Lucrarea nr.

CONSTRUCŢIA ŞI CARACTERISTICILE
APARATELOR DE ILUMINAT

1. SCOPUL LUCRĂRII

Lucrarea are drept scop, determinarea pe cale experimentală a curbei

de distribuţie a intensităţilor luminoase a unui aparat de iluminat pentru
sistemele de iluminat interior precum şi determinarea fluxului luminos şi a
randamentului acestuia.

2. CONSIDERAŢII TEORETICE

2.1. Construcţia aparatelor de iluminat

Aparatul (corpul) de iluminat este un dispozitiv [8] care serveşte la

distribuirea, filtrarea sau transformarea luminii lămpilor, constituit din toate
elementele necesare pentru fixarea şi protejarea lămpilor, precum şi pentru
conectarea acestora la circuitul de alimentare. Elementele mecanice, optice
şi electrice din compunerea unui aparat de iluminat se grupează în două
subansambluri mai importante, cu rol funcţional distinct, denumite sistemul
optic şi armătura [10].
Figura 5.1 prezintă un aparat de iluminat exterior tip SGS 253/453 -
Iridium, de fabricaţie Philips. Sunt relevate unele elemente constructive ale
aparatelor de iluminat exterior, punându-se în evidenţă două variante
constructive ale acestui tip de aparat: opti-C, prezentat în figura 5.1,b, unde
reflectorul este unitar cu dispersorul şi opti-O, din figura 5.1,b, în care
reflectorul este ataşat la carcasă.
Sistemul optic are rolul de a redistribui fluxul luminos al lămpilor, de
a reduce luminanţa acestora şi uneori, chiar de a modifica compoziţia
spectrală a luminii. Sistemul optic cuprinde următoarele elemente:
- reflectoare, în construcţie fixă sau reglabilă;
- refractoare, bazate pe fenomenul de refracţie;
- ecrane difuzante sau transparente (apărătoare);
- filtre colorate (la reflectoare);
55
 a b c
Fig. 5.1. Aparat de iluminat exterior SGS 253/453-Iridium: a-vedere de
ansamblu; b-varianta opti-C; c-varianta opti-O; 1-carcasă; 2-reflector;
3-unitate aparataj; 4-modul de montaj; 5-difuzor; 6-lampă; 7-dulie.

- grătare sau alte elemente de ecranare, dispuse pentru mascarea, sub

un unghi determinat, a lămpilor.
Armătura aparatului constă din ansamblul elementelor mecanice şi
electrice cu roluri de fixare, protecţie şi alimentare cu energie electrică.
Fixarea şi protecţia generală este asigurată de carcasa, de obicei metalică
(aluminiu), realizată la unele construcţii cu capac, pentru facilitarea
accesului. Fixarea pe stâlp sau pe braţul stâlpului se realizează prin ştuţ sau
module de prindere, reglabile. Elementele electrice, cuprinzând duliile
lămpilor, balasturi, startere, condensatoare, conducte electrice şi piese de
conectică, pot fi grupate, formând modulul aparataj. La construcţiile
moderne sunt prevăzute filtre anticondens pentru compartimentul optic.
În figura 5.2,a se prezintă un aparat de iluminat interior, tip TCS, de
fabricaţie Philips, pentru montaj aparent iar figura 5.2,b pune în evidenţă
elementele constructive ale unui aparat de iluminat interior tip TBS
(Philips), pentru montaj îngropat.

a b
Fig. 5.2. Aparat de iluminat interior; a-tip TCS; b-tip TBS;
1- grătar; 2- tub fluorescent; 3- reflector; 4- carcasă;
5- dispozitiv fixare; 6- şină susţinere; 7- conductă electrică.
56
 Pentru înălţimi mari, se utilizează aparate de iluminat de tip industrial,
ca şi cel prezentat în figura 5.3, tip HDK (Philips), la a cărui cutie de
aparataj se pot adapta reflectoare cu distribuţie medie sau largă, precum şi
două tipuri de reflectoare din material acrilic cu distribuţie mixtă.

Fig. 5.3. Aparat de iluminat industrial, tip HDK.

2.2. Caracteristici luminotehnice ale aparatelor de iluminat

Principalele caracteristici luminotehnice ale aparatelor de iluminat

sunt: corpul fotometric, randamentul, unghiul de protecţie, luminanţa,
indicele de luminanţă şi distribuţia în spaţiu a fluxului luminos al corpului.
a) Corpul fotometric reprezintă suprafaţa loc geometric a vârfurilor
vectorilor de intensitate luminoasă, cu originile plasate în centrul sursei de
lumină aşa cum se poate vedea în figura 5.4.

Fig. 5.4. Corp fotometric.

57
 Intersectând acest corp cu planuri verticale, de unghi de azimut
constant, (planuri meridiane), care conţin centrul S al sursei, se obţin curbe
de distribuţie a intensităţilor luminoase (CDIL), conform reprezentării
din figura 5.5. Acestea redau dependenţa intensităţii luminoase în funcţie de
unghiul de înălţime I(γ ), pentru valori reprezentative ale unghiului de
azimut C = ct.

a b
Fig. 5.5. Prezentarea CDIL: a-pentru unghiuri de azimut
caracteristice; b-sistemul de referinţă pentru unghiurile de azimut.

După aspectul şi proprietăţile de simetrie, corpurile fotometrice pot fi

de următoarele tipuri:
- corp fotometric de revoluţie în jurul axei verticale , care poate fi
caracterizat printr-o singură CDIL, caz în care aparatul de iluminat este
denumit simetric;
- corp fotometric cu simetrie longitudinal-transversală, adică
simetric atât în raport cu planul vertical transversal al aparatului de iluminat
(care conţine Sk-1Sk+1, fig. 5.5,b), cât şi în raport cu cel longitudinal (care
conţine SD). Aceste corpuri fotometrice sunt caracterizate prin 2-3 CDIL
(fig. 5.5,a), dintre care câte una în planurile conţinând axele longitudinală şi
transversală ale corpului şi o a treia CDIL în planul C = ct, în care
intensitatea luminoasă a corpului atinge valoarea maximă;
- corp fotometric cu simetrie transversală, considerat simetric faţă de
planul vertical longitudinal (care conţine axa longitudinală TD a corpului,
fig. 5.5,b). Caracterizarea acestuia prin CDIL se face la fel ca în cazul
anterior;
- corp fotometric fără simetrii, a cărui caracterizare se face dificil
prin CDIL, utilizându-se prezentări alternative, cum sunt diagrama
izocandelă sau matricea intensităţilor (luminoase). Aparatele de iluminat cu
o asemenea distribuţie a luminii sunt denumite asimetrice.
58
 CDIL sunt reprezentate în coordonate polare pentru majoritatea
aparatelor de iluminat, cu un unghi mic de distribuţie a fluxului luminos
(cazul proiectoarelor). Pentru un grad mai mare de generalitate a CDIL, în
cataloagele producătorilor se dau CDIL reduse, determinate pentru o lampă
convenţională, montată în aparat, cu fluxul luminos 10=1000 lm, un
exemplu în acest sens fiind redat în figura 5.6 purtând şi denumirea de
diagramă polară a aparatului respectiv.
Intensităţile luminoase reale Ic(γ ), date de corp pentru fluxul real al
lămpilor din corp lc, se calculează cu relaţia:
 lc
I c    I  , (5.1)
10
în care I(γ ) sunt valorile citite de pe CDIL redusă. Corecţia definită prin
relaţia (5.1) se aplică şi diagramelor izocandele, precum şi matricelor
intensităţilor luminoase. (par. 2.3.6).

Fig. 5.6. Diagrama polară a unui aparat de iluminat exterior.

Diagrama carteziană din figura 5.7, prezintă variaţia intensităţii

luminoase într-un sistem rectangular de axe de coordonate, unde unghiul de
înălţime  este reprezentat în legenda figurii prin linie continuă şi notat
"vertical", iar unghiul de azimut C, prin linie punctată, notaţia
corespunzătoare acestuia fiind "orizontal".
b) Randamentul c al aparatului de iluminat reprezintă raportul dintre
fluxul luminos c al aparatului de iluminat şi fluxul luminos lc al lămpilor
montate în aparat:

c  c . (5.2)
 lc
59
 Fig. 5.7. Diagrama carteziană a unui aparat de iluminat exterior.

Această mărime, având semnificaţia unui randament luminos, caracterizează

aparatul de iluminat din punct de vedere al transferului spre exterior al
energiei radiaţiilor vizibile, depinzând de proprietăţile luminotehnice ale
materialelor din care sunt executate elementele sistemului optic, de
construcţia acestuia, de poziţia şi tipul lămpii.
c) Unghiul de protecţie vizuală, într-un anumit plan meridian,
reprezintă unghiul dintre orizontală şi linia limită sub care poate fi văzută
lampa montată în aparat (fig. 5.8). Dacă lămpile montate în aparat au
luminanţa neuniformă, linia limită (VS, fig. 5.8,a) se duce tangentă la zona
de luminanţă maximă, iar la lămpile cu luminanţă uniformă linia limită este
tangentă la sursă (VT, fig.5.8,b).
Unghiul de protecţie caracterizează, într-o anumită măsură, aparatele
de iluminat din punct de vedere al efectului de orbire, deoarece perceperea
directă a izvoarelor de lumină este împiedicată de peretele reflectorului,
când se priveşte deasupra liniei limită.

Fig.5.8. Unghiul de protecţie pentru aparate de iluminat exterior:

a-cu lampă având luminanţa neuniformă; b-cu lampă de luminanţă
uniformă.

60
 d) Luminanţa aparatului depinde de direcţia de privire, atât prin
mărimea intensităţii luminoase a aparatului, cât şi prin proiecţia suprafeţei
luminoase a aparatului pe un plan normal la direcţia de observare,
definindu-se deci în raport cu poziţia observatorului. Astfel, luminanţa
reprezintă raportul dintre intensitatea luminoasă Iθ în direcţia considerată,
datorată elementului de suprafaţă da şi aria proiecţiei ortogonale a
elementului de suprafaţă da din jurul acelui punct, pe un plan perpendicular
pe această direcţie. În concordanţă cu cele menţionate, luminanţa se
defineşte în conformitate cu relaţia următoare:

I
L , (5.3)
da cos 

unde
I   I m cos  . (5.4)

În relaţia (5.4) Im reprezintă intensitatea luminoasă, normală la aria

elementară da.

Fig. 5.9. Desen explicativ pentru definirea luminanţei.

e) Indicele de luminanţă se defineşte prin relaţia

1
L  4
 c   c  , (5.5)
 Ac 

Lc fiind luminanţa medie a aparatului pentru un unghi de înălţime  =

85...900, iar Ac-suprafaţa emisivă a aparatului de iluminat, proiectată într-un
plan perpendicular pe direcţia  = 900.

61
 2.3. Caracterizarea distribuţiei fluxului luminos al aparatelor de
iluminat

Fluxul luminos al aparatului (corpului) reprezintă fluxul total emis

de aparat c, atunci când este echipat cu un anumit tip şi număr de lămpi.
Această mărime poate fi determinată prin calcul, atunci când se cunosc
corpul fotometric sau CDIL [10], sau experimental, prin măsurători.
Importantă este nu numai valoarea fluxului luminos, ci şi felul în care acesta
este distribuit în spaţiu, pentru a răspunde în cât mai mare măsură cerinţelor
aplicaţiilor concrete, de exemplu ale căilor de circulaţie.
Fiecare criteriu de caracterizare a distribuţiei fluxului luminos
conduce la o clasificare distinctă a aparatelor de iluminat.

2.3.1. Caracterizarea distribuţiei fluxului şi intensităţii luminoase a

aparatelor de iluminat, în diferite sisteme de coordonate

Reprezentarea intensităţii luminoase I(C,) se realizează în

coordonate sferice, fiind definită în raport cu unghiul de azimut C,
considerat într-un plan orizontal şi unghiul de înălţime  considerat într-un
plan vertical faţă de axa verticală, descendentă a sursei de lumină, ca în
figura 5.10.

Fig. 5.10. Coordonatele sferice, asociate aparatelor de iluminat.

În sistemul de axe de coordonate (C, ) ataşat unui aparat de iluminat

exterior, sensul pozitiv al unghiului de azimut C este sensul trigonometric şi
ia valori în intervalul (0°  360°). Unghiul de înălţime  poate lua valori în
intervalul (0º  180º).
Mai există încă două sisteme de referinţă adoptate de CIE , denumite
(A,α) şi (B,β).
62
 Sistemul (C, ) este considerat rigid în spaţiu şi nu urmează aparatul de
iluminat la vreo înclinare a acestuia (sistemele (A,) şi (B, ) sunt cuplate
rigid cu aparatele de iluminat şi urmează orice înclinare a acestora).
Figura 5.11 prezintă pe lângă sistemul unghiular (C,), ataşat
aparatului de iluminat, cele trei axe principale ale aparatului. Este de
remarcat poziţia înclinată sau rotită, pe care o poate ocupa aparatul de
iluminat în spaţiu, pusă în evidenţă prin unghiurile ν, şi  precum şi sensul
de rotaţie pozitiv adoptat pentru acestea.

Fig. 5.11. Axele principale şi unghiurile de rotire posibile

pentru un aparat de iluminat.

2.3.2. Distribuţia fluxului luminos în funcţie de mărimea unghiului

solid

Unghiul solid [5], în care se produce repartiţia preponderentă a

fluxului luminos, evidenţiază următoarele tipuri de aparate de iluminat (fig.
5.12):
- cu repartiţie directă-indirectă (denumită difuză în bibliografia
referită), la care CDIL este aproximativ un cerc, rar utilizate în iluminatul
exterior (fig. 5.12, a);
- cu repartiţie largă, care emit cel mult 50% din fluxul luminos al
aparatului în interiorul unui con de revoluţie în jurul axei, având un unghi la
vârf  = 2x500 (fig. 5.12, b);
63
 - cu repartiţie mijlocie, care emit mai mult de 50% din c în unghiul
solid definit mai sus (fig. 5.12, c);
- cu repartiţie concentrată, care emit peste 50% din c în interiorul
unui con de revoluţie în jurul axei, care are însă un unghi la vârf de numai
2x400 (fig. 5.12,d).

Fig. 5.12. Caracterizarea repartiţiei fluxului luminos al aparatelor de

iluminat prin unghiul solid: a-difuză; b-largă; c-mijlocie; d-concentrată.

De remarcat că distribuţia fluxului luminos al aparatului în interiorul

unor unghiuri solide stabilite, nu presupune neapărat că sursa trebuie să fie
simetrică.

2.3.3. Distribuţia fluxului luminos în emisferele superioară şi

inferioară

În raport cu distribuţia fluxului luminos al aparatului C în cele

două emisfere – superioară sup şi inferioară inf - obţinute prin secţionarea
corpului fotometric printr-un plan orizontal care trece prin centrul aparatului
de iluminat, se deosebesc următoarele tipuri de aparate de iluminat [5]:
- direct, la care inf  0.9 C;
- semidirect, la care inf = [0.6 ... 0.9) C;
- mixt, la care inf = [0.4 ... 0.6) C;
- difuz, la care inf = [0.4 ... 0.6) C şi sup = [0.6 ... 0.4) C;
- semiindirect, la care sup= [0.6 ... 0.9) C;
- indirect, la care sup  0.9 · C.
Această clasificare are aplicabilitate în principal la aparatele de
iluminat interior, deoarece la iluminatul exterior sunt aplicabile numai
primele două tipuri de distribuţii.

64
 2.3.4. Clasificarea Britanică Zonală [9]

Clasificarea BZ (Britanică Zonală) este valabilă, în principiu, numai

pentru aparate de iluminat simetrice, deoarece se bazează pe aspectul CDIL.
Clasificarea BZ urmăreşte evaluarea distribuţiei fluxurilor luminoase
ale aparatelor de iluminat în emisfera inferioară, utilizând în acest scop
raportul direct, definit prin relaţia
d
Rd  , (5.6)
 inf
în care Φd este fluxul primit de planul util direct de la sursă;
Φinf –fluxul emisferic inferior al corpului [9].
În tabelul 5.1 sunt indicate expresiile analitice, în coordonate polare,
ale CDIL corespunzătoare claselor BZ; clasa BZ 1 corespunde celei mai
concentrate repartiţii a fluxului emisferic inferior, iar clasa BZ 10 celei mai
largi repartiţii.

Expresiile CDIL ale aparatelor de iluminat din clasele BZ

Tabelul 5.1
BZ 1 I0 cos θ
4
BZ 6 I0 (1+2 cos θ)
BZ 2 I0 cos3 θ BZ 7 I0 (1+ cos θ)
BZ 3 I0 cos2 θ BZ 8 I0
BZ 4 I0 cos1,5 θ BZ 9 I0 (1+sin θ)
BZ 5 I0 cos θ BZ 10 I0 sinθ

Reprezentarea grafică a CDIL definite analitic în tabelul 5.1 este

redată în figura 5.13.

Fig. 5.13. CDIL ale diferitelor clase BZ de aparate de iluminat.

65
 2.3.5. Diagrama izocandelă
Dacă se consideră sursa luminoasă aşezată în centrul unei sfere de
rază unitate şi unind punctele pentru care intensităţile luminoase au aceeaşi
valoare, se obţine o curbă izocandelă, care este întotdeauna o curbă închisă.
Pentru a putea fi utilizate în practică, curbele izocandele se reprezintă
în plan ca în figura 5.14 pentru un aparat de iluminat simetric.

Fig. 5.14. Diagrama izocandelă a unui aparat de iluminat,

reprezentată în sistemul de coordonate B-.

Aparatele de iluminat asimetrice au o distribuţie a intensităţii

luminoase ca în figura 5.15.

Fig. 5.15. Diagrama izocandelă pentru un aparat de iluminat asimetric.

66
 Suprafaţa sferică ce înconjoară aparatul de iluminat, este schiţată în
plan, aidoma hărţilor terestre, iar liniile desenate unesc puncte de egală
intensitate luminoasă (izocandele). Acest tip de proiecţie, zenitală (fig.
5.15), este utilizată mai ales pentru iluminatul exterior. Astfel, curba
izocandelă, corespunzătoare jumătăţii intensităţii maxime, este utilizată în
caracterizarea distribuţiei fluxului luminos, la aparatele de iluminat ale
căilor de circulaţie.

2.3.6. Matricea intensităţilor luminoase

Matricea intensităţilor luminoase este un tabel cu valorile intensităţilor

luminoase pentru diferite valori ale unghiurilor de azimut, de obicei în
intervalul 900  2700 şi ale celor de înălţime, în intervalul 0  900.
Un exemplu de matrice pentru corpul tip SGS 102/150 este prezentat
în tabelul 5.2.
Valorile intensităţilor luminoase, pentru coordonate intermediare celor
tabelate, se obţin prin interpolare, rezultând mult mai exacte decât în cazul
folosirii unor CDIL reprezentative.
Pentru aparatele de iluminat asimetrice, caracterizarea distribuţiei
fluxului luminos prin diagrame izocandele reprezintă o alternativă
expresivă, dar improprie pentru implementarea în proiectarea asistată de
calculator. Din această cauză, s-a dezvoltat practica asocierii unei matrici a
intensităţilor luminoase pentru fiecare aparat de iluminat, din baza de date a
programelor de proiectare asistată.

3. MERSUL LUCRĂRII

3.1. Ridicarea CDIL

Ridicarea CDIL a unui aparat de iluminat, se face cu ajutorul unui

dispozitiv care permite rotirea aparatului de iluminat şi utilizarea unui
luxmetru pentru măsurarea iluminării (Anexa 10).
Intensitatea luminoasă se obţine pornind de la expresia:

I cos 
E , (5.7)
d2

67
 Matricea intensităţilor luminoase pentru aparatul de iluminat
tip SGS 102/105
Tabelul 5.2
C
90 105 120 130 140 150 160 170 180 190 200 210 220 230 240 255 270


0 192 192 192 192 192 192 192 192 192 192 192 192 192 192 192 192 192
10 191 192 194 197 200 201 202 204 204 201 201 198 197 194 191 187 185
20 185 187 196 202 210 218 223 226 227 225 220 211 202 192 182 170 164
30 173 176 191 202 215 227 236 240 242 236 228 215 199 180 159 142 135
35 166 168 184 194 209 220 231 238 238 232 223 206 187 163 140 126 120
40 157 160 172 181 193 206 218 228 230 223 208 188 169 139 120 110 108
45 147 150 157 166 176 193 210 221 224 215 194 173 150 125 101 96 98
47.5 140 142 147 154 167 186 204 218 222 210 187 163 143 117 93 89 92
50 132 132 138 144 159 180 201 215 219 208 182 157 135 111 87 82 86
52.5 121 122 128 136 153 177 196 209 215 202 174 148 129 106 80 75 80
55 109 112 118 128 147 170 191 204 208 194 167 144 123 99 73 67 73
57.5 97 100 109 120 140 161 181 194 197 183 159 134 115 95 67 59 64
60 87 91 101 111 127 151 169 183 185 171 146 126 107 88 62 52 54
62.5 78 82 90 97 114 134 153 162 166 151 129 11 96 80 55 45 35
65 71 74 78 84 97 116 132 143 145 131 112 95 84 71 49 33 14
67.5 62 64 66 71 82 98 113 122 124 113 93 82 72 61 42 19 9
70 53 52 53 55 64 78 91 101 103 93 76 64 58 49 34 10 5
72.5 44 42 43 42 51 60 72 82 85 74 61 50 46 39 28 8 7
75 34 33 32 32 37 45 55 64 65 57 48 38 34 29 21 6 5
77.5 25 24 25 25 28 34 42 49 49 43 36 29 24 21 15 6 4
80 17 19 18 19 21 25 28 35 35 31 27 22 16 15 11 4 2
82.5 14 16 15 15 15 18 21 25 25 22 20 17 14 10 8 4 2
85 12 13 12 12 12 13 15 18 19 16 14 13 11 8 7 3 0
87.5 10 10 8 9 10 10 12 13 14 12 10 10 8 7 5 2 1
90 7 6 7 7 8 7 9 11 12 8 7 7 5 4 4 1 1

68
unde E - iluminarea suprafeţei elementare dA;
I - intensitatea luminoasă în direcţia unghiului  (fig.5.16);
d - distanţa de la sursă la suprafaţa dA (trebuie să fie de cel puţin 5 ori
mai mare decât dimensiunea cea mai mare a sursei de lumină);
 - este unghiul de incidenţă al razei de lumină.
Din expresia (5.7) se obţine
Ed 2
I . (5.8)
cos 

Fig. 5.16. Desen explicativ cu privire la legătura

dintre intensitatea luminoasă şi iluminare.

Cu ajutorul dispozitivului din figura 5.17, se efectuează măsurătorile

în vederea trasării CDIL a unui aparat de iluminat industrial metalic, tip
plafonieră, tip PVSC (Elba), utilizat pentru iluminatul halelor industriale.
Dispozitivul permite rotirea aparatului de iluminat montat pe el şi citirea
unghiurilor respective pe un cadran gradat; unghiul corespunzător
intervalului dintre două diviziuni este de 1115.Pentru fiecare valoare a
unghiului de înclinare  se citeşte iluminarea E cu ajutorul unui luxmetru.
Distanta d = 1m; se observă că celula luxmetrului este poziţionată exact sub
sursa de lumină. Domeniul de valori ale unghiului  este 0...180 pentru
acest tip de corp simetric.
Se constată că în punctul de măsurare a iluminării unde se află
amplasată fotocelula luxmetrului, se înregistrează o valoare nenulă, chiar
dacă între sursă şi luxmetru se interpun părţi opace ale aparatului de
iluminat. Aceasta se datorează componentei fluxului luminos, reflectată de
69
 Fig. 5.17. Dispozitiv pentru ridicarea curbei fotometrice.

către pereţi şi iluminării naturale. Iluminarea naturală şi componenta

reflectată se vor scădea din valorile deja determinate; valorile iluminărilor
astfel corectate se trec în coloana corespunzătoare din tabelul 5.3. Cu
ajutorul relaţiei (5.8) se calculează intensităţile luminoase I . Valorile
mărimilor citite precum şi cele calculate se centralizează în tabelul 5.3.
Apoi se construieşte la o scară aleasă curba fotometrică a corpului de
iluminat.
Date experimentale pentru ridicarea curbei fotometrice.
Tabelul 5.3
[Link]  ,º Emăsurat ,lx E corectat ,lx I ,cd

70
 3.2. Calculul fluxului luminos cu metoda Rousseau

În figura 5.18, (în stânga axei), s-a reprezentat jumătate din curba
fotometrică a unui corp de iluminat simetric, astfel încât la 1 cd să
corespundă a cm .

Fig. 5.18. Diagrama Rousseau.

Se duce un cerc de rază R care are centrul în O şi o rază vectoare OS

care face unghiul  cu axa verticală şi se prelungeşte până ce intersectează
cercul de rază R în S1. Se proiectează punctul S1 pe axa verticală rezultând
punctul S. Din acest punct se măsoară un segment de dreaptă, perpendicular
pe axa verticală, SS egal cu OS care reprezintă tocmai intensitatea
luminoasă I măsurată la scara aleasă, pentru unghiul . Repetând acelaşi
procedeu pentru mai multe puncte, deci pentru valori diferite ale unghiului
, se determină curba Rousseau OTSMMSTNO
Suprafaţa închisă de această curbă reprezintă la o anumită scară fluxul
total emis de aparat.
Legătura dintre unitatea de suprafaţă a ariei cuprinse în interiorul
curbei Rousseau şi unitatea de măsură a fluxului  este:
2
1cm 2  , lm. (5.9)
Ra

71
 Fluxul total emis va fi:
2
c   Aria O'T'S' M' M"S"T" N'O' (5.10)
Ra

3.3. Determinarea randamentului aparatului

Fluxul luminos al sursei de lumină, notat culc, se alege, în funcţie de

puterea şi tipul lămpilor, din tabelele 5.4 sau 5.5.

Corespondenţa dintre puterea electrică şi fluxul luminos la lămpile

incandescente
Tabelul 5.4
P ,W 15 25 44 60 75 100 150 200 300
Φlc ,lm 105 190 312 517 690 1040 1770 2540 4270

Corespondenţa dintre puterea electrică şi fluxul luminos la lămpile

fluorescente compacte cu consum redus ECOTONE (Philips)

Tabelul 5.5
P ,W 25 40 60 75 100
Φlc ,lm 200 400 600 900 1200

Randamentul aparatului de iluminat utilizat se determină cu ajutorul

relaţiei (5.2). Dacă acest calcul se face pentru ambele tipuri de sursă de
lumină din tabelele 5.4 şi 5.5, valorile randamentelor obţinute în cele două
situaţii pot fi comparate.

72