Busuiocul

Candela de Paste – un dar cat se poate de potrivit

Nimic nu este mai traditional, cand vine vorba de Paste, decat candela, mai ales daca aceasta este in
suport de sticla si are, in general, un aspect clasic. Din pacate, in ziua de astazi, aceasta este rareori
intalnita in cosurile de cadouri oferite de Paste.

Totusi, nu trebuie sa uiti de aspectul puternic religios al acestei sarbatori. Candela, de altfel,
simbolizeaza, prin lumina pe care o raspandeste, credinta in Dumnezeu. Lumina da viata, curata tot raul
si incalzeste inimile oamenilor. Acesta este unul dintre motivele pentru care candela aprinsa trebuie
adusa de la biserica, in noaptea de Pasti, si apoi tinuta aprinsa acasa intreaga noapte. Conform unei alte
traditii, candela care a fost aprinsa cu lumina sfanta de Paste poate fi aprinsa in timpul furtunilor pentru
a pazi oamenii si locuintele acestora de rau.

Astfel, este de la sine inteles de ce, chiar daca alegi sa oferi un cadou modern, o candela nu ar trebui sa
lipseasca dintr-un cos de Paste traditional. Pentru adulti, aceasta reprezinta statornicia in credinta –
pentru cei mici, este un prilej potrivit de a invata mai multe despre religie.

După sfinţirea coşului ne întoarcem cu mare bucurie acasă. Când intrăm în curte mergem mai întâi cu
coşul în grădină, facem semnul crucii, apoi în grajd, în adăpostul animalelor la fel facem semnul crucii şi
dăm din coş câte o bucăţică din cozonacul sau pasca sfinţită. Apoi intrăm în casă, unde spunem <Hristos
a Înviat!>.

Mâncăm anaforă mai întâi, luăm apă sfinţită, apoi coşul se aşază pe masă şi toată lumea serveşte din
acel coş cu mare bucurie. Înainte de a ne aşeza la masă, însă, ne spălăm pe faţă cu halunka şi cu un ban.
Oul roş înseamnă sănătate, iar bani trebuie să avem tot anul. Ne bucurăm din tot sufletul că am ajuns să
sărbătorim această zi frumoasă”

Coşul este acoperit cu prosopul ţesut de femei în gospodărie”

În timpurile străvechi se obișnuia să fie sfințită doar pâinea (cozonacul), ouăle, carnea, brânza și laptele.

Coșul de Paști trebuie să conțină obligatoriu pască, ouă roșii, miel, vin, lumânare și ștergar.

În coş neapărat trebuie să fie prezente simbolurile sărbătorii: cozonacul, ce-l simbolizează pe Hristos,
ouăle vopsite – simbolul renaşterii şi al noii vieţi. Celelalte ingrediente sunt adăugate la discreţia
fiecăruia.

Casul proaspăt– sunt produsele dăruite de natură şi ele simbolizează gingăşia şi jertvirea lui Dumnezeu,
sticlă cu vin. Produsele din carne, de asemenea, pot fi sfinţite – acestea simbolizează jertva mielului.
Acesta este simbolul bucuriei sufleteşti, ce vine în urma îndeplinirii de către om a voinţei lui Dumnezeu
În afara produselor menţionate, în coşul pascal se mai pot afla slănina, macul şi meiul.

Tămâia,Sarea este simbolul belşugului. În Biblie sarea simbolizează legătura dintre Dumnezeu şi poporul
său.

Cuţitul. Există o opinie că produsele sfinţite trebuie tăiate cu un cuţint sfinţit. Acest lucru este o ficţiune
şi superstiţie. Este important să ţinem minte că produsele sfinţite nu pot fi aruncate. Ele trebuie
mâncate la masa de sărbătoare, împărţite rudelor sau nevoiaşilor.
Slujitorilor bisericii spun că se sfinţeşte puţină mîncare. În coş neapărat trebuie să fie prezent cozonacul,
ce-l simbolizează pe Hristos, ouăle vopsite – simbolul renaşterii, iar celelalte produse, cum ar fi sarea –
simbolul belșugului, slănina sau meiul,

Alimentele pe care le sfințim în noaptea Învierii nu sunt deloc întâmplătoare și poartă mesaje profunde.
„Oul roșu este substitut al divinității cosmogonice din care lumile s-au făcut. Pasca este aderența noastră
la divinitate, mielul este simbolul jertfei lui Iisus Hristos, iar vinul este sângele lui Iisus. Deci, nu se dă vin
alb și în niciun caz tărie”

„Oul este preparat în Joia Mare, când se deschid cerurile, și persistă la toate etapele până la Rusalii,
când se închid cerurile. Mai mult, pentru că este vopsit, încondeiat, înfrumusețat, oul este ridicat la grad
de divinitate. Pe urmă, prin spargerea lui ritualică, prin ciocnire, este sacrificat”,

Pe lângă miel, se pot sfinți și alte preparate din carne. „Se pune carne de porc, pentru că porcul este o
divinitate agrară și avem și pe masa de Paști porcul mic cu hreanul în bot. De asemenea, poate fi
iepurele, o imagine străveche a spiritului grâului. Pentru că suntem popor agrar, este chiar mai veche
decât imagina mielului, dar mielul se identifică mai mult cu Isus Hristos”,

La dorință, creștinii pot lua la biserică usturoi și mac. „Usturoiul sfințit poate fi utilizat pentru dezlegare
de farmece. La fel și macul este folosit în nopțile de priveghi când se consideră că strigoii sunt mai activi”

Același produse se pun în coș și de Paștile Blajinilor, doar că în anumite zone, se adaugă baba albă și
baba neagră. „Acestea semnifică lumea de aici și cea de dincolo. Dar este o reminiscență din neolitic, din
timpul Zeiței Mame, pentru că și culorile și formele rotunde sunt de tip feminin”,

„Se acoperă cu ștergar coșul de Paști ca să nu se atingă duhurile rele de ele. Tot ștergarul este acea
matrice care acoperă lucrurile și separă ceea ce este sacru de ceea ce este profan”. Și rolul lumânării
este simbolic, or focul este cel care curăță spațiul. vident la revenirea acasă, ceștii care au ținut post se
pot înfrupta din aceste bucate sfințite. „Este o împărtășanie comună cu divinitatea. Atunci tot trupul în
complexitatea lui se sacralizează și devine mai curat ca după orice împărtășanie”, a mai spus Raisa
Osadci, etnolog, cercetător științific la Institutul Patrimoniului Cultural.

sâmbătă spre duminică oamenii nu trebuie să doarmă, pentru a li se împlini toate dorințele. Acum se
deschid cerurile, iar Domnul nu poate vedea înlăuntrul fiinţei tale şi nu-ţi poate dărui ce-ţi dorești,

Învierea Domnului reprezintă cel mai mare eveniment din istoria mântuirii noastre, care ne-a adus
posibilitatea mântuirii și care stă la temelia credinței și a Bisericii Creștine.

Este sărbătoarea care a adus omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul lui Iisus
Hristos.

Cuvântul „Paşti” vine de la pasha, un cuvânt evreiesc, care înseamnă trecere. Evreii sărbătoareau şi
sărbătoresc la Paşti ieşirea din robia egipteană, trecere prin Marea Rosie, trecere prin pustie şi
ajungerea lor în Canaan. Noi la Sfintele Paşti sărbătorim altceva decât evreii, şi anume trecerea de la
moarte la viaţă şi de pe pământ la cer.

În lumina Sfintelor Paşti în care se arată slava iubirii Preasfintei Treimi pentru umanitate, Biserica este
chemată să-L mărturisească totdeauna pe Hristos Cel răstignit, înviat şi preaslăvit, adică să
binevestească biruința sfințeniei asupra păcatului, biruința iubirii asupra urii, biruința păcii asupra
violenței, biruința dreptății asupra nedreptăţii, biruinţa luminii asupra întunericului, pentru ca lumea să
caute şi să primească „dreptatea, pacea şi bucuria Duhului Sfânt” din Împărăția Preasfintei Treimi (cf.
Romani 14, 17).
Învierea Domnului este considerată sărbătoarea bucuriei date de vestea Învierii Mântuitorului. O veste
care, până la Înălţarea Domnului, respectiv timp de 40 de zile, se regăseşte în salutul "Hristos a înviat!",
la care se răspunde cu "Adevărat a înviat!".

Slujba de Înviere începe în jurul orei 23.00. Aproape de miezul nopţii, preotul iese din sfântul altar având
lumânarea aprinsă şi îi îndeamnă pe cei prezenţi: "Veniţi de luaţi Lumină!". După ce lumânările
oamenilor sunt aprinse, credincioșii avându-l în frunte pe preot, înconjoară biserica de trei ori. După
care cântă cu toții: ”Hristos a Înviat…”. Apoi, se intră din nou în biserică, unde continuă slujba de
Înviere, care durează până dimineaţă. Credincioşii care au postit în toate cele şapte săptămâni se pot
împărtăşi în Noaptea de Înviere.

După slujbă, este tradiţia ca preotul să dezlege bucatele pe care le aduc credincioşii la biserică - ouă
vopsite, cozonac, pască - şi să le sfinţească.

Una dintre tradiţiile străvechi de Paşte o reprezintă ouăle vopsite. Oul roşu a devenit simbol al creaţiei şi
învierii, prin exemplul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, culoarea roşie însemnând Sângele Domnului
cel curs de pe Cruce pentru noi şi pentru mântuire dar şi simbolul văzut al învierii morţilor. Prezenţa în
creştinism a ouălor roşii este una simbolică şi reprezintă o altă mărturie clară a vechimii acestui mare
praznic. În multe dintre mormintele vechi ale creştinilor au fost descoperite şi coji de ouă şi se pare că
acest aliment nu lipsea de la agapele ce se făceau în acele vremuri. Aşadar roşul cu care sunt vopsite
ouăle de Paşte reprezintă atât sângele lui Iisus care s-a scurs de pe Cruce cât şi focul, cu puterea lui
purificatoare.

Pe de altă parte ciocnitul ouălor simbolizează sacrificiul lui Hristos, la noi existând tradiţia ca după
Înviere, persoana mai în vârstă să ciocnească oul celuilalt în timp ce rosteşte “Hristos a Înviat”, iar
celălalt spune “Adevărat a Înviat”.

Fără Învierea lui Hristos lumea ar fi azi încă toată păgână, Biserica nu s-ar fi întemeiat, creștinismul nu s-
ar fi răspândit și n-ar fi fost crezut. Fără Învierea lui Hristos numele Mântuitorului s-ar fi uitat de atunci,
învățătura Lui s-ar fi pierdut, iar mântuirea oamenilor s-ar fi pierdut și ea.

Troparul

Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le.

Condacul

Deși Te-ai pogorât în mormânt, Cel ce ești fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit și ai înviat ca un
biruitor, Hristoase, Dumnezeule, zicând femeilor mironosițe: Bucurați-vă!, și Apostolilor Tăi pace
dăruindu-le, Cel ce dai celor căzuți înviere.
Românii au inițiat și păstrat, de-a lungul timpului, o serie de TRADIȚII ÎN PRIMA ZI DE PAȘTI. În
majoritatea zonelor din ţară, în Duminica Paștelui, oamenii merg la biserică pentru a participa la cea de-
a Doua Înviere, slujba de dimineață. Tineretul şi copiii, când pleacă de acasă, nu uită să își pună în
buzunare ouă roşii, deoarece după slujbă, în curtea bisericii are loc ciocnitul ouălor „pe luate”.

Există o adevărată bucurie a ciocnitului de ouă în Duminica Paştelui: Fiecare mamă şi bunică a pregătit
pentru acest moment ouăle cele mai tari, de găină sau de bibilică. Emoţie, dibăcie şi uneori un pic de
viclenie, caracterizează această competiţie. Miza este mare, pentru că cel al cărui ou s-a spart trebuie să-
l dea celui care a avut oul mai tare. Adesea se creează competiții. După acest moment, oamenii pleacă
acasă, unde se vor strânge cu toții în jurul mesei festive de Paşti.

Ciocnitul ouălor la Paști începe de la vârf

După slujba noctură a Învierii, oamenii se întorc acasă cu coșul sfințit de preot, dar nimeni nu se așează
la masă. Fiecare merge să se odihnească. În dumineca Paștilor, înainte ca familia să plece la biserică
pentru a participa la cea de a doua Înviere, fiecare membru al familiei trebuie să se spele pe față cu apa
dintr-un vas în care a fost pus un ou roșu și o monedă de aur sau de argint; în prezent se pune în apă
verigheta sau un inel de aur. Scopul acestui spălat ritual aduce mai multe beneficii oamenilor: face
pielea obrajilor rumenă ca oul și strălucitoare precum bănuțul. În unele zone din țară se crede că metalul
nobil este pus în apă pentru a aduce bogăție, dar și noblețe, putere de fascinație, pentru a fi băgat în
seamă tot anul.

Bătrânii și copiii care rămân acasă, după acest spălat ritual, mănâncă pe inima goală (nemâncate) Paștile
sfințite și apoi gustă din Pască. În Bucovina, era tradiţia ca pasca sfinţită, înainte de a fi consumată, să se
pună pe capul fetelor de măritat, în credința că ele se vor căsători mai repede, vor fi sănătoase și se vor
dezvolta armonios.

La amiază, familia extinsă se reuneşte în jurul mesei festive, încărcate cu toate bunătăţile pregătite de
gospodine. Acum începe „ciocnitul ouălor”, după un ritual specific. În prima zi de Paști ouăle se cionesc
numai la vârf, respectând sensul ascensional al Învierii, al înălțării sufletești pe care fiecare ne-o dorim.
Ciocnitul ouălor se face începând de la capul familiei către soție și copii. Dacă în familie există o
persoană în vârstă (bunic, mătușă sau unchi) atunci de la aceasta va începe ciocnitul ouălor. După
terminarea acestui monent, plin de suspans şi presărat cu tot felul de glume, se bea un pic de vin și se
trece la consumarea celorlalte alimentele specifice mesei de Paști. În celelalte zile, ouăle roşii se pot
cioni şi pe coaste sau la fund.

Prof. univ. dr. Doina Ișfănoni

Ce trebuie să conțină coșul pascal?

Deși conținutul poate varia în funcție de zonă sau obiceiuri locale, există câteva elemente considerate
obligatorii sau simbolice:

 Pasca – o pâine rotundă, adesea împodobită cu o cruce din aluat. Reprezintă trupul lui Hristos și
comuniunea cu divinitatea.

 Cozonacul – simbol al Mântuitorului Hristos și al bucuriei Învierii.

 Ouăle roșii – simbol al renașterii, al sângelui lui Hristos și al vieții veșnice. Vopsirea ouălor în Joia
Mare este o practică cu rădăcini adânci în spiritualitate și mitologia agrară.
  Mielul sau preparate din carne – simbolizează jertfa lui Iisus Hristos, „Mielul lui Dumnezeu”.
Poate fi prezent sub forma fripturii, a drobului sau chiar a unui miel de zahăr (în unele zone).

 Vinul roșu – simbolizează sângele lui Hristos. Este important ca acesta să fie roșu și nu alt tip de
băutură.

 Brânza, laptele și cașul proaspăt – produse ale naturii care evocă puritatea, gingășia și jertfirea.

 Sarea – simbol al legământului cu Dumnezeu și al belșugului. În Biblie, sarea este semnul alianței
eterne între Dumnezeu și poporul său.

 Usturoiul și macul – în unele tradiții populare, acestea se sfințesc pentru protecție și dezlegare
de farmece.

 Lumânarea – simbolizează lumina lui Hristos care a biruit moartea. Se aprinde în noaptea
Învierii.

 Ștergarul – acoperă coșul, având rolul de a păstra curățenia rituală a produselor, protejându-le
de duhurile rele. Totodată, ștergarul separă sacralul de profan.

Simbolismul profund al legăturii pascale

Fiecare aliment sau obiect din coșul pascal are o încărcătură simbolică precisă:

 Pasca și cozonacul – comuniunea cu Hristos, bucuria și dăruirea.

 Ouăle roșii – viața, sângele mântuitor și jertfa, dar și renașterea spirituală.

 Mielul – identificarea cu Hristos jertfit pentru păcatele lumii.

 Vinul – sângele Domnului din cadrul Cinei celei de Taină.

 Sarea și usturoiul – apărare spirituală, belșug, legătură sacră.

 Lumina (lumânarea) – curățire, speranță, prezența divină în viața credinciosului.

Legătura pascală la Paștile Blajinilor

Aceleași produse sunt adesea duse și la Paștile Blajinilor, când se face pomenirea celor trecuți în neființă.
În unele regiuni, în coșuri se adaugă baba albă și baba neagră, simboluri străvechi ale celor două lumi –
cea pământească și cea de dincolo. Acestea sunt considerate reminiscențe ale cultului Zeiței Mame,
având forme rotunde și culori care sugerează fertilitatea și regenerarea.

Concluzie

Legătura pascală nu este doar o tradiție, ci o mărturisire de credință și comuniune spirituală. Produsele
sfințite în noaptea Învierii devin simboluri ale împărtășaniei comune, iar consumarea lor în familie sau
împărțirea lor cu ceilalți reflectă iubirea aproapelui și binecuvântarea adusă de Hristos cel Înviat.