Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.

2009

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ

MATEMATICĂ
CLASA A IX-A

CICLUL INFERIOR AL LICEULUI

Aprobată prin ordin al ministrului

nr. 5099/09.09.2009

Bucureşti, 2009
Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009

NOTĂ DE PREZENTARE

În învăţământul liceal, nivelul de complexitate al finalităţilor este determinat de necesitatea

asigurării deopotrivă a educaţiei de bază pentru toţi elevii – prin dezvoltarea echilibrată a tuturor
competenţelor cheie şi prin formarea pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi – şi a iniţierii în trasee
de formare specializată.

Studiul matematicii în ciclul inferior al liceului:

 urmăreşte să contribuie atât la formarea şi la dezvoltarea capacităţii elevilor de a reflecta asupra
lumii, cât şi la înzestrarea acestora cu un set de competenţe menite să contribuie la formarea unei
culturi generale comune pentru toţi elevii determinând, în acelaşi timp, trasee individuale de
învăţare;
 oferă elevului cunoştinţele necesare pentru a acţiona asupra lumii înconjurătoare în funcţie de
propriile nevoi şi dorinţe şi pentru a formula şi a rezolva probleme pe baza relaţionării cunoştinţelor
din diferite domenii.

Planurile-cadru pentru clasele a IX-a şi a X-a de liceu sunt structurate pe trei componente: trunchi
comun (TC), curriculum diferenţiat (CD) şi curriculum la decizia şcolii (CDŞ).
Programa de matematică pentru curriculum diferenţiat include şi programa de trunchi comun,
deosebindu-se de aceasta fie prin competenţe specifice, fie prin noi conţinuturi.

Curriculumul de matematică propune organizarea activităţii didactice pe baza corelării

domeniilor de studiu, precum şi utilizarea în practică, în contexte variate, a competenţelor dobândite
prin învăţare.
În mod concret se urmăreşte:
 esenţializarea conţinuturilor în scopul accentuării laturii formative;
 compatibilizarea cunoştinţelor cu vârsta elevului şi cu experienţa anterioară a acestuia;
 continuitatea şi coerenţa intradisciplinară;
 realizarea legăturilor interdisciplinare prin crearea de modele matematice ale unor fenomene
abordate în cadrul altor discipline;
 prezentarea conţinuturilor într-o formă accesibilă, în scopul stimulării motivaţiei pentru studiul
matematicii.

Programele au în vedere să nu îngrădească libertatea profesorului în proiectarea activităţilor

didactice. În condiţiile realizării competenţelor generale şi specifice şi parcurgerii integrale a
conţinutului obligatoriu, profesorul poate:
 să schimbe ordinea parcurgerii elementelor de conţinut, păstrând logica internă a ştiinţei;
 să grupeze în diverse moduri elementele de conţinut în unităţi de învăţare, cu respectarea
logicii interne de dezvoltare a conceptelor matematice;
 să aleagă sau să organizeze activităţi de învăţare adecvate condiţiilor concrete din clasă.

Programele şcolare pentru învăţământul liceal au următoarele componente:

 nota de prezentare,
 competenţe generale,
 valori şi atitudini,
 competenţe specifice şi conţinuturi,
 sugestii metodologice.

Nota de prezentare a programei şcolare argumentează structura didactică adoptată şi sintetizează

o serie de recomandări considerate semnificative din punct de vedere al finalităţilor studierii disciplinei
respective.
Competenţele generale reprezintă un ansamblu structurat de cunoştinţe şi deprinderi pe care şi-l
propune să-l creeze şi să-l dezvolte fiecare disciplină de studiu, pe întreaga perioadă de şcolarizare.

Matematică, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 2

Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009

Valorile şi atitudinile orientează dimensiunile axiologică şi afectiv-atitudinală aferente formării

personalităţii elevului din perspectiva fiecărei discipline. Realizarea lor concretă derivă din activitatea
didactică permanentă a profesorului, constituind un element implicit al acesteia.
Competenţele specifice se formează pe parcursul unui an de studiu, sunt deduse din competenţele
generale şi sunt etape în formarea acestora. Conţinuturile învăţării sunt mijloace prin care se urmăreşte
formarea competenţelor specifice şi, implicit, a competenţelor generale propuse. Unităţile de conţinut sunt
organizate tematic.
Sugestiile metodologice propun modalităţi de organizare a procesului de predare-învăţare-
evaluare. Exemplele de activităţi de învăţare sugerează demersuri pe care le poate întreprinde profesorul
pentru formarea competenţelor specifice.

Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele-

cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC) conturează, pentru absolvenţii
învăţământului obligatoriu, un „profil de formare european” structurat pe opt domenii de competenţă
cheie:

Comunicare în limba maternă

Comunicare în limbi străine
Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologie
Competenţă digitală
A învăţa să înveţi
Competenţe sociale şi civice
Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat
Sensibilizare şi exprimare culturală

Competenţele cheie sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care trebuie
dobândite, respectiv formate elevilor în cadrul acestui proces şi de care fiecare elev are nevoie pentru
împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru cetăţenia activă, pentru incluziune socială şi pentru angajare
pe piaţa muncii. Structurarea acestor competenţe-cheie vizează atât unele domenii ştiinţifice, precum şi
aspecte interdisciplinare şi transdisciplinare, realizabile prin efortul mai multor arii curriculare.

Aceste competenţe cheie răspund obiectivelor asumate pentru dezvoltarea sistemelor

educaţionale şi de formare profesională în Uniunea Europeană şi, ca urmare, stau la baza stabilirii
curriculumului pentru educaţia de bază.

Pornind de la premisa că în demersul de proiectare curriculară conceptul de competenţă are

semnificaţia unui „organizator”, actuala programă şcolară valorizează competenţele cheie europene
prin: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea
elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice; elaborarea sugestiilor
metodologice.

Dintre competenţele cheie europene, programa şcolară pentru matematică vizează direct
Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii şi indirect asigură
transferabilitatea tuturor celorlalte competenţe cheie, prin deschiderea către abordări interdisciplinare şi
transdisciplinare.

Programa se adresează clasei a IX-a, ciclul inferior al liceului, conform planurilor-cadru aprobate
prin OMECI nr. 3410, 3411 din 16.03.2009, astfel:

nr. ore/ săptămână filiera profilul specializarea

2 ore/ săptămână teoretică umanist filologie
(2 ore TC) ştiinţe sociale
vocaţională artistic toate specializările
teologic toate specializările
pedagogic toate specializările
sportiv toate specializările

Matematică, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 3

Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009

ordine şi securitate publică (MAI) ştiinţe sociale

3 ore/ săptămână tehnologică toate profilurile toate specializările
(2 ore TC + 1 oră CD)
4 ore/ săptămână teoretică real matematică-informatică
(2 ore TC + 2 ore CD) ştiinţe ale naturii
vocaţională militar (MApN) matematică-informatică

Matematică, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 4

Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009

COMPETENŢE GENERALE

1. Identificarea unor date şi relaţii matematice şi corelarea lor în funcţie de contextul în care au
fost definite
2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural, contextual cuprinse în enunţuri
matematice
3. Utilizarea algoritmilor şi a conceptelor matematice pentru caracterizarea locală sau globală a
unei situaţii concrete
4. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei situaţii concrete şi a
algoritmilor de prelucrare a acestora
5. Analiza şi interpretarea caracteristicilor matematice ale unei situaţii-problemă
6. Modelarea matematică a unor contexte problematice variate, prin integrarea cunoştinţelor din
diferite domenii

VALORI ŞI ATITUDINI

 Dezvoltarea iniţiativei, a unei gândiri deschise, creative, a independenţei în gândire şi în acţiune

şi a disponibilităţii de a aborda sarcini variate
 Manifestarea tenacităţii, a perseverenţei, a capacităţii de concentrare şi a atenţiei distributive
 Dezvoltarea spiritului de observaţie
 Dezvoltarea simţului estetic şi critic, a capacităţii de a aprecia rigoarea, ordinea şi eleganţa în
arhitectura rezolvării unei probleme sau a construirii unei teorii
 Formarea obişnuinţei de a recurge la concepte şi metode matematice în abordarea unor situaţii
cotidiene sau pentru rezolvarea unor probleme practice
 Formarea motivaţiei pentru studierea matematicii ca domeniu relevant pentru viaţa socială şi
profesională

Matematică, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 5

 Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009

TRUNCHI COMUN – 2 ore1

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
Competenţe specifice Conţinuturi
1. Identificarea în limbaj cotidian sau în probleme de Mulţimi şi elemente de logică matematică
matematică a unor noţiuni specifice logicii matematice  Mulţimea numerelor reale: operaţii
şi teoriei mulţimilor algebrice cu numere reale, ordonarea
2. Transcrierea unui enunţ în limbajul logicii numerelor reale, modulul unui număr real,
matematice sau al teoriei mulţimilor aproximări prin lipsă sau prin adaos;
3. Utilizarea reprezentărilor grafice (diagrame, operaţii cu intervale de numere reale
reprezentări pe axă), a tabelelor de adevăr, pentru  Propoziţie, predicat, cuantificatori
efectuarea unor operaţii logice  Operaţii logice elementare (negaţie,
4. Explicitarea caracteristicilor unor mulţimi folosind conjuncţie, disjuncţie, implicaţie,
limbajul logicii matematice echivalenţă), corelate cu operaţiile şi
5. Redactarea rezolvării unei probleme, corelând relaţiile cu mulţimi (complementară,
limbajul uzual cu cel al logicii matematice şi al teoriei intersecţie, reuniune, incluziune, egalitate)
mulţimilor
6. Transpunerea unei situaţii cotidiene în limbaj
matematic, rezolvarea problemei obţinute şi
interpretarea rezultatului
1. Recunoaşterea unor corespondenţe care sunt şiruri,FUNCŢII
progresii aritmetice sau geometrice Şiruri
2. Reprezentarea în diverse moduri a unor  Modalităţi de a descrie un şir; şiruri
corespondenţe, şiruri în scopul caracterizării acestora particulare: progresii aritmetice, progresii
3. Identificarea unor formule de recurenţă pe bază de geometrice, determinarea termenului
raţionamente de tip inductiv general al unei progresii; suma primilor n
4. Exprimarea caracteristicilor unor şiruri folosind termeni ai unei progresii
diverse reprezentări (formule, diagrame, grafice)
5. Deducerea unor proprietăţi ale şirurilor folosind
diferite reprezentări sau raţionamente de tip inductiv
6. Asocierea unei situaţii – problemă cu un model
matematic de tip şir, progresie aritmetică sau
geometrică
1. Identificarea valorilor unei funcţii folosind Funcţii; lecturi grafice
reprezentarea grafică a acesteia
 Reper cartezian, produs cartezian,
2. Identificarea unor puncte semnificative de pe reprezentarea prin puncte a unui produs
graficul unei funcţii cartezian de mulţimi numerice; condiţii
3. Folosirea unor proprietăţi ale funcţiilor pentru algebrice pentru puncte aflate în cadrane;
completarea graficului unei funcţii pare, impare sau drepte în plan de forma x  m sau de
periodice forma y  m, m  □
4. Exprimarea proprietăţilor unor funcţii pe baza
lecturii grafice  Funcţia: definiţie, exemple, exemple de
5. Reprezentarea graficului prin puncte şi corespondenţe care nu sunt funcţii,
aproximarea acestuia printr-o curbă continuă modalităţi de a descrie o funcţie, lectură
6. Deducerea unor proprietăţi ale funcţiilor numerice grafică; egalitatea a două funcţii, imaginea
prin lectură grafică unei funcţii, graficul unei funcţii
 Funcţii numerice f : I  □ , I interval de
numere reale; graficul unei funcţii,
reprezentarea geometrică a graficului,
intersecţia graficului cu axele de
coordonate, interpretarea grafică a unor ecuaţii
de forma f  x  g  x ; proprietăţi

1
Programa se adresează profilurilor şi specializărilor cu 2 ore de matematică în trunchiul comun, astfel:
- filiera teoretică, profil umanist, specializările filologie şi ştiinţe sociale
- filiera vocaţională, profilurile artistic (toate specializările), teologic (toate specializările), pedagogic (toate
specializările), sportiv (toate specializările), ordine şi securitate publică, specialitatea ştiinţe sociale
Matematică, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 6
 Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009

Competenţe specifice Conţinuturi

ale funcţiilor numerice introduse prin lectură
grafică: mărginire, monotonie, paritate,
imparitate (simetria graficului faţă
de axa Oy sau origine), periodicitate
1. Recunoaşterea funcţiei de gradul I descrisă în Funcţia de gradul I
moduri diferite  Definiţie; reprezentarea grafică a funcţiei
2. Identificarea unor metode grafice pentru rezolvarea f : □  □ , f  x  ax  b, unde
ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor de ecuaţii a,b □ , intersecţia
3. Descrierea unor proprietăţi desprinse din rezolvarea
ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor de ecuaţii şi din graficului cu axele de
reprezentarea grafică a funcţiei de gradul I coordonate, ecuaţia f  x  0
4. Exprimarea în limbaj matematic a unor situaţii  Interpretarea grafică a proprietăţilor
concrete ce se pot descrie prin funcţii de gradul I, algebrice ale funcţiei: monotonie, semnul
ecuaţii, inecuaţii sau sisteme de ecuaţii funcţiei
5. Interpretarea cu ajutorul proporţionalităţii a  Inecuaţii de forma ax + b  0 (, <,
condiţiilor pentru ca diverse date să fie caracterizate cu >), a, bR, studiate pe R
ajutorul unei funcţii de gradul I  Poziţia relativă a două drepte; sisteme de
6. Rezolvarea cu ajutorul funcţiei de gradul I a unei tipul ax  by  c , a, b, c, m, n, p numere
situaţii-problemă şi interpretarea rezultatului 
mx  ny  p

reale
1. Diferenţierea, prin exemple, a variaţiei liniare de Funcţia de gradul al II-lea
cea pătratică  Reprezentarea grafică a funcţiei
2. Completarea unor tabele de valori necesare pentru f : □  □ , f  x  ax2  bx  c, a,b,c
trasarea graficului funcţiei de gradul al II-lea  □ , a  0, intersecţia graficului cu axele
3. Aplicarea unor algoritmi pentru trasarea graficului
funcţiei de gradul al II-lea (prin puncte semnificative) de coordonate, ecuaţia f  x  0, simetria
4. Exprimarea proprietăţilor unei funcţii prin condiţii faţă de drepte de forma x  m, cu m  □
algebrice sau geometrice  Relaţiile lui Viète, rezolvarea sistemelor de
5. Utilizarea relaţiilor lui Viète pentru caracterizarea x  y  s
forma , cu s, p  □
soluţiilor unei ecuaţii de gradul al II-lea şi pentru xy  p
rezolvarea unor sisteme de ecuaţii 
6. Identificarea unor metode grafice de rezolvare a
ecuaţiilor sau sistemelor de ecuaţii
1. Recunoaşterea corespondenţei dintre seturi de dateInterpretarea geometrică a proprietăţilor
şi reprezentări grafice algebrice ale funcţiei de gradul al II-lea
2. Reprezentarea grafică a unor date diverse în  Monotonie; punct de extrem (vârful
vederea comparării variaţiei lor parabolei), interpretare geometrică
3. Utilizarea lecturii grafice pentru rezolvarea unor  Poziţionarea parabolei faţă de axa Ox,
ecuaţii, inecuaţii şi sisteme de ecuaţii semnul funcţiei, inecuaţii de forma
4. Exprimarea prin reprezentări grafice a unor ax2  bx  c  0 (, , ), a,b,c □ , a
condiţii algebrice; exprimarea prin condiţii algebrice a  0,
unor reprezentări grafice interpretare geometrică
5. Interpretarea unei configuraţii din perspectiva  Poziţia relativă a unei drepte faţă de o
poziţiilor relative ale unor drepte parabolă: rezolvarea sistemelor de forma
6. Utilizarea lecturilor grafice în vederea optimizării mx  n  y
rezolvării unor probleme practice , cu a,b, c, m, n □
,

ax2  bx  c  y
interpretare geometrică

Matematică, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 7

1. Identificarea unor elemente de geometrie vectorială Vectori în plan
în diferite contexte  Segment orientat, vectori, vectori coliniari
2. Utilizarea reţelelor de pătrate pentru determinarea  Operaţii cu vectori: adunarea (regula
caracteristicilor unor segmente orientate pe configuraţii triunghiului, regula paralelogramului),
date proprietăţi ale operaţiei de adunare;
3. Efectuarea de operaţii cu vectori pe configuraţii înmulţirea cu scalari, proprietăţi ale
geometrice date înmulţirii cu scalari; condiţia de
4. Utilizarea limbajului calculului vectorial pentru a

Matematică, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 8

 Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009

Competenţe specifice Conţinuturi

descrie anumite configuraţii geometrice coliniaritate, descompunerea după doi
5. Identificarea condiţiilor necesare pentru efectuarea vectori daţi, necoliniari şi nenuli
operaţiilor cu vectori
6. Aplicarea calculului vectorial în descrierea
proprietăţilor unor configuraţii geometrice date
1. Descrierea sintetică sau vectorială a proprietăţilor Coliniaritate, concurenţă, paralelism - calcul
unor configuraţii geometrice în plan vectorial în geometria plană
2. Reprezentarea prin intermediul vectorilor a unei  Vectorul de poziţie al unui punct
configuraţii geometrice plane date  Vectorul de poziţie al punctului care
3. Utilizarea calcului vectorial sau a metodelor împarte un segment într-un raport dat,
sintetice în rezolvarea unor probleme de geometrie teorema lui Thales (condiţii de paralelism)
metrică  Vectorul de poziţie al centrului de greutate
4. Trecerea de la caracterizarea sintetică la cea al unui triunghi (concurenţa medianelor
vectorială (şi invers) într-o configuraţie geometrică unui triunghi)
dată
5. Determinarea condiţiilor necesare pentru
coliniaritate, concurenţă sau paralelism
6. Analizarea comparativă a rezolvărilor vectorială şi
sintetică ale aceleiaşi probleme
1. Identificarea elementelor necesare pentru calcularea Aplicaţii ale trigonometriei în geometrie
unor lungimi de segmente şi a unor măsuri de unghiuri  Rezolvarea triunghiului dreptunghic
2. Utilizarea unor tabele şi formule pentru calcule în  Formulele (fără demonstraţie):
trigonometrie şi în geometrie
3. Aplicarea teoremelor şi formulelor pentru 
cos 180o  x   cos x, sin 180  x  sin x
o

determinarea unor măsuri (de lungimi sau de unghiuri)  Modalităţi de calcul a lungimii unui
4. Transpunerea într-un limbaj specific trigonometriei segment şi a măsurii unui unghi: teorema
şi geometriei a unor probleme practice sinusurilor şi teorema cosinusului
5. Utilizarea unor elemente de trigonometrie în
rezolvarea triunghiului dreptunghic/ oarecare
6. Analizarea şi interpretarea rezultatelor obţinute
prin rezolvarea unor probleme practice

Matematică, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 9

 Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009

TRUNCHI COMUN (2 ore) ŞI CURRICULUM DIFERENŢIAT (1 oră) – 3 ore2

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
Competenţe specifice Conţinuturi
1. Identificarea în limbaj cotidian sau în probleme de Mulţimi şi elemente de logică matematică
matematică a unor noţiuni specifice logicii matematice  Mulţimea numerelor reale: operaţii
şi teoriei mulţimilor algebrice cu numere reale, ordonarea
2. Reprezentarea adecvată a mulţimilor şi a operaţiilor numerelor reale, modulul unui număr real,
logice în scopul identificării unor proprietăţi ale aproximări prin lipsă sau prin adaos;
acestora operaţii cu intervale de numere reale
3. Alegerea şi utilizarea de algoritmi pentru efectuarea  Propoziţie, predicat, cuantificatori
unor operaţii cu numere reale, cu mulţimi, cu  Operaţii logice elementare (negaţie,
propoziţii/ predicate conjuncţie, disjuncţie, implicaţie,
4. Deducerea unor rezultate şi verificarea acestora echivalenţă), corelate cu operaţiile şi
utilizând inducţia matematică sau alte raţionamente relaţiile cu mulţimi (complementară,
logice intersecţie, reuniune, incluziune, egalitate);
5. Redactarea rezolvării unei probleme, corelând raţionament prin reducere la absurd
limbajul uzual cu cel al logicii matematice şi al teoriei  Inducţia matematică
mulţimilor
6. Transpunerea unei situaţii - problemă în limbaj
matematic, rezolvarea problemei obţinute şi
interpretarea rezultatului
1. Recunoaşterea unor corespondenţe care sunt şiruri, FUNCŢII
progresii aritmetice sau geometrice Şiruri
2. Calcularea valorilor unor şiruri care modelează  Modalităţi de a descrie un şir; şiruri
situaţii practice în scopul caracterizării acestora particulare: progresii aritmetice, progresii
3. Alegerea şi utilizarea unor modalităţi adecvate de geometrice, determinarea termenului
calculare a elementelor unui şir general al unei progresii; suma primilor n
4. Interpretarea grafică a unor relaţii provenite din termeni ai unei progresii
probleme practice  Condiţia ca n numere să fie în progresie
5. Analizarea datelor în vederea aplicării unor aritmetică sau geometrică pentru n ≥ 3
formule de recurenţă sau a raţionamentului de tip
inductiv în rezolvarea problemelor
6. Analizarea şi adaptarea scrierii termenilor unui şir
în funcţie de context
1. Identificarea valorilor unei funcţii folosind Funcţii; lecturi grafice
reprezentarea grafică a acesteia  Reper cartezian, produs cartezian,
2. Determinarea soluţiilor unor ecuaţii, inecuaţii reprezentarea prin puncte a unui produs
utilizând reprezentările grafice cartezian de mulţimi numerice; condiţii
3. Alegerea şi utilizarea unei modalităţi adecvate de algebrice pentru puncte aflate în cadrane;
reprezentare grafică în vederea evidenţierii unor drepte în plan de forma x = m sau de forma
proprietăţi ale funcţiilor y = m, m  □
4. Exprimarea monotoniei unei funcţii prin condiţii  Funcţia: definiţie, exemple, exemple de
algebrice sau geometrice corespondenţe care nu sunt funcţii,
5. Reprezentarea geometrică a graficului unei funcţii modalităţi de a descrie o funcţie, egalitatea
prin puncte şi aproximarea acestuia printr-o curbă a două funcţii, imaginea unei funcţii
continuă  Funcţii numerice f : I  □ , I interval de
6. Deducerea unor proprietăţi ale funcţiilor numerice numere reale; graficul unei funcţii,
prin lectură grafică reprezentarea geometrică a graficului,
intersecţia graficului cu axele de
coordonate, interpretarea grafică a unor
ecuaţii de forma f(x) = g(x); proprietăţi ale
funcţiilor numerice introduse prin lectură

2
Programa se adresează profilurilor şi specializărilor cu 3 ore de matematică în trunchiul comun:
filiera tehnologică, toate profilurile, toate specializările

Matematică, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 10

 Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009

Competenţe specifice Conţinuturi

grafică: mărginire, monotonie, paritate,
imparitate (simetria graficului faţă de axa
Oy sau origine), periodicitate
 Compunerea funcţiilor; exemple pe funcţii
numerice
1. Recunoaşterea funcţiei de gradul I descrisă în Funcţia de gradul I
moduri diferite  Definiţie; reprezentarea grafică a funcţiei
2. Utilizarea unor metode algebrice sau grafice pentru f : □  □ , f  x  ax  b, unde a,b □
rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor de ecuaţii
,
3. Descrierea unor proprietăţi desprinse din
reprezentarea grafică a funcţiei de gradul I sau din intersecţia graficului cu axele de coordonate,
rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor de ecuaţii ecuaţia f(x) = 0
4. Exprimarea legăturii între funcţia de gradul I şi  Interpretarea grafică a proprietăţilor
reprezentarea ei geometrică algebrice ale funcţiei: monotonie, semnul
5. Interpretarea graficului funcţiei de gradul I funcţiei
utilizând proprietăţile algebrice ale funcţiei  Inecuaţii de forma ax + b  0 (, <, >) a,
6. Rezolvarea cu ajutorul funcţiilor a unei situaţii- b □ , studiate pe □
problemă şi interpretarea rezultatului  Poziţia relativă a două drepte; sisteme de
ax  by  c
tipul  , a, b, c, m, n, p numere
mx  ny  p
reale
1. Diferenţierea, prin exemple, a variaţiei liniare de Funcţia de gradul al II-lea
cea pătratică  Reprezentarea grafică a funcţiei
2. Completarea unor tabele de valori necesare pentru f : □  □ , f  x  ax2  bx  c, a,b,c
trasarea graficului funcţiei de gradul al II-lea  □ , a  0, intersecţia graficului cu axele
3. Aplicarea unor algoritmi pentru trasarea graficului
funcţiei de gradul al II-lea (prin puncte semnificative) de coordonate, ecuaţia f  x  0, simetria
4. Exprimarea proprietăţilor unei funcţii prin condiţii faţă de drepte de forma x  m, cu m  □
algebrice sau geometrice  Relaţiile lui Viète, rezolvarea sistemelor de
5. Utilizarea relaţiilor lui Viète pentru caracterizarea x  y  s
forma  , cu s, p  □
soluţiilor ecuaţiei de gradul al II-lea şi pentru xy  p
rezolvarea unor sisteme de ecuaţii 
6. Identificarea unor metode grafice de rezolvare a
ecuaţiilor sau sistemelor de ecuaţii
1. Recunoaşterea corespondenţei dintre seturi de date Interpretarea geometrică a proprietăţilor
şi reprezentări grafice algebrice ale funcţiei de gradul al II-lea
2. Reprezentarea grafică a unor date diverse în  Monotonie; punct de extrem (vârful
vederea comparării variaţiei lor parabolei), interpretare geometrică
3. Aplicarea formulelor de calcul şi a lecturii grafice  Poziţionarea parabolei faţă de axa Ox,
pentru rezolvarea de ecuaţii, inecuaţii şi sisteme de semnul funcţiei, inecuaţii de forma
ecuaţii ax2  bx  c  0 (, , ), a,b,c □ , a 
4. Exprimarea prin reprezentări grafice a unor 0, interpretare geometrică
condiţii algebrice; exprimarea prin condiţii algebrice a  Poziţia relativă a unei drepte faţă de o
unor reprezentări grafice parabolă: rezolvarea sistemelor de forma
5. Determinarea unor relaţii între condiţii algebrice mx  n  y
date şi graficul funcţiei de gradul al II-lea  , cu a,b, c, m, n □ ,
6. Utilizarea monotoniei şi a punctelor de extrem în  ax2  bx  c  y
optimizarea rezultatelor unor probleme practice interpretare geometrică
1. Identificarea unor elemente de geometrie vectorială Vectori în plan
în diferite contexte  Segment orientat, vectori, vectori coliniari
2. Aplicarea regulilor de calcul pentru determinarea  Operaţii cu vectori: adunarea (regula
caracteristicilor unor segmente orientate pe configuraţii triunghiului, regula paralelogramului),
date proprietăţi ale operaţiei de adunare;
3. Utilizarea operaţiilor cu vectori pentru a descrie înmulţirea cu scalari, proprietăţi ale
configuraţii geometrice date înmulţirii cu scalari; condiţia de
Matematică, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 11
 Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009

Competenţe specifice Conţinuturi

4. Utilizarea limbajului calculului vectorial pentru a coliniaritate; descompunerea după doi
descrie anumite configuraţii geometrice vectori daţi, necoliniari şi nenuli
5. Identificarea condiţiilor necesare pentru ca o
configuraţie geometrică să verifice cerinţe date
6. Aplicarea calculului vectorial în rezolvarea unor
probleme din domenii conexe
1. Descrierea sintetică sau vectorială a proprietăţilor Coliniaritate, concurenţă, paralelism - calcul
unor configuraţii geometrice în plan vectorial în geometria plană
2. Reprezentarea prin intermediul vectorilor a unei  Vectorul de poziţie al unui punct
configuraţii geometrice plane date  Vectorul de poziţie al punctului care
3. Utilizarea calcului vectorial sau a metodelor împarte un segment într-un raport dat,
sintetice în rezolvarea unor probleme de geometrie teorema lui Thales (condiţii de paralelism)
metrică  Vectorul de poziţie al centrului de greutate
4. Trecerea de la caracterizarea sintetică la cea al unui triunghi (concurenţa medianelor
vectorială (şi invers) într-o configuraţie geometrică unui triunghi)
dată
5. Interpretarea coliniarităţii, concurenţei sau
paralelismului în relaţie cu proprietăţile sintetice sau
vectoriale ale unor configuraţii geometrice date
6. Analizarea comparativă a rezolvărilor vectorială şi
sintetică ale aceleiaşi probleme
1. Identificarea elementelor necesare pentru calcularea Trigonometrie şi aplicaţii ale trigonometriei
unor lungimi de segmente şi a unor măsuri de unghiuri în geometrie
2. Utilizarea unor tabele şi formule pentru calcule în  Rezolvarea triunghiului dreptunghic
trigonometrie şi în geometrie  Cercul trigonometric, definirea funcţiilor
3. Determinarea măsurii unor unghiuri şi a lungimii trigonometrice: sin, cos :0; 2   1;1,
unor segmente utilizând relaţii metrice  
4. Transpunerea într-un limbaj specific trigonometriei tg :0;  \  □ , ctg : 0;   □
 
şi geometriei a unor probleme practice 2
5. Utilizarea unor elemente de trigonometrie în  Definirea funcţiilor trigonometrice:
rezolvarea triunghiului oarecare sin : □  1,1, cos : □ 
6. Analizarea şi interpretarea rezultatelor obţinute 1,1,
prin rezolvarea unor probleme practice  
tg : □ \ D  □ , cu D   k k □ ,
 
2 
ctg : □ \ D  □ , cu D  k k □ 
 Reducerea la primul cadran; formule
trigonometrice:
sin a  b, sin a  b, cosa  b,
cosa  b  , sin 2a, cos2a
 Modalităţi de calcul a lungimii unui
segment şi a măsurii unui unghi: teorema
sinusurilor şi teorema cosinusului

Matematică, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 12

 Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009

TRUNCHI COMUN (2 ore) ŞI CURRICULUM DIFERENŢIAT (2 ore)– 4 ore3

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

Competenţe specifice Conţinuturi

1. Identificarea în limbaj cotidian sau în Mulţimi şi elemente de logică matematică
probleme de matematică a unor noţiuni specifice  Mulţimea numerelor reale: operaţii
logicii matematice şi teoriei mulţimilor algebrice cu numere reale, ordonarea numerelor
2. Utilizarea proprietăţilor operaţiilor algebrice reale, modulul unui număr real, aproximări
ale numerelor, a estimărilor şi aproximărilor în prin lipsă sau prin adaos, partea întreagă, partea
contexte variate, inclusiv folosind calculatorul fracţionară a unui număr real; operaţii cu
3. Alegerea formei de reprezentare a unui număr intervale de numere reale
real şi utilizarea unor algoritmi pentru optimizarea  Propoziţie, predicat, cuantificatori
calculelor cu numere reale  Operaţii logice elementare (negaţie, conjuncţie,
4. Deducerea unor rezultate şi verificarea disjuncţie, implicaţie, echivalenţă), corelate cu
acestora utilizând inducţia matematică sau alte operaţiile şi relaţiile cu mulţimi
raţionamente logice (complementară, intersecţie, reuniune,
5. Redactarea rezolvării unei probleme, incluziune, egalitate, regulile lui De Morgan);
corelând limbajul uzual cu cel al logicii raţionament prin reducere la absurd
matematice şi al teoriei mulţimilor  Inducţia matematică
6. Transpunerea unei situaţii-problemă în  Probleme de numărare
limbaj matematic, rezolvarea problemei obţinute şi
interpretarea rezultatului
1. Recunoaşterea unor corespondenţe care FUNCŢII
sunt funcţii, şiruri, progresii Şiruri
2. Utilizarea unor modalităţi variate de  Modalităţi de a defini un şir, şiruri mărginite,
descriere a funcţiilor în scopul caracterizării şiruri monotoneâ
acestora  Şiruri particulare: progresii aritmetice, progresii
3. Descrierea unor şiruri/ funcţii utilizând geometrice, formula termenului general în
reprezentarea geometrică a unor cazuri particulare funcţie de un termen dat şi raţie, suma primilor
şi raţionamentul inductiv n termeni ai unei progresii
4. Caracterizarea unor şiruri folosind diverse  Condiţia ca n numere să fie în progresie
reprezentări (formule, grafice) sau proprietăţi aritmetică sau geometrică pentru n ≥ 3
algebrice ale acestora
5. Analizarea unor valori particulare în vederea
determinării formei analitice a unei funcţii definite
pe N prin raţionament de tip inductiv
6. Transpunerea unor situaţii-problemă în
limbaj matematic utilizând funcţii definite pe N
1. Identificarea valorilor unei funcţii folosind Funcţii; lecturi grafice
reprezentarea grafică a acesteia  Reper cartezian, produs cartezian; reprezentarea
2. Caracterizarea egalităţii a două funcţii prin prin puncte a unui produs cartezian de mulţimi
utilizarea unor modalităţi variate de descriere a numerice; condiţii algebrice pentru puncte aflate
funcţiilor în cadrane; drepte în plan de forma x = m sau
3. Operarea cu funcţii reprezentate în diferite y  m, cu m  □
moduri şi caracterizarea calitativă a acestor  Funcţia: definiţie, exemple, exemple de
reprezentări corespondenţe care nu sunt funcţii, modalităţi de
4. Caracterizarea unor proprietăţi ale funcţiilor a descrie o funcţie, lecturi grafice. Egalitatea a
numerice prin utilizarea graficelor acestora şi a două funcţii, imaginea şi preimaginea unei
ecuaţiilor asociate

3
Programa se adresează profilurilor şi specializărilor cu 4 ore de matematică în planurile-cadru, astfel:
- filiera teoretică, profil real, specializările matematică-informatică şi ştiinţe ale naturii
- filiera vocaţională, profilul militar (MApN), specializarea matematică-informatică
Matematică, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 13
 Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009

Competenţe specifice Conţinuturi

5. Deducerea unor proprietăţi ale funcţiilor mulţimi printr-o funcţie, graficul unei funcţii,
numerice prin lectură grafică restricţii ale unei funcţii
6. Analizarea unor situaţii practice şi descrierea
lor cu ajutorul funcţiilor
 Funcţii numerice F   f : D  □ D  □
;
reprezentarea geometrică a graficului,: intersecţia cu
axele de coordonate, rezolvări grafice ale unor
ecuaţii şi inecuaţii de forma f  x  g  x
(≤,<, >,≥); proprietăţi ale funcţiilor
numerice introduse prin lectură grafică: mărginire,
monotonie; alte proprietăţi: paritate, imparitate,
simetria graficului faţă de drepte de forma x =
m, m  □ , periodicitate
 Compunerea funcţiilor; exemple pe funcţii
numerice
1. Recunoaşterea funcţiei de gradul I descrisă în Funcţia de gradul I
moduri diferite  Definiţie; reprezentarea grafică a funcţiei
2. Utilizarea unor metode algebrice şi grafice f : □  □ , f  x  ax  b, unde a,b □ ,
pentru rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor şi
intersecţia graficului cu axele de coordonate,
sistemelor
ecuaţia f(x) = 0
3. Descrierea unor proprietăţi desprinse din
 Interpretarea grafică a proprietăţilor algebrice
reprezentarea grafică a funcţiei de gradul I sau din
ale funcţiei: monotonia şi semnul funcţiei;
rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor şi sistemelor
studiul monotoniei prin semnul diferenţei
4. Exprimarea legăturii între funcţia de gradul I
şi reprezentarea ei geometrică
f (x1)  f (x2 ) (sau prin studierea semnului
f (x1)  f (x2 )
5. Interpretarea graficului funcţiei de gradul I raportului , x ,x □ , x x )
utilizând proprietăţile algebrice ale funcţiei x1  x2 1 2 1 2
6. Modelarea unor situaţii concrete prin
 Inecuaţii de forma ax + b  0 (, <, >) studiate
utilizarea ecuaţiilor şi inecuaţiilor, rezolvarea
pe □ sau pe intervale de numere reale
problemei obţinute şi interpretarea rezultatului
 Poziţia relativă a două drepte, sisteme de ecuaţii
ax  by  c
de tipul , a, b, c, m, n, p numere
mx  ny  p

reale
 Sisteme de inecuaţii de gradul I
1. Diferenţierea, prin exemple, a variaţiei liniare Funcţia de gradul al II-lea
de cea pătratică  Reprezentarea grafică a funcţiei f : □  □ ,
2. Completarea unor tabele de valori necesare f  x  ax2  bx  c, cu a,b, c □ şi a  0
pentru trasarea graficului funcţiei de gradul al II-
, intersecţia graficului cu axele de coordonate,
lea
3. Aplicarea unor algoritmi pentru trasarea ecuaţia f  x  0, simetria faţă de drepte de
graficului funcţiei de gradul al II-lea (prin puncte forma x  m, cu m  □
semnificative)  Relaţiile lui Viète, rezolvarea sistemelor de
4. Exprimarea proprietăţilor unei funcţii prin x  y  s
forma , cu s, p  □
condiţii algebrice sau geometrice xy  p
5. Utilizarea relaţiilor lui Viète pentru 
caracterizarea soluţiilor ecuaţiei de gradul al II-lea
şi pentru rezolvarea unor sisteme de ecuaţii
6. Utilizarea funcţiilor în rezolvarea unor
probleme şi în modelarea unor procese

Matematică, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 14

1. Recunoaşterea corespondenţei dintre seturi Interpretarea geometrică a proprietăţilor
de date şi reprezentări grafice algebrice ale funcţiei de gradul al II-lea
2. Determinarea unor funcţii care verifică  Monotonie; studiul monotoniei prin semnul
anumite condiţii precizate diferenţei f (x1)  f (x 2 ) sau prin rata creşterii/
3. Utilizarea unor algoritmi pentru rezolvarea descreşterii:

Matematică, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 15

 Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009

Competenţe specifice Conţinuturi

ecuaţiilor, inecuaţiilor şi a sistemelor de ecuaţii şi f (x1 )  f (x2 )
, x , x  □ , x  x ,punct de
pentru reprezentarea grafică a soluţiilor acestora 1 2 1 2
4. Exprimarea prin reprezentări grafice a unor x1  x2
condiţii algebrice; exprimarea prin condiţii extrem (vârful parabolei)
algebrice a unor reprezentări grafice  Poziţionarea parabolei faţă de axa Ox, semnul
5. Utilizarea unor metode algebrice sau grafice funcţiei, inecuaţii de forma ax2 + bx + c  0
pentru determinarea sau aproximarea soluţiilor (, , ), a,b,c □ , a ≠0, studiate pe □ ,
ecuaţiei asociate funcţiei de gradul al II-lea sau
6. Interpretarea informaţiilor conţinute în pe intervale de numere reale, interpretare
reprezentări grafice prin utilizarea de estimări, geometrică: imagini şi preimagini ale unor
aproximări şi strategii de optimizare intervale (proiecţiile unor porţiuni de parabolă
pe axe)
 Poziţia relativă a unei drepte faţă de o parabolă:
rezolvarea sistemelor de forma
mx  n  y
 2 a, b, c, m, n □ ,
ax  bx  c  y
 Rezolvarea sistemelor de forma
a1x2  b1x  c1  y
 , a1, a2 ,b1,b2 , c1, c2 □ ,
a2 x2  b2 x  c2  y
interpretare geometrică
1. Identificarea unor elemente de geometrie Vectori în plan
vectorială în diferite contexte  Segment orientat, relaţia de echipolenţă,
2. Transpunerea unor operaţii cu vectori în vectori, vectori coliniari
contexte geometrice date  Operaţii cu vectori: adunarea (regula
3. Utilizarea operaţiilor cu vectori pentru a triunghiului, regula paralelogramului),
descrie o problemă practică proprietăţi ale operaţiei de adunare; înmulţirea
4. Utilizarea limbajului calculului vectorial cu scalari , proprietăţi ale înmulţirii cu scalari;
pentru a descrie configuraţii geometrice condiţia de coliniaritate, descompunerea după
5. Identificarea condiţiilor necesare pentru ca o doi vectori daţi, necoliniari şi nenuli
configuraţie geometrică să verifice cerinţe date
6. Aplicarea calculului vectorial în rezolvarea
unor probleme de fizică
1. Descrierea sintetică sau vectorială a Coliniaritate, concurenţă, paralelism - calcul
proprietăţilor unor configuraţii geometrice în plan vectorial în geometria plană
2. Caracterizarea sintetică sau/şi vectorială a  Vectorul de poziţie al unui punct
unei configuraţii geometrice date  Vectorul de poziţie al punctului care împarte un
3. Alegerea metodei adecvate de rezolvare a segment într-un raport dat, teorema lui Thales
problemelor de coliniaritate, concurenţă sau (condiţii de paralelism)
paralelism  Vectorul de poziţie al centrului de greutate al
4. Trecerea de la caracterizarea sintetică la cea unui triunghi (concurenţa medianelor unui
vectorială (şi invers) într-o configuraţie triunghi)
geometrică dată  Teorema bisectoarei, vectorul de poziţie al
5. Interpretarea coliniarităţii, concurenţei sau centrului cercului înscris într-un triunghi;
paralelismului în relaţie cu proprietăţile sintetice ortocentrul unui triunghi; relaţia lui Sylvester,
sau vectoriale ale unor configuraţii geometrice concurenţa înălţimilor
6. Analizarea comparativă a rezolvărilor  Teorema lui Menelau, teorema lui Ceva
vectorială şi sintetică ale aceleiaşi probleme
1. Identificarea legăturilor între coordonate Elemente de trigonometrie
unghiulare, coordonate metrice şi coordonate  Cercul trigonometric, definirea funcţiilor
carteziene pe cercul trigonometric trigonometrice: sin, cos :0; 2   1;1,
2. Calcularea unor măsuri de unghiuri şi arce  
utilizând relaţii trigonometrice, inclusiv folosind tg :0;  \  □ , ctg : 0;   □
 
calculatorul 2
3. Determinarea măsurii unor unghiuri şi a  Definirea funcţiilor trigonometrice:
Matematică, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 16
 Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009

Competenţe specifice Conţinuturi

lungimii unor segmente utilizând relaţii metrice sin : □  1,1, cos : □  1,1,
4. Caracterizarea unor configuraţii geometrice  
plane utilizând calculul trigonometric tg : □ \ D  □ , cu D   k k □ ,
 
5. Determinarea unor proprietăţi ale funcţiilor 2 
trigonometrice prin lecturi grafice ctg : □ \ D  □ , cu D  k k □ 
6. Optimizarea calculului trigonometric prin
 Reducerea la primul cadran; formule
alegerea adecvată a formulelor
trigonometrice:
sin a  b, sin a  b, cosa  b,
cosa  b  , sin 2a, cos2a , sin a  sin b,
sin a  sin b, cos a  cos b, cos a  cos b
(transformarea sumei în produs)
1. Identificarea unor metode posibile în Aplicaţii ale trigonometriei şi ale produsului
rezolvarea problemelor de geometrie scalar a doi vectori în geometria plană
2. Aplicarea unor metode diverse pentru  Produsul scalar a doi vectori: definiţie,
determinarea unor distanţe, a unor măsuri de proprietăţi. Aplicaţii: teorema cosinusului,
unghiuri şi a unor arii condiţii de perpendicularitate, rezolvarea
3. Prelucrarea informaţiilor oferite de o triunghiului dreptunghic
configuraţie geometrică pentru deducerea unor  Aplicaţii vectoriale şi trigonometrice în
proprietăţi ale acesteia geometrie: teorema sinusurilor, rezolvarea
4. Analizarea unor configuraţii geometrice triunghiurilor oarecare
pentru alegerea algoritmilor de rezolvare  Calcularea razei cercului înscris şi a razei
5. Aplicarea unor metode variate pentru cercului circumscris în triunghi, calcularea
optimizarea calculelor de distanţe, de măsuri de lungimilor unor segmente importante din
unghiuri şi de arii triunghi, calcul de arii
6. Modelarea unor configuraţii geometrice
utilizând metode vectoriale sau sintetice

SUGESTII METODOLOGICE

Abordarea actuală a predării-învăţării-evaluării în matematica şcolară constă în mutarea

accentului de la predarea de informaţii la formarea unor competenţe de aplicare a cunoştinţelor
dobândite în vederea dezvoltării creativităţii elevilor, prin:
 aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale
elevilor, pe exersarea potenţialului psihofizic al acestora, pe transformarea elevului în
coparticipant la propria instruire şi educaţie;
 folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele
cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete;
 accentuarea caracterului formativ al metodelor de instruire utilizate în activitatea de predare-
învăţare, acestea asumându-şi o intervenţie mai activă şi mai eficientă în cultivarea
potenţialului individual, în dezvoltarea capacităţilor de a opera cu informaţiile asimilate, de a
aplica şi evalua cunoştinţele dobândite, de a investiga ipoteze şi de a căuta soluţii adecvate de
rezolvare a problemelor sau a situaţiilor-problemă;
 îmbinarea şi alternanţa sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului
(documentarea după diverse surse de informaţie, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea
programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica activităţii cu fişe etc.) cu activităţile ce
solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei etc.;
 însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea
spre autoinstruire, spre învăţare continuă.

Această programă urmăreşte crearea condiţiilor favorabile fiecărui elev de a-şi forma şi dezvolta
competenţele într-un ritm individual, de a-şi transfera cunoştinţele acumulate dintr-o zonă de studiu în

Matematică, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 17

Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009

alta. Pentru aceasta, este util ca profesorul să-şi orienteze demersul didactic spre realizarea următoarelor
tipuri de activităţi:
 formularea de sarcini de prelucrare variată a informaţiilor, în măsură să genereze deschideri către
diferite domenii ale matematicii, în scopul formării competenţelor vizate de programele şcolare;
 construirea unor secvenţe de învăţare care să permită activităţi de explorare/investigare la nivelul
noţiunilor de bază studiate;
 solicitarea frecventă de corelaţii intra şi interdisciplinare;
 punerea elevului în situaţia ca el însuşi să formuleze sarcini de lucru adecvate;
 folosirea unor strategii diferite în rezolvarea aceleiaşi probleme, atunci când este cazul;
 susţinerea comunicării elev-manual prin analiza pe text, transpunerea simbolică a unor conţinuturi,
interpretarea acestora;
 organizarea unor activităţi variate de învăţare pentru elevi, în echipă şi/sau individual, în funcţie de
nivelul şi de ritmul propriu de dezvoltare al fiecăruia;
 sugerarea unui algoritm al învăţării, prin ordonarea sarcinilor.

În activitatea didactică, pentru formarea competenţelor specifice, se recomandă utilizarea

următoarelor activităţi de învăţare (asociate competenţelor generale – CG – ale disciplinei Matematica).

CG 1. Identificarea unor date şi relaţii matematice şi corelarea lor în funcţie de contextul în care
au fost definite
Exemple de activităţi de învăţare:
 analizarea datelor unei probleme pentru verificarea noncontradicţiei, suficienţei, redundanţei
şi eliminarea datelor neesenţiale;
 interpretarea parametrilor unei probleme ca o parte a ipotezei acesteia;
 utilizarea formulelor standardizate în înţelegerea ipotezei;
 exprimarea prin simboluri specifice a relaţiilor matematice dintr-o problemă;
 analizarea secvenţelor logice în etapele de rezolvare a unei probleme;
 exprimarea rezultatelor rezolvării unei probleme în limbaj matematic;
 recunoaşterea şi identificarea datelor unei probleme prin raportare la sisteme de comparare
standard.
CG 2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural, contextual cuprinse în enunţuri
matematice
Exemple de activităţi de învăţare:
 observarea unor asemănări şi deosebiri, compararea, clasificarea noţiunilor matematice
studiate după unul sau mai multe criterii explicite sau implicite, luate simultan sau separat;
 folosirea regulilor de generare logică a reperelor sau a formulelor invariante în analizarea
unor probleme;
 utilizarea schemelor logice şi a diagramelor logice de lucru în rezolvarea de probleme;
 formarea obişnuinţei de a verifica dacă o problemă este sau nu determinată;
 folosirea unor criterii de comparare şi clasificare pentru descoperirea unor proprietăţi, reguli
etc.
CG 3. Utilizarea algoritmilor şi a conceptelor matematice pentru caracterizarea locală sau
globală a unei situaţii concrete
Exemple de activităţi de învăţare:
 utilizarea unor repere standard sau a unor formule standard în rezolvarea de probleme;
 utilizarea unor reprezentări variate ale noţiunilor matematice studiate;
 construirea şi interpretarea unor diagrame, tabele, scheme grafice ilustrând situaţii cotidiene;
 exprimarea în termeni logici, cu ajutorul invarianţilor specifici, a unei rezolvări de probleme;
 folosirea particularizării, a generalizării, a inducţiei sau analogiei pentru alcătuirea sau
rezolvarea de probleme noi, pornind de la o proprietate sau problemă dată.
CG 4. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei situaţii concrete
şi a algoritmilor de prelucrare a acestora
Exemple de activităţi de învăţare:
 utilizarea metodelor standard în aplicaţii în diverse domenii;

Matematică, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 18

Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009

 intuirea algoritmului după care este construită o succesiune dată, exprimată verbal sau
simbolic şi verificarea pe cazuri particulare a regulilor descoperite;
 folosirea diverselor tipuri de reprezentări pentru clasificarea, rezumarea şi prezentarea
concluziilor unor experimente;
 folosirea unor reprezentări variate pentru anticiparea unor rezultate sau evenimente;
 intuirea ideii de dependenţă funcţională;
 redactarea unor demonstraţii utilizând terminologia adecvată şi făcând apel la propoziţii
matematice studiate.
CG 5. Analiza şi interpretarea caracteristicilor matematice ale unei situaţii-problemă
Exemple de activităţi de învăţare:
 identificarea şi descrierea cu ajutorul unor modele matematice, a unor relaţii sau situaţii
diverse;
 folosirea creativă a unor reprezentări variate pentru depăşirea unor dificultăţi;
 exprimarea unor clase de probleme prin metode specifice;
 formarea deprinderilor şi a obişnuinţei de a căuta toate soluţiile sau de a stabili unicitatea
soluţiilor;
 analizarea şi interpretarea rezultatelor unei probleme;
 identificarea şi formularea a cât mai multor consecinţe posibile ce decurg dintr-un set de
ipoteze;
 verificarea validităţii unor afirmaţii, pe cazuri particulare sau prin construirea unor exemple
şi/ sau contraexemple;
 folosirea unor sisteme de referinţă adecvate pentru abordarea din perspective diferite a unor
noţiuni matematice.
CG 6. Modelarea matematică a unor contexte problematice variate, prin integrarea cunoştinţelor din
diferite domenii
Exemple de activităţi de învăţare:
 analizarea rezolvării unei probleme din punct de vedere al corectitudinii, al simplităţii, al
clarităţii şi al semnificaţiei rezultatelor;
 reformularea unei probleme echivalente sau înrudite;
 rezolvarea de probleme şi situaţii-problemă;
 folosirea unor reprezentări variate ca punct de plecare pentru intuirea, ilustrarea, clarificarea
sau justificarea unor idei, algoritmi, metode, căi de rezolvare etc.;
 transferul şi extrapolarea soluţiilor unor probleme pentru rezolvarea altora;
 folosirea unor idei, reguli sau metode matematice în abordarea unor probleme practice sau
pentru structurarea unor situaţii diverse;
 expunerea de metode standard sau nonstandard ce permit modelarea matematică a unor
situaţii;
 dezvoltarea capacităţii de a se adapta unor situaţii concrete folosind modele matematice;
 utilizarea rezultatelor şi a metodelor matematice pentru crearea unor strategii de lucru.

Toate acestea sugestii de activităţi de învăţare indică explicit apropierea conţinuturilor învăţării de
practica învăţării eficiente. În demersul didactic, centrul acţiunii devine elevul şi nu predarea noţiunilor
matematice ca atare. Accentul trece de la “ce” să se înveţe, la “în ce scop” şi “cu ce rezultate”.

În perspectiva unui demers educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizarea cu

preponderenţă a evaluării continue, formative. Procesul de evaluare va îmbina formele tradiţionale cu
cele alternative (proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a
activităţii şi comportamentului elevului) şi va pune accent pe:
- corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară;
- valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev,
- utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare;
- recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în
contexte non-formale sau informale

Matematică, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 19

Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009

Deci, este util să punem accentul pe evaluarea în termeni calitativi, astfel capătă semnificaţie
dimensiuni ale cunoştinţelor dobândite, cum ar fi: esenţialitate, profunzime, funcţionalitate, durabilitate,
orientare axiologică, stabilitate, mobilitate, diversificare, amplificare treptată, competenţă creativă.

Matematică, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 20

 Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 4598 / 31.08.2004

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM

PROGRAME ŞCOLARE PENTRU CLASA A X-A

CICLUL INFERIOR AL LICEULUI

MATEMATICĂ

Aprobat prin ordin al ministrului

Nr. 4598 / 31.08.2004

Bucureşti, 2004
 NOTĂ DE PREZENTARE
În noua structură a învăţământului obligatoriu, nivelul ridicat de complexitate al finalităţilor este
determinat de necesitatea asigurării deopotrivă a educaţiei de bază pentru toţi cetăţenii – prin dezvoltarea
echilibrată a tuturor competenţelor cheie şi prin formarea pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi – şi a
iniţierii în trasee de formare specializate. Pe baza rezultatelor studiilor efectuate, la nivelul Comisiei
Europene au fost stabilite 8 domenii de competenţe-cheie, fiind precizate pentru fiecare domeniu
cunoştinţele, deprinderile şi atitudinile care trebuie dobândite, respectiv formate elevilor în procesul
educaţional.

Aceste domenii de competenţe-cheie răspund obiectivelor asumate pentru dezvoltarea sistemelor

educaţionale şi de formare profesională în Europa şi, ca urmare, stau la baza stabilirii curriculumului
pentru clasele a IX-a şi a X-a – ani finali pentru educaţia de bază.

Studiul matematicii în ciclul inferior al liceului urmăreşte să contribuie la formarea şi dezvoltarea

capacităţii elevilor de a reflecta asupra lumii, şi oferă individului cunoştinţele necesare pentru a acţiona
asupra acesteia, în funcţie de propriile nevoi şi dorinţe de a formula şi a rezolva probleme pe baza
relaţionării cunoştinţelor din diferite domenii, precum şi la înzestrarea cu un set de competenţe, valori şi
atitudini menite să contribuie la formarea unei culturi comune pentru toţi elevii şi determinând, pe de altă
parte, trasee individuale de învăţare.

Astfel, planurile cadru pentru clasele a IX-a şi a X-a de liceu (anexa 1 la OMECT 5723 /
23.12.2004) sunt structurate pe trei componente: trunchi comun (TC), curriculum diferenţiat (CD) şi
curriculum la decizia şcolii (CDŞ).

În elaborarea programei s-au avut în vedere schimbările intervenite în structura învăţământului

preuniversitar: pe de o parte, prelungirea duratei învăţământului obligatoriu la 10 clase, iar pe de altă
parte, apartenenţa claselor a IX-a şi a X-a la învăţământul liceal sau la învăţământul profesional – şcoala
de arte şi meserii. De asemenea, s-a ţinut cont de modificarea structurii liceului prin noile planuri-cadru de
învăţământ.

Noul curriculum de matematică propune organizarea activităţii didactice pe baza corelării

domeniilor de studiu, precum şi utilizarea în practică în contexte variate a competenţelor dobândite prin
învăţare.

În mod concret, s-a urmărit: esenţializarea conţinuturilor în scopul accentuării laturii formative;
compatibilizarea cunoştinţelor cu vârsta elevului şi cu experienţa anterioară a acestuia; continuitatea şi
coerenţa intradisciplinară; realizarea legăturilor interdisciplinare prin crearea de modele matematice ale
unor fenomene abordate în cadrul altor discipline; prezentarea conţinuturilor într-o formă accesibilă, în
scopul stimulării motivaţiei pentru studiul matematicii şi, nu în ultimul rând, asigurarea unei continuităţi
la nivelul experienţei didactice acumulate în predarea matematicii în sistemul nostru de învăţământ.

Programa şcolară de Matematică este structurată pe formarea de competenţe. Competenţele sunt

ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare; ele permit identificarea şi
rezolvarea unor probleme specifice domeniilor de studiu, în contexte variate. Acest tip de proiectare
curriculară îşi propune: focalizarea pe achiziţiile finale ale învăţării, accentuarea dimensiunii acţionale în
formarea personalităţii elevului, corelarea cu aşteptările societăţii.

Matematică – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 2

 Programa de Matematică este structurată pe un acelaşi ansamblu de şase competenţe generale,
indiferent de specializarea urmată. Programa de matematică pentru curriculum diferenţiat include şi
programa de trunchi comun, diferenţiindu-se de aceasta atât prin unele competenţe specifice cât şi prin noi
conţinuturi.

Programele au în vedere să nu îngrădească libertatea profesorului în proiectarea activităţilor

didactice. În condiţiile realizării competenţelor generale şi specifice şi parcurgerii integrale a conţinutului
obligatoriu, profesorul poate:

 să schimbe ordinea parcurgerii elementelor de conţinut;

 să grupeze în diverse moduri elementele de conţinut în unităţi de învăţare, cu respectarea logicii
interne de dezvoltare a conceptelor matematice;
 să aleagă sau să organizeze activităţi de învăţare adecvate condiţiilor concrete din clasă.

Programele au următoarele componente:

 competenţe generale;
 valori şi atitudini;
 competenţe specifice;
 conţinuturile corelate cu competenţe specifice;
 sugestii metodologice.

Matematică – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 3

 COMPETENŢE GENERALE

1. Identificarea unor date şi relaţii matematice şi corelarea lor în funcţie de

contextul în care au fost definite

2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural, contextual cuprinse în

enunţuri matematice

3. Utilizarea algoritmilor şi a conceptelor matematice pentru caracterizarea locală

sau globală a unei situaţii concrete

4. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei

situaţii concrete şi a algoritmilor de prelucrare a acestora

5. Analiza şi interpretarea caracteristicilor matematice ale unei situaţii-problemă

6. Modelarea matematică a unor contexte problematice variate, prin integrarea

cunoştinţelor din diferite domenii

VALORI ŞI ATITUDINI

 Dezvoltarea unei gândiri deschise, creative, a independenţei în gândire şi

acţiune
 Manifestarea iniţiativei, a disponibilităţii de a aborda sarcini variate, a
tenacităţii, a perseverenţei şi a capacităţii de concentrare
 Dezvoltarea simţului estetic şi critic, a capacităţii de a aprecia rigoarea,
ordinea şi eleganţa în arhitectura rezolvării unei probleme sau a construirii
unei teorii
 Formarea obişnuinţei de a recurge la concepte şi metode matematice în
abordarea unor situaţii cotidiene sau pentru rezolvarea unor probleme practice
 Formarea motivaţiei pentru studierea matematicii ca domeniu relevant pentru
viaţa socială şi profesională.

Matematică – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 4

 TRUNCHI COMUN – 2 ore
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

Competenţe specifice Conţinuturi

Numere reale
1. Identificarea caracteristicilor tipuri de numere  Numere reale: proprietăţi ale puterilor cu
utilizate în algebră şi a formei de scriere a unui exponent raţional, iraţional şi real, aproximări
număr real în contexte variate raţionale pentru numere iraţionale.
2. Compararea şi ordonarea numerelor reale  Puteri cu exponent iraţional şi real a unui
utilizând metode variate număr pozitiv.
3. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului cu  Radical dintr-un număr raţional (ordin 2 sau 3),
puteri, radicali şi logaritmi în contexte variate proprietăţi ale radicalilor.
4. Alegerea formei de reprezentare a unui număr  Noţiunea de logaritm, proprietăţi ale
real pentru optimizarea calculelor logaritmilor, calcule cu logaritmi, operaţia de
5. Alegerea strategiilor de rezolvare în vederea logaritmare.
optimizării calculelor
6. Analiza validităţii unor afirmaţii prin utilizarea
aproximărilor, a proprietăţilor sau a regulilor de
calcul
Funcţii şi ecuaţii
 Exprimarea relaţiilor de tip funcţional în  Funcţia putere cu exponent natural
diverse moduri f : R→D, f(x)=xn , n din N şi n ≥ 2
 Prelucrarea informaţiilor ilustrate prin  Funcţia radical f: D→R, f(x)= n x , n din N şi
graficul unei funcţii în scopul deducerii unor n=2,3, unde D = [0, ∞) pentru n par şi D = R
proprietăţi algebrice ale acesteia (monotonie, pentru n impar. Radical dintr-un număr raţional
bijectivitate, semn, continuitate, convexitate) (de ordinul 2 sau 3 ), proprietăţi ale radicalilor.
 Utilizarea de proprietăţi ale funcţiilor în  Funcţia exponenţială f : R→ ( 0;∞ ), f(x)=ax,
calcule şi aproximări, prin metode diverse a є ( 0;∞), a≠1 şi funcţia logaritmică f : ( 0;∞)
 Exprimarea în limbaj matematic a unor →R, f(x)=logax, a є (0; ∞), a ≠ 1, creştere
situaţii concrete ce se pot descrie printr-o exponenţială, creştere logaritmică .
funcţie de o variabilă  Rezolvări de ecuaţii folosind proprietăţile funcţiilor.
 Interpretarea unor probleme de calcul în - Ecuaţii iraţionale ce conţin radicali de
vederea optimizării rezultatului ordinul 2 sau 3;
 Utilizarea echivalenţei dintre bijectivitate şi - Ecuaţii exponenţiale, ecuaţii logaritmice de
inversabilitate în trasarea unor grafice şi în forma: af(x)=ag(x) , a real pozitiv, logaf(x)=b,
rezolvarea unor ecuaţii. a real pozitiv, diferit de 1 şi b real,
utilizarea de substituţii care conduc la
rezolvarea de ecuaţii algebrice

Notă: Pentru toate tipurile de funcţii se vor studia:

intersecţia cu axele de coordonate, ecuaţia f(x)=0,
reprezentarea grafică prin puncte, simetrie, lectura
grafică a proprietăţilor algebrice ale funcţiilor:
monotonie, bijectivitate, inversabilitate, semn,
concavitate/convexitate.

Matematică – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 5

 Competenţe specifice Conţinuturi
Matematici financiare
1. Recunoaşterea unor date de tip probabilistic
 Probleme de numărare : permutări, aranjamente,
sau statistic în situaţii concrete
combinări
2. Interpretarea primară a datelor statistice sau
 Elemente de calcul financiar: procente, dobânzi,
probabilistice cu ajutorul calculului financiar, a
TVA
graficelor şi diagramelor
 Culegerea, clasificarea şi prelucrarea datelor
3. Utilizarea unor algoritmi specifici calculului
statistice: date statistice, reprezentarea grafică a
financiar, statisticii sau probabilităţilor pentru
datelor statistice.
analiza de caz
 Interpretarea datelor statistice prin parametrii de
4. Transpunerea în limbaj matematic prin
poziţie: medii, dispersia, abateri de la medie.
mijloace statistice sau probabilistice a
 Evenimente aleatoare egal probabile, operaţii cu
unor probleme practice
evenimente, probabilitatea unui eveniment
5. Analiza şi interpretarea unor situaţii practice
compus din evenimente egal probabile.
cu ajutorul conceptelor statistice sau
Probabilităţi condiţionate.
probabilistice
6. Corelarea datelor statistice sau probabilistice în
Notă: Aplicaţiile vor fi din domeniul financiar:
scopul predicţiei comportării unui sistem prin
profit, calcularea preţului de cost al unui produs,
analogie cu modul de comportare în situaţii
amortizări de investiţii, tipuri de credite, metode de
studiate finanţare, buget personal, buget familial

1. Descrierea unor configuraţii geometrice analitic Geometrie

sau utilizând vectori  Reper cartezian în plan, coordonate carteziene în
2. Descrierea analitică, sintetică sau vectorială a plan, distanţa dintre două puncte în plan.
relaţiilor de paralelism şi perpendicularitate  Coordonatele unui vector în plan; coordonatele
3. Utilizarea informaţiilor oferite de o configuraţie sumei vectoriale, coordonatele produsului dintre
geometrică pentru deducerea unor proprietăţi ale un vector şi un număr real.
acesteia şi calcul de distanţe şi arii  Ecuaţii ale dreptei în plan determinată de un
4. Exprimarea analitică, sintetică sau vectorială a punct şi de o direcţie dată, şi ale dreptei
caracteristicilor matematice ale unei configuraţii determinată de două puncte distincte, calcule de
geometrice distanţe şi arii.
5. Interpretarea perpendicularităţii în relaţie cu  Condiţii de paralelism, condiţii de perpendicularitate
paralelismul şi minimul distanţei a două drepte din plan, calcule de distanţe şi arii.
6. Modelarea unor configuraţii geometrice analitic,
sintetic sau vectorial

Matematică – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 6

 TRUNCHI COMUN ŞI CURRICULUM DIFERENŢIAT – 3 ore
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

Competenţe specifice Conţinuturi

Mulţimi de numere
7. Identificarea caracteristicilor tipuri de numere  Numere reale: proprietăţi ale puterilor cu
utilizate în algebră şi formei de scriere a unui exponent raţional, iraţional şi real ale unui
număr real sau complex în contexte specifice. număr pozitiv, aproximări raţionale pentru
8. Compararea şi ordonarea numerelor reale numere iraţionale sau reale.
utilizând metode variate.  Radical dintr-un număr raţional (ordin 2
9. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului sau 3), proprietăţi ale radicalilor.
puteri, radicali, logaritmi sau numere complexe  Noţiunea de logaritm, proprietăţi ale
în contexte variate. logaritmilor, calcule cu logaritmi, operaţia
10. Alegerea formei de reprezentare a unui număr de logaritmare.
real sau complex în vederea optimizării  Mulţimea C: Numere complexe sub forma
calculelor. algebrică, conjugatul unui număr complex
11. Alegerea strategiilor de rezolvare în vederea operaţii cu numere complexe. Interpretarea
optimizării calculelor. geometrică a operaţiilor de adunare şi
12. Determinarea unor analogii între proprietăţile scădere a numerelor complexe şi a
operaţiilor cu numere reale şi complexe scrise în înmulţirii acestora cu un număr real.
forme variate şi utilizarea acestora în rezolvarea  Rezolvarea în C a ecuaţiei de gradul al
unor ecuaţii. doilea cu coeficienţi reali. Ecuaţii
bipătrate.

Funcţii şi ecuaţii
1. Trasarea prin puncte a graficelor unor funcţii.  Funcţia putere cu exponent natural
2. Prelucrarea informaţiilor ilustrate prin graficul f: R→D, f(x)=xn şi n ≥ 2
unei funcţii în scopul deducerii unor proprietăţi  Funcţia radical f: D→R, f(x)= n x , n=2,3
algebrice ale acesteia (monotonie, semn, unde D = [0, ∞) pentru n par şi D= R pentru
bijectivitate, inversabilitate, continuitate, n impar.
convexitate).  Funcţia exponenţială f : R→ ( 0;∞ ), f(x)=ax,
3. Utilizarea de proprietăţi ale funcţiilor în a є ( 0;∞ ), a ≠ 1 şi funcţia logaritmică
trasarea graficelor şi rezolvarea de ecuaţii f : ( 0;∞ ) →R, f(x) =logax, , a є ( 0;∞ ), a
4. Exprimarea în limbaj matematic a unor situaţii ≠ 1, creştere exponenţială, creştere
concrete şi reprezentarea prin grafice a unor logaritmică .
funcţii care descriu situaţii practice  Funcţii trigonometrice directe şi inverse
5. Interpretarea, pe baza lecturii grafice, a  Injectivitate, surjectivitate, bijectivitate,
proprietăţilor algebrice ale funcţiilor Funcţii inversabile:definiţie, proprietăţi
6. Utilizarea echivalenţei dintre bijectivitate şi grafice, condiţia necesară şi suficientă ca o
inversabilitate în trasarea unor grafice şi în funcţie să fie inversabilă.
rezolvarea unor ecuaţii algebrice.  Rezolvări de ecuaţii folosind proprietăţile
funcţiilor:
- Ecuaţii iraţionale ce conţin radicali de
ordinul 2 sau 3;
- Ecuaţii exponenţiale, ecuaţii logaritmice

Notă: Pentru toate tipurile de funcţii se vor studia:

intersecţia cu axele de coordonate, ecuaţia f(x)=0,
reprezentarea grafică prin puncte, simetrie, lectura
grafică a proprietăţilor algebrice ale funcţiilor:
monotonie, bijectivitate, inversabilitate, semn,
concavitate/convexitate.

Matematică – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 7

 Competenţe specifice Conţinuturi
Metode de numărare
1. Diferenţierea problemelor în funcţie de
numărul de soluţii admise.  Metoda inducţiei matematice
2. Identificarea tipului de formulă de numărare  Mulţimi finite ordonate
adecvată unei situaţii –problemă date.  Permutări – numărul de mulţimi ordonate
3. Utilizarea unor formule combinatoriale în cu n elemente care se obţin prin ordonarea
raţionamente de tip inductiv. unei mulţimi finite cu n elemente
4. Exprimarea caracteristicilor unor probleme în  Aranjamente – numărul submulţimilor
scopul simplificării modului de numărare. ordonate cu câte m elemente fiecare, m≤n
5. Interpretarea unor situaţii problemă cu care se pot forma cu cele n elemente ale
conţinut practic cu ajutorul elementelor de unei mulţimi finite
combinatorică.  Combinări – numărul submulţimilor cu câte
6. Alegerea strategiilor de rezolvare a unor k elemente, unde 0 ≤k ≤ n ale unei mulţimi
situaţii practice în scopul optimizării finite cu n elemente, proprietăţi: formula
rezultatelor. combinărilor complementare, numărul tuturor
submulţimilor unei mulţimi cu n elemente.
 Binomul lui Newton

Matematici financiare
1. Recunoaşterea unor date de tip probabilistic
sau statistic în situaţii concrete.  Elemente de calcul financiar: procente,
2. Interpretarea primară a datelor statistice sau dobânzi, TVA.
probabilistice cu ajutorul calculului financiar, a  Culegerea, clasificarea şi prelucrarea
graficelor şi diagramelor. datelor statistice: date statistice,
3. Utilizarea unor algoritmi specifici calculului reprezentarea grafică a datelor statistice.
financiar, statisticii sau probabilităţilor pentru  Interpretarea datelor statistice prin
analiza de caz. parametrii de poziţie: medii, dispersia,
4. Transpunerea în limbaj matematic prin abateri de la medie.
mijloace statistice, probabilistice a unor  Evenimente aleatoare egal probabile,
probleme practice. operaţii cu evenimente, probabilitatea unui
5. Analiza şi interpretarea unor situaţii practice eveniment compus din evenimente egal
cu ajutorul conceptelor statistice sau probabile.
probabilistice.  Variabile aleatoare. Probabilităţi
6. Corelarea datelor statistice sau probabilistice în condiţionate. Dependenţa şi independenţa
scopul predicţiei comportării unui sistem prin evenimentelor, scheme clasice de
analogie cu modul de comportare în situaţii probabilitate : schema lui Poisson şi
studiate. schema lui Bernoulli.
Notă: Aplicaţiile vor fi din domeniul financiar:
profit, preţ de cost al unui produs, amortizări
de investiţii, tipuri de credite, metode de
finanţare, buget personal, buget familial.
Geometrie
1. Descrierea unor configuraţii geometrice analitic  Reper cartezian în plan, coordonate
sau utilizând vectori. carteziene în plan, distanţa dintre două
2. Descrierea analitică, sintetică sau vectorială a puncte în plan.
relaţiilor de paralelism şi perpendicularitate.  Coordonatele unui vector în plan,
3. Utilizarea informaţiilor oferite de o configuraţie coordonatele sumei vectoriale,
geometrică pentru deducerea unor proprietăţi ale coordonatele produsului dintre un vector şi
acesteia şi calcul de distanţe şi arii. un număr real.
4. Exprimarea analitică, sintetică sau vectorială a  Ecuaţii ale dreptei în plan determinată de
caracteristicilor matematice ale unei configuraţii un punct şi de o direcţie dată şi ale dreptei
geometrice. determinată de două puncte distincte,
5. Interpretarea perpendicularităţii în relaţie cu calcule de distanţe şi arii.
paralelismul şi minimul distanţei.  Condiţii de paralelism, condiţii de
6. Modelarea unor configuraţii geometrice perpendicularitate a două drepte din plan,
analitic, sintetic sau vectorial. calcule de distanţe şi arii.

Matematică – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 8

 TRUNCHI COMUN ŞI CURRICULUM DIFERENŢIAT – 4 ore
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
Competenţe specifice Conţinuturi
Mulţimi de numere
1. Identificarea caracteristicilor tipuri de numere  Numere reale: proprietăţi ale puterilor cu
utilizate în algebră şi formei de scriere a unui exponent raţional, iraţional şi real ale unui număr
număr real sau complex în contexte specifice. pozitiv, aproximări raţionale pentru numere iraţionale
2. Determinarea echivalenţei între forme diferite sau reale.
de scriere a unui număr, compararea şi  Radical dintr-un număr raţional , n ≥2, proprietăţi
ordonarea numerelor reale. ale radicalilor.
3. Aplicarea unor algoritmi specifici calculului cu  Noţiunea de logaritm, proprietăţi ale logaritmilor,
numere reale sau complexe pentru optimizarea calcule cu logaritmi, operaţia de logaritmare.
unor calcule şi rezolvarea de ecuaţii.  Mulţimea C. Numere complexe sub forma
4. Alegerea formei de reprezentare a unui număr algebrică, conjugatul unui număr complex operaţii
real sau complex funcţie de contexte în vederea cu numere complexe. Interpretarea geometrică a
optimizării calculelor. operaţiilor de adunare şi scădere a numerelor
5. Alegerea strategiilor de rezolvare în vederea complexe şi a înmulţirii acestora cu un număr real .
optimizării calculelor.  Rezolvarea în C ecuaţiei de gradul al doilea cu
6. Determinarea unor analogii între proprietăţile coeficienţi reali. Ecuaţii bipătrate.
operaţiilor cu numere reale sau complexe scrise  Numere complexe sub forma trigonometrică
în forme variate şi utilizarea acestora în (coordonate polare în plan) , înmulţirea numerelor
rezolvarea unor ecuaţii. complexe şi interpretare geometrică, ridicarea la
putere (formula lui Moivre).
 Rădăcinile de ordinul n ale unui număr complex.
Ecuaţii binome.
Funcţii şi ecuaţii
1. Trasarea prin puncte a graficelor unor funcţii.  Funcţia putere cu exponent natural
2. Prelucrarea informaţiilor ilustrate prin graficul f: R→D, f(x)=xn şi n ≥ 2
unei funcţii în scopul deducerii unor proprietăţi  Funcţia radical f: D→R, f(x)= n x , n ≥ 2, unde
ale acesteia (monotonie, semn, bijectivitate, D=[0, ∞) pentru n par şi D= R pentru n impar.
inversabilitate, continuitate, convexitate).  Funcţia exponenţială f: R→ (0;∞), f(x)=ax, a є
3. Utilizarea de proprietăţi ale funcţiilor în (0;∞), a≠1 şi funcţia logaritmică f: (0;∞) →R, f(x)
trasarea graficelor şi rezolvarea de ecuaţii. =logax, a є (0;∞), a≠1, creştere exponenţială, creştere
4. Exprimarea în limbaj matematic a unor situaţii logaritmică.
concrete şi reprezentarea prin grafice a unor  Funcţii trigonometrice directe şi inverse.
funcţii care descriu situaţii practice.  Injectivitate, surjectivitate, bijectivitate; funcţii
5. Interpretarea, pe baza lecturii grafice, a inversabile: definiţie, proprietăţi grafice, condiţia
proprietăţilor algebrice ale funcţiilor. necesară şi suficientă ca o funcţie să fie inversabilă.
6. Utilizarea echivalenţei dintre bijectivitate şi  Rezolvări de ecuaţii folosind proprietăţile funcţiilor:
inversabilitate în trasarea unor grafice şi în 1. Ecuaţii iraţionale ce conţin radicali de ordinul 2 sau
rezolvarea unor ecuaţii algebrice şi 3;
trigonometrice. 2. Ecuaţii exponenţiale, ecuaţii logaritmice
3. Ecuaţii trigonometrice: sin(x)=a, cos(x)=a, a є
[-1;1], tg(x)=a, ctg(x)=a, a є R, sin f(x)=
sin g(x), cos f(x)=cos g(x), tg f(x)=tg g(x),
ctg f(x)= ctg g(x), a sin (x) +b cos (x)=c, unde
a,b,c, nu sunt simultan nule.
Notă: Pentru toate tipurile de funcţii se vor studia:
intersecţia cu axele de coordonate, ecuaţia f(x)=0,
reprezentarea grafică prin puncte, simetrie, lectura grafică
a proprietăţilor algebrice ale funcţiilor: monotonie,

Matematică – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 9

 bijectivitate, inversabilitate, semn, concavitate/convexitate.
Competenţe specifice Conţinuturi

Metode de numărare
1. Diferenţierea problemelor în funcţie de  Mulţimi finite ordonate. Numărul funcţiilor f:
numărul de soluţii admise A→B unde A şi B sunt mulţimi finite.
2. Identificarea tipului de formulă de numărare  Permutări
adecvată unei situaţii –problemă date - numărul de mulţimi ordonate cu n elemente
3. Utilizarea unor formule combinatoriale în care se obţin prin ordonarea unei mulţimi finite
raţionamente de tip inductiv cu n elemente;
4. Exprimarea, în moduri variate, a - numărul funcţiilor bijective f: A→B unde A şi
caracteristicilor unor probleme în scopul B sunt mulţimi finite.
simplificării modului de numărare  Aranjamente
5. Interpretarea unor situaţii problemă cu - numărul submulţimilor ordonate cu câte m
conţinut practic cu ajutorul funcţiilor şi a elemente fiecare, m≤n care se pot forma cu
elementelor de combinatorică. cele n elemente ale unei mulţimi finite;
6. Alegerea strategiilor de rezolvare a unor - numărul funcţiilor injective f: A→B unde A şi
situaţii practice în scopul optimizării B sunt mulţimi finite.
rezultatelor.  Combinări - numărul submulţimilor cu câte k
elemente, unde 0 ≤k ≤ n ale unei mulţimi finite cu n
elemente. Proprietăţi: formula combinărilor
complementare, numărul tuturor submulţimilor
unei mulţimi cu n elemente.
 Binomul lui Newton.

Matematici financiare
1. Recunoaşterea unor date de tip probabilistic  Elemente de calcul financiar : procente, dobânzi, TVA.
sau statistic în situaţii concrete.  Culegerea, clasificarea şi prelucrarea datelor
2. Interpretarea primară a datelor statistice sau statistice: date statistice, reprezentarea grafică a
probabilistice cu ajutorul calculului financiar, a datelor statistice.
graficelor şi diagramelor.  Interpretarea datelor statistice prin parametri de
3. Utilizarea unor algoritmi specifici calculului poziţie: medii, dispersia, abateri de la medie.
financiar, statisticii sau probabilităţilor pentru  Evenimente aleatoare egal probabile, operaţii cu
analiza de caz. evenimente, probabilitatea unui eveniment compus
4. Transpunerea în limbaj matematic prin din evenimente egal probabile.
mijloace statistice sau probabilistice a unor  Variabile aleatoare. Probabilităţi condiţionate.
probleme practice. Dependenţa şi independenţa evenimentelor, scheme
5. Analiza şi interpretarea unor situaţii practice clasice de probabilitate: schema lui Poisson şi
cu ajutorul conceptelor statistice sau schema lui Bernoulli.
probabilistice.
6. Corelarea datelor statistice sau probabilistice în Notă: Aplicaţiile vor fi din domeniul financiar: profit,
scopul predicţiei comportării unui sistem prin preţ de cost al unui produs, amortizări de
analogie cu modul de comportare în situaţii investiţii, tipuri de credite, metode de finanţare,
studiate. buget personal, buget familial.

Matematică – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 10

 Competenţe specifice Conţinuturi

1. Descrierea unor configuraţii geometrice analitic Geometrie

sau utilizând vectori.  Reper cartezian în plan, coordonate carteziene în
2. Descrierea analitică, sintetică sau vectorială a plan, distanţa dintre două puncte în plan.
relaţiilor de paralelism şi perpendicularitate.  Coordonatele unui vector în plan, coordonatele
3. Utilizarea informaţiilor oferite de o configuraţie sumei vectoriale, coordonatele produsului dintre
geometrică pentru deducerea unor proprietăţi ale un vector şi un număr real.
acesteia şi calcul de distanţe şi arii.  Ecuaţii ale dreptei în plan determinate de un
4. Exprimarea analitică, sintetică sau vectorială a punct şi de o direcţie dată şi ale dreptei
caracteristicilor matematice ale unei configuraţii determinate de două puncte distincte, calcule de
geometrice. distanţe şi arii.
5. Interpretarea perpendicularităţii în relaţie cu  Condiţii de paralelism, condiţii de perpendicularitate
paralelismul şi minimul distanţei. a două drepte din plan, calcule de distanţe şi arii..
6. Modelarea unor configuraţii geometrice
analitic, sintetic sau vectorial.

SUGESTII METODOLOGICE

Reconsiderarea finalităţilor şi a conţinuturilor învăţământului determinată de nevoia de adaptare a

curriculumului naţional la schimbările intervenite în structura învăţământului preuniversitar: pe de o
parte, prelungirea duratei învăţământului obligatoriu la 10 clase, iar pe de altă parte, apartenenţa
claselor a IX-a şi a X-a la învăţământul liceal sau la învăţământul profesional – şcoala de arte şi meserii
– este însoţită de reevaluarea şi înnoirea metodelor folosite în practica instructiv-educativă. Acestea
vizează următoarele aspecte:

 aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale

elevilor, pe exersarea potenţialului psihofizic al acestora, pe transformarea elevului în
coparticipant la propria instruire şi educaţie;
 folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele
cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete;
 accentuarea caracterului formativ al metodelor de instruire utilizate în activitatea de predare-
învăţare, acestea asumându-şi o intervenţie mai activă şi mai eficientă în cultivarea
potenţialului individual, în dezvoltarea capacităţilor de a opera cu informaţiile asimilate, de a
aplica şi evalua cunoştinţele dobândite, de a investiga ipoteze şi de a căuta soluţii adecvate de
rezolvare a problemelor sau a situaţiilor-problemă;
 îmbinare şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului
(documentarea după diverse surse de informaţie, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea
programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe etc.) cu activităţile ce
solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei etc.;
 însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea
spre autoinstruire, spre învăţare continuă.

Matematică – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 11

 Acest curriculum are drept obiectiv crearea condiţiilor favorabile fiecărui elev de a-şi forma şi
dezvolta competenţele într-un ritm individual, de a-şi transfera cunoştinţele acumulate dintr-o zonă de
studiu în alta. Pentru aceasta, este util ca profesorul să-şi orienteze demersul didactic spre realizarea
următoarelor tipuri de activităţi:

 formularea de sarcini de prelucrare variată a informaţiilor, în scopul formării competenţelor

vizate de programele şcolare;
 alternarea prezentării conţinuturilor, cu moduri variate de antrenare a gândirii;
 solicitarea de frecvente corelaţii intra şi interdisciplinare;
 punerea elevului în situaţia ca el însuşi să formuleze sarcini de lucru adecvate;
 obţinerea de soluţii sau interpretări variate pentru aceeaşi unitate informaţională;
 susţinerea comunicării elev-manual prin analiza pe text, transpunerea simbolică a unor
conţinuturi, interpretarea acestora;
 formularea de sarcini rezolvabile prin activitatea în grup;
 organizarea unor activităţi de învăţare permiţând desfăşurarea sarcinilor de lucru în ritmuri
diferite;
 sugerarea unui algoritm al învăţării, prin ordonarea sarcinilor.

Cadrele didactice îşi pot alege metodele şi tehnicile de predare şi îşi pot adapta practicile
pedagogice în funcţie de ritmul de învăţare şi de particularităţile elevilor.

Prezentul curriculum îşi propune ca să formeze competenţe, valori şi atitudini prin demersuri
didactice care să indice explicit apropierea conţinuturilor învăţării de practica învăţării eficiente. Pe
parcursul ciclului liceal inferior este util ca, în practica pedagogică, profesorul să aibă în vedere a
următoarele aspecte ale învăţării pentru formarea fiecăreia dintre competenţele generale ale disciplinei:

1. Identificarea unor date şi relaţii matematice şi corelarea lor în funcţie de contextul în care au
fost definite.
Exemple de activităţi de învăţare:
 analiza datelor unei probleme pentru verificarea noncontradicţiei, suficienţei, redundanţei şi
eliminarea datelor neesenţiale;
 interpretarea parametrilor unei probleme ca o parte a ipotezei acesteia;
 utilizarea formulelor standardizate în înţelegerea ipotezei;
 exprimarea prin simboluri specifice a relaţiilor matematice dintr-o problemă;
 analiza secvenţelor logice în etapele de rezolvare a unei probleme;
 exprimarea rezultatelor rezolvării unei probleme în limbaj matematic;
 recunoaşterea şi identificarea datelor unei probleme prin raportare la sisteme de comparare
standard.

Matematică – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 12

2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural, contextual cuprinse în enunţuri
matematice.
Exemple de activităţi de învăţare:
 compararea, observarea unor asemănări şi deosebiri, clasificarea noţiunilor matematice
studiate după unul sau mai multe criterii explicite sau implicite, luate simultan sau separat;
 folosirea regulilor de generare logică a reperelor sau a formulelor invariante în analiza de
probleme;
 utilizarea schemelor logice şi a diagramelor logice de lucru în rezolvarea de probleme.
 formarea obişnuinţei de a verifica dacă o problemă este sau nu determinată;
 folosirea unor criterii de comparare şi clasificare pentru descoperirea unor proprietăţi, reguli etc.
3. Utilizarea algoritmilor şi a conceptelor matematice pentru caracterizarea locală sau globală a
unei situaţii concrete.
Exemple de activităţi de învăţare:
 cunoaşterea şi utilizarea unor reprezentări variate ale noţiunilor matematice studiate;
 folosirea particularizării, a generalizării, a inducţiei sau analogiei pentru alcătuirea sau
rezolvarea de probleme noi, pornind de la o proprietate sau problemă dată;
 construirea şi interpretarea unor diagrame, tabele, scheme grafice ilustrând situaţii cotidiene;
 exprimarea în termeni logici, cu ajutorul invarianţilor specifici, a unei rezolvări de probleme;
 utilizarea unor repere standard sau a unor formule standard în rezolvarea de probleme.
4. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei situaţii concrete şi a
algoritmilor de prelucrare a acestora.
Exemple de activităţi de învăţare:
 intuirea algoritmului după care este construită o succesiune dată, exprimată verbal sau
simbolic şi verificarea pe cazuri particulare a regulilor descoperite;
 formarea obişnuinţei de a recurge la diverse tipuri de reprezentări pentru clasificarea,
rezumarea şi prezentarea concluziilor unor experimente;
 folosirea unor reprezentări variate pentru anticiparea unor rezultate sau evenimente;
 intuirea ideii de dependenţă funcţională;
 utilizarea metodelor standard în aplicaţii în diverse domenii;
 redactarea unor demonstraţii utilizând terminologia adecvată şi făcând apel la propoziţii
matematice studiate.
5. Analiza şi interpretarea caracteristicilor matematice ale unei situaţii-problemă.
Exemple de activităţi de învăţare:
 identificarea şi descrierea cu ajutorul unor modele matematice, a unor relaţii sau situaţii multiple;
 imaginarea şi folosirea creativă a unor reprezentări variate pentru depăşirea unor dificultăţi;
 exprimarea prin metode specifice a unor clase de probleme; formarea obişnuinţei de a căuta
toate soluţiile sau de a stabili unicitatea soluţiilor; analiza rezultatelor;
 identificarea şi formularea a cât mai multor consecinţe posibile ce decurg dintr-un set de ipoteze;
 verificarea validităţii unor afirmaţii, pe cazuri particulare sau prin construirea unor exemple
si contraexemple;
 folosirea unor sisteme de referinţă diferite pentru abordarea din perspective diferite ale unei
noţiuni matematice.

Matematică – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 13

6. Modelarea matematică a unor contexte problematice variate, prin integrarea cunoştinţelor din
diferite domenii.
Exemple de activităţi de învăţare:
 analiza rezolvării unei probleme din punctul de vedere al corectitudinii, al simplităţii, al
clarităţii şi al semnificaţiei rezultatelor;
 reformularea unei probleme echivalente sau înrudite;
 rezolvarea de probleme şi situaţii-problemă;
 folosirea unor reprezentări variate ca punct de plecare pentru intuirea, ilustrarea, clarificarea
sau justificarea unor idei, algoritmi, metode, căi de rezolvare etc.;
 transferul şi extrapolarea soluţiilor unor probleme pentru rezolvarea altora;
 folosirea unor idei, reguli sau metode matematice în abordarea unor probleme practice sau
pentru structurarea unor situaţii diverse;
 expunerea de metode standard sau nonstandard ce permit modelarea matematică a unor situaţii;
 analiza capacităţii metodelor de a se adapta unor situaţii concrete;
 utilizarea rezultatelor şi a metodelor pentru crearea de strategii de lucru.

Toate acestea sugestii de activităţi de învăţare indică explicit apropierea conţinuturilor învăţării
de practica învăţării eficiente. În demersul didactic, centrul acţiunii devine elevul şi nu predarea
noţiunilor matematice ca atare. Accentul trece de la “ce” să se înveţe, la “în ce scop” şi “cu ce
rezultate”. Evaluarea se face în termeni calitativi; capătă semnificaţie dimensiuni ale cunoştinţelor
dobândite, cum ar fi: esenţialitate, profunzime, funcţionalitate, durabilitate, orientare axiologică,
stabilitate, mobilitate, diversificare, amplificare treptată.

Matematică – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 14

 Anexa 2 la ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3252/ 13.02.2006

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM

PROGRAME ŞCOLARE PENTRU CICLUL SUPERIOR AL LICEULUI

MATEMATICĂ

CLASA A XI-A1

Aprobat prin ordinul ministrului

Nr. 3252/ 13.02.2006

Bucureşti, 2006

1
Se aplică şi la clasa a XII-a – filiera tehnologică, ruta progresivă de calificare prin şcoala de arte şi meserii + anul
de completare.
 MATEMATICĂ - PROGRAMA 1

Filiera teoretică, profil real, specializarea matematică-informatică: 4 ore / săpt. (TC + CD)
Filiera vocaţională, profil militar MApN, specializarea matematică-informatică: 4 ore / săpt. (CD)

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil sportiv 2
 NOTĂ DE PREZENTARE

În noua structură a învăţământului obligatoriu, nivelul ridicat de complexitate al finalităţilor este

determinat de necesitatea asigurării deopotrivă a educaţiei de bază pentru toţi cetăţenii – prin dezvoltarea
echilibrată a tuturor competenţelor cheie şi prin formarea pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi – şi a
iniţierii în trasee de formare specializate.
Studiul matematicii în ciclul superior al liceului urmăreşte: să contribuie la formarea şi dezvoltarea
capacităţii elevilor de a reflecta asupra lumii şi oferă individului cunoştinţele necesare pentru a acţiona
asupra acesteia, în funcţie de propriile nevoi şi dorinţe; să formuleze şi să rezolve probleme pe baza
relaţionării cunoştinţelor din diferite domenii; să înzestreze absolventul de liceu cu un set de competenţe,
valori şi atitudini, pentru a favoriza o integrare o integrare profesională optimă.
În elaborarea programei au fost avute în vedere schimbările intervenite în structura învăţământului
preuniversitar şi modificarea structurii liceului prin noile planuri-cadru de învăţământ Astfel, planurile-
cadru pentru clasele a XI-a şi a XII-a, ciclul superior al liceului, păstrează structura celor din ciclul
inferior al liceului şi sunt structurate pe trei componente: trunchi comun (TC); curriculum diferenţiat
(CD); curriculum la decizia şcolii (CDŞ) – la filierele teoretică şi vocaţională, respectiv curriculum de
dezvoltare locală (CDL) – la filiera tehnologică.
Curriculumul de Matematică propune organizarea activităţii didactice pe baza corelării domeniilor
de studiu, precum şi utilizarea în practică, în contexte variate, a competenţelor dobândite prin învăţare. În
mod concret, s-a urmărit:
 esenţializarea conţinuturilor în scopul accentuării laturii formative;
 compatibilizarea cunoştinţelor cu vârsta elevului şi cu experienţa anterioară a acestuia;
 continuitatea, coerenţa intradisciplinară; realizarea legăturilor interdisciplinare prin crearea de
modele matematice ale unor fenomene abordate în cadrul altor discipline; prezentarea
conţinuturilor într-o formă accesibilă, în scopul de a stimula motivaţia pentru studiul
matematicii;
 asigurarea unei continuităţi la nivelul experienţei didactice acumulate în predarea matematicii în
sistemul nostru de învăţământ.
Programele şcolare de Matematică pentru ciclul superior al liceului sunt structurate pe formarea de
competenţe. Înţelese ca ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare,
competenţele permit identificarea şi rezolvarea unor probleme specifice domeniilor de studiu, în contexte
variate. Acest tip de proiectare curriculară îşi propune: focalizarea pe achiziţiile finale ale învăţării,
accentuarea dimensiunii acţionale în formarea personalităţii elevului, corelarea cu aşteptările societăţii.
Programa şcolară de Matematică pentru specializarea matematică-informatică din cadrul filierelor
teoretică (profil real) şi vocaţională (profil militar MApN) este structurată pe un ansamblu de şase
competenţe generale, creând cadrul pentru individualizarea predării-învăţării disciplinei, în funcţie de
filierele, profilurile şi specializările cărora li se adresează, şi urmărind asigurarea unui echilibru între
formarea competenţelor generale de cunoaştere şi nevoia de a opera cu concepte matematice în contexte
proprii specializării, în scopul orientării către finalităţile liceului.
Prezentul document prezintă în mod unitar atât competenţele specifice şi conţinuturile vizate
pentru trunchi comun, cât şi pe cele pentru curriculum diferenţiat.

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil sportiv 3
 Programa este construită astfel încât să nu îngrădească libertatea profesorului în proiectarea
activităţilor didactice. Astfel, în condiţiile realizării competenţelor generale şi specifice şi în condiţiile
parcurgerii integrale a conţinuturilor obligatorii, profesorul poate:

 să schimbe ordinea parcurgerii elementelor de conţinut;

 să grupeze în diverse moduri elementele de conţinut în unităţi de învăţare, cu respectarea
logicii interne de dezvoltare a conceptelor matematice;
 să aleagă sau să organizeze activităţi de învăţare adecvate condiţiilor concrete din clasă.

Programa şcolară de Matematică are următoarele componente:

 competenţe generale;
 valori şi atitudini;
 competenţe specifice şi conţinuturi asociate acestora;
 sugestii metodologice.

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil sportiv 4
 COMPETENŢE GENERALE

1. Folosirea terminologiei specifice matematicii în contexte variate de

aplicare
2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural sau
contextual cuprinse în enunţuri matematice
3. Utilizarea algoritmilor şi a conceptelor matematice în rezolvarea de
probleme
4. Exprimarea şi redactarea coerentă în limbaj formal sau în limbaj
cotidian, a rezolvării sau a strategiilor de rezolvare a unei probleme
5. Analiza de situaţii-problemă în scopul descoperirii de strategii pentru
optimizarea soluţiilor
6. Generalizarea unor proprietăţi prin modificarea contextului iniţial de
definire a problemei sau prin generalizarea algoritmilor

VALORI ŞI ATITUDINI

Curriculumul şcolar pentru Matematică are în vedere formarea la elevi a

următoarelor valori şi atitudini:
 manifestarea curiozităţii şi a imaginaţiei în crearea şi rezolvarea de probleme
 manifestarea tenacităţii, a perseverenţei şi a capacităţii de concentrare
 dezvoltarea unei gândiri deschise, creative şi a unui spirit de obiectivitate şi
imparţialitate
 dezvoltarea independenţei în gândire şi acţiune
 manifestarea iniţiativei şi a disponibilităţii de a aborda sarcini variate
 dezvoltarea simţului estetic şi critic, a capacităţii de a aprecia rigoarea, ordinea
şi eleganţa în arhitectura rezolvării unei probleme sau a construirii unei teorii
 formarea obişnuinţei de a recurge la concepte şi metode matematice în
abordarea unor situaţii cotidiene sau pentru rezolvarea unor probleme practice
 formarea motivaţiei pentru studierea matematicii ca domeniu relevant pentru
viaţa socială şi profesională.

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil sportiv 5
 COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

Competenţe specifice Conţinuturi

Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare
1. Identificarea unor situaţii practice Permutări
concrete, care necesită asocierea unui  Noţiunea de permutare, operaţii, proprietăţi.
tabel de date cu reprezentarea  Inversiuni, semnul unei permutări.
matriceală a unui proces specific Matrice
domeniului economic sau tehnic  Tabel de tip matricial. Matrice, mulţimi de matrice.
2. Asocierea unui tabel de date cu  Operaţii cu matrice: adunarea, înmulţirea, înmulţirea unei
reprezentarea matriceală a unui matrice cu scalar, proprietăţi.
proces Determinanţi
3. Aplicarea algoritmilor de calcul în  Determinant de ordin n, proprietăţi.
situaţii practice  Aplicaţii: ecuaţia unei drepte determinate de două puncte
4. Rezolvarea unor ecuaţii şi sisteme distincte, aria unui triunghi şi coliniaritatea a trei puncte în
utilizând algoritmi specifici plan.
5. Stabilirea unor condiţii de existenţă Sisteme de ecuaţii liniare
şi/sau compatibilitate a unor sisteme  Matrice inversabile din Mn(C), n ≤ 4.
şi identificarea unor metode adecvate  Ecuaţii matriceale.
de rezolvare a acestora  Sisteme liniare cu cel mult 4 necunoscute, sisteme de tip
6. Optimizarea rezolvării unor probleme Cramer, rangul unei matrice.
sau situaţii-problemă prin alegerea  Studiul compatibilităţii şi rezolvarea sistemelor:
unor strategii şi metode adecvate (de proprietatea Kroneker-Capelli, proprietatea Rouche,
tip metoda Gauss.
algebric, vectorial, analitic, sintetic)
Elemente de analiză matematică
Limite de funcţii
1. Caracterizarea unor şiruri şi funcţii  Noţiuni elementare despre mulţimi de puncte pe dreapta
utilizând reprezentarea geometrică a reală: intervale, mărginire vecinătăţi, dreapta încheiată,
unor cazuri particulare simbolurile + ∞ şi -∞.
2. Interpretarea unor proprietăţi ale  Funcţii reale de variabilă reală : funcţia polinomială,
şirurilor şi ale altor funcţii cu funcţia raţională, funcţia putere, funcţia radical, funcţia
ajutorul reprezentărilor grafice. logaritm, funcţia exponenţială, funcţii trigonometrice
3. Aplicarea unor algoritmi specifici directe şi inverse.
calculului diferenţial în rezolvarea  Limita unui şir utilizând vecinătăţi, proprietăţi.
unor probleme şi modelarea unor  Şiruri convergente: intuitiv, comportarea valorilor unei
procese funcţii cu grafic continuu când argumentul se apropie de o
4. Exprimarea cu ajutorul noţiunilor de valoare dată, şiruri convergente: exemple semnificative:
limită, continuitate, derivabilitate, (an)n, (na)n , ((1+1/n)n )n (fără demonstraţie), operaţii cu
monotonie, a unor proprietăţi şiruri convergente, convergenţa şirurilor utilizând
cantitative şi calitative ale unei proprietatea Weierstrass. Numărul e; limita şirului
funcţii ((1+un)1/un )n; u n→0.
5. Studierea unor funcţii din punct de  Limite de funcţii: interpretarea grafică a limitei unei
vedere cantitativ şi calitativ utilizând funcţii într-un punct utilizând vecinătăţi, calculul limitelor
diverse procedee: majorări, minorări laterale.
pe un interval dat, proprietăţile  Calculul limitelor pentru funcţiile studiate; cazuri
algebrice şi de ordine ale mulţimii exceptate la calculul limitelor de funcţii : 0/0, ∞/∞, ∞-∞,
numerelor reale în studiul calitativ 0.∞, 1∞,∞0, 00.
local, utilizarea reprezentării grafice  Asimptotele graficului funcţiilor studiate: asimptote
a unei funcţii pentru verificarea unor verticale, oblice.
Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil sportiv 6
 rezultate şi pentru identificarea unor
proprietăţi

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil sportiv 7
 Competenţe specifice Conţinuturi
Explorarea unor proprietăţi cu caracter Continuitate
local şi/ sau global ale unor funcţii  Interpretarea grafică a continuităţii unei funcţii, studiul
utilizând continuitatea, derivabilitatea continuităţii în puncte de pe dreapta reală pentru
sau reprezentarea grafică funcţiile studiate, operaţii cu funcţii continue.
 Semnul unei funcţii continue pe un interval de numere
reale, proprietatea lui Darboux, studiul existenţei soluţiilor
unor ecuaţii în R.
Derivabilitate
 Tangenta la o curbă, derivata unei funcţii într-un punct,
funcţii derivabile, operaţii cu funcţii care admit derivată,
calculul derivatelor de ordin I şi al II-lea pentru funcţiile
studiate.
 Funcţii derivabile pe un interval: puncte de extrem ale
unei funcţii, teorema lui Fermat, teorema Rolle, teorema
Lagrange şi interpretarea lor geometrică, consecinţe ale
teoremei lui Lagrange: derivata unei funcţii într-un punct.
 Regulile lui l’Hospital.
 Rolul derivatei I în studiul funcţiilor: puncte de extrem,
monotonia funcţiilor.
 Rolul derivatei a II-a în studiul funcţiilor: concavitate,
convexitate, puncte de inflexiune.
Reprezentarea grafică a funcţiilor
 Rezolvarea grafică a ecuaţiilor, utilizarea reprezentării
grafice a funcţiilor în determinarea numărului de
soluţii ale unei ecuaţii.
 Reprezentarea grafică a funcţiilor.
 Reprezentarea grafică a conicelor (cerc, elipsă, hiperbolă,
parabolă).
NOTE:
 În introducerea noţiunilor de limită a unui şir într-un punct şi
de şir convergent nu se vor introduce definiţiile cu ε şi nici
teorema de convergenţă cu ε.
 Se utilizează exprimarea „ proprietatea lui....” , „regula lui…”,
pentru a sublinia faptul că se face referire la un rezultat
matematic utilizat în aplicaţii, dar a cărui demonstraţie este în
afara programei.

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil sportiv 8
 SUGESTII METODOLOGICE

Reconsiderarea finalităţilor şi a conţinuturilor învăţământului determinată de nevoia de adaptare a

curriculumului naţional la schimbările intervenite în structura învăţământului preuniversitar: pe de o
parte, prelungirea duratei învăţământului obligatoriu la 10 clase, iar pe de altă parte, apartenenţa claselor a
IX-a şi a X-a la învăţământul liceal sau la învăţământul profesional – şcoala de arte şi meserii – este
însoţită de reevaluarea şi înnoirea metodelor folosite în practica instructiv-educativă. Acestea vizează
următoarele aspecte:
 aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor,
pe exersarea potenţialului psihofizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la
propria instruire şi educaţie;
 folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii,
prin recurgere la modele concrete;
 accentuarea caracterului formativ al metodelor de instruire utilizate în activitatea de predare-învăţare,
acestea asumându-şi o intervenţie mai activă şi mai eficientă în cultivarea potenţialului individual,
în dezvoltarea capacităţilor de a opera cu informaţiile asimilate, de a aplica şi evalua cunoştinţele
dobândite, de a investiga ipoteze şi de a căuta soluţii adecvate de rezolvare a problemelor sau a
situaţiilor-problemă;
 îmbinare şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului
(documentarea după diverse surse de informaţie, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea
programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe etc.) cu activităţile ce solicită
efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei etc.;
 însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre
autoinstruire, spre învăţare continuă.

Acest curriculum are drept obiectiv crearea condiţiilor favorabile fiecărui elev de a-şi forma şi dezvolta
competenţele într-un ritm individual, de a-şi transfera cunoştinţele acumulate dintr-o zonă de studiu în
alta. Pentru aceasta, este util ca profesorul să-şi orienteze demersul didactic spre realizarea următoarelor
tipuri de activităţi:
 formularea de sarcini de prelucrare variată a informaţiilor, în scopul formării competenţelor
vizate de programa şcolară;
 alternarea prezentării conţinuturilor, cu moduri variate de antrenare a gândirii;
 solicitarea de frecvente corelaţii intra- şi interdisciplinare;
 punerea elevului în situaţia ca el însuşi să formuleze sarcini de lucru adecvate;
 obţinerea de soluţii sau interpretări variate pentru aceeaşi unitate informaţională;
 susţinerea comunicării elev-manual – prin analiza pe text –, transpunerea simbolică a unor
conţinuturi, interpretarea acestora;
 formularea de sarcini rezolvabile prin activitatea în grup;
 organizarea unor activităţi de învăţare permiţând desfăşurarea sarcinilor de lucru în ritmuri diferite;
 sugerarea unui algoritm al învăţării, prin ordonarea sarcinilor.
Cadrele didactice îşi pot alege metodele şi tehnicile de predare şi îşi pot adapta practicile pedagogice în
funcţie de ritmul de învăţare şi de particularităţile elevilor.
Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil sportiv 9
Prezentul curriculum îşi propune ca să formeze competenţe, valori şi atitudini prin demersuri didactice
care să indice explicit apropierea conţinuturilor învăţării de practica învăţării eficiente. Pe parcursul
ciclului liceal superior este util ca, în practica pedagogică, profesorul să aibă în vedere următoarele
aspecte ale învăţării pentru formarea fiecăreia dintre competenţele generale ale disciplinei:

1. Folosirea terminologiei specifice matematicii în contexte variate de aplicare

Exemple de activităţi de învăţare:
 analiza datelor unei probleme pentru verificarea noncontradicţiei, suficienţei, redundanţei şi
eliminarea datelor neesenţiale;
 interpretarea parametrilor unei probleme ca o parte a ipotezei acesteia;
 utilizarea formulelor standardizate în înţelegerea ipotezei;
 exprimarea prin simboluri specifice a relaţiilor matematice dintr-o problemă;
 analiza secvenţelor logice în etapele de rezolvare a unei probleme;
 exprimarea rezultatelor rezolvării unei probleme în limbaj matematic;
 recunoaşterea şi identificarea datelor unei probleme prin raportare la sisteme de comparare standard.

2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural sau contextual cuprinse în enunţuri matematice
Exemple de activităţi de învăţare:
 compararea, observarea unor asemănări şi deosebiri, clasificarea noţiunilor matematice studiate,
după unul sau mai multe criterii explicite sau implicite, luate simultan sau separat;
 folosirea regulilor de generare logică a reperelor sau a formulelor invariante în analiza de
probleme;
 utilizarea schemelor logice şi a diagramelor logice de lucru în rezolvarea de probleme;
 formarea obişnuinţei de a verifica dacă o problemă este sau nu determinată;
 folosirea unor criterii de comparare şi clasificare pentru descoperirea unor proprietăţi sau reguli.

3. Utilizarea algoritmilor şi a conceptelor matematice în rezolvarea de probleme

Exemple de activităţi de învăţare:
 cunoaşterea şi utilizarea unor reprezentări variate ale noţiunilor matematice studiate;
 construirea şi interpretarea unor diagrame, tabele, scheme grafice ilustrând situaţii cotidiene;
 folosirea unor reprezentări variate ca punct de plecare pentru intuirea, ilustrarea, clarificarea sau
justificarea unor idei, algoritmi, metode, căi de rezolvare etc.;
 exprimarea în termeni logici, cu ajutorul invarianţilor specifici, a unei rezolvări de probleme;
 utilizarea unor repere standard sau a unor formule standard în rezolvarea de probleme.

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil sportiv 10
 4 Exprimarea şi redactarea coerentă în limbaj formal sau în limbaj cotidian, a rezolvării sau a
strategiilor de rezolvare a unei probleme
Exemple de activităţi de învăţare:
 formarea obişnuinţei de a recurge la diverse tipuri de reprezentări pentru clasificarea, rezumarea
şi prezentarea concluziilor unor experimente;
 folosirea unor reprezentări variate pentru anticiparea unor rezultate sau evenimente;
 intuirea ideii de dependenţă funcţională;
 utilizarea metodelor standard în aplicaţii în diverse domenii;
 redactarea unor demonstraţii utilizând terminologia adecvată şi făcând apel la propoziţii
matematice studiate.
5. Analiza de situaţii-problemă în scopul descoperirii de strategii pentru optimizarea soluţiilor
Exemple de activităţi de învăţare:
 identificarea şi descrierea cu ajutorul unor modele matematice, a unor relaţii sau situaţii multiple;
 imaginarea şi folosirea creativă a unor reprezentări variate pentru depăşirea unor dificultăţi;
 exprimarea prin metode specifice a unor clase de probleme; formarea obişnuinţei de a căuta toate
soluţiile, de a stabili unicitatea soluţiilorsau de a analiza rezultatele;
 identificarea şi formularea a cât mai multor consecinţe posibile ce decurg dintr-un set de ipoteze;
 verificarea validităţii unor afirmaţii, pe cazuri particulare sau prin construirea unor exemple si
contraexemple;
 folosirea unor sisteme de referinţă diferite pentru abordarea din perspective diferite ale unei
noţiuni matematice.
6. Generalizarea unor proprietăţi prin modificarea contextului iniţial de definire a problemei sau
prin generalizarea algoritmilor
Exemple de activităţi de învăţare:
 analiza rezolvării unei probleme din punctul de vedere al corectitudinii, al simplităţii, al clarităţii
şi al semnificaţiei rezultatelor;
 reformularea unei probleme echivalente sau înrudite;
 rezolvarea de probleme şi situaţii-problemă;
 folosirea particularizării, a generalizării, a inducţiei sau analogiei pentru alcătuirea sau rezolvarea
de probleme noi, pornind de la o proprietate sau de la o problemă dată;
 expunerea de metode standard sau nonstandard ce permit modelarea matematică a unei situaţii-
problemă;
 transferul şi extrapolarea soluţiilor unor probleme pentru rezolvarea altora;
 folosirea unor idei, reguli sau metode matematice în abordarea unor probleme practice sau pentru
structurarea unor situaţii diverse;
 expunerea de metode standard sau nonstandard ce permit modelarea matematică a unor situaţii;
 analiza capacităţii metodelor de a se adapta unor situaţii concrete;
 utilizarea rezultatelor şi a metodelor pentru crearea de strategii de lucru.
Toate acestea sugestii de activităţi de învăţare indică explicit apropierea conţinuturilor învăţării
de practica învăţării eficiente. În demersul didactic, centrul acţiunii devine elevul şi nu predarea noţiunilor
matematice ca atare. Accentul trece de la “ce” să se înveţe, la “în ce scop” şi “cu ce rezultate”. Evaluarea
se face în termeni calitativi; capătă semnificaţie dimensiuni ale cunoştinţelor dobândite, cum ar fi:
esenţialitate, profunzime, funcţionalitate, durabilitate, orientare axiologică, stabilitate, mobilitate,
diversificare, amplificare treptată.
Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil sportiv 11
 Programa şcolară a fost aprobată prin ordinul ministrului nr. 3252/ 13.02.2006 (Anexa 2)

MATEMATICĂ - PROGRAMA 2
Filiera teoretică, profil real, specializarea ştiinţe ale naturii: 3 ore / săpt. (TC + CD)
Filiera tehnologică, toate calificările profesionale: 3 ore / săpt. (TC)

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil sportiv 12
 NOTĂ DE PREZENTARE

În noua structură a învăţământului preuniversitar, nivelul ridicat de complexitate al finalităţilor

este determinat de necesitatea asigurării deopotrivă a educaţiei de bază pentru toţi cetăţenii – prin
dezvoltarea echilibrată a tuturor competenţelor cheie şi prin formarea pentru învăţarea pe parcursul
întregii vieţi – şi a iniţierii în trasee de formare specializate.
Studiul matematicii în ciclul superior al liceului urmăreşte: să contribuie la formarea şi dezvoltarea
capacităţii elevilor de a reflecta asupra lumii şi oferă individului cunoştinţele necesare pentru a acţiona
asupra acesteia, în funcţie de propriile nevoi şi dorinţe; să formuleze şi să rezolve probleme pe baza
relaţionării cunoştinţelor din diferite domenii; să înzestreze absolventul de liceu cu un set de competenţe,
valori şi atitudini, pentru a favoriza o integrare o integrare profesională optimă.
În elaborarea programei au fost avute în vedere schimbările intervenite în structura învăţământului
preuniversitar şi modificarea structurii liceului prin noile planuri-cadru de învăţământ Astfel, planurile-
cadru pentru clasele a XI-a şi a XII-a, ciclul superior al liceului, păstrează structura celor din ciclul
inferior al liceului şi sunt structurate pe trei componente: trunchi comun (TC); curriculum diferenţiat
(CD); curriculum la decizia şcolii (CDŞ) – la filierele teoretică şi vocaţională, respectiv curriculum de
dezvoltare locală (CDL) – la filiera tehnologică.
Curriculumul de Matematică propune organizarea activităţii didactice pe baza corelării domeniilor
de studiu, precum şi utilizarea în practică în contexte variate a competenţelor dobândite prin învăţare. În
mod concret, s-a urmărit:
 esenţializarea conţinuturilor în scopul accentuării laturii formative;
 compatibilizarea cunoştinţelor cu vârsta elevului şi cu experienţa anterioară a acestuia;
 continuitatea şi coerenţa intradisciplinară;
 realizarea legăturilor interdisciplinare prin crearea de modele matematice ale unor
fenomene abordate în cadrul altor discipline;
 prezentarea conţinuturilor într-o formă accesibilă, cu scopul de a stimula motivaţia pentru
studiul matematicii;
 asigurarea unei continuităţi la nivelul experienţei didactice acumulate în predarea
matematicii în sistemul nostru de învăţământ.
Prin aplicarea programei şcolare de Matematică se urmăreşte formarea de competenţe înţelese ca
ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare. Dobândirea acestor competenţe
permite identificarea şi rezolvarea unor probleme specifice domeniilor de studiu, în contexte variate.
Acest tip de proiectare curriculară îşi propune focalizarea demersului didactic pe achiziţiile finale ale
învăţării, accentuarea dimensiunii acţionale a învăţării în formarea personalităţii elevului şi corelarea
finalităţilor învăţării cu aşteptările societăţii.
Programa de Matematică este structurată pe un ansamblu de şase competenţe generale şi
individualizează învăţarea pentru filierele, profilurile şi specializările cărora li se adresează. Programa
urmăreşte asigurarea unui echilibru între formarea competenţelor generale de cunoaştere şi nevoia de a
opera cu concepte matematice în contexte proprii profilului şi specializării în scopul orientării către
finalităţile liceului.

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil sportiv 13
 Prezentul document prezintă în mod unitar competenţele specifice şi conţinuturile vizate pentru
trunchi comun, precum şi pe cele pentru curriculum diferenţiat.
Programa este construită astfel încât să nu îngrădească libertatea profesorului în proiectarea
activităţilor didactice. Astfel, în condiţiile realizării competenţelor generale şi specifice, în condiţiile
parcurgerii integrale a conţinuturilor obligatorii, profesorul poate:

 să schimbe ordinea parcurgerii elementelor de conţinut;

 să grupeze în diverse moduri elementele de conţinut în unităţi de învăţare, cu respectarea
logicii interne de dezvoltare a conceptelor matematice;
 să aleagă sau să organizeze activităţi de învăţare adecvate condiţiilor concrete din clasă.

Programa şcolară de Matematică are următoarele componente:

- competenţe generale;
- valori şi atitudini;
- competenţe specifice şi conţinuturi asociate acestora;
- sugestii metodologice.

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil sportiv 14
 COMPETENŢE GENERALE

1. Identificarea unor date şi relaţii matematice şi corelarea lor în funcţie

de contextul în care au fost definite
2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural sau
contextual cuprinse în enunţuri matematice
3. Utilizarea algoritmilor şi a conceptelor matematice pentru
caracterizarea locală sau globală a unei situaţii concrete
4. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale
unei situaţii concrete şi a algoritmilor de prelucrare a acestora
5. Analiza şi interpretarea caracteristicilor matematice ale unei situaţii
problemă în scopul găsirii de strategii pentru optimizarea soluţiilor
6. Modelarea matematică a unor contexte problematice, prin integrarea
cunoştinţelor din diferite domenii

VALORI ŞI ATITUDINI

Curriculumul şcolar pentru disciplina Matematică are în vedere formarea la elevi a

următoarelor valori şi atitudini:

 manifestarea curiozităţii şi a imaginaţiei în crearea şi rezolvarea de probleme

 manifestarea tenacităţii, a perseverenţei şi a capacităţii de concentrare
 dezvoltarea unei gândiri deschise, creative şi a unui spirit de obiectivitate şi
imparţialitate
 dezvoltarea independenţei în gândire şi acţiune
 manifestarea iniţiativei şi a disponibilităţii de a aborda sarcini variate
 dezvoltarea simţului estetic şi critic, a capacităţii de a aprecia rigoarea, ordinea şi
eleganţa în arhitectura rezolvării unei probleme sau a construirii unei teorii
 formarea obişnuinţei de a recurge la concepte şi metode matematice în abordarea
unor situaţii cotidiene sau pentru rezolvarea unor probleme practice
 formarea motivaţiei pentru studierea matematicii ca domeniu relevant pentru viaţa
socială şi profesională.

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil sportiv 15
 COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
Competenţe specifice Conţinuturi
1. Identificarea unor situaţii practice Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare Matrice
concrete, care necesită asocierea unui  Tabel de tip matriceal. Matrice, mulţimi de matrice
tabel de date cu reprezentarea matriceală  Operaţii cu matrice: adunarea, înmulţirea, înmulţirea unei
a unui proces specific domeniului matrice cu un scalar, proprietăţi.
economic sau tehnic Determinanţi
2. Asocierea unui tabel de date cu  Determinantul unei matrice pătratice de ordin cel mult
reprezentarea matricială a unui proces 3, proprietăţi.
3. Aplicarea algoritmilor de calcul cu  Aplicaţii: ecuaţia unei drepte determinate de două puncte
matrice în situaţii practice distincte, aria unui triunghi şi coliniaritatea a trei puncte
4. Rezolvarea unor sisteme utilizând în plan.
algoritmi specifici Sisteme de ecuaţii liniare
5. Stabilirea unor condiţii de existenţă şi/sau  Matrice inversabile din Mn (C), n=2,3 .
compatibilitate a unor sisteme şi  Ecuaţii matriceale.
identificarea unor metode adecvate de  Sisteme liniare cu cel mult 3 necunoscute; forma
rezolvare a acestora matriceală a unui sistem liniar.
6. Optimizarea rezolvării unor probleme sau  Metode de rezolvare a sistemelor liniare: metoda
situaţii-problemă prin alegerea unor Cramer, metoda Gauss.
strategii şi metode adecvate (de tip algebric,
vectorial, analitic, sintetic)
Elemente de analiză matematică
1. Caracterizarea unor funcţii utilizând
Limite de funcţii
reprezentarea geometrică a unor  Noţiuni elementare despre mulţimi de puncte pe dreapta
cazuri particulare reală: intervale, mărginire, vecinătăţi, dreapta încheiată,
2. Interpretarea unor proprietăţi ale funcţii simbolurile +∞ şi -∞.
cu ajutorul reprezentărilor grafice  Limite de funcţii: interpretarea grafică a limitei într-un punct
3. Aplicarea unor algoritmi specifici utilizând vecinătăţi, limite laterale pentru: funcţia de gradul
calculului diferenţial în rezolvarea unor I, funcţia de gradul al II-lea, funcţia logaritmică,
probleme exponenţială, funcţia putere (n=2, 3), funcţia radical (n=
4. Exprimarea cu ajutorul noţiunilor de 2, 3), funcţia raport de două funcţii cu grad cel mult 2.
 Calculul limitelor pentru funcţia de gradul I, funcţia de
limită, continuitate, derivabilitate,
gradul al II-lea, funcţia logaritmică, exponenţială, funcţia
monotonie, a unor proprietăţi
putere (n = 2, 3), funcţia radical (n = 2, 3), funcţia raport
cantitative şi calitative ale unei funcţii
de două funcţii cu grad cel mult 2, cazuri exceptate la
5. Utilizarea reprezentării grafice a unei calculul limitelor de funcţii: 0/0, ∞/∞, 0.∞
funcţii pentru verificarea unor rezultate  Asimptotele graficului funcţiilor studiate: verticale,
şi pentru identificarea unor proprietăţi orizontale şi oblice.
6. Determinarea unor optimuri situaţionaleFuncţii continue
prin aplicarea calculului diferenţial în  Interpretarea grafică a continuităţii unei funcţii,
probleme practice operaţii cu funcţii continue.
 Semnul unei funcţii continue pe un interval de numere
reale utilizând consecinţa proprietăţii lui Darboux.
Funcţii derivabile
 Tangenta la o curbă. Derivata unei funcţii într-un punct,
funcţii derivabile.
 Operaţii cu funcţii care admit derivată, calculul
derivatelor de ordin I şi II pentru funcţiile studiate.
 Regulile lui l’Hospital pentru cazurile: 0/0, ∞/∞.
Studiul funcţiilor cu ajutorul derivatelor
 Rolul derivatelor de ordinul I şi al II-lea în studiul
funcţiilor: monotonie, puncte de extrem, concavitate,
convexitate.
 Reprezentarea grafică a funcţiilor.
NOTĂ:
 În introducerea noţiunilor de limită a unui şir într-un punct nu se
va introduce definiţia cu ε .
Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil sportiv 16
  Se utilizează exprimarea “ proprietatea lui.. “ , “regula lui…”,
pentru a sublinia faptul că se face referire la un rezultat
Competenţe specifice Conţinuturi
matematic utilizat în aplicaţii, dar a cărui demonstraţie este în
afara programei.
SUGESTII METODOLOGICE

Reconsiderarea finalităţilor şi a conţinuturilor învăţământului determinată de nevoia de adaptare a

curriculumului naţional la schimbările intervenite în structura învăţământului preuniversitar (pe de o
parte, prelungirea duratei învăţământului obligatoriu la 10 clase, iar pe de altă parte, apartenenţa claselor a
IX-a şi a X-a la ciclul inferior al învăţământul liceal sau la şcoala de arte şi meserii) este însoţită de
reevaluarea şi înnoirea metodelor folosite în practica instructiv-educativă şi vizează următoarele aspecte:
 aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor,
pe exersarea potenţialului psihofizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la
propria instruire şi educaţie;
 folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii,
prin recurgere la modele concrete;
 accentuarea caracterului formativ al metodelor de instruire utilizate în activitatea de predare-învăţare,
acestea asumându-şi o intervenţie mai activă şi mai eficientă în cultivarea potenţialului individual,
în dezvoltarea capacităţilor de a opera cu informaţiile asimilate, de a aplica şi evalua cunoştinţele
dobândite, de a investiga ipoteze şi de a căuta soluţii adecvate de rezolvare a problemelor sau a
situaţiilor-problemă;
 îmbinare şi alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea
după diverse surse de informaţie, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată,
experimentul şi lucrul individual, tehnica activităţii cu fişe etc.) cu activităţile ce solicită efortul
colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor în grup, asaltului de idei etc.;
 însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre
autoinstruire, spre învăţare continuă.
Acest curriculum are drept obiectiv crearea condiţiilor favorabile fiecărui elev de a-şi forma şi
dezvolta competenţele într-un ritm individual, de a-şi transfera cunoştinţele acumulate dintr-o zonă de
studiu în alta. Pentru realizarea acestui obiectiv este util ca profesorul să-şi orienteze demersul didactic
spre realizarea următoarelor tipuri de activităţi:
 formularea de sarcini de prelucrare variată a informaţiilor, în scopul formării competenţelor
vizate de programele şcolare;
 alternarea prezentării conţinuturilor, cu moduri variate de antrenare a gândirii;
 solicitarea de frecvente corelaţii intra şi interdisciplinare;
 punerea elevului în situaţia ca el însuşi să formuleze sarcini de lucru adecvate;
 obţinerea de soluţii sau interpretări variate pentru aceeaşi unitate informaţională;
 susţinerea comunicării elev-manual prin analiza pe text, transpunerea simbolică a unor
conţinuturi, interpretarea acestora;
Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil sportiv 17
Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil sportiv 18
  formularea de sarcini rezolvabile prin activitatea în grup;
 organizarea unor activităţi de învăţare permiţând desfăşurarea sarcinilor de lucru în ritmuri diferite;
 sugerarea unui algoritm al învăţării, prin ordonarea sarcinilor.
Prezentul curriculum îşi propune să formeze competenţe, valori şi atitudini prin demersuri didactice
care să indice explicit apropierea conţinuturilor învăţării de practica învăţării eficiente. Cadrele didactice
îşi pot alege metodele şi tehnicile de predare şi îşi pot adapta practicile pedagogice în funcţie de ritmul de
învăţare şi de particularităţile elevilor. Pe parcursul ciclului liceal superior este util ca, în practica
pedagogică, profesorul să aibă în vedere următoarele aspecte ale învăţării pentru formarea fiecăreia dintre
competenţele generale ale disciplinei.
1. Identificarea unor date şi relaţii matematice şi corelarea lor în funcţie de contextul în care au fost definite
Exemple de activităţi de învăţare:
 analiza datelor unei probleme pentru verificarea noncontradicţiei, suficienţei, redundanţei şi
eliminarea datelor neesenţiale;
 interpretarea parametrilor unei probleme ca o parte a ipotezei acesteia;
 utilizarea formulelor standardizate în înţelegerea ipotezei;
 exprimarea prin simboluri specifice a relaţiilor matematice dintr-o problemă;
 analiza secvenţelor logice în etapele de rezolvare a unei probleme;
 exprimarea rezultatelor rezolvării unei probleme în limbaj matematic;
 recunoaşterea şi identificarea datelor unei probleme prin raportare la sisteme de comparare
standard.
2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural sau contextual cuprinse în enunţuri matematice
Exemple de activităţi de învăţare:
 compararea, observarea unor asemănări şi deosebiri, clasificarea noţiunilor matematice studiate
după unul sau mai multe criterii explicite sau implicite, luate simultan sau separat;
 folosirea regulilor de generare logică a reperelor sau a formulelor invariante în analiza de
probleme;
 utilizarea schemelor logice şi a diagramelor logice de lucru în rezolvarea de probleme.
 formarea obişnuinţei de a verifica dacă o problemă este sau nu determinată;
 folosirea unor criterii de comparare şi clasificare pentru descoperirea unor proprietăţi sau reguli.
3. Utilizarea algoritmilor şi a conceptelor matematice pentru caracterizarea locală sau globală a unei
situaţii concrete
Exemple de activităţi de învăţare:
 cunoaşterea şi utilizarea unor reprezentări variate ale noţiunilor matematice studiate;
 folosirea particularizării, a generalizării, a inducţiei sau analogiei pentru alcătuirea sau rezolvarea
de probleme noi, pornind de la o proprietate sau problemă dată;
 construirea şi interpretarea unor diagrame, tabele, scheme grafice ilustrând situaţii cotidiene;

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil sportiv 19
  exprimarea în termeni logici, cu ajutorul invarianţilor specifici, a unei rezolvări de probleme;
 utilizarea unor repere standard sau a unor formule standard în rezolvarea de probleme.
4. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei situaţii concrete şi a
algoritmilor de prelucrare a acestora
Exemple de activităţi de învăţare:
 intuirea algoritmului după care este construită o succesiune dată, exprimată verbal sau simbolic şi
verificarea pe cazuri particulare a regulilor descoperite;
 formarea obişnuinţei de a recurge la diverse tipuri de reprezentări pentru clasificarea, rezumarea şi
prezentarea concluziilor unor experimente;
 folosirea unor reprezentări variate pentru anticiparea unor rezultate sau evenimente;
 intuirea ideii de dependenţă funcţională;
 utilizarea metodelor standard în aplicaţii în diverse domenii;
 redactarea unor demonstraţii utilizând terminologia adecvată şi făcând apel la propoziţii matematice
studiate.
5. Analiza şi interpretarea caracteristicilor matematice ale unei situaţii problemă în scopul găsirii de
strategii pentru optimizarea soluţiilor
Exemple de activităţi de învăţare:
 identificarea şi descrierea cu ajutorul unor modele matematice, a unor relaţii sau situaţii multiple;
 imaginarea şi folosirea creativă a unor reprezentări variate pentru depăşirea unor dificultăţi;
 exprimarea prin metode specifice a unor clase de probleme; formarea obişnuinţei de a căuta toate
soluţiile, de a stabili unicitatea soluţiilor sau de a analiza rezultatele;
 identificarea şi formularea a cât mai multor consecinţe posibile ce decurg dintr-un set de ipoteze;
 verificarea validităţii unor afirmaţii, pe cazuri particulare sau prin construirea unor exemple şi
contraexemple;
 folosirea unor sisteme de referinţă diferite pentru abordarea din perspective diferite ale unei noţiuni
matematice.
6. Modelarea matematică a unor contexte problematice, prin integrarea cunoştinţelor din diferite domenii
Exemple de activităţi de învăţare:
 analiza rezolvării unei probleme din punctul de vedere al corectitudinii, al simplităţii, al clarităţii şi
al semnificaţiei rezultatelor;
 reformularea unei probleme echivalente sau înrudite;
 rezolvarea de probleme şi situaţii-problemă;
 folosirea unor reprezentări variate ca punct de plecare pentru intuirea, ilustrarea, clarificarea sau
justificarea unor idei, algoritmi, metode, căi de rezolvare etc.;
 transferul şi extrapolarea soluţiilor unor probleme pentru rezolvarea altora;
 folosirea unor idei, reguli sau metode matematice în abordarea unor probleme practice sau pentru
structurarea unor situaţii diverse;

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil sportiv 20
  expunerea de metode standard sau nonstandard ce permit modelarea matematică a unor situaţii;
 analiza capacităţii metodelor de a se adapta unor situaţii concrete;
 utilizarea rezultatelor şi a metodelor pentru crearea de strategii de lucru.
Toate acestea sugestii de activităţi de învăţare indică explicit apropierea conţinuturilor învăţării de practica
învăţării eficiente. În demersul didactic, centrul acţiunii devine elevul şi nu predarea noţiunilor
matematice ca atare. Accentul trece de la “ce” să se înveţe, la “în ce scop” şi “cu ce rezultate”. Evaluarea
se face în termeni calitativi; capătă semnificaţie dimensiuni ale cunoştinţelor dobândite, cum ar fi:
esenţialitate, profunzime, funcţionalitate, durabilitate, orientare axiologică, stabilitate, mobilitate,
diversificare, amplificare treptată.

Programa şcolară a fost aprobată prin ordinul ministrului nr. 3252/ 13.02.2006 (Anexa 2)

MATEMATICĂ - PROGRAMA 3

Filiera vocaţională, profil artistic

Specializările Arhitectură, Arte ambientale, Design: 2 ore/săpt. (CD)

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil sportiv 21
 NOTĂ DE PREZENTARE

În noua structură a învăţământului preuniversitar, nivelul ridicat de complexitate al finalităţilor

este determinat de necesitatea asigurării deopotrivă a educaţiei de bază pentru toţi cetăţenii – prin
dezvoltarea echilibrată a tuturor competenţelor cheie şi prin formarea pentru învăţarea pe parcursul
întregii vieţi – şi a iniţierii în trasee de formare specializate.

Studiul matematicii în ciclul superior al liceului urmăreşte: să contribuie la formarea şi dezvoltarea

capacităţii elevilor de a reflecta asupra lumii şi oferă individului cunoştinţele necesare pentru a acţiona
asupra acesteia, în funcţie de propriile nevoi şi dorinţe; să formuleze şi să rezolve probleme pe baza
relaţionării cunoştinţelor din diferite domenii; să înzestreze absolventul de liceu cu un set de competenţe,
valori şi atitudini, pentru a favoriza o integrare o integrare profesională optimă.
În elaborarea programei au fost avute în vedere schimbările intervenite în structura învăţământului
preuniversitar şi modificarea structurii liceului prin noile planuri-cadru de învăţământ Astfel, planurile-
cadru pentru clasele a XI-a şi a XII-a, ciclul superior al liceului, păstrează structura celor din ciclul
inferior al liceului şi sunt structurate pe trei componente: trunchi comun (TC); curriculum diferenţiat
(CD); curriculum la decizia şcolii (CDŞ) – la filierele teoretică şi vocaţională, respectiv curriculum de
dezvoltare locală (CDL) – la filiera tehnologică.
Curriculumul de matematică propune organizarea activităţii didactice pe baza corelării domeniilor
de studiu, precum şi utilizarea în practică în contexte variate a competenţelor dobândite prin învăţare. În
mod concret, s-a urmărit:

 esenţializarea conţinuturilor în scopul accentuării laturii formative;

 compatibilizarea cunoştinţelor cu vârsta elevului şi cu experienţa anterioară a acestuia;
 continuitatea şi coerenţa intradisciplinară;
 realizarea legăturilor interdisciplinare prin crearea de modele matematice ale unor
fenomene abordate în cadrul altor discipline;
 prezentarea conţinuturilor într-o formă accesibilă, cu scopul de a stimula motivaţia pentru
studiul matematicii;
 asigurarea unei continuităţi la nivelul experienţei didactice acumulate în predarea
matematicii în sistemul nostru de învăţământ.
Prin aplicarea programei şcolare de Matematică se urmăreşte formarea de competenţe înţelese ca
ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare. Aceste competenţe permit
identificarea şi rezolvarea unor probleme specifice domeniilor de studiu, în contexte variate.
Curriculumul centrat pe competenţe induce o proiectare curriculară care are în vedere focalizarea pe
achiziţiile finale ale învăţării, accentuarea dimensiunii acţionale a învăţării în formarea personalităţii
elevului şi corelarea finalităţilor cu aşteptările societăţii.

Programa şcolară de Matematică urmăreşte asigurarea unui echilibru între formarea competenţelor
generale de cunoaştere şi nevoia de a opera cu concepte matematice în contexte proprii filierei de
formare, profilului şi specializării în scopul orientării învăţării către finalităţile liceului. Programa este
structurată pe un ansamblu de cinci competenţe generale şi individualizează învăţarea pentru filiera
vocaţională, profilul artistic cu specializările Arhitectură, Arte ambientale, Design – cărora li se adresează.

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil sportiv 22
 Programa este construită astfel încât să nu îngrădească libertatea profesorului în proiectarea
activităţilor didactice. Astfel, în condiţiile realizării competenţelor generale şi specifice, în condiţiile
parcurgerii integrale a conţinuturilor obligatorii, profesorul poate:

 să schimbe ordinea parcurgerii elementelor de conţinut;

 să grupeze în diverse moduri elementele de conţinut în unităţi de învăţare, cu respectarea
logicii interne de dezvoltare a conceptelor matematice;
 să aleagă sau să organizeze activităţi de învăţare adecvate condiţiilor concrete din clasă.

Programa de Matematică pentru curriculum diferenţiat are următoarele componente:

- competenţe generale;
- valori şi atitudini;
- competenţe specifice;
- conţinuturile corelate cu competenţe specifice;
- sugestii metodologice.

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil sportiv 23
 COMPETENŢE GENERALE

7. Identificarea relaţiilor între noţiunile matematice studiate

8. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural sau contextual
cuprinse în enunţuri matematice
9. Utilizarea algoritmilor pentru caracterizarea locală sau globală a unei
situaţii concrete
[Link] caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei
situaţii concrete
[Link] de situaţii-problemă în scopul descoperirii de strategii pentru
optimizarea soluţiilor.

VALORI ŞI ATITUDINI

Curriculumul şcolar pentru disciplina Matematică are în vedere formarea la elevi a

următoarelor valori şi atitudini:
 manifestarea curiozităţii şi a imaginaţiei în crearea şi rezolvarea de probleme
 manifestarea tenacităţii, a perseverenţei şi a capacităţii de concentrare
 dezvoltarea unei gândiri deschise, creative şi a unui spirit de obiectivitate şi
imparţialitate
 dezvoltarea independenţei în gândire şi acţiune
 manifestarea iniţiativei şi a disponibilităţii de a aborda sarcini variate
 dezvoltarea simţului estetic şi critic, a capacităţii de a aprecia rigoarea, ordinea şi
eleganţa în arhitectura rezolvării unei probleme sau a construirii unei teorii
 formarea obişnuinţei de a recurge la concepte şi metode matematice în abordarea
unor situaţii cotidiene sau pentru rezolvarea unor probleme practice
 formarea motivaţiei pentru studierea matematicii ca domeniu relevant pentru viaţa
socială şi profesională.

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil sportiv 24
 COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

Competenţe specifice Conţinuturi

Elemente de geometrie descriptiva Proiecţia
1. Identificarea reprezentărilor bazate pe ortogonală
tipuri de proiecţie diferite  Sisteme de proiecţie, proprietăţi geometrice ale

2. Reprezentarea figurilor geometrice, a proiecţiilor.

corpurilor şi a locurilor particulare ale  Proiectarea punctului pe trei plane de proiecţie (epura
unui element geometric (urmă, punctului), proiecţia punctului pe cele trei plane de
intersecţie) în cele trei plane de proiecţie proiecţie.
 Dreapta, proiecţia dreptei pe cele trei plane.
3. Utilizarea proprietăţilor geometrice ale  Determinarea mărimii unui segment de dreaptă
figurilor plane şi ale corpurilor în scopul utilizând mărimea proiecţiilor sale.
determinării proprietăţilor proiecţiilor  Poziţii particulare ale dreptei faţă de planele de
4. Utilizarea în desen a convenţiilor proiecţie, poziţii relative a două drepte, proiecţia
grafice şi literale unghiurilor plane.
5. Utilizarea metodelor grafice şi a  Reprezentarea planului, urmele planului.
construcţiilor geometrice uzuale pentru  Puncte şi drepte conţinute în plan.
rezolvarea problemelor de geometrie  Poziţii particulare ale planelor faţă de planele de
descriptivă proiecţie, poziţii relative a două plane.
 Poziţii relative ale dreptei faţă de plan.
 Metode grafice: rabaterea pe un plan, rotaţia,
«metoda punct cu punct» şi construcţii geometrice
uzuale.
Reprezentarea corpurilor în plane de proiecţie
 Reprezentarea poliedrelor în plane de proiecţie, punct
curent pe suprafaţa unui poliedru, secţiuni cu plane
proiectate în poliedre.
 Reprezentarea suprafeţelor curbe în plane de proiecţie,
punct curent pe suprafeţe curbe, secţiuni cu plane
proiectate prin suprafeţe curbe.
1. Identificarea tipurilor de Trasarea umbrelor
surse
luminoase şi a elementelor umbrelor  Umbra elementelor geometrice: reprezentarea

2. Reprezentarea grafică a umbrelor punctului în cele opt cuadraturi, intersecţia între o

figurilor şi corpurilor geometrice dreaptă şi un plan.
 Umbra corpurilor geometrice.
3. Utilizarea proprietăţilor geometrice ale Elemente de proiecţie cotată
figurilor plane şi ale corpurilor în  Determinarea muchiilor de intersecţie a acoperişurilor
trasarea umbrelor şi a intersecţiilor cu feţe paralele.
4. Utilizarea în desen a convenţiilor
grafice şi literale specifice geometriei
descriptive
5. Utilizarea metodelor adecvate pentru
trasarea umbrelor şi construcţia unui
acoperiş

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil sportiv 25
 Competenţe specifice Conţinuturi
Elemente de analiză matematică
1. Caracterizarea unor mulţimi sau a unor Limite de funcţii
funcţii utilizând reprezentarea  Noţiuni elementare despre mulţimi de puncte pe
geometrică a unor cazuri particulare dreapta reală: intervale, mărginire, vecinătăţi, dreapta
2. Utilizarea regulilor de calcul cu limite şi încheiată, simbolurile + ∞ şi -∞.
derivate în contexte variate  Limite de funcţii: interpretarea grafică a limitei într-un
punct utilizând vecinătăţi, limite laterale pentru: funcţia
3. Exprimarea în limbajul analizei de gradul I, funcţia de gradul al II-lea, funcţia
matematice a unor proprietăţi cantitative logaritmică, exponenţială, funcţia putere (n = 2, 3),
şi calitative ale unei funcţii funcţia radical (n = 2, 3), funcţia raport de două
4. Utilizarea lecturii grafice în aprecierea funcţii cu grad cel mult 2.
continuităţii şi derivabilităţii unei funcţii  Calculul limitelor pentru: funcţia de gradul I, funcţia de
5. Interpretarea proprietăţilor unei funcţii gradul al II-lea, funcţia logaritmică, funcţia
prin analiza reprezentării grafice exponenţială, funcţia putere (n = 2, 3), funcţia radical
(n = 2, 3), funcţia raport de două funcţii cu grad cel
mult 2, cazuri exceptate la calculul limitelor de funcţii
(0/0, ∞/∞, 0.∞)
 Asimptotele graficului funcţiilor studiate: verticale,
orizontale şi oblice.
Funcţii continue
 Interpretarea grafică a continuităţii unei funcţii,
operaţii cu funcţii continue.
 Semnul unei funcţii continue pe un interval de numere
reale.
Funcţii derivabile
 Tangenta la o curbă. Derivata unei funcţii într-un
punct, funcţii derivabile.
 Operaţii cu funcţii care admit derivată, calculul
derivatei de ordin ul I pentru funcţia de gradul I,
funcţia de gradul al II-lea, funcţia logaritmică,
exponenţială, funcţia putere (n = 2, 3), funcţia radical
(n = 2, 3), funcţia raport de două funcţii cu grad cel
mult 2.
Studiul funcţiilor cu ajutorul derivatelor
 Rolul derivatei de ordinul I în studiul funcţiilor:
monotonie, puncte de extrem.
 Reprezentarea grafică a funcţiilor studiate.

NOTĂ:
 În introducerea noţiunii de limită a unui şir nu se va
introduce definiţia cu ε .

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil sportiv 26
 SUGESTII METODOLOGICE
Reconsiderarea finalităţilor şi a conţinuturilor învăţământului determinată de nevoia de adaptare a
curriculumului naţional la schimbările intervenite în structura învăţământului preuniversitar (pe de o
parte, prelungirea duratei învăţământului obligatoriu la 10 clase, iar pe de altă parte, apartenenţa claselor a
IX-a şi a X-a la ciclul inferior al învăţământul liceal sau la şcoala de arte şi meserii) este însoţită de
reevaluarea şi înnoirea metodelor folosite în practica instructiv-educativă şi vizează următoarele aspecte:
 aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale
elevilor, pe exersarea potenţialului psihofizic al acestora, pe transformarea elevului în
coparticipant la propria instruire şi educaţie;
 folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii,
prin recurgere la modele concrete;
 accentuarea caracterului formativ al metodelor de instruire utilizate în activitatea de predare-
învăţare, acestea asumându-şi o intervenţie mai activă şi mai eficientă în cultivarea
potenţialului individual, în dezvoltarea capacităţilor de a opera cu informaţiile asimilate, de a
aplica şi evalua cunoştinţele dobândite, de a investiga ipoteze şi de a căuta soluţii adecvate de
rezolvare a problemelor sau a situaţiilor-problemă;
 îmbinare şi alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului
(documentarea după diverse surse de informaţie, observaţia proprie, exerciţiul personal,
instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica activităţii cu fişe etc.) cu
activităţile care solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor în grup,
asaltului de idei etc.;
 însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea
spre autoinstruire, spre învăţare continuă.
Actualul curriculum are drept obiectiv crearea condiţiilor favorabile fiecărui elev de a-şi forma şi dezvolta
competenţele într-un ritm individual, de a-şi transfera cunoştinţele acumulate dintr-o zonă de studiu în
alta. Cadrele didactice îşi pot alege metodele şi tehnicile de predare, îşi pot adapta practicile pedagogice
în funcţie de ritmul de învăţare şi de particularităţile elevilor, demersul didactic fiind orientat spre
realizarea următoarelor tipuri de activităţi:
 formularea de sarcini de prelucrare variată a informaţiilor, în scopul formării competenţelor
vizate de programele şcolare;
 alternarea prezentării conţinuturilor, cu moduri variate de antrenare a gândirii;
 solicitarea de frecvente corelaţii intra şi interdisciplinare;
 punerea elevului în situaţia ca el însuşi să formuleze sarcini de lucru adecvate;
 obţinerea de soluţii sau interpretări variate pentru aceeaşi unitate informaţională;
 susţinerea comunicării elev-manual prin analiza pe text, transpunerea simbolică a unor
conţinuturi, interpretarea acestora;
 formularea de sarcini rezolvabile prin activitatea în grup;
 organizarea unor activităţi de învăţare permiţând desfăşurarea sarcinilor de lucru în ritmuri diferite;
 sugerarea unui algoritm al învăţării, prin ordonarea sarcinilor.

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil sportiv 27
Prezentul curriculum îşi propune să formeze competenţe, valori şi atitudini prin demersuri didactice
care să indice explicit apropierea conţinuturilor învăţării de practica învăţării eficiente. Pe
parcursul ciclului liceal superior este util ca, în practica pedagogică, profesorul să aibă în vedere
următoarele aspecte ale învăţării pentru formarea fiecăreia dintre competenţele generale ale
disciplinei:
1. Identificarea relaţiilor între noţiunile matematice studiate
Exemple de activităţi de învăţare:
 analiza datelor unei probleme pentru verificarea noncontradicţiei, suficienţei, redundanţei şi
eliminarea datelor neesenţiale;
 interpretarea parametrilor unei probleme ca o parte a ipotezei acesteia;
 utilizarea formulelor standardizate în înţelegerea ipotezei;
 exprimarea prin simboluri specifice a relaţiilor matematice dintr-o problemă;
 analiza secvenţelor logice în etapele de rezolvare a unei probleme;
 exprimarea rezultatelor rezolvării unei probleme în limbaj matematic;
 recunoaşterea şi identificarea datelor unei probleme prin raportare la sisteme de comparare standard.
2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural, contextual cuprinse în enunţuri matematice
Exemple de activităţi de învăţare:
 compararea, observarea unor asemănări şi deosebiri, clasificarea noţiunilor matematice studiate
după unul sau mai multe criterii explicite sau implicite, luate simultan sau separat;
 folosirea regulilor de generare logică a reperelor sau a formulelor invariante în analiza de probleme;
 formarea obişnuinţei de a verifica dacă o problemă este sau nu determinată;
 folosirea unor criterii de comparare şi clasificare pentru descoperirea unor proprietăţi sau reguli.
3. Utilizarea algoritmilor pentru caracterizarea locală sau globală a unei situaţii concrete
Exemple de activităţi de învăţare:
 cunoaşterea şi utilizarea unor reprezentări variate ale noţiunilor matematice studiate;
 folosirea particularizării, a generalizării sau a analogiei pentru alcătuirea sau pentru rezolvarea de
probleme noi, pornind de la o proprietate sau problemă dată;
 construirea şi interpretarea unor desene, scheme grafice ilustrând situaţii cotidiene;
 exprimarea în termeni logici, cu ajutorul invarianţilor specifici, a unei rezolvări de probleme;
 utilizarea unor repere standard sau a unor formule standard în rezolvarea de probleme.
4. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei situaţii concrete
Exemple de activităţi de învăţare:
 formarea obişnuinţei de a recurge la diverse tipuri de reprezentări pentru clasificarea, rezumarea
şi prezentarea concluziilor în analiza unor situaţii problemă;
 folosirea unor reprezentări variate pentru anticiparea unor rezultate sau evenimente;
 intuirea ideii de dependenţă funcţională;
 utilizarea metodelor standard în aplicaţii în diverse domenii;
 redactarea soluţiilor utilizând terminologia adecvată şi făcând apel la propoziţii matematice studiate.
Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil sportiv 28
 5. Analiza de situaţii-problemă în scopul descoperirii de strategii pentru optimizarea soluţiilor
Exemple de activităţi de învăţare:
 identificarea şi descrierea cu ajutorul unor modele matematice, a unor relaţii sau situaţii multiple;
 imaginarea şi folosirea creativă a unor reprezentări variate pentru depăşirea unor dificultăţi;
 exprimarea prin metode specifice a unor clase de probleme; formarea obişnuinţei de a căuta toate
soluţiile sau de a stabili unicitatea soluţiilor; analiza rezultatelor;
 identificarea şi formularea a cât mai multor consecinţe posibile ce decurg dintr-un set de ipoteze;
 folosirea unor sisteme de referinţă diferite pentru abordarea din perspective diferite ale unei
noţiuni matematice;
 analiza rezolvării unei probleme din punctul de vedere al corectitudinii, al simplităţii, al clarităţii
şi al semnificaţiei rezultatelor;
 reformularea unei probleme echivalente sau înrudite; rezolvarea de probleme şi situaţii-problemă;
 folosirea unor reprezentări variate ca punct de plecare pentru intuirea, ilustrarea, clarificarea sau
justificarea unor idei, algoritmi, metode, căi de rezolvare etc.;
 folosirea unor idei, reguli sau metode matematice în abordarea unor probleme practice sau pentru
structurarea unor situaţii diverse;
 analiza capacităţii metodelor de a se adapta unor situaţii concrete;
 utilizarea rezultatelor şi a metodelor pentru crearea de strategii de lucru.

Toate acestea sugestii de activităţi de învăţare indică explicit apropierea conţinuturilor învăţării de practica
învăţării eficiente. În demersul didactic, centrul acţiunii devine elevul şi nu predarea noţiunilor
matematice ca atare. Accentul se mută de la “ce” să se înveţe, la “în ce scop” şi “cu ce rezultate”.
Evaluarea se face în termeni calitativi; capătă semnificaţie dimensiuni ale cunoştinţelor dobândite, cum ar
fi: esenţialitate, profunzime, funcţionalitate, durabilitate, orientare axiologică, stabilitate, mobilitate,
diversificare, amplificare treptată.

Programa şcolară a fost aprobată prin ordinul ministrului nr. 3252/ 13.02.2006 (Anexa 2)

MATEMATICĂ – PROGRAMA 4

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera vocaţională, profil pedagogic şi profil sportiv 29
 Filiera vocaţională, profil pedagogic, toate specializările: 1 oră/săptămână (TC)
Filiera vocaţională, profil sportiv, toate specializările: 1 oră/săptămână (TC)

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil umanist, specializarea ştiinţe 30
sociale; filiera vocaţională, profil militar M.A.I., specializarea ştiinţe sociale; filiera vocaţională, profil
teologic
 NOTĂ DE PREZENTARE

În noua structură a învăţământului preuniversitar, nivelul ridicat de complexitate al finalităţilor

este determinat de necesitatea asigurării deopotrivă a educaţiei de bază pentru toţi cetăţenii – prin
dezvoltarea echilibrată a tuturor competenţelor cheie şi prin formarea pentru învăţarea pe parcursul
întregii vieţi – şi a iniţierii în trasee de formare specializate.

Studiul matematicii în ciclul superior al liceului urmăreşte: să contribuie la formarea şi dezvoltarea

capacităţii elevilor de a reflecta asupra lumii şi oferă individului cunoştinţele necesare pentru a acţiona
asupra acesteia, în funcţie de propriile nevoi şi dorinţe; să formuleze şi să rezolve probleme pe baza
relaţionării cunoştinţelor din diferite domenii; să înzestreze absolventul de liceu cu un set de competenţe,
valori şi atitudini, pentru a favoriza o integrare o integrare profesională optimă.
În elaborarea programei au fost avute în vedere schimbările intervenite în structura învăţământului
preuniversitar şi modificarea structurii liceului prin noile planuri-cadru de învăţământ Astfel, planurile-
cadru pentru clasele a XI-a şi a XII-a, ciclul superior al liceului, păstrează structura celor din ciclul
inferior al liceului şi sunt structurate pe trei componente: trunchi comun (TC); curriculum diferenţiat
(CD); curriculum la decizia şcolii (CDŞ) – la filierele teoretică şi vocaţională, respectiv curriculum de
dezvoltare locală (CDL) – la filiera tehnologică.
Curriculumul de Matematică propune organizarea activităţii didactice pe baza corelării domeniilor
de studiu, precum şi utilizarea în practică în contexte variate a competenţelor dobândite prin învăţare. În
mod concret, s-a urmărit:

 esenţializarea conţinuturilor în scopul accentuării laturii formative;

 compatibilizarea cunoştinţelor cu vârsta elevului şi cu experienţa anterioară a acestuia;
 continuitatea şi coerenţa intradisciplinară;
 realizarea legăturilor interdisciplinare prin crearea de modele matematice ale unor
fenomene abordate în cadrul altor discipline;
 prezentarea conţinuturilor într-o formă accesibilă, cu scopul de a stimula motivaţia pentru
studiul matematicii;
 asigurarea unei continuităţi la nivelul experienţei didactice acumulate în predarea
matematicii în sistemul nostru de învăţământ.

Prin aplicarea programei şcolare de Matematică se urmăreşte formarea de competenţe înţelese ca

ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare. Dobândirea acestor competenţe
permite identificarea şi rezolvarea unor probleme specifice domeniilor de studiu, în contexte variate.
Acest tip de proiectare curriculară îşi propune focalizarea demersului didactic pe achiziţiile finale ale
învăţării, accentuarea dimensiunii acţionale a învăţării în formarea personalităţii elevului şi corelarea
finalităţilor învăţării cu aşteptările societăţii.

Programa şcolară de Matematică este structurată pe un ansamblu de cinci competenţe generale şi

individualizează învăţarea pentru filierele, profilurile şi specializările cărora li se adresează. Programa
urmăreşte asigurarea unui echilibru între formarea competenţelor generale de cunoaştere şi nevoia de a
opera cu concepte matematice în contexte proprii profilului şi specializării în scopul orientării către
finalităţile liceului.

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil umanist, specializarea ştiinţe 31
sociale; filiera vocaţională, profil militar M.A.I., specializarea ştiinţe sociale; filiera vocaţională, profil
teologic
 Programa este construită astfel încât să nu îngrădească libertatea profesorului în proiectarea
activităţilor didactice. Astfel, în condiţiile realizării competenţelor generale şi specifice, în condiţiile
parcurgerii integrale a conţinuturilor obligatorii, profesorul poate:

 să schimbe ordinea parcurgerii elementelor de conţinut;

 să grupeze în diverse moduri elementele de conţinut în unităţi de învăţare, cu respectarea
logicii interne de dezvoltare a conceptelor matematice;
 să aleagă sau să organizeze activităţi de învăţare adecvate condiţiilor concrete din clasă.

Programa şcolară de Matematică are următoarele componente:

- competenţe generale;
- valori şi atitudini;
- competenţe specifice şi conţinuturi asociate acestora;
- sugestii metodologice.

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil umanist, specializarea ştiinţe 32
sociale; filiera vocaţională, profil militar M.A.I., specializarea ştiinţe sociale; filiera vocaţională, profil
teologic
 COMPETENŢE GENERALE

12. Identificarea relaţiilor între noţiunile matematice studiate

13. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural sau contextual
cuprinse în enunţuri matematice
14. Utilizarea algoritmilor şi a conceptelor matematice pentru caracterizarea
locală sau globală a unei situaţii concrete
15. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei
situaţii concrete
16. Analiza şi interpretarea caracteristicilor matematice ale unei
situaţii-problemă în scopul descoperirii de strategii pentru optimizarea
soluţiilor.

VALORI ŞI ATITUDINI

Curriculumul şcolar pentru disciplina Matematică are în vedere formarea la elevi a

următoarelor valori şi atitudini:
 manifestarea curiozităţii şi a imaginaţiei în crearea şi rezolvarea de probleme
 manifestarea tenacităţii, a perseverenţei şi a capacităţii de concentrare
 dezvoltarea unei gândiri deschise, creative şi a unui spirit de obiectivitate şi
imparţialitate
 dezvoltarea independenţei în gândire şi acţiune
 manifestarea iniţiativei şi a disponibilităţii de a aborda sarcini variate
 dezvoltarea simţului estetic şi critic, a capacităţii de a aprecia rigoarea, ordinea şi
eleganţa în arhitectura rezolvării unei probleme
 formarea obişnuinţei de a recurge la concepte şi metode matematice în abordarea unor
situaţii cotidiene sau pentru rezolvarea unor probleme practice
 formarea motivaţiei pentru studierea matematicii ca domeniu relevant pentru viaţa
socială şi profesională.

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil umanist, specializarea ştiinţe 33
sociale; filiera vocaţională, profil militar M.A.I., specializarea ştiinţe sociale; filiera vocaţională, profil
teologic
 COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

Competenţe specifice Conţinuturi

1. Identificarea unor probleme concrete a cărorGrafuri

rezolvare necesită abordarea cu ajutorul  Graf orientat/neorientat: drum/lanţ;
grafurilor circuit/ciclu; lungimea unui drum/lanţ;
2. Transpunerea în reprezentări pe graf a unor drum/lanţ hamiltonian; drum/lanţ eulerian.
probleme date  Graf complet, subgraf, graf planar.
3. Utilizarea tehnicilor de lucru în grafuri pentru  Graf conex, arbore.
determinarea de soluţii  Graf ponderat.
 Problema drumului optim (tipuri de
4. Descrierea tuturor variantelor unei probleme cu
probleme: determinarea drumului cu cheltuială
ajutorul grafurilor
minimă de transport, determinarea drumului
5. Aplicarea metodelor de optimizare cu ajutorul cu durată minimă, determinarea drumului de
grafurilor în rezolvarea unor probleme practice distanţă
minimă etc.).

1. Recunoaşterea şi diferenţierea mulţimilor de Structuri algebrice

numere şi a structurilor algebrice  Legi de compoziţie, proprietăţi
2. Identificarea unei structuri algebrice  Structuri algebrice: monoid, grup, inel, corp.
prin verificarea proprietăţilor acesteia Exemple: mulţimile N, Z, Zn,Q, R.
3. Compararea proprietăţilor algebrice sau
aritmetice ale operaţiilor definite pe diverse
mulţimi în scopul identificării unor algoritmi
4. Exprimarea proprietăţilor mulţimilor
înzestrate cu operaţii prin identificarea
organizării structurale a acestora
5. Utilizarea similarităţii operaţiilor definite pe
mulţimi diferite în deducerea unor proprietăţi
algebrice

SUGESTII METODOLOGICE

Reconsiderarea finalităţilor şi a conţinuturilor învăţământului determinată de nevoia de adaptare a

curriculumului naţional la schimbările intervenite în structura învăţământului preuniversitar este însoţită
de reevaluarea şi înnoirea metodelor folosite în practica instructiv-educativă. Acestea vizează următoarele
aspecte:
 aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor,
pe exersarea potenţialului psihofizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la
propria instruire şi educaţie;
 folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii,
prin recurgere la modele concrete;
 accentuarea caracterului formativ al metodelor de instruire utilizate în activitatea de predare-
învăţare, acestea asumându-şi o intervenţie mai activă şi mai eficientă în cultivarea potenţialului
individual, în dezvoltarea capacităţilor de a opera cu informaţiile asimilate, de a aplica şi evalua
cunoştinţele dobândite, de a investiga ipoteze şi de a căuta soluţii adecvate de rezolvare a
problemelor sau a situaţiilor-problemă;
Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil umanist, specializarea ştiinţe 34
sociale; filiera vocaţională, profil militar M.A.I., specializarea ştiinţe sociale; filiera vocaţională, profil
teologic
  îmbinare şi alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea
după diverse surse de informaţie, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată,
experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe etc.) cu activităţile ce solicită efortul colectiv
(de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei etc.;
 însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre
autoinstruire, spre învăţare continuă.
Acest curriculum are drept obiectiv crearea condiţiilor favorabile fiecărui elev de a-şi forma şi
dezvolta competenţele într-un ritm individual, de a-şi transfera cunoştinţele acumulate dintr-o zonă de
studiu în alta. Pentru aceasta, este util ca profesorul să-şi orienteze demersul didactic spre realizarea
următoarelor tipuri de activităţi:
 formularea de sarcini de prelucrare variată a informaţiilor, în scopul formării competenţelor
vizate de programele şcolare;
 alternarea prezentării conţinuturilor, cu moduri variate de antrenare a gândirii;
 solicitarea de frecvente corelaţii intra şi interdisciplinare;
 punerea elevului în situaţia ca el însuşi să formuleze sarcini de lucru adecvate;
 obţinerea de soluţii sau interpretări variate pentru aceeaşi unitate informaţională;
 susţinerea comunicării elev-manual prin analiza pe text, transpunerea simbolică a unor
conţinuturi, interpretarea acestora;
 formularea de sarcini rezolvabile prin activitatea în grup;
 organizarea unor activităţi de învăţare permiţând desfăşurarea sarcinilor de lucru în ritmuri
diferite;
 sugerarea unui algoritm al învăţării, prin ordonarea sarcinilor.
Cadrele didactice îşi pot alege metodele şi tehnicile de predare şi îşi pot adapta practicile
pedagogice în funcţie de ritmul de învăţare şi de particularităţile elevilor.
Prezentul curriculum îşi propune ca să formeze competenţe, valori şi atitudini prin demersuri
didactice care să indice explicit apropierea conţinuturilor învăţării de practica învăţării eficiente. Pe
parcursul ciclului liceal inferior este util ca, în practica pedagogică, profesorul să aibă în vedere a
următoarele aspecte ale învăţării pentru formarea fiecăreia dintre competenţele generale ale disciplinei:
1. Identificarea relaţiilor între noţiunile matematice studiate
Exemple de activităţi de învăţare:
 analiza datelor unei probleme pentru verificarea noncontradicţiei, suficienţei, redundanţei şi
eliminarea datelor neesenţiale;
 interpretarea parametrilor unei probleme ca o parte a ipotezei acesteia;
 utilizarea formulelor standardizate în înţelegerea ipotezei;
 exprimarea prin simboluri specifice a relaţiilor matematice dintr-o problemă;
 recunoaşterea şi identificarea datelor unei probleme prin raportare la sisteme de comparare
standard.

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil umanist, specializarea ştiinţe 35
sociale; filiera vocaţională, profil militar M.A.I., specializarea ştiinţe sociale; filiera vocaţională, profil
teologic
 2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural sau contextual cuprinse în enunţuri matematice
Exemple de activităţi de învăţare:
 compararea, observarea unor asemănări şi deosebiri, clasificarea noţiunilor matematice studiate
după unul sau mai multe criterii explicite sau implicite, luate simultan sau separat;
 folosirea regulilor de generare logică a reperelor sau a formulelor invariante în analiza de
probleme;
 utilizarea schemelor logice şi a diagramelor logice de lucru în rezolvarea de probleme;
 formarea obişnuinţei de a verifica dacă o problemă este sau nu determinată;
 folosirea unor criterii de comparare şi clasificare pentru descoperirea unor proprietăţi sau reguli.

3. Utilizarea algoritmilor şi a conceptelor matematice pentru caracterizarea locală sau globală a unei
situaţii concrete
Exemple de activităţi de învăţare:
 cunoaşterea şi utilizarea unor reprezentări variate ale noţiunilor matematice studiate;
 folosirea particularizării, a generalizării, a inducţiei sau analogiei pentru alcătuirea sau rezolvarea
de probleme noi, pornind de la o proprietate sau problemă dată;
 construirea şi interpretarea unor diagrame, tabele, scheme grafice ilustrând situaţii cotidiene;
 exprimarea în termeni logici, cu ajutorul invarianţilor specifici, a unei rezolvări de probleme;
 utilizarea unor repere standard sau a unor formule standard în rezolvarea de probleme.

4. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei situaţii concrete
Exemple de activităţi de învăţare:
 formarea obişnuinţei de a recurge la diverse tipuri de reprezentări pentru clasificarea, rezumarea
şi prezentarea concluziilor unor experimente;
 folosirea unor reprezentări variate pentru anticiparea unor rezultate sau evenimente;
 intuirea ideii de dependenţă funcţională;
 utilizarea metodelor standard în aplicaţii în diverse domenii;
 redactarea soluţiilor utilizând terminologia adecvată şi făcând apel la proprietăţi matematice
studiate

5. Analiza şi interpretarea caracteristicilor matematice ale unei situaţii-problemă în scopul descoperirii

de strategii pentru optimizarea soluţiilor.
Exemple de activităţi de învăţare:
 identificarea şi descrierea cu ajutorul unor modele matematice, a unor relaţii sau situaţii multiple;
 imaginarea şi folosirea creativă a unor reprezentări variate pentru depăşirea unor dificultăţi;
 exprimarea prin metode specifice a unor clase de probleme; formarea obişnuinţei de a căuta toate
soluţiile sau de a stabili unicitatea soluţiilor; analiza rezultatelor;
 identificarea şi formularea a cât mai multor consecinţe posibile ce decurg dintr-un set de ipoteze;
 verificarea validităţii unor afirmaţii, pe cazuri particulare sau prin construirea unor exemple si
contraexemple;

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil umanist, specializarea ştiinţe 36
sociale; filiera vocaţională, profil militar M.A.I., specializarea ştiinţe sociale; filiera vocaţională, profil
teologic
  folosirea unor sisteme de referinţă diferite pentru abordarea din perspective diferite ale unei
noţiuni matematice;
 folosirea unor reprezentări variate ca punct de plecare pentru intuirea, ilustrarea, clarificarea sau
justificarea unor idei, algoritmi, metode, căi de rezolvare etc.;
 folosirea unor idei, reguli sau metode matematice în abordarea unor probleme practice sau pentru
structurarea unor situaţii diverse;
 analiza capacităţii metodelor de a se adapta unor situaţii concrete;
 utilizarea rezultatelor şi a metodelor pentru crearea de strategii de lucru.

Toate acestea sugestii de activităţi de învăţare indică explicit apropierea conţinuturilor învăţării de
practica învăţării eficiente. În demersul didactic, centrul acţiunii devine elevul şi nu predarea noţiunilor
matematice ca atare. Accentul trece de la “ce” să se înveţe, la “în ce scop” şi “cu ce rezultate”. Evaluarea
se face în termeni calitativi; capătă semnificaţie dimensiuni ale cunoştinţelor dobândite, cum ar fi:
esenţialitate, profunzime, funcţionalitate, durabilitate, orientare axiologică, stabilitate, mobilitate,
diversificare, amplificare treptată.

Programa şcolară a fost aprobată prin ordinul ministrului nr. 3252/ 13.02.2006 (Anexa 2)

MATEMATICĂ – PROGRAMA 5

Curriculum diferenţiat (CD): 2 ore/săptămână

Filiera teoretică, profil umanist, specializarea ştiinţe sociale

Filiera vocaţională, profil militar M.A.I., specializarea ştiinţe sociale
Filiera vocaţională, profil teologic, toate specializările, cu excepţia specializărilor teologie ortodoxă
şi patrimoniu cultural

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil umanist, specializarea ştiinţe 37
sociale; filiera vocaţională, profil militar M.A.I., specializarea ştiinţe sociale; filiera vocaţională, profil
teologic
 NOTĂ DE PREZENTARE

În noua structură a învăţământului preuniversitar, nivelul ridicat de complexitate al finalităţilor

este determinat de necesitatea asigurării deopotrivă a educaţiei de bază pentru toţi cetăţenii – prin
dezvoltarea echilibrată a tuturor competenţelor cheie şi prin formarea pentru învăţarea pe parcursul
întregii vieţi – şi a iniţierii în trasee de formare specializate.

Studiul matematicii în ciclul superior al liceului urmăreşte să contribuie la formarea şi dezvoltarea

capacităţii elevilor de a reflecta asupra lumii şi oferă individului cunoştinţele necesare pentru a acţiona
asupra acesteia, în funcţie de propriile nevoi şi dorinţe; să formuleze şi să rezolve probleme pe baza
relaţionării cunoştinţelor din diferite domenii, precum şi să înzestreze elevii cu un set de competenţe,
valori şi atitudini menite să asigure o integrare profesională optimă.

În elaborarea programei au fost avute în vedere schimbările intervenite în structura învăţământului

preuniversitar şi modificarea structurii liceului prin noile planuri-cadru de învăţământ Astfel, planurile-
cadru pentru clasele a XI-a şi a XII-a, ciclul superior al liceului, păstrează structura celor din ciclul
inferior al liceului şi sunt structurate pe trei componente: trunchi comun (TC); curriculum diferenţiat
(CD); curriculum la decizia şcolii (CDŞ) – la filierele teoretică şi vocaţională, respectiv curriculum de
dezvoltare locală (CDL) – la filiera tehnologică.
Curriculumul de Matematică propune organizarea activităţii didactice pe baza corelării domeniilor
de studiu, precum şi utilizarea în practică în contexte variate a competenţelor dobândite prin învăţare. În
mod concret, s-a urmărit:

 esenţializarea conţinuturilor în scopul accentuării laturii formative;

 compatibilizarea cunoştinţelor cu vârsta elevului şi cu experienţa anterioară a acestuia;
 continuitatea şi coerenţa intradisciplinară;
 realizarea legăturilor interdisciplinare prin crearea de modele matematice ale unor fenomene
abordate în cadrul altor discipline;
 prezentarea conţinuturilor într-o formă accesibilă, cu scopul de a stimula motivaţia pentru
studiul matematicii;
 asigurarea unei continuităţi la nivelul experienţei didactice acumulate în predarea matematicii
în sistemul nostru de învăţământ.

Prin aplicarea programei şcolare de Matematică se urmăreşte formarea de competenţe înţelese ca

ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare. Aceste competenţe permit
identificarea şi rezolvarea unor probleme specifice domeniilor de studiu, în contexte variate.
Curriculumul centrat pe competenţe induce o proiectare curriculară care are în vedere focalizarea pe
achiziţiile finale ale învăţării, accentuarea dimensiunii acţionale a învăţării în formarea personalităţii
elevului şi corelarea finalităţilor cu aşteptările societăţii.

Programa de Matematică pentru curriculum diferenţiat este structurată pe un ansamblu de cinci

competenţe generale şi individualizează învăţarea pentru filierele, profilurile şi specializările cărora li se
adresează. Programa urmăreşte asigurarea unui echilibru între formarea competenţelor generale de
cunoaştere şi nevoia de a opera cu concepte matematice în contexte proprii profilului şi specializării în
scopul orientării către finalităţile liceului.

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil real, specializarea matematică- 38
informatică; filiera vocaţională, profil militar [Link].N., specializarea matematică-informatică
 Programa este construită astfel încât să nu îngrădească libertatea profesorului în proiectarea
activităţilor didactice. Astfel, în condiţiile realizării competenţelor generale şi specifice, în condiţiile
parcurgerii integrale a conţinuturilor obligatorii, profesorul poate:

 să schimbe ordinea parcurgerii elementelor de conţinut;

 să grupeze în diverse moduri elementele de conţinut în unităţi de învăţare, cu respectarea
logicii interne de dezvoltare a conceptelor matematice;
 să aleagă sau să organizeze activităţi de învăţare adecvate condiţiilor concrete din clasă.

Programa şcolară de Matematică are următoarele componente:

- competenţe generale;
- valori şi atitudini;
- competenţe specifice şi conţinuturi asociate acestora;
- sugestii metodologice.

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil real, specializarea matematică- 39
informatică; filiera vocaţională, profil militar [Link].N., specializarea matematică-informatică
 COMPETENŢE GENERALE

17. Identificarea datelor matematice şi interpretarea în funcţie de contextul în

care au fost definite
18. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural sau contextual
cuprinse în enunţuri matematice
19. Utilizarea algoritmilor pentru caracterizarea locală sau globală a unei
situaţii concrete
20. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei
situaţii concrete
21. Analiza şi interpretarea caracteristicilor matematice ale unei
situaţii-problemă în scopul descoperirii de strategii pentru optimizarea
soluţiilor.

VALORI ŞI ATITUDINI

Curriculumul şcolar pentru disciplina Matematică are în vedere formarea la elevi a

următoarelor valori şi atitudini:

 manifestarea curiozităţii şi a imaginaţiei în crearea şi rezolvarea de probleme

 manifestarea tenacităţii, a perseverenţei şi a capacităţii de concentrare
 dezvoltarea unei gândiri deschise, creative şi a unui spirit de obiectivitate şi
imparţialitate
 dezvoltarea independenţei în gândire şi acţiune
 manifestarea iniţiativei şi a disponibilităţii de a aborda sarcini variate
 dezvoltarea simţului estetic şi critic, a capacităţii de a aprecia rigoarea, ordinea şi
eleganţa în arhitectura rezolvării unei probleme sau a construirii unei teorii
 formarea obişnuinţei de a recurge la concepte şi metode matematice în abordarea
unor situaţii cotidiene sau pentru rezolvarea unor probleme practice
 formarea motivaţiei pentru studierea matematicii ca domeniu relevant pentru
viaţa socială şi profesională.

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil real, specializarea matematică- 40
informatică; filiera vocaţională, profil militar [Link].N., specializarea matematică-informatică
 COMPETENŢE SPECIFICA ŞI CONŢINUTURI

Competenţe specifice Conţinuturi

Statistică
1. Identificarea unor metode de colectare şi  Culegerea, clasificarea şi reprezentarea datelor
interpretare a datelor statistice
2. Interpretarea datelor statistice cu ajutorul  Interpretarea datelor statistice: parametri de poziţie
graficelor şi a diagramelor  Metode matematice folosite în interpretarea datelor
3. Utilizarea datelor statistice pentru analiza de statistice:
caz - compararea datelor statistice utilizând media
4. Transpunerea în limbaj matematic prin şi mediana
mijloace statistice a unor probleme practice - indicatori statistici ai variabilelor cantitative
5. Caracterizarea unor situaţii reale prin Studii de caz: reprezentarea şi interpretarea datelor
interpretarea statistică a datelor statistice publicate în urma desfăşurării unor sondaje
de opinie, sondaje statistice sau studii statistice pe
teme sociale, economice sau de administraţie publică.
Grafuri
6. Identificarea unor probleme concrete a căror  Graf orientat/neorientat: drum/lanţ;
rezolvare necesită abordarea cu ajutorul circuit/ciclu; lungimea unui drum/lanţ; drum/lanţ
grafurilor hamiltonian; drum/lanţ eulerian.
7. Transpunerea în reprezentări pe graf a unor  Graf complet, subgraf, graf planar.
probleme date  Graf conex, arbore.
8. Utilizarea tehnicilor de lucru în grafuri  Graf ponderat.
pentru determinarea de soluţii  Problema drumului optim (tipuri de probleme:
9. Descrierea tuturor variantelor unei probleme determinarea drumului cu cheltuială minimă de
cu ajutorul grafurilor transport, determinarea drumului cu durată
10. Aplicarea metodelor de optimizare cu minimă, determinarea drumului de distanţă
ajutorul grafurilor în rezolvarea unor practice minimă etc.).

SUGESTII METODOLOGICE
Reconsiderarea finalităţilor şi a conţinuturilor învăţământului determinată de nevoia de adaptare a
curriculumului naţional la schimbările intervenite în structura învăţământului preuniversitar (pe de o
parte, prelungirea duratei învăţământului obligatoriu la 10 clase, iar pe de altă parte, apartenenţa claselor a
IX-a şi a X-a la ciclul inferior al învăţământul liceal sau la şcoala de arte şi meserii ) este însoţită de
reevaluarea şi înnoirea metodelor folosite în practica instructiv-educativă şi vizează următoarele aspecte:
 aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor,
pe exersarea potenţialului psihofizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la
propria instruire şi educaţie;
 folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii,
prin recurgere la modele concrete;
 accentuarea caracterului formativ al metodelor de instruire utilizate în activitatea de predare-învăţare,
acestea asumându-şi o intervenţie mai activă şi mai eficientă în cultivarea potenţialului individual,
în dezvoltarea capacităţilor de a opera cu informaţiile asimilate, de a aplica şi evalua cunoştinţele
dobândite, de a investiga ipoteze şi de a căuta soluţii adecvate de rezolvare a problemelor sau a
situaţiilor-problemă;

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil real, specializarea matematică- 41
informatică; filiera vocaţională, profil militar [Link].N., specializarea matematică-informatică
  îmbinare şi alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea
după diverse surse de informaţie, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată,
experimentul şi lucrul individual, tehnica activităţii cu fişe etc.) cu activităţile ce solicită efortul
colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor în grup, asaltului de idei etc.;
 însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre
autoinstruire, spre învăţare continuă.
Actualul curriculum are drept obiectiv crearea condiţiilor favorabile fiecărui elev de a-şi forma şi
dezvolta competenţele într-un ritm individual, de a-şi transfera cunoştinţele acumulate dintr-o zonă de
studiu în alta. Cadrele didactice îşi pot alege metodele şi tehnicile de predare, îşi pot adapta practicile
pedagogice în funcţie de ritmul de învăţare şi de particularităţile elevilor, demersul didactic fiind orientat
spre realizarea următoarelor tipuri de activităţi:
 formularea de sarcini de prelucrare variată a informaţiilor, în scopul formării competenţelor
vizate de programele şcolare;
 alternarea prezentării conţinuturilor, cu moduri variate de antrenare a gândirii;
 solicitarea de frecvente corelaţii intra şi interdisciplinare;
 punerea elevului în situaţia ca el însuşi să formuleze sarcini de lucru adecvate;
 obţinerea de soluţii sau interpretări variate pentru aceeaşi unitate informaţională;
 susţinerea comunicării elev-manual prin analiza pe text, transpunerea simbolică a unor
conţinuturi, interpretarea acestora;
 formularea de sarcini rezolvabile prin activitatea în grup;
 organizarea unor activităţi de învăţare permiţând desfăşurarea sarcinilor de lucru în ritmuri diferite;
 sugerarea unui algoritm al învăţării, prin ordonarea sarcinilor.

Prezentul curriculum îşi propune să formeze competenţe, valori şi atitudini prin demersuri
didactice care să indice explicit apropierea conţinuturilor învăţării de practica învăţării eficiente. Pe
parcursul ciclului liceal superior este util ca, în practica pedagogică, profesorul să aibă în vedere
următoarele aspecte ale învăţării pentru formarea fiecăreia dintre competenţele generale ale disciplinei:
1. Identificarea datelor matematice şi interpretarea în funcţie de contextul în care au fost definite
Exemple de activităţi de învăţare:
 analiza datelor unei probleme pentru verificarea noncontradicţiei, suficienţei, redundanţei şi
eliminarea datelor neesenţiale;
 interpretarea parametrilor unei probleme ca o parte a ipotezei acesteia;
 utilizarea formulelor standardizate în înţelegerea ipotezei;
 exprimarea prin simboluri specifice a relaţiilor matematice dintr-o situaţie-problemă;
 recunoaşterea şi identificarea datelor unei probleme prin raportare la sisteme de comparare
standard.

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil real, specializarea matematică- 42
informatică; filiera vocaţională, profil militar [Link].N., specializarea matematică-informatică
 2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural sau contextual cuprinse în enunţuri matematice
Exemple de activităţi de învăţare:
 compararea, observarea unor asemănări şi deosebiri, clasificarea noţiunilor matematice studiate
după unul sau mai multe criterii explicite sau implicite, luate simultan sau separat;
 folosirea regulilor de generare logică a reperelor sau a formulelor invariante în analiza de
probleme;
 utilizarea schemelor logice şi a diagramelor logice de lucru în rezolvarea de probleme;
 formarea obişnuinţei de a verifica dacă o problemă este sau nu determinată;
 folosirea unor criterii de comparare şi clasificare pentru descoperirea unor proprietăţi sau reguli
3. Utilizarea algoritmilor pentru caracterizarea locală sau globală a unei situaţii concrete
Exemple de activităţi de învăţare:
 cunoaşterea şi utilizarea unor reprezentări variate ale noţiunilor matematice studiate;
 folosirea particularizării, a generalizării, sau analogiei pentru alcătuirea sau rezolvarea de
probleme noi, pornind de la o proprietate sau problemă dată;
 construirea unor diagrame, tabele, scheme grafice ilustrând situaţii cotidiene;
 exprimarea în termeni logici, cu ajutorul invarianţilor specifici, a unei rezolvări de probleme.
4. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei situaţii concrete
Exemple de activităţi de învăţare:
 formarea obişnuinţei de a recurge la diverse tipuri de reprezentări pentru clasificarea, rezumarea
şi prezentarea concluziilor unor experimente;
 folosirea unor reprezentări variate pentru anticiparea unor rezultate;
 utilizarea metodelor standard în aplicaţii în diverse domenii;
 redactarea soluţiilor utilizând terminologia matematică adecvată .
5. Analiza şi interpretarea caracteristicilor matematice ale unei situaţii-problemă în scopul
descoperirii de strategii pentru optimizarea soluţiilor.
Exemple de activităţi de învăţare:
 identificarea şi descrierea cu ajutorul unor modele matematice, a unor relaţii sau situaţii multiple;
 imaginarea şi folosirea creativă a unor reprezentări variate pentru depăşirea unor dificultăţi;
 analiza şi interpretarea unor situaţii-problemă utilizând modalităţi variate de reprezentare;
 exprimarea prin metode specifice a unor clase de probleme;
 formarea obişnuinţei de a căuta toate soluţiile şi analiza rezultatelor;
 identificarea şi formularea a cât mai multor consecinţe posibile ce decurg dintr-un set de ipoteze;
 folosirea unor sisteme de referinţă diferite pentru abordarea din perspective diferite ale unei
noţiuni matematice;
 folosirea unor reprezentări variate ca punct de plecare pentru intuirea, ilustrarea, clarificarea sau
justificarea unor idei, algoritmi, metode, căi de rezolvare etc.;

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil real, specializarea matematică- 43
informatică; filiera vocaţională, profil militar [Link].N., specializarea matematică-informatică
  folosirea unor idei, reguli sau metode matematice în abordarea unor probleme practice sau pentru
structurarea unor situaţii diverse;
 iniţierea şi realizarea creativă a unor investigaţii; analiza capacităţii metodelor de a se adapta unor
situaţii concrete;
 utilizarea rezultatelor şi a metodelor pentru crearea de strategii de lucru.

Toate acestea sugestii de activităţi de învăţare indică explicit apropierea conţinuturilor învăţării de
practica învăţării eficiente. În demersul didactic, centrul acţiunii devine elevul şi nu predarea noţiunilor
matematice ca atare. Accentul trece de la “ce” să se înveţe, la “în ce scop” şi “cu ce rezultate”. Evaluarea
se face în termeni calitativi; capătă semnificaţie dimensiuni ale cunoştinţelor dobândite, cum ar fi
esenţialitate, profunzime, funcţionalitate, durabilitate, orientare axiologică, stabilitate, mobilitate,
diversificare, amplificare treptată.

Matematică – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil real, specializarea matematică- 44
informatică; filiera vocaţională, profil militar [Link].N., specializarea matematică-informatică
ANEXA 2 la Ordinul ministrului educației şi cercetării nr. 5959 / 22.12.2006

MINISTERUL EDUCAł IEI ŞI CERCETĂRII

CONSILIUL NAłIONAL PENTRU CURRICULUM

PROGRAME ŞCOLARE PENTRU CICLUL SUPERIOR AL LICEULUI

MATEMATICĂ

CLASA A XII-A1

Aprobat prin ordinul ministrului

Nr. 5959 / 22.12.2006

Bucureşti, 2006

1
Se aplică şi la clasa a XIII-a – ciclul superior al liceului, filiera tehnologică, ruta progresivă de calificare
profesională.
 MATEMATICĂ - PROGRAMA 1

Filiera teoretică, profil real, specializarea matematică-informatică

Filiera vocațională, profil militar MApN, specializarea matematică-informatică

Matematică (Programa 1), clasa a XII-a, ciclul superior al liceului – filiera teoretică, profil real, 2
specializarea matematică-informatică; filiera vocaţională, profil militar MApN, specializarea matematică-
informatică
 NOTĂ DE PREZENTARE

Modificările structurale ce au loc în toate domeniile societății româneşti se reflectă şi asupra sistemului
de învățământ. Pe această linie, liceul trebuie să participe la dezvoltarea intelectuală şi integrarea socială a
tinerilor, contribuind, pe de o parte, la formarea unei culturi comune pentru toți elevii şi determinând, pe
de altă parte, trasee individuale de învățare.
Studiul matematicii în ciclul superior al liceului urmăreşte, ca finalități, formarea şi dezvoltarea
capacității elevilor de a reflecta asupra lumii, oferindu-le cunoştințele necesare pentru a acționa în mod
specific asupra acesteia, în funcție de propriile nevoi şi dorințe, de a formula şi a rezolva probleme pe
baza relaționării cunoştințelor din diferite domenii, înzestrându-i cu un set de competențe, valori şi
atitudini menite să asigure premisele pentru o integrare profesională optimă, prin trasee individuale de
învățare şi formare.
În elaborarea programei au fost avute în vedere schimbările intervenite în structura învățământului
preuniversitar şi, implicit, în structura curriculumului pentru învățământul liceal. Astfel, planurile-cadru pentru
clasele a XI-a şi a XII-a, ciclul superior al liceului, filierele teoretică şi vocațională, sunt structurate pe
trei componente: trunchi comun (TC); curriculum diferențiat (CD); curriculum la decizia şcolii (CDŞ).
Curriculumul de Matematică pentru clasa a XII-a, continuând demersul educațional început în ciclul inferior al
liceului şi în prima clasă a ciclului liceal superior, propune organizarea activității didactice pe baza relaționării
şi corelării domeniilor de studiu, precum şi pe baza utilizării în practică şi în contexte variate a
competențelor dobândite prin învățare.
Compatibilizarea cunoştințelor cu nivelul de vârstă a elevului şi cu experiența anterioară a acestuia,
continuitatea şi coerența intra-disciplinară, realizarea legăturilor interdisciplinare, prin crearea de modele
matematice ale unor fenomene abordate la alte discipline, prezentarea conținuturilor într-o formă
accesibilă, în scopul stimulării motivației pentru studiul matematicii, valorificarea experienței didactice
acumulate în predarea matematicii în sistemul românesc de învățământ constituie repere conceptuale ale
actualei construcții curriculare.
Programele şcolare de Matematică vizează formarea şi dezvoltarea de competențe, înțelese ca
ansambluri complexe de cunoştințe şi deprinderi dobândite prin învățare. Acest tip de proiectare
curriculară îşi propune: focalizarea pe achizițiile finale ale învățării, accentuarea dimensiunii acționale în
formarea personalității elevului, corelarea cu aşteptările societății.
PROGRAMA 1 de Matematică se aplică la:
 filiera teoretică, profil real, specializarea matematică-informatică: 2 ore/săpt. (TC) + 2 ore/ săpt. (CD);
 filiera vocaţională, profil militar, specializarea matematică-informatică: 4 ore/ săptămână (TC).
Programa are următoarele componente: competențe generale, valori şi atitudini, competențe specifice şi
conținuturi corelate cu acestea, sugestii metodologice.
Programa este structurată pe un ansamblu de şase competențe generale, proiectate în acord cu profilul de formare
şi specializarea urmată.
Conținuturile propuse sunt selectate astfel încât să răspundă nevoilor de formare proprii specializării, cu accent
pe latura formativă şi aplicativă a învățării.
Programa este construită astfel încât să nu se îngrădească libertatea profesorului în proiectarea
activităților didactice. În condițiile realizării competențelor generale şi specifice şi parcurgerii integrale
a conținutului obligatoriu, profesorul are libertatea de decizie în:
 a schimba ordinea parcurgerii temelor;
 a grupa în diverse moduri elementele de conținut în unități de învățare, cu respectarea logicii interne
de dezvoltare a conceptelor matematice;
 a alege sau a organiza activități de învățare adecvate condițiilor concrete din clasa de elevi.

Matematică (Programa 1), clasa a XII-a, ciclul superior al liceului – filiera teoretică, profil real, 3
specializarea matematică-informatică; filiera vocaţională, profil militar MApN, specializarea matematică-
informatică
 COMPETENłE GENERALE

1. Folosirea terminologiei specifice matematicii în contexte variate

de aplicare
2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural sau
contextual, cuprinse în enunțuri matematice
3. Utilizarea algoritmilor şi a conceptelor matematice în rezolvarea
de probleme
4. Exprimarea şi redactarea coerentă, în limbaj formal sau în limbaj
cotidian, a rezolvării sau a strategiilor de rezolvare a unei
probleme
5. Analiza de situații-problemă, în scopul descoperirii de strategii
pentru optimizarea soluțiilor
6. Generalizarea unor proprietăți prin modificarea contextului inițial
de definire a problemei sau prin generalizarea algoritmilor

VALORI ŞI ATITUDINI

Curriculumul şcolar pentru matematică are în vedere formarea la elevi a următoarelor valori şi atitudini:
 manifestarea curiozității şi a imaginației în crearea şi rezolvarea de probleme
 manifestarea tenacității, a perseverenței şi a capacității de concentrare
 dezvoltarea unei gândiri deschise, creative şi a unui spirit de obiectivitate şi imparțialitate
 dezvoltarea independenței în gândire şi acțiune
 manifestarea inițiativei şi a disponibilității de a aborda sarcini variate
 dezvoltarea simțului estetic şi critic, a capacității de a aprecia rigoarea, ordinea şi eleganța în
arhitectura rezolvării unei probleme sau a construirii unei teorii
 formarea obişnuinței de a recurge la concepte şi metode matematice în abordarea unor situații
cotidiene sau pentru rezolvarea unor probleme practice
 formarea motivației pentru studierea matematicii ca domeniu relevant pentru viața socială şi
profesională.

Matematică (Programa 1), clasa a XII-a, ciclul superior al liceului – filiera teoretică, profil real, 4
specializarea matematică-informatică; filiera vocaţională, profil militar MApN, specializarea matematică-
informatică
 COMPETENłE SPECIFICE ŞI CONłINUTURI
Competențe specifice Conținuturi
1. Identificarea proprietăților operațiilor cu Elemente de algebră
care este înzestrată o mulțime Grupuri
2. Evidențierea asemănărilor şi a  Lege de compoziție internă (operație algebrică),
deosebirilor dintre proprietățile unor tabla operației, parte stabilă.
operații definite pe mulțimi diferite şi  Grup, exemple:grupuri numerice, grupuri de
dintre calculul polinomial şi cel cu matrice, grupuri de permutări, Zn.
numere  Morfism, izomorfism de grupuri.
3.1 Determinarea şi verificarea proprietăților  Subgrup.
structurilor algebrice, inclusiv verificarea  Grup finit, tabla operației, ordinul unui element.
faptului că o funcție dată este morfism Inele si corpuri
sau izomorfism  Inel, exemple: inele numerice (Z, Q, R, C), Zn,
3.2 Folosirea descompunerii în factori a poli- inele de matrice, inele de funcții reale.
noamelor, în probleme de divizibilitate şi  Corp, exemple: corpuri numerice ( Q, R, C), Zp,
în rezolvări de ecuații p prim, corpuri de matrice.
 Morfisme de inele şi de corpuri.
4. Utilizarea proprietăților operațiilor în
calcule specifice unei structuri algebrice Inele de polinoame cu coeficienți intr-un corp
comutativ (Q, R, C, Zp, p prim).
5.1. Utilizarea structurilor algebrice în
 Forma algebrică a unui polinom, funcția
rezolvarea unor probleme de aritmetică
polinomială, operații (adunarea, înmulțirea,
5.2. Determinarea unor polinoame, funcții înmulțirea cu un scalar).
poli- nomiale sau ecuații algebrice care  Teorema împărțirii cu rest; împărțirea
verifică condiții date polinoamelor, împărțirea cu X – a, schema
6.1. Transferarea, între structuri izomorfe, a lui Horner.
datelor inițiale şi a rezultatelor, pe baza  Divizibilitatea polinoamelor, teorema lui Bezout;
proprietăților operațiilor c.m.m.d.c. şi c.m.m.m.c. al unor polinoame,
6.2. Modelarea unor situații practice, descompunerea unor polinoame în factori
utilizând noțiunea de polinom sau de ireductibili.
ecuație algebrică  Rădăcini ale polinoamelor, relațiile lui Viete.
 Rezolvarea ecuațiilor algebrice cu coeficienți în
Z, Q, R, C, ecuații binome, ecuații reciproce,
ecuații bipătrate.

Matematică (Programa 1), clasa a XII-a, ciclul superior al liceului – filiera teoretică, profil real, 5
specializarea matematică-informatică; filiera vocaţională, profil militar MApN, specializarea matematică-
informatică
 Competențe specifice Conținuturi
1. Identificarea legăturilor dintre o funcție Elemente de analiză matematică
continuă şi derivata sau primitiva  Probleme care conduc la noțiunea de integrală.
acesteia Primitive (antiderivate).
2. Identificarea unor metode de calcul ale  Primitivele unei funcții. Integrala nedefinită a
integralelor, prin realizarea de legături unei funcții, proprietăți ale integralei nedefinite:
cu reguli de derivare liniaritate. Primitive uzuale.
3. Utilizarea algoritmilor pentru calcularea Integrala definită
unor integrale definite  Diviziuni ale unui interval [a, b], norma
4. Explicarea opțiunilor de calcul al unei diviziuni, sistem de puncte intermediare.
integralelor definite, în scopul Sume Riemann, interpretare geometrică.
optimizării soluțiilor Definiția integrabilității unei funcții pe un
interval [a,b].
5. Folosirea proprietăților unei funcții
 Proprietăți ale integralei definite: liniaritate,
continue, pentru calcularea integralei
monotonie, aditivitate în raport cu intervalul
acesteia pe un interval
de integrare. Integrabilitatea funcțiilor
6.1 Utilizarea proprietăților de monotonie a continue.
integralei în estimarea valorii unei  Teorema de medie, interpretare geometrică,
integrale definite şi în probleme cu teorema de existență a primitivelor unei
conținut practic funcții continue.
6.2. Modelarea comportării unei funcții prin  Formula Leibniz – Newton.
utilizarea primitivelor sale  Metode de calcul al integralelor definite:
integrarea prin părți, integrarea prin schimbare
de variabilă. Calculul integralelor de forma
b
P( x)
 dx , grad Q 4 prin metoda
descompunerii
Q(x)
a în fracții simple.

Aplicații ale integralei definite

 Aria unei suprafețe plane.
 Volumului unui corp de rotație.
 Calculul unor limite de şiruri folosind
integrala definită.
Notă: Se utilizează exprimarea „ proprietate” sau
„regulă”, pentru a sublinia faptul că se face referire la
un rezultat matematic utilizat în aplicaţii, dar a cărui
demonstraţie este în afara programei.
TEME DE SINTEZĂ
Notă: Se vor aloca ore pentru teme de sinteză şi pentru rezolvarea de probleme pregătitoare pentru
examenul de bacalaureat.

Matematică (Programa 1), clasa a XII-a, ciclul superior al liceului – filiera teoretică, profil real, 6
specializarea matematică-informatică; filiera vocaţională, profil militar MApN, specializarea matematică-
informatică
 SUGESTII METODOLOGICE

Adaptarea curriculumului național la schimbările structurale intervenite la nivelul învățământului

preuniversitar, concretizată în elaborarea noilor planuri-cadru şi programe şcolare pentru ciclurile inferior şi
superior ale liceului, presupune reevaluarea şi înnoirea strategiilor didactice folosite în practica instructiv-
educativă. Acestea vizează următoarele aspecte:
 aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor,
pe exersarea potențialului psihofizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la propria
instruire şi educație;
 folosirea unor metode care să favorizeze relația nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin
recurgere la modele concrete;
 accentuarea caracterului formativ al metodelor de instruire utilizate în activitatea de predare-învățare,
acestea asumându-şi o intervenție mai activă şi mai eficientă în cultivarea potențialului individual, în
dezvoltarea capacităților de a opera cu informațiile asimilate, de a aplica şi evalua cunoştințele dobândite,
de a investiga ipoteze şi de a căuta soluții adecvate de rezolvare a problemelor sau a situațiilor-problemă;
 îmbinarea şi alternanța sistematică a activităților bazate pe efortul individual al elevului (documentarea
după diverse surse de informație, observația proprie, exercițiul personal, instruirea programată,
experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe etc.) cu activitățile ce solicită efortul colectiv (de
echipă, de grup) de genul discuțiilor, asaltului de idei etc.;
 însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre
autoinstruire, spre învățare continuă.
Acest curriculum are drept obiectiv crearea condițiilor favorabile fiecărui elev de a-şi forma şi dezvolta
competențele într-un ritm individual, de a-şi transfera cunoştințele acumulate dintr-o zonă de studiu în alta.
Pentru aceasta, este util ca profesorul să-şi orienteze demersul didactic spre realizarea următoarelor tipuri de
activități:
 formularea de sarcini de prelucrare variată a informațiilor, în scopul formării competențelor vizate
de programele şcolare;
 alternarea prezentării conținuturilor, cu moduri variate de antrenare a gândirii;
 solicitarea de frecvente corelații intra şi interdisciplinare;
 punerea elevului în situația ca el însuşi să formuleze sarcini de lucru adecvate;
 obținerea de soluții sau interpretări variate pentru aceeaşi unitate informațională;
 susținerea comunicării elev-manual prin analiza pe text, transpunerea simbolică a unor conținuturi,
interpretarea acestora;
 formularea de sarcini rezolvabile prin activitatea în grup;
 organizarea unor activități de învățare permițând desfăşurarea sarcinilor de lucru în ritmuri diferite;
 sugerarea unui algoritm al învățării, prin ordonarea sarcinilor.
Cadrele didactice îşi pot alege metodele şi tehnicile de predare şi îşi pot adapta practicile pedagogice în funcție
de ritmul de învățare şi de particularitățile elevilor.

Prezentul curriculum îşi propune ca să formeze competențe, valori şi atitudini prin demersuri didactice care
să indice explicit apropierea conținuturilor învățării de practica învățării eficiente.

Matematică (Programa 1), clasa a XII-a, ciclul superior al liceului – filiera teoretică, profil real, 7
specializarea matematică-informatică; filiera vocaţională, profil militar MApN, specializarea matematică-
informatică
Pe parcursul ciclului superior al liceului este util ca, în practica pedagogică, profesorul să aibă în vedere a
următoarele aspecte ale învățării pentru formarea fiecăreia dintre competențele generale ale disciplinei:
1. Folosirea terminologiei specifice matematicii în contexte variate de aplicare
Exemple de activități de învățare:
 analiza datelor unei probleme pentru verificarea noncontradicției, suficienței, redundanței şi
eliminarea datelor neesențiale;
 interpretarea parametrilor unei probleme ca o parte a ipotezei acesteia;
 utilizarea formulelor standardizate în înțelegerea ipotezei;
 exprimarea prin simboluri specifice a relațiilor matematice dintr-o problemă;
 analiza secvențelor logice în etapele de rezolvare a unei probleme;
 exprimarea rezultatelor rezolvării unei probleme în limbaj matematic;
 evaluarea şi diferențierea etapelor de rezolvare ale unei probleme;
 diferențierea conceptelor de derivată şi primitivă a unei funcții;
 recunoaşterea şi identificarea datelor unei probleme prin raportare la sisteme de comparare standard.

2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural sau contextual cuprinse în enunțuri
matematice
Exemple de activități de învățare:
 exprimarea în limbaj matematic a proprietăților unei structuri algebrice, precum şi a morfismului dintre
structuri algebrice;
 selectarea şi explicarea datelor unei probleme pentru determinarea unor polinoame, funcții polinomiale
sau rezolvări de ecuații algebrice ;
 ilustrarea grafică a proprietăților integralei definite şi a calcului integral în probleme cu conținut practic;
 observarea şi compararea, unor asemănări şi deosebiri, clasificarea noțiunilor matematice studiate după
unul sau mai multe criterii explicite sau implicite, luate simultan sau separat;
 folosirea regulilor de generare logică a reperelor sau a formulelor invariante în analiza de probleme;
 utilizarea schemelor logice şi a diagramelor logice de lucru în rezolvarea de probleme;
 formarea obişnuinței de a verifica dacă o problemă este sau nu determinată;
 folosirea unor criterii de comparare şi clasificare pentru descoperirea unor proprietăți sau reguli.

3. Utilizarea algoritmilor şi a conceptelor matematice în rezolvarea de probleme

Exemple de activități de învățare:
 cunoaşterea şi utilizarea unor reprezentări variate ale noțiunilor matematice studiate;
 analiza datelor şi explicarea variantelor posibile de rezolvare a unei probleme
 construirea şi interpretarea unor diagrame, tabele, scheme grafice ilustrând situații cotidiene;
 folosirea unor reprezentări variate ca punct de plecare pentru intuirea, ilustrarea, clarificarea sau
justificarea unor idei, algoritmi, metode, căi de rezolvare etc.;
 exprimarea în termeni logici, cu ajutorul invarianților specifici, a unei rezolvări de probleme;
 utilizarea unor formule standard în rezolvarea de probleme.

4. Exprimarea şi redactarea coerentă în limbaj formal sau în limbaj cotidian, a rezolvării sau a
strategiilor de rezolvare a unei probleme
Exemple de activități de învățare:
 intuirea algoritmului după care este construită o succesiune dată, exprimată verbal sau simbolic şi
verificarea pe cazuri particulare a regulilor descoperite;
 formarea obişnuinței de a recurge la diverse tipuri de reprezentări pentru clasificarea, rezumarea şi
prezentarea concluziilor unor experimente;
 utilizarea metodelor standard în aplicații în diverse domenii;
 verificarea validității unor informații, pe cazuri particulare sau prin construirea unor exemple sau
contraexemple;
 redactarea unor demonstrații utilizând terminologia adecvată şi făcând apel la propoziții
matematice studiate.

Matematică (Programa 1), clasa a XII-a, ciclul superior al liceului – filiera teoretică, profil real, 8
specializarea matematică-informatică; filiera vocaţională, profil militar MApN, specializarea matematică-
informatică
 5. Analiza de situații-problemă în scopul descoperirii de strategii pentru optimizarea soluțiilor
Exemple de activități de învățare:
 identificarea şi descrierea cu ajutorul unor modele matematice, a unor relații sau situații multiple;
 imaginarea şi folosirea creativă a unor reprezentări variate pentru depăşirea unor dificultăți;
 exprimarea prin metode specifice a unor clase de probleme; formarea obişnuinței de a căuta toate soluțiile,
de a stabili unicitatea soluțiilor sau de a analiza rezultatele;
 identificarea şi formularea a cât mai multor consecințe posibile ce decurg dintr-un set de ipoteze;
 verificarea validității unor afirmații, pe cazuri particulare sau prin construirea unor exemple si
contraexemple;
 folosirea unor reprezentări variate pentru anticiparea unor rezultate sau evenimente;
 folosirea unor sisteme de referință diferite pentru abordarea, din perspective diferite, a unei noțiuni matematice.
6. Generalizarea unor proprietăți prin modificarea contextului inițial de definire a problemei sau
prin generalizarea algoritmilor
Exemple de activități de învățare:
 analiza rezolvării unei probleme din punctul de vedere al corectitudinii, al simplității, al clarității şi
al semnificației rezultatelor;
 reformularea unei probleme echivalente sau înrudite;
 rezolvarea de probleme şi situații-problemă;
 folosirea particularizării, a generalizării, a inducției sau analogiei pentru alcătuirea sau rezolvarea
de probleme noi, pornind de la o proprietate sau problemă dată;
 expunerea de metode standard sau nonstandard care permit modelarea matematică a unei situații-problemă;
 transferul şi extrapolarea soluțiilor unor probleme pentru rezolvarea altora;
 folosirea unor idei, reguli sau metode matematice în abordarea unor probleme practice sau pentru
structurarea unor situații diverse;
 expunerea de metode standard sau nonstandard ce permit modelarea matematică a unor situații;
 analiza capacității metodelor de a se adapta unor situații concrete;
 utilizarea rezultatelor şi a metodelor pentru crearea de strategii de lucru.

Toate acestea sugestii de activități de învățare indică explicit apropierea conținuturilor învățării de
practica învățării eficiente. În demersul didactic, centrul acțiunii devine elevul şi nu predarea noțiunilor
matematice ca atare. Accentul trece de la “ce” să se învețe, la “în ce scop” şi “cu ce rezultate”. Evaluarea
se face în termeni calitativi; capătă semnificație dimensiuni ale cunoştințelor dobândite, cum ar fi:
esențialitate, profunzime, funcționalitate, durabilitate, orientare axiologică, stabilitate, mobilitate, diversificare,
amplificare treptată.

Matematică (Programa 1), clasa a XII-a, ciclul superior al liceului – filiera teoretică, profil real, 9
specializarea matematică-informatică; filiera vocaţională, profil militar MApN, specializarea matematică-
informatică
 MATEMATICĂ - PROGRAMA 2

Filiera teoretică, profil real, specializarea ştiințe ale naturii

Filiera tehnologică, toate calificările profesionale

Matematică (Programa 2) – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil 10
real, specializarea ştiinţe ale naturii; filiera tehnologică, toate calificările profesionale
 NOTĂ DE PREZENTARE
Modificările structurale ce au loc în toate domeniile societății româneşti se reflectă şi asupra sistemului
de învățământ. Pe această linie, liceul trebuie să participe la dezvoltarea intelectuală şi integrarea socială a
tinerilor, contribuind, pe de o parte, la formarea unei culturi comune pentru toți elevii şi determinând, pe
de altă parte, trasee individuale de învățare.
Studiul matematicii în ciclul superior al liceului urmăreşte ca finalități formarea şi dezvoltarea capacității
elevilor de a reflecta asupra lumii, şi oferă individului cunoştințele necesare pentru a acționa asupra acesteia, în
funcție de propriile nevoi şi dorințe de a formula şi a rezolva probleme pe baza relaționării cunoştințelor
din diferite domenii, precum şi la înzestrarea cu un set de competențe, valori şi atitudini menite să
asigure o integrare profesională optimă prin trasee individuale de învățare şi formare.
În elaborarea programei au fost avute în vedere schimbările intervenite în structura învățământului
preuniversitar şi, implicit, în structura curriculumului pentru învățământul liceal. Astfel, planurile-cadru pentru
clasele a XI-a şi a XII-a, ciclul superior al liceului, sunt structurate pe trei componente: trunchi comun
(TC), curriculum diferențiat (CD) şi curriculum la decizia şcolii (CDŞ) – la filierele teoretică şi
vocațională; trunchi comun (TC), curriculum diferențiat (CD) şi curriculum de dezvoltare locală (CDL)
– la filiera tehnologică.
Curriculumul de Matematică pentru clasa a XII-a, continuând demersul educațional început în ciclul inferior al
liceului şi în prima clasă a ciclului liceal superior, propune organizarea activității didactice pe baza relaționării
şi corelării domeniilor de studiu, precum şi pe baza utilizării în practică şi în contexte variate a
competențelor dobândite prin învățare.
În mod concret, s-a urmărit: diversificarea conținuturilor în funcție de filieră, profil şi specializare, în
scopul accentuării laturii formative şi al orientării către finalitățile liceului. Compatibilizarea cunoştințelor
cu vârsta elevului şi cu experiența anterioară a acestuia, continuitatea şi coerența intra-disciplinară,
realizarea legăturilor interdisciplinare prin crearea de modele matematice ale unor fenomene abordate la alte
discipline, prezentarea conținuturilor într-o formă accesibilă, în scopul stimulării motivației pentru studiul
matematicii şi, nu în ultimul rând, asigurarea unei continuități la nivelul experienței didactice acumulate în
predarea matematicii în sistemul nostru de învățământ constituie repere conceptuale ale actualei construcții
curriculare.
Programele şcolare de Matematică vizează formarea de competențe. Înțelese ca ansambluri structurate
de cunoştințe şi deprinderi dobândite prin învățare, competențele permit identificarea şi rezolvarea unor
probleme specifice domeniilor de studiu, în contexte variate. Acest tip de proiectare curriculară îşi propune:
focalizarea pe achizițiile finale ale învățării, accentuarea dimensiunii acționale în formarea personalității
elevului, corelarea cu aşteptările societății.
PROGRAMA 2 de Matematică se aplică la:
 filiera teoretică, profil real, specializarea ştiinţele naturii: 2 ore/săpt. (TC) + 1 oră/ săptămână (CD);
 filiera tehnologică, toate calificările profesionale: 3 ore/ săpt. (TC).
Programa este structurată pe un ansamblu de şase competențe generale, în acord cu profilul de formare
şi specializarea urmată. Conținuturile propuse sunt selectate pentru a răspunde nevoi de formare proprii
specializării, cu accent pe latura formativă şi aplicativă a învățării pentru:
Programa are următoarele componente:
 competențe generale
 valori şi atitudini
 competențe specifice şi conținuturile corelate cu competențe specifice
 sugestii metodologice.
Programa este construită astfel încât să nu se îngrădească libertatea profesorului în proiectarea
activităților didactice. În condițiile realizării competențelor generale şi specifice şi parcurgerii integrale
a conținutului obligatoriu, profesorul poate:
 să schimbe ordinea parcurgerii temelor;
 să grupeze în diverse moduri elementele de conținut în unități de învățare, cu respectarea logicii interne
de dezvoltare a conceptelor matematice;
 să aleagă sau să organizeze activități de învățare adecvate condițiilor concrete din clasă.
Matematică (Programa 2) – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil 11
real, specializarea ştiinţe ale naturii; filiera tehnologică, toate calificările profesionale
 COMPETENłE GENERALE

1. Identificarea unor date şi relații matematice şi corelarea lor în funcție

de contextul în care au fost definite
2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural sau contextual
cuprinse în enunțuri matematice
3. Utilizarea algoritmilor şi a conceptelor matematice pentru caracterizarea
locală sau globală a unei situații concrete
4. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale
unei situații concrete şi a algoritmilor de prelucrare a acestora
5. Analiza şi interpretarea caracteristicilor matematice ale unei situații
problemă în scopul găsirii de strategii pentru optimizarea soluțiilor
6. Modelarea matematică a unor contexte problematice, prin integrarea
cunoştințelor din diferite domenii

VALORI ŞI ATITUDINI

Curriculumul şcolar pentru matematică are în vedere formarea la elevi a următoarelor valori şi atitudini:
 manifestarea curiozității şi a imaginației în crearea şi rezolvarea de probleme
 manifestarea tenacității, a perseverenței şi a capacității de concentrare
 dezvoltarea unei gândiri deschise, creative şi a unui spirit de obiectivitate şi
imparțialitate
 dezvoltarea independenței în gândire şi acțiune
 manifestarea inițiativei şi a disponibilității de a aborda sarcini variate
 dezvoltarea simțului estetic şi critic, a capacității de a aprecia rigoarea, ordinea şi
eleganța în arhitectura rezolvării unei probleme sau a construirii unei teorii
 formarea obişnuinței de a recurge la concepte şi metode matematice în abordarea
unor situații cotidiene sau pentru rezolvarea unor probleme practice
 formarea motivației pentru studierea matematicii ca domeniu relevant pentru viața
socială şi profesională.

Matematică (Programa 2) – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil 12
real, specializarea ştiinţe ale naturii; filiera tehnologică, toate calificările profesionale
 COMPETENłE SPECIFICE ŞI CONłINUTURI
Competențe specifice Conținuturi
Elemente de algebră
1. Recunoaşterea structurilor algebrice, Grupuri a
mulți- milor de numere, de polinoame şi de  Lege de compoziție internă, tabla operației.
matrice  Grup, exemple: grupuri numerice, grupuri de
matrice, grupuri de permutări, Zn.
2.1 Identificarea unei structuri algebrice,
 Morfism şi izomorfism de grupuri.
prin verificarea proprietăților acesteia
Inele si corpuri
2.2 Determinarea şi verificarea proprietăților  Inel, exemple: inele numerice (Z, Q, R, C), Zn,
unei structuri inele de matrice, inele de funcții reale.
3.1. Verificarea faptului că o funcție dată  Corp, exemple: corpuri numerice ( Q, R, C), Zp p
este morfism sau izomorfism prim. Inele de polinoame cu coeficienți într-un corp
3.2. Aplicarea unor algoritmi în calculul comutativ (Q, R, C, Zp, p prim)
polino- mial sau în rezolvarea ecuațiilor  Forma algebrică a unui polinom, operații
algebrice (adunarea, înmulțirea, înmulțirea cu un scalar).
 Teorema împărțirii cu rest; împărțirea polinoamelor,
4. Explicarea modului în care sunt utilizate,
împărțirea cu X – a, schema lui Horner.
în calcule specifice, proprietățile
 Divizibilitatea polinoamelor, teorema lui Bezout,
operațiilor unei structuri algebrice
c.m.m.d.c. şi c.m.m.m.c. al unor polinoame,
5. 1. Utilizarea structurilor algebrice în descompunerea unui polinom în factori ireductibili.
rezolvarea de probleme practice  Rădăcini ale polinoamelor; relațiile lui Viete
5.2. Determinarea unor polinoame sau pentru polinoame de grad cel mult 4.
ecuații algebrice care îndeplinesc  Rezolvarea ecuațiilor algebrice cu coeficienți în Z, Q, R,
condiții date C, ecuații binome, ecuații reciproce, ecuații bipătrate.
6.1 Exprimarea unor probleme practice,
folosind structuri algebrice sau calcul
polinomial
6.2 Aplicarea, prin analogie, în calcule
cu polinoame, a metodelor de lucru
din aritmetica numerelor
Elemente de analiză matematică
1. Identificarea legăturilor dintre o  Probleme care conduc la noțiunea de integrală.
funcție continuă şi derivata sau primitiva Primitive (antiderivate)
acesteia  Primitivele unei funcții. Integrala nedefinită a

2. Stabilirea unor proprietăți ale unei funcții continue, proprietatea de liniaritate a

calculului integral, prin analogie cu integralei nedefinite. Primitive uzuale.
proprietăți ale calculului diferențial Integrala definită
 Definirea integralei Riemann a unei funcții
3. Utilizarea algoritmilor pentru calcularea continue prin formula Leibniz – Newton.
unor integrale definite  Proprietăți ale integralei definite: liniaritate,
4. Explicarea opțiunilor de calcul al monotonie, aditivitate în raport cu intervalul de
integrale- lor definite, în scopul integrare.
optimizării soluțiilor  Metode de calcul ale integralelor definite:
5. Determinarea ariei unei suprafețe plane integrarea prin părți, integrarea prin schimbarea de
şi a volumului unui corp, folosind variabilă.
b
calculul integral, şi compararea P(x)
rezultatelor cu cele obținute prin
aplicarea unor formule cunoscute din
Calculul integralelor de forma
a
 Q(x)
dx , grad Q 4

geometrie prin metoda descompunerii în fracții simple.

6. Aplicarea calculului diferențial sau integral Aplicații ale integralei definite
în probleme practice  Aria unei suprafețe plane.
 Volumul unui corp de rotație.
Notă: Se utilizează exprimarea „ proprietate” sau „regulă”,
pentru a sublinia faptul că se face referire la un rezultat
Matematică (Programa 2) – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil 13
real, specializarea ştiinţe ale naturii; filiera tehnologică, toate calificările profesionale
 matematic utilizat în aplicaţii, dar a cărui demonstraţie este
în afara programei.
TEME DE SINTEZĂ
Notă: Se vor aloca ore pentru teme de sinteză şi pentru rezolvarea de probleme pregătitoare pentru examenul de
bacalaureat.

Matematică (Programa 2) – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil 14
real, specializarea ştiinţe ale naturii; filiera tehnologică, toate calificările profesionale
 SUGESTII METODOLOGICE

Reconsiderarea finalităților şi a conținuturilor învățământului determinată de nevoia de adaptare a

curriculumului național la schimbările intervenite în structura învățământului preuniversitar este însoțită
de reevaluarea şi înnoirea metodelor folosite în practica instructiv-educativă. Acestea vizează următoarele
aspecte:
 aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor,
pe exersarea potențialului psihofizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la propria
instruire şi educație;
 folosirea unor metode care să favorizeze relația nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin
recurgere la modele concrete;
 accentuarea caracterului formativ al metodelor de instruire utilizate în activitatea de predare-învățare,
acestea asumându-şi o intervenție mai activă şi mai eficientă în cultivarea potențialului individual, în
dezvoltarea capacităților de a opera cu informațiile asimilate, de a aplica şi evalua cunoştințele dobândite,
de a investiga ipoteze şi de a căuta soluții adecvate de rezolvare a problemelor sau a situațiilor-problemă;
 îmbinare şi alternanță sistematică a activităților bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după
diverse surse de informație, observația proprie, exercițiul personal, instruirea programată, experimentul
şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe etc.) cu activitățile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de
grup) de genul discuțiilor, asaltului de idei etc.;
 însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre
autoinstruire, spre învățare continuă.
Acest curriculum are drept obiectiv crearea condițiilor favorabile fiecărui elev de a-şi forma şi dezvolta
competențele într-un ritm individual, de a-şi transfera cunoştințele acumulate dintr-o zonă de studiu în
alta. Pentru aceasta, este util ca profesorul să-şi orienteze demersul didactic spre realizarea următoarelor
tipuri de activități:
 formularea de sarcini de prelucrare variată a informațiilor, în scopul formării competențelor vizate
de programele şcolare;
 alternarea prezentării conținuturilor, cu moduri variate de antrenare a gândirii;
 solicitarea de frecvente corelații intra şi interdisciplinare;
 punerea elevului în situația ca el însuşi să formuleze sarcini de lucru adecvate;
 obținerea de soluții sau interpretări variate pentru aceeaşi unitate informațională;
 susținerea comunicării elev-manual prin analiza pe text, transpunerea simbolică a unor conținuturi,
interpretarea acestora;
 formularea de sarcini rezolvabile prin activitatea în grup;
 organizarea unor activități de învățare permițând desfăşurarea sarcinilor de lucru în ritmuri diferite;
 sugerarea unui algoritm al învățării, prin ordonarea sarcinilor.
Cadrele didactice îşi pot alege metodele şi tehnicile de predare şi îşi pot adapta practicile pedagogice în
funcție de ritmul de învățare şi de particularitățile elevilor.

Prezentul curriculum îşi propune ca să formeze competențe, valori şi atitudini prin demersuri didactice
care să indice explicit apropierea conținuturilor învățării de practica învățării eficiente. Pe parcursul
ciclului liceal superior este util ca, în practica pedagogică, profesorul să aibă în vedere a următoarele
aspecte ale învățării pentru formarea fiecăreia dintre competențele generale ale disciplinei:

Matematică (Programa 2) – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil 15
real, specializarea ştiinţe ale naturii; filiera tehnologică, toate calificările profesionale
1. Identificarea unor date şi relații matematice şi corelarea lor în funcție de contextul în care au
fost definite
Exemple de activități de învățare:
 analiza datelor unei probleme pentru verificarea noncontradicției, suficienței, redundanței şi
eliminarea datelor neesențiale;
 interpretarea parametrilor unei probleme ca o parte a ipotezei acesteia;
 utilizarea formulelor standardizate în înțelegerea ipotezei;
 exprimarea, prin simboluri specifice, a relațiilor matematice dintr-o problemă;
 analiza secvențelor logice în etapele de rezolvare a unei probleme;
 exprimarea rezultatelor rezolvării unei probleme în limbaj matematic;
 formarea obişnuinței de a verifica dacă o problemă este sau nu determinată.
2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural sau contextual cuprinse în enunțuri
matematice
Exemple de activități de învățare:
 intuirea algoritmului după care este construită o succesiune data, exprimată verbal sau simbolic şi
verificarea pe cazuri particulare a regulilor descoperite;
 folosirea unor criterii de comparare si clasificare pentru descoperirea unor proprietăți sau reguli după
unul sau mai multe criterii explicite sau implicite luate simultan sau separat
 folosirea regulilor de generare logică a reperelor sau a formulelor invariante în analiza de probleme;
 utilizarea schemelor logice şi a diagramelor logice de lucru în rezolvarea de probleme;
 recunoaşterea şi identificarea datelor unei probleme prin raportare la sisteme de comparare standard.
3. Utilizarea algoritmilor şi a conceptelor matematice pentru caracterizarea locală sau globală a
unei situații concrete
Exemple de activități de învățare:
 cunoaşterea şi utilizarea unor reprezentări variate ale noțiunilor matematice studiate;
 folosirea particularizării, a generalizării, a inducției sau analogiei pentru alcătuirea sau rezolvarea de
probleme noi, pornind de la o proprietate sau problemă dată;
 construirea şi interpretarea unor diagrame, tabele, scheme grafice ilustrând situații cotidiene;
 exprimarea în termeni logici, cu ajutorul invarianților specifici, a unei rezolvări de probleme;
 utilizarea unor repere standard sau a unor formule standard în rezolvarea de probleme.
4. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei situații concrete şi a
algoritmilor de prelucrare a acestora
Exemple de activități de învățare:
 formarea obişnuinței de a recurge la diverse tipuri de reprezentări pentru clasificarea, rezumarea şi
prezentarea concluziilor unor experimente;
 folosirea unor reprezentări variate pentru anticiparea unor rezultate sau evenimente;
 utilizarea metodelor standard în aplicații în diverse domenii;
 redactarea unor demonstrații utilizând terminologia adecvată şi făcând apel la propoziții matematice studiate.
5. Analiza şi interpretarea caracteristicilor matematice ale unei situații problemă în scopul găsirii
de strategii pentru optimizarea soluțiilor
Exemple de activități de învățare:
 identificarea şi descrierea cu ajutorul unor modele matematice, a unor relații sau situații multiple;
 imaginarea şi folosirea creativă a unor reprezentări variate pentru depăşirea unor dificultăți;
 exprimarea prin metode specifice a unor clase de probleme; formarea obişnuinței de a căuta toate soluțiile,
de a stabili unicitatea soluțiilor sau de a analiza rezultatele;
 identificarea şi formularea a cât mai multor consecințe posibile ce decurg dintr-un set de ipoteze;
 verificarea validității unor afirmații, pe cazuri particulare sau prin construirea unor exemple si contraexemple;
 folosirea unor sisteme de referință diferite pentru abordarea din perspective diferite ale unei noțiuni matematice.

Matematică (Programa 2) – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil 16
real, specializarea ştiinţe ale naturii; filiera tehnologică, toate calificările profesionale
 6. Modelarea matematică a unor contexte problematice, prin integrarea cunoştințelor din diferite domenii
Exemple de activități de învățare:
 analiza rezolvării unei probleme din punctul de vedere al corectitudinii, al simplității, al clarității şi al
semnificației rezultatelor;
 reformularea unei probleme echivalente sau înrudite;
 rezolvarea de probleme şi situații-problemă;
 folosirea unor reprezentări variate ca punct de plecare pentru intuirea, ilustrarea, clarificarea sau justificarea
unor idei, algoritmi, metode, căi de rezolvare etc.;
 transferul şi extrapolarea soluțiilor unor probleme pentru rezolvarea altora;
 folosirea unor idei, reguli sau metode matematice în abordarea unor probleme practice sau pentru
structurarea unor situații diverse;
 expunerea de metode standard sau nonstandard ce permit modelarea matematică a unor situații;
 analiza capacității metodelor de a se adapta unor situații concrete;
 utilizarea rezultatelor şi a metodelor pentru crearea de strategii de lucru.
Sugestiile de activități de învățare prezentate mai sus indică explicit apropierea conținuturilor învățării de
practica învățării eficiente. În demersul didactic, centrul acțiunii devine elevul şi nu predarea noțiunilor
matematice ca atare. Accentul trece de la “ce” să se învețe, la “în ce scop” şi “cu ce rezultate”.
Evaluarea se face în termeni calitativi; capătă semnificație dimensiuni ale cunoştințelor dobândite, cum
ar fi: esențialitate, profunzime, funcționalitate, durabilitate, orientare axiologică, stabilitate, mobilitate,
diversificare, amplificare treptată.

Matematică (Programa 2) – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil 17
real, specializarea ştiinţe ale naturii; filiera tehnologică, toate calificările profesionale
 MATEMATICĂ - PROGRAMA 3

Filiera vocațională, profil artistic, specializările: arhitectură, arte ambientale, design

Matematică (Programa 3) – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profil 18
artistic, specializările arhitectură, arte ambientale, design
 NOTĂ DE PREZENTARE

Studiul matematicii în ciclul superior al liceului urmăreşte să contribuie la formarea şi dezvoltarea capacității
elevilor de a reflecta asupra lumii, şi oferă individului cunoştințele necesare pentru a acționa asupra acesteia, în
funcție de propriile nevoi şi dorințe de a formula şi a rezolva probleme pe baza relaționării cunoştințelor
din diferite domenii. De asemenea, înzestrarea elevilor cu un set de competențe, valori şi atitudini menite să
asigure o integrare profesională optimă prin trasee individuale de învățare şi formare este realizată prin
curriculum diferențiat (CD) şi curriculum la decizia şcolii (CDŞ).
În elaborarea programei au fost avute în vedere schimbările intervenite în structura învățământului
preuniversitar şi, implicit, în structura curriculumului pentru învățământul liceal Astfel, planurile-cadru pentru
clasele a XI-a şi a XII-a, ciclul superior al liceului, filiera vocațională, sunt structurate pe trei componente:
trunchi comun (TC); curriculum diferențiat (CD); curriculum la decizia şcolii (CDŞ).
Curriculumul de matematică pentru clasa a XII-a, curriculum diferențiat (2 ore /săptămână) propune
organizarea activității didactice pe baza corelării diferitelor domenii de studiu specifice filierei, profilului
şi specializării, precum şi utilizarea în practică în contexte variate a competențelor dobândite prin învățare.
În mod concret, s-a urmărit: adecvarea conținuturilor la profilul de formare prin introducerea studiului unor
teme de geometrie descriptivă începând cu clasa a XI-a, esențializarea conținuturilor în scopul accentuării
laturii formative, compatibilizarea cunoştințelor cu vârsta elevului şi cu experiența anterioară a acestuia.
Continuitatea şi coerența intra-disciplinară, şi realizarea unor legături interdisciplinare prin crearea de modele
matematice ale unor fenomene abordate în cadrul altor discipline este realizată prin structura sistemului de
competențe şi prin conținuturile învățării. Prezentarea conținuturilor într-o formă accesibilă are rolul de a
stimula motivația pentru studiul matematicii dar şi a disciplinelor specifice profilului şi specializării.
Programele şcolare de Matematică vizează formarea de competențe. Înțelese ca ansambluri structurate
de cunoştințe şi deprinderi dobândite prin învățare, competențele permit identificarea şi rezolvarea unor
probleme specifice domeniilor de studiu, în contexte variate. Acest tip de proiectare curriculară îşi propune:
focalizarea pe achizițiile finale ale învățării, accentuarea dimensiunii acționale în formarea personalității
elevului, corelarea cu aşteptările societății.
PROGRAMA 3 de Matematică se aplică la:
 filiera vocațională, profil artistic, specializările arhitectură, arte ambientale şi design: 2 ore/ săpt. (CD).

Curriculumul este structurat pe un ansamblu de cinci competențe generale, comune disciplinei în ciclul superior
al liceului, în acord cu profilul de formare al elevilor şi cu specializarea urmată. Conținuturile propuse
sunt selectate pentru a răspunde nevoi de formare proprii specializării, cu accent pe latura formativă şi
aplicativă a învățării. Astfel, în clasa a XII-a se continuă studiul temelor de geometrie descriptivă şi de analiză
matematică.
Programa este construită astfel încât să nu se îngrădească libertatea profesorului în proiectarea
activităților didactice. În condițiile realizării competențelor generale şi specifice şi parcurgerii integrale
a conținutului obligatoriu, profesorul poate:
 să schimbe ordinea parcurgerii temelor;
 să grupeze în diverse moduri elementele de conținut în unități de învățare, cu respectarea
logicii interne de dezvoltare a conceptelor matematice;
 să aleagă sau să organizeze activități de învățare adecvate condițiilor concrete din clasă.

Programa are următoarele componente:

 competențe generale;
 valori şi atitudini;
 competențe specifice şi conținuturile corelate cu competențe specifice;
 sugestii metodologice.

Matematică (Programa 3) – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profil 19
artistic, specializările arhitectură, arte ambientale, design
 COMPETENłE GENERALE

1. Identificarea relațiilor între noțiunile matematice studiate

2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural sau contextual
cuprinse în enunțuri matematice
3. Utilizarea algoritmilor pentru caracterizarea locală sau globală a unei
situații concrete
4. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei
situații concrete
5. Analiza de situații-problemă în scopul descoperirii de strategii pentru
optimizarea soluțiilor.

VALORI ŞI ATITUDINI

Curriculumul şcolar pentru matematică are în vedere formarea la elevi a următoarelor valori şi atitudini:
 manifestarea curiozității şi a imaginației în crearea şi rezolvarea de probleme
 manifestarea tenacității, a perseverenței şi a capacității de concentrare
 dezvoltarea unei gândiri deschise, creative şi a unui spirit de obiectivitate şi
imparțialitate
 dezvoltarea independenței în gândire şi acțiune
 manifestarea inițiativei şi a disponibilității de a aborda sarcini variate
 dezvoltarea simțului estetic şi critic, a capacității de a aprecia rigoarea, ordinea şi
eleganța în arhitectura rezolvării unei probleme sau a construirii unei teorii
 formarea obişnuinței de a recurge la concepte şi metode matematice în abordarea
unor situații cotidiene sau pentru rezolvarea unor probleme practice
 formarea motivației pentru studierea matematicii ca domeniu relevant pentru viața
socială şi profesională.

Matematică (Programa 3) – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profil 20
artistic, specializările arhitectură, arte ambientale, design
 COMPETENłE SPECIFICE ŞI CONłINUTURI
Competențe specifice Conținuturi
Elemente de analiză matematică
 Probleme care conduc la noțiunea de integrală.
1. Identificarea legăturilor dintre o funcție
Primitive (antiderivate)
continuă şi derivata sau primitiva
 Primitivele unei funcții. Integrala nedefinită a
acesteia
unei funcții continue, proprietatea de liniaritate a
2. Stabilirea unor proprietăți ale integralei nedefinite. Primitive uzuale.
calculului integral, prin analogie cu Integrala definită
proprietăți ale calculului diferențial  Definirea integralei Riemann a unei funcții
3. Utilizarea algoritmilor pentru calcularea continue prin formula Leibniz – Newton.
unor integrale definite  Proprietăți ale integralei definite: liniaritate,
4. Explicarea opțiunilor de calcul al integrale- monotonie, aditivitate în raport cu intervalul
lor definite, în scopul optimizării de integrare.
soluțiilor  Metode de calcul ale integralelor definite:
5. Utilizarea calculului integral în probleme integrarea prin părți, integrarea prin schimbarea de
variabila.
de măsurare în geometrie plană şi în b
spațiu şi compararea rezultatelor cu cele P(x)
obținute prin aplicarea unor formule Calculul integralelor de forma
a

Q(x)
dx , grad Q 4
studiate anterior
prin metoda descompunerii în fracții simple.
Aplicații ale integralei definite
 Aria unei suprafețe plane.
 Volumul unui corp de rotație.
 Lungimea graficului unei funcții derivabile cu
derivata continuă.
 Aria unei suprafețe de rotație.
 Centrul de greutate al unei suprafețe plane.

SUGESTII METODOLOGICE

Reconsiderarea finalităților şi a conținuturilor învățământului determinată de nevoia de adaptare a

curriculumului național la schimbările intervenite în structura învățământului preuniversitar este însoțită
de reevaluarea şi înnoirea metodelor folosite în practica instructiv-educativă. Acestea vizează
următoarele aspecte:
 aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor,
pe exersarea potențialului psihofizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la propria
instruire şi educație;
 folosirea unor metode care să favorizeze relația nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin
recurgere la modele concrete;
 accentuarea caracterului formativ al metodelor de instruire utilizate în activitatea de predare-învățare,
acestea asumându-şi o intervenție mai activă şi mai eficientă în cultivarea potențialului individual, în
dezvoltarea capacităților de a opera cu informațiile asimilate, de a aplica şi evalua cunoştințele dobândite,
de a investiga ipoteze şi de a căuta soluții adecvate de rezolvare a problemelor sau a situațiilor-problemă;
 îmbinare şi o alternanță sistematică a activităților bazate pe efortul individual al elevului (documentarea
după diverse surse de informație, observația proprie, exercițiul personal, instruirea programată,
experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe etc.) cu activitățile ce solicită efortul colectiv (de
echipă, de grup) de genul discuțiilor, asaltului de idei etc.;
 însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre
autoinstruire, spre învățare continuă.

Matematică (Programa 3) – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profil 21
artistic, specializările arhitectură, arte ambientale, design
Acest curriculum are drept obiectiv crearea condițiilor favorabile fiecărui elev de a-şi forma şi dezvolta
competențele într-un ritm individual, de a-şi transfera cunoştințele acumulate dintr-o zonă de studiu în
alta. Pentru aceasta, este util ca profesorul să-şi orienteze demersul didactic spre realizarea următoarelor
tipuri de activități:
 formularea de sarcini de prelucrare variată a informațiilor, în scopul formării competențelor vizate
de programele şcolare;
 alternarea prezentării conținuturilor, cu moduri variate de antrenare a gândirii;
 solicitarea de frecvente corelații intra şi interdisciplinare;
 punerea elevului în situația ca el însuşi să formuleze sarcini de lucru adecvate;
 obținerea de soluții sau interpretări variate pentru aceeaşi unitate informațională;
 susținerea comunicării elev-manual prin analiza pe text, transpunerea simbolică a unor conținuturi,
interpretarea acestora;
 formularea de sarcini rezolvabile prin activitatea în grup;
 organizarea unor activități de învățare permițând desfăşurarea sarcinilor de lucru în ritmuri diferite;
 sugerarea unui algoritm al învățării, prin ordonarea sarcinilor.
Cadrele didactice îşi pot alege metodele şi tehnicile de predare şi îşi pot adapta practicile pedagogice în
funcție de ritmul de învățare şi de particularitățile elevilor.
Prezentul curriculum îşi propune ca să formeze competențe, valori şi atitudini prin demersuri didactice care
să indice explicit apropierea conținuturilor învățării de practica învățării eficiente. Pe parcursul ciclului
liceal superior este util ca, în practica pedagogică, profesorul să aibă în vedere a următoarele aspecte ale
învățării pentru formarea fiecăreia dintre competențele generale ale disciplinei:

1. Identificarea relațiilor între noțiunile matematice studiate

Exemple de activități de învățare:
 analiza datelor unei probleme pentru verificarea noncontradicției, suficienței, redundanței şi
eliminarea datelor neesențiale;
 interpretarea parametrilor unei probleme ca o parte a ipotezei acesteia;
 utilizarea formulelor standardizate în înțelegerea ipotezei;
 exprimarea prin simboluri specifice a relațiilor matematice dintr-o problemă;
 analiza secvențelor logice în etapele de rezolvare a unei probleme;
 exprimarea rezultatelor rezolvării unei probleme în limbaj matematic;
 compararea, observarea unor asemănări şi deosebiri, clasificarea noțiunilor matematice studiate
după unul sau mai multe criterii explicite sau implicite, luate simultan sau separat
2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural, contextual cuprinse în enunțuri
matematice.
Exemple de activități de învățare:
 recunoaşterea şi identificarea datelor unei probleme prin raportare la sisteme de comparare standard;
 folosirea unor reprezentări variate pentru anticiparea unor rezultate;
 folosirea regulilor de generare logică a reperelor sau a formulelor invariante în analiza de probleme;
 formarea obişnuinței de a verifica dacă o problemă este sau nu determinată;
 folosirea unor criterii de comparare şi clasificare pentru descoperirea unor proprietăți sau reguli.
3. Utilizarea algoritmilor pentru caracterizarea locală sau globală a unei situații concrete
Exemple de activități de învățare:
 cunoaşterea şi utilizarea unor reprezentări variate ale noțiunilor matematice studia;
 construirea şi interpretarea unor reprezentări grafice ilustrând situații cotidiene;
 exprimarea în termeni logici, cu ajutorul invarianților specifici, a unei rezolvări de probleme;
 utilizarea unor repere standard sau a unor formule standard în rezolvarea de probleme.

Matematică (Programa 3) – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profil 22
artistic, specializările arhitectură, arte ambientale, design
 4. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei situații concrete
Exemple de activități de învățare:
 formarea obişnuinței de a recurge la diverse tipuri de reprezentări pentru clasificarea, rezumarea şi
prezentarea concluziilor în analiza unor situații problemă;
 folosirea particularizării, a generalizării sau analogiei pentru alcătuirea sau rezolvarea de probleme
noi, pornind de la o proprietate sau problemă dată;
 folosirea unor sisteme de referință diferite pentru abordarea din perspective diferite ale unei noțiuni
matematice.
 utilizarea metodelor standard în aplicații în diverse domenii;
 redactarea soluțiilor utilizând terminologia şi notațiile adecvate şi făcând apel la propoziții
matematice studiate.
5. Analiza de situații-problemă în scopul descoperirii de strategii pentru optimizarea soluțiilor.
Exemple de activități de învățare:
 identificarea şi descrierea cu ajutorul unor modele matematice, a unor relații sau situații multiple;
 exprimarea prin metode specifice a unor clase de probleme, formarea obişnuinței de a căuta toate
soluțiile sau de a stabili unicitatea soluțiilor şi analiza rezultatelor;
 identificarea şi formularea a cât mai multor consecințe posibile ce decurg dintr-un set de ipoteze
 analiza rezolvării unei probleme din punctul de vedere al corectitudinii, al simplității, al clarității şi
al semnificației rezultatelor;
 reformularea unei probleme echivalente sau înrudite;
 rezolvarea de probleme şi situații-problemă;
 folosirea unor idei, reguli sau metode matematice în abordarea unor probleme practice sau pentru
structurarea unor situații diverse prin reprezentări variate;
 utilizarea rezultatelor şi a metodelor pentru crearea unor strategii de lucru.
Toate acestea sugestii de activități de învățare indică explicit apropierea conținuturilor învățării de practica
învățării eficiente. În demersul didactic, centrul acțiunii devine elevul şi nu predarea noțiunilor
matematice ca atare. Accentul trece de la “ce” să se învețe, la “în ce scop” şi “cu ce rezultate”.
Evaluarea se face în termeni calitativi; capătă semnificație dimensiuni ale cunoştințelor dobândite, cum
ar fi: esențialitate, profunzime, funcționalitate, durabilitate, orientare axiologică, stabilitate, mobilitate,
diversificare, amplificare treptată.

Matematică (Programa 3) – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profil 23
artistic, specializările arhitectură, arte ambientale, design
 MATEMATICĂ - PROGRAMA 4

Filiera vocațională, profil pedagogic, toate specializările

Filiera vocațională, profil sportiv, toate specializările

Matematică (Programa 4) – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profilurile pedagogic şi sportiv 24
 NOTĂ DE PREZENTARE
Modificările structurale ce au loc în toate domeniile societății româneşti se reflectă şi asupra sistemului
de învățământ. Pe această linie, liceul trebuie să participe la dezvoltarea intelectuală şi integrarea socială a
tinerilor, contribuind, pe de o parte, la formarea unei culturi comune pentru toți elevii şi determinând, pe
de altă parte, trasee individuale de învățare.
Studiul matematicii în ciclul superior al liceului urmăreşte ca finalități formarea şi dezvoltarea capacității
elevilor de a reflecta asupra lumii, şi oferă individului cunoştințele necesare pentru a acționa asupra acesteia, în
funcție de propriile nevoi şi dorințe de a formula şi a rezolva probleme pe baza relaționării cunoştințelor
din diferite domenii, precum şi la înzestrarea cu un set de competențe, valori şi atitudini menite să
asigure o integrare profesională optimă prin trasee individuale de învățare şi formare.
În elaborarea programei au fost avute în vedere schimbările intervenite în structura învățământului
preuniversitar şi, implicit, în structura învățământului liceal. Astfel, planurile-cadru de învățământ pentru clasele a
XI-a şi a XII-a, ciclul superior al liceului, filiera vocațională, sunt structurate pe trei componente: trunchi comun
(TC); curriculum diferențiat (CD); curriculum la decizia şcolii (CDŞ).
Noul curriculum de matematică propune organizarea activității didactice pe baza corelării domeniilor de studiu,
precum şi utilizarea în practică în contexte variate a competențelor dobândite prin învățare.
În mod concret, s-a urmărit: diversificarea conținuturilor în funcție de filieră, profil şi specializare, în
scopul accentuării laturii formative şi a orientării către finalitățile liceului. Compatibilizarea cunoştințelor
cu vârsta elevului şi cu experiența anterioară a acestuia, continuitatea şi coerența intra-disciplinară,
realizarea legăturilor interdisciplinare prin crearea de modele matematice ale unor fenomene abordate la alte
discipline, prezentarea conținuturilor într-o formă accesibilă, în scopul stimulării motivației pentru studiul
matematicii şi, nu în ultimul rând, asigurarea unei continuități la nivelul experienței didactice acumulate în
predarea matematicii în sistemul nostru de învățământ constituie repere conceptuale ale actualei construcții
curriculare.
Programele şcolare de Matematică vizează formarea de competențe. Înțelese ca ansambluri structurate
de cunoştințe şi deprinderi dobândite prin învățare, competențele permit identificarea şi rezolvarea unor
probleme specifice domeniilor de studiu, în contexte variate. Acest tip de proiectare curriculară îşi propune:
focalizarea pe achizițiile finale ale învățării, accentuarea dimensiunii acționale în formarea personalității
elevului, corelarea cu aşteptările societății.
PROGRAMA 4 de Matematică se aplică la:
 filiera vocațională, profil pedagogic, toate specializările: 1 oră/ săpt. (TC);
 filiera vocațională, profil sportiv, toate specializările: 1 oră/ săpt. (TC).
Programa este structurată pe un ansamblu de cinci competențe generale, în acord cu nevoile de formare
ale elevilor cărora li se adresează.
Cele două domenii de conținuturi propuse (Statistică şi Elemente de calcul matricial şi sisteme de ecuaţii
liniare) sunt selectate şi detaliate astfel încât să răspundă unor nevoi de formare specifice, cu accent pe laturile
formativă şi aplicativă ale învățării, luând în considerare bugetul de timp alocat studierii disciplinei
Matematică, la specializările cărora li se adresează programa şcolară.
Programa este construită astfel încât să nu se îngrădească libertatea profesorului în proiectarea
activităților didactice. În condițiile realizării competențelor generale şi specifice şi parcurgerii integrale
a conținutului obligatoriu, profesorul poate:
 să schimbe ordinea parcurgerii temelor;
 să grupeze în diverse moduri elementele de conținut în unități de învățare, cu respectarea
logicii interne de dezvoltare a conceptelor matematice;
 să aleagă sau să organizeze activități de învățare adecvate condițiilor concrete din clasă.
Programa are următoarele componente:
 competențe generale;
 valori şi atitudini;
 competențe specifice şi conținuturile corelate cu competențe specifice;
 sugestii metodologice.

Matematică (Programa 4) – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profilurile pedagogic şi sportiv 25
 COMPETENłE GENERALE

1. Identificarea relațiilor între noțiunile matematice studiate

2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural sau contextual
cuprinse în enunțuri matematice
3. Utilizarea algoritmilor pentru caracterizarea locală sau globală a unei
situații concrete
4. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei
situații concrete
5. Analiza de situații-problemă în scopul descoperirii de strategii pentru
optimizarea soluțiilor.

VALORI ŞI ATITUDINI

Curriculumul şcolar pentru matematică are în vedere formarea la elevi a următoarelor valori şi atitudini:
 manifestarea curiozității şi a imaginației în crearea şi rezolvarea de probleme
 manifestarea tenacității, a perseverenței şi a capacității de concentrare
 dezvoltarea unei gândiri deschise, creative şi a unui spirit de obiectivitate şi imparțialitate
 dezvoltarea independenței în gândire şi acțiune
 manifestarea inițiativei şi a disponibilității de a aborda sarcini variate
 dezvoltarea simțului estetic şi critic, a capacității de a aprecia rigoarea, ordinea şi
eleganța în arhitectura rezolvării unei probleme sau a construirii unei teorii
 formarea obişnuinței de a recurge la concepte şi metode matematice în abordarea unor
situații cotidiene sau pentru rezolvarea unor probleme practice
 formarea motivației pentru studierea matematicii ca domeniu relevant pentru viața
socială şi profesională.

Matematică (Programa 4) – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profilurile pedagogic şi sportiv 26
 COMPETENłE SPECIFICE ŞI CONłINUTURI
Competențe specifice Conținuturi
Statistică
1. Identificarea unor metode de colectare  Culegerea, clasificarea şi reprezentarea datelor statistice.
şi interpretare a datelor  Interpretarea datelor statistice: parametri de poziție.

2. Interpretarea cantitativă a datelor  Metode matematice folosite în interpretarea datelor

statistice, cu ajutorul graficelor şi a statistice:
diagramelor - compararea datelor statistice utilizând media şi
mediana
3. Utilizarea datelor statistice pentru
- indicatori statistici ai variabilelor cantitative.
analiza de caz
Studii de caz: reprezentarea şi interpretarea datelor statistice
4. Transpunerea în limbaj matematic, prin
publicate în urma desfăşurării unor sondaje şi studii statistice
mijloace statistice, a unor probleme
pe teme sociale, economice sau din domeniul educației.
practice
5. Caracterizarea unor situații reale prin
interpretarea statistică a datelor
Elemente de calcul matricial şi sisteme de ecuații liniare
1. Identificarea unor situații practice Matrice
concrete, care necesită asocierea unui  Tabel de tip matricial. Matrice, mulțimi de matrice.
tabel de date cu reprezentarea sa  Operații cu matrice: adunarea a două matrice,
matricială înmulțirea unei matrice cu un scalar, produsul a două
2. Asocierea unui tabel de date cu matrice, proprietăți.
reprezentarea matricială a unui proces Determinanți
 Determinantul unei matrice pătratice de ordin cel mult
3. Aplicarea, în situații practice, a
3, proprietăți.
algoritmilor de calcul cu matrice
Sisteme de ecuații liniare
4. Rezolvarea unor sisteme, utilizând  Matrice inversabile din Mn (R), n = 2, 3.
metode diferite de rezolvare, şi Ecuații matriciale.
compararea acestor metode  Sisteme de ecuații liniare cu cel mult 3 necunoscute,
5. Stabilirea compatibilității unor sisteme forma matricială a unui sistem liniar.
liniare şi identificarea unor metode  Metode de rezolvare a sistemelor liniare: metoda
adecvate de rezolvare a acestora Cramer, metoda Gauss.
 Aplicații: ecuația unei drepte determinate de două puncte
distincte, aria unui triunghi şi caracterizarea coliniarității a
trei puncte în plan.

Matematică (Programa 4) – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profilurile pedagogic şi sportiv 27
 SUGESTII METODOLOGICE
Reconsiderarea finalităților şi a conținuturilor învățământului determinată de nevoia de adaptare a
curriculumului național la schimbările intervenite în structura învățământului preuniversitar este însoțită
de reevaluarea şi înnoirea metodelor folosite în practica instructiv-educativă. Acestea vizează următoarele
aspecte:
 aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, pe
exersarea potențialului psihofizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la propria
instruire şi educație;
 folosirea unor metode care să favorizeze relația nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin
recurgere la modele concrete;
 accentuarea caracterului formativ al metodelor de instruire utilizate în activitatea de predare-învățare,
acestea asumându-şi o intervenție mai activă şi mai eficientă în cultivarea potențialului individual, în
dezvoltarea capacităților de a opera cu informațiile asimilate, de a aplica şi evalua cunoştințele
dobândite, de a investiga ipoteze şi de a căuta soluții adecvate de rezolvare a problemelor sau a
situațiilor-problemă;
 îmbinare şi o alternanță sistematică a activităților bazate pe efortul individual al elevului
(documentarea după diverse surse de informație, observația proprie, exercițiul personal, experimentul
şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe, studiul de caz, etc.) cu activitățile ce solicită efortul
colectiv (de echipă, de grup) de genul discuțiilor, asaltului de idei, proiecte, etc.;
 însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre
autoinstruire, spre învățare continuă.
Acest curriculum are drept obiectiv crearea condițiilor favorabile fiecărui elev de a-şi forma şi dezvolta
competențele în domeniul de formare într-un ritm individual, de a-şi transfera cunoştințele acumulate
dintr-o zonă de studiu în alta. Pentru aceasta, este util ca profesorul să-şi orienteze demersul didactic
spre realizarea următoarelor tipuri de activități:
 formularea de sarcini de prelucrare variată a informațiilor, în scopul formării competențelor vizate de
programele şcolare;
 alternarea prezentării conținuturilor, cu moduri variate de antrenare a gândirii;
 solicitarea de frecvente corelații intra şi interdisciplinare;
 punerea elevului în situația ca el însuşi să formuleze sarcini de lucru adecvate;
 obținerea de soluții sau interpretări variate pentru aceeaşi unitate informațională;
 susținerea comunicării elev-manual prin analiza pe text, transpunerea simbolică a unor conținuturi,
interpretarea acestora;
 formularea de sarcini rezolvabile prin activitatea în grup;
 organizarea unor activități de învățare permițând desfăşurarea sarcinilor de lucru în ritmuri diferite;
 sugerarea unui algoritm al învățării, prin ordonarea sarcinilor.

Cadrele didactice îşi pot alege metodele şi tehnicile de predare şi îşi pot adapta practicile pedagogice în
funcție de ritmul de învățare şi de particularitățile elevilor.
Prezentul curriculum îşi propune ca să formeze competențe, valori şi atitudini prin demersuri didactice
care să indice explicit apropierea conținuturilor învățării de practica învățării eficiente. Pe parcursul
ciclului liceal superior este util ca, în practica pedagogică, profesorul să aibă în vedere a următoarele
aspecte ale învățării pentru formarea fiecăreia dintre competențele generale ale disciplinei:
1. Identificarea datelor matematice şi interpretarea în funcție de contextul în care au fost definite
Exemple de activități de învățare:
 analiza datelor unei probleme pentru verificarea noncontradicției, suficienței, redundanței şi
eliminarea datelor neesențiale;
 interpretarea parametrilor unei probleme ca o parte a ipotezei acesteia;
 exprimarea prin simboluri specifice a relațiilor matematice dintr-o situație-problemă;
 recunoaşterea şi identificarea datelor unei probleme prin raportare la sisteme de comparare standard.

Matematică (Programa 4) – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profilurile pedagogic şi sportiv 28
2. Interpretarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural sau contextual cuprinse în enunțuri
matematice
Exemple de activități de învățare:
 folosirea regulilor de generare logică a reperelor sau a formulelor invariante în analiza de probleme;
 utilizarea schemelor logice şi a diagramelor logice de lucru în rezolvarea de probleme;
 formarea obişnuinței de a verifica dacă o problemă este sau nu determinată;
 folosirea unor criterii de comparare şi clasificare pentru descoperirea unor proprietăți sau reguli.

3. Utilizarea algoritmilor pentru caracterizarea locală sau globală a unei situații concrete
Exemple de activități de învățare:
 cunoaşterea şi utilizarea unor reprezentări variate ale noțiunilor matematice studiate;
 folosirea particularizării, a generalizării, sau analogiei pentru alcătuirea sau rezolvarea de probleme
noi, pornind de la o proprietate sau problemă dată;
 construirea unor diagrame, tabele, scheme grafice ilustrând situații cotidiene;
 folosirea unor reprezentări variate pentru anticiparea unor rezultate;
 utilizarea unor repere standard sau a unor formule standard în rezolvarea de probleme.

4. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei situații concrete
Exemple de activități de învățare:
 formarea obişnuinței de a recurge la diverse tipuri de reprezentări pentru clasificarea, rezumarea şi
prezentarea concluziilor unor experimente;
 exprimarea în termeni logici, cu ajutorul invarianților specifici, a unei rezolvări de probleme
 utilizarea metodelor standard în aplicații în diverse domenii;
 redactarea soluțiilor utilizând terminologia matematică adecvată.

5. Analiza şi interpretarea caracteristicilor matematice ale unei situații-problemă în scopul

descoperirii de strategii pentru optimizarea soluțiilor.
Exemple de activități de învățare:
 identificarea şi descrierea cu ajutorul unor modele matematice, a unor relații sau situații multiple;
 imaginarea şi folosirea creativă a unor reprezentări variate prin metode specifice unor clase de probleme
 analiza şi interpretarea unor situații-problemă utilizând modalități variate de reprezentare;
 formarea obişnuinței de a căuta toate soluțiile sau de a stabili unicitatea soluțiilor şi analiza rezultatelor;
 identificarea şi formularea a cât mai multor consecințe posibile ce decurg dintr-un set de ipoteze;
 verificarea validității unor afirmații, pe cazuri particulare sau prin construirea unor exemple si
contraexemple;
 folosirea unor sisteme de referință diferite pentru abordarea din perspective diferite ale unei noțiuni
matematice;
 folosirea unor reprezentări variate ca punct de plecare pentru intuirea, ilustrarea, clarificarea sau
justificarea unor idei, algoritmi, metode, căi de rezolvare etc.;
 folosirea unor idei, reguli sau metode matematice în abordarea unor probleme practice sau pentru
structurarea unor situații diverse;
 inițierea şi realizarea creativă a unor investigații;
 analiza capacității metodelor de a se adapta unor situații concrete şi utilizarea rezultatelor pentru
crearea strategiilor de lucru.
Toate acestea sugestii de activități de învățare indică explicit apropierea conținuturilor învățării de
practica învățării eficiente. În demersul didactic, centrul acțiunii devine elevul şi nu predarea noțiunilor
matematice ca atare. Accentul trece de la ce să se învețe, la în ce scop şi cu ce rezultate. Evaluarea se face
în termeni calitativi, capătă semnificație dimensiuni ale cunoştințelor dobândite, cum ar fi: esențialitate,
profunzime, funcționalitate, durabilitate, orientare axiologică, stabilitate, mobilitate, diversificare, amplificare
treptată.

Matematică (Programa 4) – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profilurile pedagogic şi sportiv 29
 MATEMATICĂ - PROGRAMA 5

Filiera teoretică, profil umanist, specializarea ştiințe sociale

Filiera vocațională, profil militar M.A.I, specializarea ştiințe sociale
Filiera vocațională, profil teologic, toate specializările,
cu excepția specializărilor teologie ortodoxă şi patrimoniu cultural

Matematică (Programa 5) – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil umanist, specializarea 30
ştiinţe sociale; filiera vocaţională profil militar M.A.I., specializarea ştiinţe sociale; filiera vocaţională, profil teologic
 NOTĂ DE PREZENTARE

Modificările structurale ce au loc în toate domeniile societății româneşti se reflectă şi asupra sistemului
de învățământ. Pe această linie, liceul trebuie să participe la dezvoltarea intelectuală şi integrarea socială a
tinerilor, contribuind, pe de o parte, la formarea unei culturi comune pentru toți elevii şi determinând, pe
de altă parte, trasee individuale de învățare.

Studiul matematicii în ciclul superior al liceului urmăreşte ca finalități formarea şi dezvoltarea capacității
elevilor de a reflecta asupra lumii, şi oferă individului cunoştințele necesare pentru a acționa asupra acesteia, în
funcție de propriile nevoi şi dorințe de a formula şi a rezolva probleme pe baza relaționării cunoştințelor
din diferite domenii, precum şi la înzestrarea cu un set de competențe, valori şi atitudini menite să
asigure o integrare profesională optimă prin trasee individuale de învățare şi formare.

Programa şcolară de Matematică pentru clasa a XII-a continuă demersul educațional început în ciclul inferior
al liceului şi în prima clasă a ciclului liceal superior şi propune organizarea activității didactice pe baza
relaționării şi corelării domeniilor de studiu, precum şi pe baza utilizării în practică şi în contexte variate
a competențelor dobândite prin învățare.

În mod concret, s-a urmărit: diversificarea conținuturilor în funcție de filieră, profil şi specializare, în
scopul accentuării laturii formative şi a orientării către finalitățile liceului. Compatibilizarea cunoştințelor
cu vârsta elevului şi cu experiența anterioară a acestuia, continuitatea şi coerența intradisciplinară, realizarea
legăturilor interdisciplinare prin crearea de modele matematice ale unor fenomene abordate la alte
discipline, prezentarea conținuturilor într-o formă accesibilă, în scopul stimulării motivației pentru studiul
matematicii şi, nu în ultimul rând, asigurarea unei continuități la nivelul experienței didactice acumulate în
predarea matematicii în sistemul nostru de învățământ constituie repere conceptuale ale actualei construcții
curriculare.

Programa şcolară de Matematică este centrată pe formarea de competențe. Înțelese ca ansambluri structurate
de cunoştințe şi deprinderi dobândite prin învățare, ele permit identificarea şi rezolvarea unor probleme
specifice domeniilor de studiu, în contexte variate. Acest tip de proiectare curriculară îşi propune: focalizarea
pe achizițiile finale ale învățării, accentuarea dimensiunii acționale în formarea personalității elevului, corelarea
cu aşteptările societății.

PROGRAMA 5 de Matematică se aplică la:

 filiera teoretică, profil umanist, specializarea ştiinţe sociale: 2 ore/ săpt. (CD);
 filiera vocaţională, profil militar M.A.I, specializarea ştiinţe sociale: 2 ore/ săpt. (CD);
 filiera vocaţională, profil teologic, toate specializările (cu excepția specializărilor
teologie ortodoxă şi patrimoniu cultural): 1 oră/ săpt. (CD).
Programa şcolară are următoarele componente: competențe generale; valori şi atitudini; competențe
specifice şi conținuturi corelate cu competențe specifice; sugestii metodologice.

Atât setul de competențe generale, cât şi competențele specifice au fost proiectate luând în considerare
profilul de formare al elevilor de la specializările menționate mai sus, care este cu preponderență socio-
umanist.

Matematică (Programa 5) – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil umanist, specializarea 31
ştiinţe sociale; filiera vocaţională profil militar M.A.I., specializarea ştiinţe sociale; filiera vocaţională, profil teologic
Având în vedere că prezenta ofertă curriculară este destinată unor specializări cu interese educaționale parțial
comune, care în planurile-cadru de învățământ, aprobate prin [Link].C. nr. 5718/ 22.12.2006, pentru clasa
a XII-a beneficiază de alocări orare diferite, în tabelul de competențe specifice şi conținuturi sunt delimitate:

►
un corp comun de competențe specifice asociate unor conținuturi ale învățării, grupate sub
titlul Elemente de calcul matricial şi sisteme de ecuaţii liniare, care este obligatoriu pentru
toate specializările cărora li se adresează programa şcolară;
►
un corp distinct de competențe specifice asociate unor conținuturi ale învățării, grupate sub
titlul Structuri algebrice, tehnoredactate prin evidențiere cu asterisc (*) – care se adresează
numai elevilor de la specializarea ştiințe sociale, din cadrul filierelor teoretică/ profil
umanist şi vocațională/ profil militar M.A.I.

Programa este construită astfel încât să nu se îngrădească libertatea profesorului în proiectarea

activităților didactice. În condițiile realizării competențelor generale şi specifice şi ale parcurgerii integrale
a conținuturilor obligatorii, profesorul poate:

 să schimbe ordinea parcurgerii temelor;

 să grupeze în diverse moduri elementele de conținut în unități de învățare, cu respectarea logicii
interne de dezvoltare a conceptelor matematice;
 să aleagă sau să organizeze activități de învățare adecvate condițiilor concrete din clasă.

Matematică (Programa 5) – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil umanist, specializarea 32
ştiinţe sociale; filiera vocaţională profil militar M.A.I., specializarea ştiinţe sociale; filiera vocaţională, profil teologic
 COMPETENłE GENERALE

1. Identificarea relațiilor între noțiunile matematice studiate

2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural sau contextual
cuprinse în enunțuri matematice
3. Utilizarea algoritmilor pentru caracterizarea locală sau globală a unei
situații concrete
4. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei
situații concrete
5. Analiza de situații-problemă în scopul descoperirii de strategii pentru
optimizarea soluțiilor.

VALORI ŞI ATITUDINI

Curriculumul şcolar pentru matematică are în vedere formarea la elevi a următoarelor valori şi atitudini:
 manifestarea curiozității şi a imaginației în crearea şi rezolvarea de probleme
 manifestarea tenacității, a perseverenței şi a capacității de concentrare
 dezvoltarea unei gândiri deschise, creative şi a unui spirit de obiectivitate şi imparțialitate
 dezvoltarea independenței în gândire şi acțiune
 manifestarea inițiativei şi a disponibilității de a aborda sarcini variate
 dezvoltarea simțului estetic şi critic, a capacității de a aprecia rigoarea, ordinea şi
eleganța în arhitectura rezolvării unei probleme sau a construirii unei teorii
 formarea obişnuinței de a recurge la concepte şi metode matematice în abordarea unor
situații cotidiene sau pentru rezolvarea unor probleme practice
 formarea motivației pentru studierea matematicii ca domeniu relevant pentru viața
socială şi profesională.

Matematică (Programa 5) – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil umanist, specializarea 33
ştiinţe sociale; filiera vocaţională profil militar M.A.I., specializarea ştiinţe sociale; filiera vocaţională, profil teologic
 COMPETENłE SPECIFICE ŞI CONłINUTURI
► Pentru specializările din cadrul filierei vocaționale, profil teologic sunt obligatorii numai
competențele specifice şi conținuturile tehnoredactate fără evidențiere prin asterisc.
► Pentru specializarea ştiințe sociale – din cadrul filierelor teoretică/ profil umanist şi vocațională/
profil militar M.A.I. – sunt obligatorii toate competențele specifice şi toate conținuturile specificate în
tabelul de mai jos.

Competențe specifice Conținuturi

Elemente de calcul matricial şi sisteme de ecuaţii
liniare
1. Identificarea unor situații practice concrete,Matrice
care necesită asocierea unui tabel de  Tabel de tip matricial. Matrice, mulțimi
date cu reprezentarea sa matricială de matrice.
2. Asocierea unui tabel de date cu
Filiera vocațională, profil teologic, 1 oră /săptămână

 Operații cu matrice: adunarea a două

reprezentarea matricială a unui proces matrice, înmulțirea unei matrice cu un
3. Aplicarea, în situații practice, a scalar, produsul a două matrice,
algoritmilor de calcul cu matrice proprietăți.

Filiera vocaţională, profil militar, specializarea ştiinţe sociale 2 ore/săpt.

4. Rezolvarea unor sisteme, utilizând Determinanți
 Determinantul unei matrice pătratice de
metode diferite de rezolvare, şi

Filiera teoretică, profil uman, specializarea ştiințe sociale;

compararea acestor rezolvări ordin cel mult 3, proprietăți.
Sisteme de ecuații liniare
5. Stabilirea compatibilității unor sisteme  Metode de rezolvare a sistemelor
liniare şi identificarea unor metode liniare: metoda Cramer, metoda Gauss
adecvate de rezolvare a acestora  Sisteme liniare cu cel mult 3
necunoscute, forma matricială a unui
sistem liniar.
 Matrice inversabile din Mn , n=2,3.
Ecuații matriciale.
 Aplicații: ecuația unei drepte determinate
de două puncte distincte, aria unui triunghi
şi coliniaritatea a trei puncte în plan.
Structuri algebrice
 *Legi de compoziție, parte stabilă, proprietăți.
*1. Recunoaşterea mulțimilor de numere
 *Structuri algebrice: grup, inel, corp.
şi a unor structuri algebrice
Exemple: mulțimile Z, Q, R.
*2. Identificarea unei structuri algebrice
prin verificarea proprietăților acesteia
*3. Compararea proprietăților algebrice
sau aritmetice ale operațiilor
definite pe diverse mulțimi în
scopul identificării unor algoritmi
*4. Utilizarea proprietăților unor
operații pentru identificarea
structurilor algebrice
*5. Utilizarea proprietăților structurilor
algebrice în probleme practice uzuale

Matematică (Programa 5) – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil umanist, specializarea 34
ştiinţe sociale; filiera vocaţională profil militar M.A.I., specializarea ştiinţe sociale; filiera vocaţională, profil teologic
 SUGESTII METODOLOGICE
Reconsiderarea finalităților şi a conținuturilor educaționale, determinată de nevoia de adaptare a curriculumului
național la schimbările intervenite în structura învățământului preuniversitar este însoțită de reevaluarea
şi înnoirea metodelor folosite în practica instructiv-educativă. Acestea vizează următoarele aspecte:
 aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, pe
exersarea potențialului psihofizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi
educație;
 folosirea unor metode care să favorizeze relația nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere
la modele concrete;
 accentuarea caracterului formativ al metodelor de instruire utilizate în activitatea de predare-învățare, acestea
asumându-şi o intervenție mai activă şi mai eficientă în cultivarea potențialului individual, în
dezvoltarea capacităților de a opera cu informațiile asimilate, de a aplica şi evalua cunoştințele dobândite,
de a investiga ipoteze şi de a căuta soluții adecvate de rezolvare a problemelor sau a situațiilor-problemă;
 îmbinare şi o alternanță sistematică a activităților bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după
diverse surse de informație, observația proprie, exercițiul personal, experimentul şi lucrul individual, tehnica
muncii cu fişe, studiul de caz, etc.) cu activitățile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de
genul discuțiilor, asaltului de idei, proiecte, etc.;
 însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre
autoinstruire, spre învățare continuă.
Acest curriculum are drept obiectiv crearea condițiilor favorabile fiecărui elev de a-şi forma şi dezvolta
competențele în domeniul de formare, într-un ritm individual, de a-şi transfera cunoştințele acumulate dintr-o
zonă de studiu în alta. Pentru aceasta, este util ca profesorul să-şi orienteze demersul didactic spre
realizarea următoarelor tipuri de activități:
 formularea de sarcini de prelucrare variată a informațiilor, în scopul formării competențelor vizate de
programele şcolare;
 alternarea prezentării conținuturilor, cu moduri variate de antrenare a gândirii;
 solicitarea de frecvente corelații intra şi interdisciplinare;
 punerea elevului în situația ca el însuşi să formuleze sarcini de lucru adecvate;
 obținerea de soluții sau interpretări variate pentru aceeaşi unitate informațională;
 susținerea comunicării elev-manual prin analiza pe text, transpunerea simbolică a unor conținuturi,
interpretarea acestora;
 formularea de sarcini rezolvabile prin activitatea în grup;
 organizarea unor activități de învățare permițând desfăşurarea sarcinilor de lucru în ritmuri diferite;
 sugerarea unui algoritm al învățării, prin ordonarea sarcinilor.
Cadrele didactice îşi pot alege metodele şi tehnicile de predare şi îşi pot adapta practicile pedagogice în funcție
de ritmul de învățare şi de particularitățile elevilor.
Prezentul curriculum îşi propune ca să formeze competențe, valori şi atitudini prin demersuri didactice care
să indice explicit apropierea conținuturilor învățării de practica învățării eficiente. Pe parcursul ciclului superior
al liceului este util ca, pentru formarea fiecăreia dintre competențele generale ale disciplinei, în activitatea sa
cu clasa de elevi profesorul să aibă în vedere a următoarele aspecte ale învățării:
1. Identificarea datelor matematice şi interpretarea în funcție de contextul în care au fost definit
Exemple de activități de învățare:
 analiza datelor unei probleme pentru verificarea noncontradicției, suficienței, redundanței şi eliminarea
datelor neesențiale;
 interpretarea parametrilor unei probleme ca o parte a ipotezei acesteia;
 exprimarea prin simboluri specifice a relațiilor matematice dintr-o situație-problemă;
 recunoaşterea şi identificarea datelor unei probleme prin raportare la sisteme de comparare standard.

Matematică (Programa 5) – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil umanist, specializarea 35
ştiinţe sociale; filiera vocaţională profil militar M.A.I., specializarea ştiinţe sociale; filiera vocaţională, profil teologic
2. Interpretarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural sau contextual cuprinse în enunțuri
matematice
Exemple de activități de învățare:
 folosirea regulilor de generare logică a reperelor sau a formulelor invariante în analiza de probleme;
 utilizarea schemelor logice şi a diagramelor logice de lucru în rezolvarea de probleme;
 formarea obişnuinței de a verifica dacă o problemă este sau nu determinată;
 folosirea unor criterii de comparare şi clasificare pentru descoperirea unor proprietăți sau reguli

3. Utilizarea algoritmilor pentru caracterizarea locală sau globală a unei situații concrete
Exemple de activități de învățare:
 cunoaşterea şi utilizarea unor reprezentări variate ale noțiunilor matematice studiate;
 folosirea particularizării, a generalizării, sau analogiei pentru alcătuirea sau rezolvarea de probleme
noi, pornind de la o proprietate sau problemă dată;
 construirea unor diagrame, tabele, scheme grafice ilustrând situații cotidiene;
 folosirea unor reprezentări variate pentru anticiparea unor rezultate
 utilizarea unor repere standard sau a unor formule standard în rezolvarea de probleme.

4. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei situații concrete
Exemple de activități de învățare:
 formarea obişnuinței de a recurge la diverse tipuri de reprezentări pentru clasificarea, rezumarea şi
prezentarea concluziilor unor probleme
 exprimarea în termeni logici, cu ajutorul invarianților specifici, a unei rezolvări de probleme
 utilizarea metodelor standard în aplicații în diverse domenii;
 redactarea soluțiilor utilizând terminologia matematică adecvată .

5. Analiza şi interpretarea caracteristicilor matematice ale unei situații-problemă în scopul

descoperirii de strategii pentru optimizarea soluțiilor.
Exemple de activități de învățare:
 identificarea şi descrierea cu ajutorul unor modele matematice, a unor relații sau situații multiple;
 imaginarea şi folosirea creativă a unor reprezentări variate pentru depăşirea unor dificultăți;
 analiza şi interpretarea unor situații-problemă utilizând modalități variate de reprezentare;
 exprimarea prin metode specifice a unor clase de probleme;
 formarea obişnuinței de a căuta toate soluțiile sau de a stabili unicitatea soluțiilor şi analiza rezultatelor;
 identificarea şi formularea a cât mai multor consecințe posibile ce decurg dintr-un set de ipoteze;
 verificarea validității unor afirmații, pe cazuri particulare sau prin construirea unor exemple si contraexemple;
 folosirea unor reprezentări variate ca punct de plecare pentru intuirea, ilustrarea, clarificarea sau
justificarea unor idei, algoritmi, metode, căi de rezolvare etc.;
 folosirea unor idei, reguli sau metode matematice în abordarea unor probleme practice sau pentru
structurarea unor situații diverse;
 inițierea şi realizarea creativă a unor investigații;
 analiza capacității metodelor de a se adapta unor situații concrete şi utilizarea rezultatelor pentru crearea
de strategii de lucru.
Toate acestea sugestii de activități de învățare indică explicit apropierea conținuturilor învățării de practica
învățării eficiente. În demersul didactic, centrul acțiunii devine elevul şi nu predarea noțiunilor matematice
ca atare. Accentul trece de la ce să se învețe, la în ce scop şi cu ce rezultate. Evaluarea se face în
termeni calitativi, capătă semnificație dimensiuni ale cunoştințelor dobândite, cum ar fi: esențialitate,
profunzime, funcționalitate, durabilitate, orientare axiologică, stabilitate, mobilitate, diversificare,
amplificare treptată.

Matematică (Programa 5) – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului: filiera teoretică, profil umanist, specializarea 36
ştiinţe sociale; filiera vocaţională profil militar M.A.I., specializarea ştiinţe sociale; filiera vocaţională, profil teologic