CALCULUL CINEMATIC ŞI DINAMIC AL MECANISMULUI MOTOR

1 Cinematica mecanismului
Analiza cinematică şi calculul dinamic al mecanismului motor, de tip bielă-manivelă, sunt necesare pentru determinarea forţelor de
inerţie care acţionează asupra organelor mobile ale motorului. La determinarea sarcinilor aferente componentelor motorului se folosesc
relaţii simplificate, obţinute în ipoteza unei viteze unghiulare constante a arborelui cotit şi a unui regim stabilizat, relaţii care asigură o
precizie suficientă şi uşurează mult calculele [19, 31, 41].
La o viteza unghiulară constantă a arborelui cotit, unghiul de rotaţie este proporţional cu timpul şi prin urmare, toate mărimile
cinematice pot fi exprimate în funcţie de unghiul de rotaţie al arborelui cotit, . În calcule se consideră că poziţia iniţială pentru măsurarea
unghiului  este poziţia corespunzătoare punctului mort interior, PMI, în care pistonul este la distanta maximă de axa arborelui cotit.
În construcţia de motoare se întâlnesc scheme ale mecanismului bielă-manivelă de tip axat, când axa cilindrului intersectează axa
arborelui cotit şi de tip dezaxat, când cele doua axe nu se intersectează.
Deoarece valoarea dezaxării este în general mică, calculele cinematice şi dinamice pot fi efectuate cu o precizie suficient de bună în
cazul mecanismelor dezaxate considerând dezaxarea ca fiind nulă şi utilizând relaţiile pentru mecanismele axate.
Schema mecanismului bielă-manivelă axat este prezentată în fig.1.
Pe figură s-au făcut următoarele notaţii:
 – unghiul de rotaţie al manivelei la un moment dat, care se măsoară de la axa
cilindrului în sensul de rotaţie al arborelui cotit (sens trigonometric negativ);
 – unghiul de înclinare al axei bielei în planul ei de oscilaţie, de o parte a axei
cilindrului, numit şi oblicitatea bielei;
 = n/30 – viteza unghiulară de rotaţie a arborelui cotit;
S = 2r – cursa pistonului, sau distanţa între PMI şi PME;
r – raza manivelei sau distanţa între axa arborelui cotit şi axa fusului maneton;
r L – lungimea bielei;
 = r/L – raportul dintre raza manivelei şi lungimea bielei.
La motoarele actuale de automobile valorile uzuale pentru unghiul de înclinare al axei
bielei şi pentru raportul dintre raza manivelei şi lungimea bielei se încadrează în limitele  max
= 12 – 18, iar  = (1/4,5) – (1/3,0). Cursa S a pistonului şi lungimea L a bielei sunt principalii
parametri constructivi ai mecanismului bielă-manivelă. Cinematica mecanismului motor implică
Fig. 1 Mecanismul bielă-manivelă de tip
determinarea deplasării, vitezei şi acceleraţiei pistonului precum şi a vitezei unghiulare a bielei.
axat
 Deplasarea pistonului la un anumit moment, notată cu Sx, variază în funcţie de unghiul de rotaţie al arborelui cotit, . Utilizând
notaţiile din fig.3.1, se poate determina analitic legea de variaţie a acesteia. Astfel, la rotaţia manivelei cu unghiul , deplasarea pistonului
Sx de la poziţia iniţială va fi egală cu lungimea segmentului [AA’] :
AA’= A’O – AO = r + L – AO
Din AOB se poate exprima:
AO = AC + CO = Lcos + rcos.
Înlocuind în relaţia anterioară, obţinem:
Sx = AA’ = r + L – (Lcos + rcos),
sau, prin grupare convenabilă,
Sx = r[(1 – cos) + 1/(1 – cos)]
Calculând înălţimea [CB] din AOB, se determină dependenţa dintre unghiurile  şi :
CB = Lsin = rsin.
Astfel, rezultă că:
r
sin   sin    sin 
L
Din identitatea trigonometrică fundamentală, sin2 + cos2 = 1, obţinem:
cos    1  sin 2  .
Conform reprezentării din figură precum şi din considerente constructive se observă că unghiul  respectă condiţia    45o,
valorile cosinusului fiind aşadar strict pozitive:
 
1
cos   1  sin   1  sin 
2 2 2

Utilizând dezvoltarea în serie Fourier pentru binomul generalizat:

1  x m  1  m  x  mm  1  x 2  mm  1m  2  x 3  ...  mm  1  ...  m  n  1  x n  ... ,

1! 2! 3! n!

în cazul particular în care variabila reală x = sin2 şi m = 1/2 , rezultă:

1 3 1 3  5
1
1 1
cos   (1  sin 2  ) 2  1  sin 2   sin 4   sin 6   sin 8   ... .
2 24 246 2 4 6 8
Datorită valorilor relativ mici ale lui , termenii de putere mai mare sau egală cu 4 pot fi neglijaţi, obţinându-se:
1
cos   1  sin 2 
2
Utilizând relaţia de dependenţă dintre unghiurile  şi :
 1 2
cos   1  2 sin  ;
2
dacă se înlocuieşte în expresia lui Sx valoarea lui cos, se obţine:
Sx = r[(1 – cos) + sin²].
Deoarece sin  = (1 – cos2)/2, putem afla expresia finală pentru Sx:
2

  
S x  r 1  cos    1  cos 2  [mm]; (1)
 4 
unde:
r [mm] – raza manivelei sau distanta între axa arborelui cotit şi axa fusului maneton;
 [RAC] – unghiul de rotaţie al manivelei la un moment dat, măsurat de la axa cilindrului în sensul de rotaţie al arborelui cotit.
După cum se observă din relaţia (1), deplasarea pistonului reprezintă suma a două deplasări armonice, una de ordinul întâi şi alta de
ordinul doi:
Sx = Sx1 + Sx2,
unde: Sx1 = r(1 – cos) şi Sx2 = r/4(1 – cos2)
Deplasarea pistonului are cea mai mare deviaţie de la mişcarea simplă armonică, datorită lungimii finite a bielei, atunci când Sx2
atinge valorile extreme, adică
dS x 2 r
 0 şi, în consecinţă,  sin 2  0 .
d 2
Rezolvând, obţinem valorile unghiului  (pentru o rotaţie completă a arborelui cotit) la care curba Sx din fig.2 are cea mai mare
deviaţie de la armonica de ordinul întâi Sx1:
 = 90 [RAC] şi  = 270 [RAC].
În aceste cazuri, valoarea deviaţiei este:
Sx – Sx1 = r
Această analiza a deplasării pistonului este necesară şi pentru calculul volumelor generate de piston în diverse faze ale ciclului,
ţinând seama că volumul pentru o fracţiune Sx a cursei S este dat de relaţia:
 D2
Vx   S x 10 6 [dm3]; (2)
4
unde:
D [mm] – alezajul cilindrului;
Sx [mm] – deplasarea pistonului la momentul respectiv, măsurată de la PMI spre PME.
 2r vp max
r

Sx
vp

S x1
r
r/2  [oRAC]
vp 0
1 r/2 0 90 180 270 360
S x2 v
p max
PMI PME PMI vp PMI PME PMI
2
r/2
0 r
0 90 180 270 360
 [o RAC] vp min
Fig. 2 Cursa pistonului Fig. 3 Viteza pistonului
mecanismului bielă-manivelă de tip axat mecanismului bielă-manivelă de tip axat
Viteza pistonului. Derivând în raport cu timpul relaţia finală (1) a deplasării pistonului, se obţine dependenţa analitică dintre unghiul
de rotaţie al arborelui cotit şi viteza pistonului:

dS x dS x d dS x
vp     
dt d dt d
Se obţine astfel expresia vitezei pistonului,
  
v p  r  sin    sin 2   10 3 [m/s]; (3)
 2 
unde:
r [mm] – raza manivelei sau distanţa între axa arborelui cotit şi axa fusului maneton;
 [RAC] – unghiul de rotaţie al manivelei la un moment dat, măsurat de la axa cilindrului în sensul de rotaţie al arborelui cotit;
 n
 [rad/s] – viteza unghiulară a arborelui cotit,   ;
30
n [rpm] – turaţia nominală a motorului.
Ca şi în cazul deplasării, viteza pistonului poate fi considerată ca fiind suma a două armonici:
vp1 = rsin vp2 = rsin2
Construcţia grafică a variaţiei vitezei pistonului în funcţie de unghiul de rotaţie al manivelei, se poate obţine trasând sinusoida de
ordinul unu, care este prima armonică, însumând-o apoi cu sinusoida de ordinul doi, care reprezintă cea dea doua armonică, aşa cum se
indică în fig.3.
 Din relaţia (3) a vitezei pistonului se observă că la  = 0 şi  = 180(adică la PMI şi PME), viteza pistonului este egală cu zero,
ceea ce arată că în aceste puncte se produce schimbarea sensului de mişcare a pistonului. La  = 90 se obţine vp = vp1 = r, viteza
pistonului fiind egală cu viteza de rotaţie a fusului maneton.
Armonica de ordinul doi, care ţine seama de lungimea finită a bielei, deplasează valoarea maximă a vitezei pistonului, vizibilă în
fig.3, spre PMI. Astfel, se observă că vp max < 90.
Viteza pistonului are valoarea maximă când derivata acesteia se anulează, dvp/d = 0.
Efectuând operaţiile, rezultă că:
rcos + cos2 =0 , deci rcos + cos2 – 1)] = 0
Astfel:
2cos2 + cos –  = 0 sau cos2 + ½cos – ½ = 0
Rezolvând ecuaţia de gradul doi de mai sus, se obţine:
2
1  1  1
cos  vp max     
4  4  2
Semnul din faţa radicalului trebuie considerat pozitiv, deoarece în caz contrar valoarea subunitară a lui  conduce, prin înlocuire, la
obţinerea unor valori supraunitare ale lui cos.
Astfel, va rezulta expresia unghiului la care se obţine viteza maximă a pistonului, ca funcţie de  :
  1 2 1 1 
 vp max  arccos        f   (4)
  4    2 4   
 
Poziţia pistonului la care se obţine valoarea maximă a vitezei corespunde poziţiei în care biela este perpendiculară pe manivelă şi
explică în bună parte forma uzurii cilindrului în lungul axei sale [41].
Reamintim că, legat de viteza pistonului, am definit în capitolul anterior viteza medie a acestuia ca fiind unul din parametrii ce
S n
caracterizează construcţia motorului: w p  10 3 [m/s].
30
Viteza medie a pistonului la motoarele autovehiculelor actuale variază între 6,5 … 15 [m/s], valorile mai mari fiind caracteristice
motoarelor de autoturisme, iar cele mici motoarelor de tractoare şi autocamioane.
Deoarece uzura cilindrului, a pistonului şi a segmenţilor este aproximativ proporţională cu viteza medie a pistonului, pentru mărirea
fiabilităţii motorului se tinde spre limitarea valorilor acesteia.
v p max
Raportul se poate scrie astfel:
wp
   
r     sin  v max   sin 2 v max 
v p max
  2      sin   
sin 2 v max 
 v max 
wp S n 2  2 
30
Deoarece valoarea acestui raport pentru diferite mărimi ale lui  se abate foarte puţin de la valoarea 1,625, este posibilă estimarea cu
suficientă aproximaţie a vitezei maxime cu relaţia:
S n
v p max  1,625  w p  1,625  10 3 [m/s] (5)
30
Acceleraţia pistonului. Acceleraţia, aşa cum se cunoaşte, este derivata în raport cu timpul a vitezei pistonului, dependenţa dintre
cele două mărimi fiind dată de relaţia:
dv p dv p d dv p
j     .
dt d dt d
În aceste condiţii, expresia acceleraţiei este:
j  r   2 cos     cos 2  103 [m/s2]; (6)
j După cum se observă şi acceleraţia se poate scrie ca suma a doua armonici:
j1 = r2cos , j2 = r2cos2
Valorile extreme ale acceleraţiei se obţin în punctele de anulare ale
r   2  1    
1 2  r  2
4 derivatei, dj/d = 0. Derivând în raport cu unghiul de rotaţie al manivelei şi
 [o RAC] înlocuind se obţine:
a) 0 45 90 135 180
– r2(sin + 2sin2 = 0;
r   1   
2
de unde:
j sin + 2sin2 =0, sau
sin + 4sincos = 0;
1 deci:
 2  r  2
4 sin(1 + 4cos = 0.
r    1   
2
Din această ultimă ecuaţie se observă că derivata se poate anula în două
'  [ oRAC] situaţii:
b)
0 45 90 135 180
– dacă sin = 0;
– dacă 1 + 4cos = 0,
1  r   1   
1
adică cos   
2

r    
2
 r  2

4  12 4
.
 8  8
 Fig. 4 Acceleraţia pistonului În prima situaţie, rezolvând ecuaţia, observăm că valorile extreme ale
mecanismului bielă-manivelă de tip axat acceleraţiei se obţin pentru  = 0 şi  = 180, adică în PMI şi în PME.
Cele două valori sunt:
j  0  r   2  1    103 [m/s2]
şi j 180  r   2  1   103 [m/s2].
(7)
Forma curbei acceleraţiei pistonului în acest caz este prezentată în figura fig.4a. Valoarea negativă a acceleraţie j=180 arată că
orientarea acesteia este spre PMI, în sens opus mişcării pistonului, reprezentând de fapt un maxim al deceleraţiei pentru cursa de coborâre.
Se observă că diferenţa dintre cele două valori extreme este: j=0 – j=180 = 2r2.
În cea de-a doua situaţie, ecuaţia cos    1 4 are ca soluţie  '  arccos( 1 4) numai în cazul mecanismelor cu   1 4 , caz în care
cos   1 , respectând astfel condiţia trigonometrică cos    1; 1 . Acceleraţia va atinge astfel o a doua valoare extremă, negativă:
j’ = r2cos’+cos2’r2cos’+cos2’–1)]
Înlocuind cos  '   1 4 în ultima relaţie, acceleraţia va fi:
 1  3
j '  r 2     10 [m/s2] (8)
 8 
Mărimea absolută a diferenţei dintre cele două valori extreme negative ale acceleraţiei pistonului este:
 1  2 4  1
2
j '  j 180  r   2       r    1     r   
2

 8  8
În cazul particular   1 4 această diferenţă devine nulă. Prin rezolvarea ecuaţiei  '  arccos(  1 4)  arccos( 1) se obţine pentru unghiul
’ valoarea de 180. Variaţia acceleraţiei are aceeaşi alură cu cea din prima situaţie, vizibilă în fig.4a.
O importanţă mai mare o are însă situaţia   1 4 , când variaţia acceleraţiei se prezintă ca în fig.4b. Se observă în acest caz că
valoarea absolută a acceleraţiei j’ este mai mare decât cea a acceleraţiei j=180.
Dacă în relaţia (6) punem condiţia j = 0, se obţine valoarea unghiului de rotaţie al arborelui cotit la care acceleraţia pistonului este
egală cu zero, valoare corespunzătoare vitezei maxime a pistonului.
Valoarea raportului  nu are influenţe numai asupra cinematicii motorului ci şi asupra construcţiei acestuia prin afectarea unor
performanţe de vârf ale motorului, cum ar fi masa acestuia, înălţimea, durabilitatea sau randamentul mecanic. Astfel, la motoarele cu bielă
scurtă, avantajul înălţimii mai mici şi, ca urmare, al masei reduse este penalizat de creşterea lucrului mecanic de frecare şi a vitezei de
uzare. Dacă nu există constrângeri severe pentru înălţimea motorului este preferată o lungime mai mare a bielei pentru a mări durabilitatea
motorului.
La motoarele cu ardere internă cu mecanism bielă-manivelă dezaxat, expresiile cursei, vitezei şi acceleraţiei pistonului se deosebesc
de expresiile obţinute pentru mecanismul normal axat doar printr-un al treilea termen, care ia în considerare influenţa dezaxării şi a cărui
coeficient este K, unde K = a/r este dezaxarea relativă (a este dezaxarea efectivă şi reprezintă distanţa dintre axa efectivă a pistonului şi
axa cilindrului). Valoarea acestui termen poate fi neglijată în calculele uzuale deoarece K = 0,01  0,06.

2 Determinarea forţelor care acţionează în mecanismul bielă-manivelă

În timpul funcţionarii motorului, asupra mecanismului bielă-manivelă acţionează forţele date de presiunea gazelor din cilindru şi
forţele de inerţie ale maselor acestui mecanism aflate în mişcare . Forţele de frecare se neglijează în calculul dinamic al mecanismului.
Forţele de inerţie ale maselor aflate în mişcare sunt constituite din forţele de inerţie ale maselor aflate în mişcare alternativă de translaţie,
cărora li se atribuie indicele „j” , şi forţele de inerţie ale maselor aflate în mişcare de rotaţie, cărora li se atribuie indicele „r” .
La determinarea forţelor din elementele mecanismului bielă-manivelă este recomandabil să se înceapă cu determinarea forţelor care
acţionează de-a lungul axei cilindrului, analizând separat forţa de presiune a gazelor şi forţele de inerţie.
Forţa de presiune a gazelor. Variaţia presiunii gazelor în funcţie de cursa pistonului sau de unghiul de rotaţie al arborelui cotit se
determină după valorile din diagrama indicată, care redă evoluţia presiunii gazelor pe durata unui ciclu de funcţionare al motorului.
Forţa de presiune apare datorită acţiunii gazelor din cilindru, pe suprafaţa frontală a pistonului (capul pistonului), şi a gazelor din
carter, sub piston şi este Fg  Ap   p  pc  . Înlocuind aria pistonului Ap cu formula de calcul a acesteia şi considerând cazul general al
motoarelor în patru timpi la care presiunea pc a gazelor din carter poate fi aproximată cu cea atmosferică, se obţine relaţia de calcul a forţei
de presiune a gazelor:
  D2
Fg    p  p0  [N], (9)
4
unde:
D [mm] – diametrul exterior al pistonului (alezajul cilindrului) ;
p [MPa] – presiunea gazelor în cilindru după diagrama indicată;
p0 [MPa] – presiunea gazelor din mediul ambiant (p0 = 0,1[MPa]).
Relaţia (9) exprimă faptul că diagrama indicată desfăşurată va reprezenta, la o scară corespunzătoare, variaţia forţei dată de presiunea
gazelor în funcţie de unghiul de rotaţie al arborelui cotit, Fg = f(). Forţa de presiune a gazelor acţionează în lungul axei cilindrului şi poate
fi considerată ca fiind aplicată în axa bolţului pistonului. Această forţă este convenţional pozitivă când este orientată spre axa arborelui cotit
şi negativă când este orientată în sens invers (dacă p < p0). Datorită faptului că presiunea maximă a gazelor în timpul ciclului motor apare
pe cursa de destindere în apropiere de PMI, valoarea maximă a acestei forţe este aproximată în calcule ca fiind corespunzătoare acestui
punct.
 Forţele de inerţie ale maselor aflate în mişcare de translaţie. Pentru a determina valoarea şi modul în care acţionează aceste forţe,
notate Fj, se consideră concentrate în axa bolţului masele convenţionale mj, mase care participă la mişcarea pistonului, având aceeaşi
acceleraţie cu acesta. Orientarea acestor forţe va fi inversă acceleraţiei, convenţia de semn fiind aceeaşi ca şi în cazul forţelor de presiune.
Fiind vorba de forţe newtoniene, relaţia de calcul este:
Fj  m j  j [N]; (10)
unde:
mj [kg] – masele convenţionale care participă la mişcarea de translaţie;
2
j [m/s ] – acceleraţia pistonului la momentul respectiv.
Masele aflate în mişcare de translaţie sunt constituite din masa pistonului asamblat mp, cuprinzând masele pistonului, segmenţilor,
bolţului şi siguranţelor acestuia şi o masă convenţională m1b, care se considera ca fiind parte din masa bielei, concentrată în axa piciorului
acesteia (axa bolţului) şi care participă împreună cu pistonul la mişcarea de translaţie a acestuia.
Astfel,
m j  m p  m1b [kg]. (11)
Deoarece mişcarea bielei este ceva mai complexă, de tip plan-paralel, masa ei se consideră ca fiind alcătuită din două mase
concentrate, convenabil deplasate din centrul de greutate al bielei către cele doua axe în care este articulată aceasta. În axa piciorului bielei
este considerată masa m1b, care produce aceleaşi efecte în mişcarea de translaţie ca şi masa întregii biele, iar în axa capului bielei se
presupune a fi concentrată o masă m2b, care echivalează efectul masei bielei în mişcarea de rotaţie. Prima componentă a masei bielei este
luată în calcul la determinarea forţei de inerţie Fj, iar a doua componentă se adaugă maselor rotitoare ale manivelei.
Pentru majoritatea motoarelor de autovehicule repartizarea masei bielei pe cele două componente se face între limitele:
m1b = (0,2  0,3)mb şi m2b = (0,8  0,7)mb.
În calculele practice, o aproximaţie destul de bună este dată de repartizarea următoare:
m1b = 0,275 mb şi m2b = 0,725 mb.
Forţele de inerţie Fj se pot exprima, ţinând seama de expresia generalizată a acceleraţiei pistonului, sub forma următoare:
Fj  m j  r   2 cos     cos 2  103 [N]; (12)
unde:
r [mm] – raza manivelei sau distanţa între axa arborelui cotit şi axa fusului maneton;
 [RAC] – unghiul de rotaţie al manivelei la un moment dat, măsurat de la axa cilindrului în sensul de rotaţie al arborelui cotit;
 n
 [rad/s] – viteza unghiulară a arborelui cotit,   ;
30
n [rpm] – turaţia nominală a motorului.
 După cum se observă, forţa de inerţie Fj poate fi scrisă ca suma a două forţe corespunzătoare primelor două armonici ale acceleraţiei
pistonului, respectiv:
Fj = Fj1 + Fj2
unde:
Fj1 = –mjr2cos şi Fj2 = –mjr2cos2.
Forţele de inerţie acţionează de-a lungul axei cilindrului în cazul în care axa bolţului intersectează axa cilindrului (mecanismul
normal şi axat).
Dacă se practică o dezaxare a axei bolţului faţă de axa pistonului, forţele de inerţie Fj vor acţiona după o direcţie care trece prin
centrul de masă al sistemului de mase mp şi m1b, dreaptă situată între axa bolţului şi axa cilindrului. Aşa cum am precizat anterior,
dezaxările bolţului sunt însă de regulă foarte mici şi pentru calculul dinamic se pot neglija. În cazul dezaxării bolţului apare şi un moment al
forţei gazelor faţă de axa bolţului care preia jocul dintre piston şi cilindru, micşorând bătaia pistonului, în punctele moarte, la schimbarea
sensului de mişcare.
Forţele de inerţie ale maselor aflate în mişcare de rotaţie. Pentru evaluarea acestor forţe, masele convenţionale mr, denumite mase
rotitoare, se consideră concentrate în axa fusului maneton (axa capului bielei).
Aceste forţe de inerţie (de tip centrifug) ale maselor aflate în mişcare de rotaţie, Fr, se pot exprima prin relaţia următoare:
Fr  mr  r   2 [N]; (13)
unde:
r [mm] – raza manivelei sau distanţa între axa arborelui cotit şi axa fusului maneton;
 n
 [rad/s] – viteza unghiulară a arborelui cotit,   ;
30
n [rpm] – turaţia nominală a motorului.
Masele rotitoare mr sunt constituite din masa fusului maneton mf, masa braţelor de manivelă redusă la raza r, (mbr)r , şi masa bielei
considerată pe axa manetonului m2b, adică:
mr  m f  2  (mbr ) r  m2b [kg]. (14)
Masa mbr a braţelor manivelei, având centrul de masă la raza , se poate reduce la raza r a manivelei, pornindu-se de la echivalarea
efectelor forţei de inerţie a întregii mase cu cele ale masei reduse:
mbr r  r   2  mbr     2 ,
de unde: mbr r  mbr   [kg]. (15)
r
În cazul existenţei unor contragreutăţi pe braţele manivelei trebuie considerată şi influenţa masei acestora, forţele de inerţie ale
acestor mase fiind de sens invers celor generate de braţe. În acest caz masa redusă a contragreutăţilor se calculează ca în relaţia (15), raza
centrului de greutate şi masa efectivă fiind cele corespunzătoare contragreutăţilor. Masa redusă la raza r se scade din masa braţelor
manivelei.
Pentru calculul masei pistonului, bielei şi a părţilor neechilibrate ale arborelui cotit fără contragreutăţi se porneşte de la masele
constructive (estimate), raportate la unitatea de suprafaţa a capului pistonului

Forţele rezultante care acţionează în mecanismul bielă-manivelă. Aceste forţe rezultă din acţiunea concomitentă a forţei de
presiune a gazelor asupra pistonului şi a forţelor de inerţie a maselor mecanismului aflate în mişcare .
Forţa rezultantă care acţionează de-a lungul axei cilindrului este egală cu suma algebrică dintre forţa creată de presiunea gazelor Fg şi
forţa de inerţie Fj, adică:
F  Fg  F j [N]; (16)
Rezultanta F aplicată în axa bolţului se descompune în două componente, una de sprijin, normală pe axa cilindrului, Fn, şi una în
lungul axei bielei, notată Fb.

sin      r
H
sin 

a) b) c)
Fig. 5 Forţele şi momentele care acţionează în mecanismul bielă-manivelă
 Pe baza schemei din fig.5 putem calcula cele două componente.
Forţa normală va fi:
Fn  F  tg [N]; (17)
Această componentă dă naştere unui moment care tinde să rotească blocul motorului în jurul arborelui cotit, în sens invers faţă de
sensul de rotaţie al acestuia, moment ce se transmite la punctele de fixare a motorului pe şasiu. Momentul dat de forţa Fn este egal în
valoare absolută cu momentul dezvoltat de forţele active pe manivela arborelui cotit [8, 41]. Forţa Fn este considerată pozitivă când este
orientată în direcţia opusă sensului de rotaţie al arborelui cotit şi negativă când coincide cu sensul de rotaţie al acestuia. Această forţă
normală dă naştere unei forţe de frecare între piston şi cilindru, afectând durabilitatea motorului. Pentru reducerea acestei componente se
practică dezaxarea mecanismului motor, ca în fig.5c, micşorându-se astfel oblicitatea bielei  , şi deci, conform relaţiei (17), forţa Fn.
Forţa care acţionează după axa corpului bielei este dată de următoarea relaţie:
F
Fb  [N]; (18)
cos 
Această forţă este transmisă fusului maneton şi se consideră pozitivă când comprimă biela, şi negativă când solicită biela la întindere.
În axa fusului maneton forţa Fb se descompune la rândul ei în două componente (fig.5a), una radială Fm şi una tangenţială Ft, ale
căror expresii sunt următoarele:
sin    
Ft  Fb  sin      F  [N]; (19)
cos 
cos   
Fm  Fb  cos     F  [N]. (20)
cos 
Convenţiile privind semnele şi sensurile acestor forţe sunt reprezentate în fig.5b. Astfel, forţa tangenţială Ft se consideră pozitivă
când este orientată în sensul de rotaţie al arborelui cotit şi negativă când este de sens invers.
Forţa radială Fm este considerată pozitivă când acţionează spre axa arborelui cotit şi negativă când este de sens invers.
Forţa tangenţială Ft este singura forţă care produce momentul motor, expresia acestuia fiind următoarea:
sin    
M  Ft  r 103  F   r 103 [Nm]; (21)
cos 
unde:
r [mm] – raza manivelei sau distanţa între axa arborelui cotit şi axa fusului maneton;
 [RAC] – unghiul de rotaţie al manivelei măsurat în sensul de rotaţie al motorului;
 [] – unghiul bielei faţă de axa cilindrului (în grade);
F [N] – forţa rezultantă aplicată în axa bolţului.
Se observă că aceeaşi valoare a momentului se obţine şi prin considerarea arborelui cotit fix şi restul motorului antrenat de forţa Fn ca
forţă motoare, braţul acesteia fiind H (fig.5a).
Echilibrarea motorului monocilindric
mişcare de translaţie de ordin unu FjI şi doi FjII (armonicele de ordin superior sunt neglijabile), forţele centrifuge Fr şi momentele transmise
la reazeme Mr.
F jI = - m j  R    cos  (22)
2

F jII = - m j  R      cos 2
2

F r  - mr  R  
2

unde mj, mr - masa mecanismului bielă-manivelă aflată în mişcare de translaţie, respectiv rotaţie;
R - raza manivelei;
 - viteza unghiulară a arborelui cotit;
α - unghiul de rotaţie a arborelui cotit;
 - raportul dintre raza manivelei şi lungimea bielei.
Forţele de inerţie FjI şi FjII pot fi echilibrate cu ajutorul unui sistem de contragreutăţi ca în fig.6.
 Echilibrarea forţelor de inerţie FjI se realizează cu ajutorul unor contragreutăţi de masă
mcgI montate pe arborii A şi B paraleli cu axa arborelui cotit şi simetric dispuşi faţă de
axa cilindrului. Arborii A şi B se rotesc în sensuri diferite, cu aceeaşi turaţie cu a
arborelui cotit. Contragreutăţile se dispun în aşa fel încât prin rotire, ele să facă un unghi
egal cu unghiul de rotaţie a arborelui cotit şi situate în partea opusă manivelei ( fig. 6).
Fiecare contragreutate de masă mcgI provoacă o forţă dată de relaţia:
F cgI = mcgI     I (23)
2

Prin descompunerea celor două forţe centrifuge, pe direcţie verticală şi orizontală, se

observă că cele două componente orizontale se echilibrează (X IA=XIB), iar componentele
verticale se însumează dând rezultanta:
R I = 2  Y I = 2 F cgI  cos  = 2  mcg   I    cos  (24)
2

Rezultanta RI acţionează după axa cilindrului, are sens contrar forţei FjI, forţă pe care
trebuie să o echilibreze. Astfel, masa contragreutăţilor rezultă:
mcgI = 0,5  m j  R/  I (25)
În mod similar se poate face echilibrarea forţelor FjII. Pe arborii C şi D, contragreutăţile
mcgII se rotesc cu viteza unghiulară 2, iar dispunerea contragreutăţilor trebuie făcută în
Fig. 6 Schema echilibrării forţelor Fr,FjI şi FjII la aşa fel ca la un unghi  al manivelei arborelui cotit, contragreutăţile să facă un unghi egal
motorul monocilindric cu 2 faţă de verticală şi să fie situate în partea opusă manivelei (vezi fig.6).
Componentele verticale ale forţelor centrifuge vor da în acest caz componenta R II, egală
şi de sens contrar cu FjII dată de expresia următoare:
RII  2  Y II  2  F cg  cos 2  2 mcgII   II  (2   )  cos 2
2
(24')
Masa contragreutăţilor necesare pentru echilibrarea forţelor de inerţie FjII rezultă din egalitatea expresiilor celor două forţe:
R II = F jII
1
mcgII =  m j    R/  II (25')
8
Datorită complexităţii construcţiei, echilibrarea cu arbori suplimentari nu se aplică la motoarele monocilindrice pentru autovehicule, ci doar
la motoarele staţionare destinate cercetării experimentale.
Forţa centrifugă Fr este constantă ca mărime (pentru  = ct) şi fixă ca direcţie în raport cu manivela arborelui cotit. În aceste condiţii F r
poate fi complet echilibrată cu ajutorul a două contragreutăţi de masă mcg situate pe ambele braţe ale arborelui cotit Masa necesară fiecărei
contragreutăţi este dată de relaţia:
mr  R
mcg  (26)
2
Echilibrarea motorului cu doi cilindri
O primă variantă analizată este cea la care manetoanele arborelui cotit sunt dispuse la 180 0, ca în fig.7.
Forţa de inerţie FjI pentru primul cilindru este:
F jI1  - m j  R   2  cos  (27)
Manetonul celui de-al doilea cilindru este dispus la 1800 faţă de manetonul primului cilindru deci forţa pentru al doilea cilindru este:
F jI2  - m j  R   2  cos( + 180)  m j  R   2  cos  (28)
Forţele de inerţie de ordinul I sunt egale şi de sens contrar, deci ele se echilibrează.
Momentele forţelor de inerţie de ordinul I nu se echilibrează şi el tinde să răstoarne motorul în direcţie longitudinală. Momentul rezultant al
forţelor FjI este dat de expresia:
 M jI  a  m j  R   2  cos  (29)
Momentul MjI poate fi echilibrat cu două contragreutăţi dispuse pe doi arbori suplimentari care să se rotească cu aceeaşi viteză unghiulară
ca şi arborele cotit şi care trebuie să creeze un moment egal şi de sens contrar cu MjI.
Forţele de inerţie de ordinul II pentru cei doi cilindri sunt:
1
F jII  -m j  R   2    cos 2 (30)
F jII2  -m j  R   2    cos 2(  +180 )  -m j  R   2    cos 2
Se observă că cele două forţe sunt egale şi de acelaşi sens, ceea ce înseamnă că ele nu se echilibrează. Rezultanta lor este:

 F jII  -2  m j  R   2    cos 2 (31)

Rezultanta forţelor de ordin I se poate echilibra cu contragreutăţi dispuse simetric pe arbori suplimentari care se rotesc în sensuri opuse şi
cu viteze unghiulare duble arborelui cotit.
Momentul forţelor de inerţie de ordinul II este nul adică MjII = 0.
Forţele de inerţie ale maselor aflate în mişcare de rotaţie sunt egale şi de sensuri contrare la cei doi cilindri, deci:
 Fr=0 (32)
Momentul forţelor centrifuge nu se echilibrează natural. Acest moment acţionează în planul manetoanelor şi are expresia:
 M r  a  mr  R   2 1 (33)
Acest moment poate fi echilibrat cu două contragreutăţi dispuse pe braţele manetoanelor
(fig.4.20). Momentul produs de forţele centrifuge ale contragreutăţilor este:
M cg  b  mcg     2 (34)
Momentul Mcg trebuie să echilibreze momentul Mr (Mcg=Mr), de unde rezultă masa unei
a R
contragreutăţi : mcg  mr  
b 
Fig. 7 Schema motorului cu 2 cilindri în linie cu manivelele dispuse la 180°