcurs am învăţat fiecare dintre noi, şcoli,
profesori, elevi, părinţi să ne facem faţă situaţiei. Din postura de profesori am accesat
cursuri care să ne ajute în a acumula cunoştinţele necesare pentru educaţia digitală.
Şcoala în sistem online a devenit o oportunitate a conectării, a dialogului şi a
soluţiilor. Integrarea şi utilizarea diverselor tipuri de tehnologii în sistemul educaţional au
devenit o necesitate. Profesorul a devenit un partener de dialog cu elevii, un reper
emoţional, un lider care nu inspiră doar învăţare, ci şi conectează comunităţi. Profesorul
se conectează nu doar cu elevii, ci şi cu părinţii acestora, ajungând astfel să înţeleagă
nevoile şi perspectivele tuturor.
Înainte de toate, copiii trebuie înţeleagă că, utilizarea internetului nu e doar pentru
distracţie, relaxare, ci şi pentru a face faţă provocărilor de mai târziu. Profesorii sunt cei
care îi îndrumă activ şi eficient pentru atinge performanţe, a-şi dezvolta abilităţile şi
competenţele cheie.
E foarte important ca toţi cei implicaţi în educaţia online să deţină competenţe
digitale. Dacă copiii mai mari, începând de la ciclu gimnazial se descurcă şi singuri cu
tehnologia, trebuie să ne îndreptăm atenţia spre cei mai mici care au nevoie de ajutor
acasă. De aceea, e de un real folos ca şi părinţii, poate chiar bunicii să fie îndrumaţi de
educatoare, învăţătoare în a achiziţiona cunoştinţe de bază despre cum să-şi ajute acasă
copilul. E nevoie de timp pentru a exersa instrumentele digitale folosite.
Apoi, în desfăşurarea activităţii online e nevoie să se pună accent pe colaborare,
metode de lucru interactive (flexibilitate, educaţie la distanţă, munca pe echipe,
autoevaluare, motivaţie, determinare, învăţare nonformală şi informală,etc.), acordarea de
feedback pe parcursul lecţiilor, conţinuturi simplificate şi adaptate, evaluări sub alte
forme decât testele. Ca şi instrumente de comunicare utilizate, putem aminti: email,
grupuri de discuţii create la nivel de clasă, forumuri, whatsapp, messenger; aplicaţii:
Google Forms, Prezentări, Padlet, Open Board, Kahoot, Jamboard; platforme: Zoom,
Google Meet, Google Classroom, Teams,etc.
Din perspectiva mea ca profesor într-o şcoală specială, pentru copiii cu dizabilităţi
nu e deloc uşor să lucrezi online cu aceştia. Ei au nevoie de prezenţa ta fizică şi-atunci
pentru a face faţă, activităţile au trebuit concepute puţin altfel. A fost nevoie de
implicarea părinţilor sau fraţilor mai mari în a ne sprijini acasă cu explicarea
conţinuturilor. Activităţile au nevoie de material interactiv bazat pe jocuri care să-i
atragă, cu sarcini individualizate, fără să petreacă prea mult timp în faţa calculatorului, cu
pauze mai lungi decât de obicei.
Prin sistemul de învăţământ online, copiii au avut posibilitatea de a-şi îmbunătăţi
la un alt nivel abilităţile digitale, au cunoscut şi un alt mod de a-şi desfăşura activităţile
de la clasă, iar ca un impact negativ asupra lor este lipsa socializării faţă-n faţă între ei.
Ca şi concluzie, după parcurgerea cursului Profesor real într-o lume virtuală, pot
spune că am reuşit să-mi clarific mai în amănunt unele noţiuni legate de temele : sexting,
cyberbullying, discursul instigator la ură. Cu siguranţă toate informaţiile din curs îmi vor
fi de folos atât pe plan profesional, cât şi în viaţa de zi cu zi, personală.