Întrebarea 2: Categorii de date personale: Nume, adresă, CNP, email,

Comerțul electronic în Uniunea Europeană. Industria telefon, date bancare, date de geolocalizare, date biometrice,
datelor: participanți, operațiuni. date medicale, orientare politică, orientare religioasă, etc.
Planul: Protecția datelor personale: Aceste date beneficiază de o
- Ce reprezintă datele (open data, big data, date cu caracter protecție specială conform GDPR, necesitând consimțământul
personal, date mixte)? explicit al persoanei vizate pentru a fi prelucrate, cu excepția
- Regimul juridic al datelor (directivele europene)? unor situații specifice prevăzute de lege.
- Comerțul cu date (comerțul cu open data, date personale și Drepturile persoanei vizate: Dreptul la informare, acces,
date mixte, profesioniștii implicați în comerțul internațional cu rectificare, ștergere (dreptul de a fi uitat), restricționarea
date sau legat de date / brokerii de date)? prelucrării, portabilitatea datelor, opoziție, dreptul de a nu fi
1. Ce reprezintă datele? supus unei decizii bazate exclusiv pe prelucrare automată.
 Open Data (Date Deschise):  Date Mixte:
 Definiție detaliată: Datele deschise sunt informații digitale Definiție detaliată: Datele mixte combină elemente de date
accesibile public, care pot fi utilizate, reutilizate și redistribuite personale și date care nu sunt personale, dar care, în
în mod liber de către oricine, în orice scop (comercial sau combinație, ar putea duce la identificarea unei persoane. De
necomercial), fără restricții tehnice, financiare sau juridice. exemplu, datele despre preferințele de cumpărături, împreună
Aceste date sunt disponibile în formate interoperabile (ex: CSV, cu datele de locație, pot fi utilizate pentru a crea profile de
XML), care permit importul, prelucrarea și analiza facilă a consumatori.
acestora. Provocări legale: Aceste date sunt supuse unor reglementări
 Caracteristici esențiale: Accesibilitate, reutilizabilitate, complexe, deoarece trebuie să se țină cont atât de protecția
redistribuibilitate, interoperabilitate, format deschis (non- datelor personale, cât și de regimul specific al celorlalte date.
proprietar), actualitate (datele sunt actualizate periodic). Este important să se facă o evaluare atentă a riscurilor legate
 Exemple concrete: date meteorologice (temperatura, de identificarea indirectă a persoanelor.
umiditatea, precipitațiile), date cartografice (hărți, coordonate 2. Regimul Juridic al Datelor (Directivele Europene):
GPS), date statistice (date demografice, economice, sociale),  Regulamentul General privind Protecția Datelor
date financiare (bugete publice, cheltuieli publice), date ale (GDPR) - Regulamentul (UE) 2016/679:
transportului (orare, rute, întârzieri), date științifice (rezultatele Principii fundamentale: Legalitatea, echitatea și transparența
cercetărilor) prelucrării, limitarea scopului, reducerea la minimum a
 Valoare economică: Crearea de noi produse și servicii datelor, exactitatea, limitarea stocării, integritatea și
inovatoare, creșterea eficienței sectorului public, creșterea confidențialitatea, responsabilizarea operatorului.
transparenței și responsabilizării, dezvoltarea cercetării Obligațiile operatorului: Obligația de a obține
științifice. consimțământul persoanei vizate (atunci când este necesar),
 Big Data: obligația de a informa persoanele vizate, obligația de a asigura
Definiție detaliată: Big data reprezintă un volum masiv de securitatea datelor, obligația de a notifica autoritatea de
date, caracterizat prin volum mare, varietate mare, viteză mare supraveghere în caz de încălcare a securității datelor, obligația
de generare și veridicitate variabilă. Aceste date pot fi de a numi un DPO (Data Protection Officer) în anumite
structurate (baze de date), nestructurate (texte, imagini, video) cazuri.
sau semi-structurate (log-uri, email-uri). Pentru a fi valoroase, Amenzi și sancțiuni: GDPR prevede sancțiuni administrative
big data necesită tehnologii avansate de procesare și analiză, semnificative pentru nerespectarea prevederilor sale, amenzi
cum ar fi inteligența artificială și machine learning. care pot ajunge până la 20 de milioane de euro sau 4% din
Caracteristici cheie (cei 5 V): Volum, Viteză, Varietate, cifra de afaceri anuală globală, oricare dintre acestea este mai
Veridicitate și Valoare. Exemple concrete: date de mare.
interacțiune pe rețele sociale, date de la senzorii IoT, date de  Directiva privind reutilizarea informațiilor din
navigare pe internet, date de tranzacții financiare, date de la sectorul public (PSI) – Directiva 2003/98/CE,
aparate medicale, date din sistemele de supraveghere video. modificată prin Directiva 2019/1024/UE:
Utilizări: Analiza comportamentului consumatorilor, Scop: Stabilirea unui cadru juridic comun pentru reutilizarea
personalizarea serviciilor, optimizarea lanțului de informațiilor deținute de organismele din sectorul public,
aprovizionare, detectarea fraudelor, prevenirea criminalității, promovând transparența și creând valoare adăugată prin
îmbunătățirea asistenței medicale, cercetarea științifică. folosirea datelor în scopuri comerciale sau necomerciale.
 Date cu Caracter Personal: Tipuri de date: Aceasta directivă se referă la datele generate
Definiție detaliată: Datele cu caracter personal sunt orice de instituții publice, autorități locale, organizații non-profit cu
informații referitoare la o persoană fizică identificată sau finanțare publică, etc., dar nu include datele protejate de
identificabilă (“persoana vizată”). O persoană fizică este dreptul de autor sau datele cu caracter personal.
identificabilă atunci când poate fi identificată direct sau Obligațiile sectorului public: Asigurarea accesului facil la
indirect, în special prin referire la un element de identificare, datele publice, publicarea datelor în formate deschise și
cum ar fi un nume, un număr de identificare, date de interoperabile, taxarea rezonabilă a reutilizării (acolo unde
localizare, un identificator online sau unul sau mai multe este cazul), promovarea reutilizării datelor.
elemente specifice, proprii identității sale fizice, fiziologice,  Propunerea de Regulament privind guvernanța
genetice, psihice, economice, culturale sau sociale. datelor (Data Governance Act):
Obiective: Crearea unui cadru legal uniform pentru facilitarea Alți profesioniști: Avocați specializați în protecția datelor,
reutilizării datelor în sectorul public și privat, creșterea consultanți de securitate cibernetică, ofițeri de protecția
încrederii în schimburile de date, crearea unor piețe de date datelor (DPO), specialiști în marketing digital, specialiști în
mai competitive, promovarea interoperabilității datelor. analiza datelor, companii de dezvoltare de software, platforme
Mecanisme propuse: Facilitarea reutilizării datelor deținute de comerț electronic, furnizori de servicii cloud, etc.
de sectorul public, reglementarea serviciilor de intermediere a Concluzie Extinsă: Comerțul electronic și industria datelor
datelor, încurajarea schimbului de date în scopuri altruiste, sunt transformatoare, dar necesită o abordare etică și
promovarea încrederii în date prin reguli de calitate și responsabilă, în conformitate cu principiile și reglementările
interoperabilitate. europene. Industria datelor, în special comerțul cu date, se
3. Comerțul cu Date: dezvoltă rapid, dar trebuie să se bazeze pe transparență,
 Comerțul cu Open Data: legalitate și respectarea drepturilor persoanelor fizice, mai ales
Modele de afaceri: Companiile utilizează datele deschise în ceea ce privește datele personale. Uniunea Europeană joacă
pentru a oferi diverse servicii, cum ar fi aplicații mobile, un rol esențial în stabilirea unui cadru legal coerent și eficient,
sisteme de informații geografice, studii de piață, modele de care să promoveze inovația, dar și protecția drepturilor
prognoză, etc. Sectorul public poate obține venituri prin fundamentale.
vânzarea de date contra cost (pentru acoperirea costurilor de
publicare) sau prin atragerea de investiții în inovație bazate pe
date deschise. Întrebarea 3:
Provocări: Necesitatea asigurării calității datelor, actualizarea Comerțul electronic în Uniunea Europeană. Industria
continuă a datelor, asigurarea interoperabilității datelor, datelor: soluționarea litigiilor.
gestionarea drepturilor de autor. Planul:
 Comerțul cu Date Personale:  Cine răspunde de protecția datelor?
Limitări și obligații: GDPR impune restricții stricte privind  Cine este titularul dreptului la protecția datelor?
comercializarea datelor personale. Datele pot fi vândute numai  Ce fel de prejudicii poate suferi persoana vizată?
în anumite condiții, cu consimțământul explicit al persoanelor  Calificarea răspunderii pentru repararea prejudiciului
vizate, în mod transparent și cu respectarea tuturor cerințelor suferit de persoana vizată?
GDPR. Brokerii de date trebuie să fie extrem de precauți și să  Care sunt căile pe care le poate urma persoana vizată
respecte toate regulile GDPR, evitând colectarea și prelucrarea pentru restabilirea dreptului încălcat?
ilegală a datelor. Calea administrativă (reședința obișnuită; loc de muncă a
Riscuri: Încălcarea dreptului la confidențialitate al persoanei vizate, ce înseamnă loc în care s-a produs
persoanelor, utilizarea neautorizată a datelor, riscul de abuzuri încălcarea, autoritatea administrativă competentă)?
și manipulare, riscul de discriminare. Calea judiciară (acțiunea judiciară introdusă împotriva
Mecanisme de protecție: GDPR, autoritățile naționale de autorității de supraveghere, acțiunea civilă introdusă împotriva
protecție a datelor, dreptul persoanelor de a solicita ștergerea unui operator, acțiunea în repararea prejudiciului, instanța
datelor, dreptul de a se opune prelucrării, dreptul de a solicita competentă pentru soluționarea litigiilor, acțiuni colective)?
despăgubiri. 1. Cine răspunde de protecția datelor?
 Comerțul cu Date Mixte:  Operatorul de Date (Data Controller):
Complexitate: Necesitatea de a evalua cu atenție impactul Definiție extinsă: Operatorul este persoana fizică sau juridică,
combinării datelor personale cu alte tipuri de date. Riscul de autoritatea publică, agenția sau orice alt organism care, singur
identificare indirectă a persoanelor trebuie luat în considerare sau împreună cu alții, stabilește scopurile și mijloacele de
și trebuie implementate măsuri de protecție adecvate. prelucrare a datelor cu caracter personal. Aceasta este figura
Provocări legale: Interpretarea legilor și a regulamentelor centrală în sistemul de protecție a datelor și are
este complexă în cazul datelor mixte, necesitând expertiză responsabilitatea principală pentru respectarea GDPR.
juridică specializată. Responsabilități detaliate: Stabilirea bazei legale pentru
 Profesioniștii implicați în comerțul internațional prelucrarea datelor (consimțământ, contract, obligație legală,
cu date sau legat de date / Brokerii de date: interes legitim etc.), asigurarea transparenței cu privire la
o Brokerii de Date: prelucrare (prin informarea persoanelor vizate),
Rol: Colectează, agregatează și vând date obținute din diverse implementarea măsurilor tehnice și organizatorice adecvate
surse. Activitatea lor este supusă unui control riguros în pentru a proteja datele împotriva accesului neautorizat, a
Uniunea Europeană, datorită îngrijorărilor privind protecția pierderii sau a distrugerii, menținerea unui registru de
datelor personale. prelucrări, cooperarea cu autoritatea de supraveghere,
Riscuri: Colectarea ilegală a datelor, vânzarea datelor fără notificarea autorității de supraveghere în caz de încălcare a
consimțământul persoanelor, lipsa de transparență, încălcarea securității datelor.
dreptului la viață privată, crearea de profile de consumatori Răspundere: Operatorul este răspunzător pentru orice
bazate pe date sensibile, riscul de discriminare. încălcare a GDPR și poate fi obligat la plata unor amenzi
Obligații: Respectarea GDPR și a altor legi privind protecția substanțiale, precum și la despăgubirea persoanelor vizate
datelor, transparență cu privire la metodele de colectare și pentru daunele suferite.
prelucrare a datelor, implementarea măsurilor de securitate  Împuternicitul Operatorului (Data Processor):
adecvate, respectarea drepturilor persoanelor vizate.
Definiție extinsă: Împuternicitul este persoana fizică sau Dreptul de acces: Dreptul de a obține de la operator o
juridică, care prelucrează datele cu caracter personal în confirmare că datele sale personale sunt prelucrate și de a avea
numele operatorului, pe baza instrucțiunilor acestuia. Spre acces la date și la informații legate de prelucrare.
deosebire de operator, împuternicitul nu stabilește scopurile și Dreptul la rectificare: Dreptul de a solicita operatorului
mijloacele prelucrării, acționând doar ca executant al rectificarea datelor inexacte sau incomplete.
operatorului. Dreptul la ștergere (dreptul de a fi uitat): Dreptul de a
Responsabilități detaliate: Prelucrarea datelor în strictă solicita operatorului ștergerea datelor personale, în anumite
conformitate cu instrucțiunile operatorului, implementarea condiții (ex: datele nu mai sunt necesare pentru scopul
măsurilor de securitate adecvate, cooperarea cu operatorul și prelucrării, consimțământul a fost retras, prelucrarea este
cu autoritatea de supraveghere, notificarea operatorului în caz ilegală).
de încălcare a securității datelor. Dreptul la restricționarea prelucrării: Dreptul de a solicita
Răspundere: Împuternicitul este răspunzător pentru operatorului restricționarea prelucrării datelor, în anumite
încălcarea GDPR doar în situația în care prelucrează datele cu condiții (ex: contestarea exactității datelor, prelucrarea este
încălcarea instrucțiunilor operatorului sau în afara acestora. ilegală, dar persoana vizată nu dorește ștergerea datelor).
 Autoritățile de Supraveghere (Data Protection Dreptul la portabilitatea datelor: Dreptul de a primi datele
Authorities – DPAs): personale într-un format structurat, utilizat în mod obișnuit și
Rol extins: Autoritățile de supraveghere sunt autorități care poate fi citit automat și dreptul de a transmite aceste date
publice independente, cu competențe specifice în materie de unui alt operator.
protecție a datelor. Ele supraveghează aplicarea GDPR și se Dreptul la opoziție: Dreptul de a se opune prelucrării datelor,
asigură că operatorii respectă drepturile persoanelor vizate. în anumite condiții (ex: prelucrarea în scopuri de marketing
Atribuții detaliate: Investigarea plângerilor, efectuarea de direct, prelucrarea în baza interesului legitim).
controale la operatori, aplicarea de sancțiuni administrative, Dreptul de a nu fi supus unei decizii bazate exclusiv pe
emiterea de ordine de remediere, avizarea codurilor de prelucrare automată: Dreptul de a nu face obiectul unei
conduită, oferirea de consiliere operatorilor și persoanelor decizii bazate exclusiv pe prelucrarea automată, inclusiv
vizate, colaborarea cu autoritățile de supraveghere din alte crearea de profiluri, dacă această decizie produce efecte
state membre și cu Comitetul European pentru Protecția juridice asupra persoanei sau o afectează în mod similar într-o
Datelor (EDPB). măsură semnificativă.
Independență: Autoritățile de supraveghere sunt 3. Ce fel de prejudicii poate suferi persoana vizată?
independente de orice influență externă, inclusiv de guvernele  Prejudicii materiale:
naționale. Ele au resursele și competențele necesare pentru a- Pierderi financiare detaliate: Fraude cu carduri bancare,
și exercita atribuțiile în mod eficient. furtul identității (care poate duce la obținerea de credite în
 Comitetul European pentru Protecția Datelor numele persoanei vizate), cumpărături neautorizate, pierderi
(European Data Protection Board – EDPB): rezultate din divulgarea datelor confidențiale, cheltuieli cu
Rol extins: EDPB este un organism independent al UE, asistență juridică pentru recuperarea pagubelor.
compus din șefii autorităților de supraveghere din toate statele Costuri suplimentare detaliate: Costuri legate de înlocuirea
membre și din Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor documentelor de identitate, costuri legate de ștergerea datelor
(EDPS). EDPB asigură aplicarea coerentă a GDPR în întreaga de pe internet, costuri legate de monitorizarea tranzacțiilor
Uniune Europeană. financiare și a conturilor online, costuri pentru abonamente la
Atribuții detaliate: Emiterea de linii directoare, recomandări servicii de protecție a identității.
și avize cu privire la interpretarea și aplicarea GDPR,  Prejudicii morale:
soluționarea litigiilor transfrontaliere dintre autoritățile de Suferință emoțională detaliată: Stres, anxietate, depresie,
supraveghere, avizarea schemelor de certificare, acordarea de sentiment de rușine, sentiment de vinovăție, sentiment de
sprijin autorităților de supraveghere în exercitarea atribuțiilor. vulnerabilitate, sentiment de trădare a încrederii, tulburări de
Contribuția la armonizare: EDPB contribuie semnificativ la somn, atacuri de panică.
interpretarea uniformă a GDPR și la armonizarea practicilor Atac la reputație detaliat: Publicarea neautorizată a datelor
administrative din statele membre, asigurând un nivel înalt de cu caracter personal (ex: fotografii, mesaje private, opinii
protecție a datelor în întreaga Uniune Europeană. politice, orientare sexuală), discreditarea imaginii publice,
2. Cine este titularul dreptului la protecția datelor? pierderea încrederii din partea familiei, prietenilor, colegilor
 Persoana Vizată (Data Subject): sau clienților, discriminare în baza datelor sensibile.
Definiție extinsă: Persoana vizată este persoana fizică Discriminare detaliată: Discriminare la angajare,
identificată sau identificabilă, ale cărei date personale sunt discriminare în acordarea de credite bancare, discriminare în
prelucrate de un operator. Drepturile persoanelor vizate sunt accesul la servicii publice sau private, discriminare în baza
elementul central al GDPR și sunt menite să le confere control apartenenței rasiale, etnice, religioase sau a orientării sexuale.
asupra propriilor date. Pierderea controlului: Sentimentul de neputință și de
Drepturi detaliate: pierdere a controlului asupra informațiilor personale,
Dreptul la informare: Dreptul de a fi informată cu privire la sentimentul de violare a intimității, încălcarea dreptului la
scopul prelucrării, categoriile de date prelucrate, destinatarii viața privată.
datelor, perioada de stocare a datelor, drepturile sale,  Prejudicii non-materiale detaliate:
posibilitatea de a depune o plângere la autoritatea de
supraveghere.
Pierderea confidențialității și a vieții private: Expunerea incidentul, prejudiciile suferite, identificarea operatorului sau
datelor personale sensibile (ex: date medicale, date financiare) a împuternicitului și orice alte dovezi relevante.
la terți neautorizați, interceptarea comunicațiilor electronice, Investigația DPA: DPA investighează plângerea, poate
supravegherea online, crearea de profiluri psihologice pe baza solicita informații de la operator, poate efectua controale și
datelor personale, pierderea controlului asupra propriilor verificări și poate dispune măsuri de remediere (ex: obligația
informații, sentimentul de a fi urmărit. de a șterge datele, obligația de a remedia problemele de
Utilizarea neautorizată a datelor: Utilizarea datelor securitate).
personale în scopuri de marketing direct agresiv (spam, Sancțiuni administrative: DPA poate aplica sancțiuni
apeluri telefonice nedorite), utilizarea datelor în scopuri de administrative, cum ar fi avertismente, avertizări, ordine de
propagandă politică sau religioasă, utilizarea datelor pentru remediere, suspendarea activităților, amenzi semnificative
crearea de profiluri false. (până la 20 de milioane de euro sau 4% din cifra de afaceri
4. Calificarea răspunderii pentru repararea prejudiciului globală anuală).
suferit de persoana vizată? Reședința obișnuită, locul de muncă, locul încălcării:
 Răspunderea Operatorului: Reședința obișnuită: Persoana fizică își poate depune
Bazată pe principiul răspunderii obiective (strict liability) plângerea la DPA din statul membru unde are reședința
sau pe răspunderea pentru culpă? Răspunderea operatorului obișnuită, adică locul unde locuiește și își desfășoară
este, în general, o răspundere pentru culpă, dar este o culpă activitățile zilnice.
prezumată (culpa in eligendo si in vigilando). Operatorul Locul de muncă: Persoana fizică poate depune o plângere la
trebuie să demonstreze că nu este vinovat de încălcarea GDPR DPA din statul membru unde își desfășoară activitatea
și că a luat toate măsurile necesare pentru a preveni incidentul. profesională, dacă încălcarea este legată de activitatea sa
Răspunderea pentru fapta altuia: Operatorul este profesională.
responsabil și pentru acțiunile împuternicitului său, cu Locul unde s-a produs încălcarea: Persoana fizică poate
excepția situației în care împuternicitul a acționat în afara depune o plângere la DPA din statul membru unde a avut loc
instrucțiunilor operatorului sau cu încălcarea directă a legii. fapta care a generat încălcarea, chiar dacă nu are reședința sau
Răspunderea pentru prejudiciul non-material: GDPR locul de muncă în acel stat.
introduce principiul răspunderii pentru prejudiciile morale Autoritatea administrativă competentă: DPA din statul
cauzate de încălcarea datelor, indiferent dacă există și membru relevant, care are competența teritorială de a
prejudicii materiale. Aceasta reprezintă o noutate importantă și investiga și sancționa încălcarea.
o consolidare a drepturilor persoanelor vizate.  Calea Judiciară:
Legătura de cauzalitate: Persoana vizată trebuie să Acțiunea judiciară împotriva Autorității de Supraveghere
demonstreze existența unui prejudiciu și legătura de (DPA):
cauzalitate dintre prelucrarea ilegală a datelor și prejudiciul Contestarea deciziei DPA: Persoana vizată poate contesta o
suferit. decizie a DPA, în cazul în care nu este mulțumită de rezultatul
 Răspunderea Împuternicitului: investigației sau de sancțiunile aplicate. Această acțiune se
Răspunderea pentru fapta proprie: Împuternicitul răspunde introduce în fața instanțelor naționale din statul membru
pentru acțiunile sale care contravin instrucțiunilor operatorului relevant.
sau prevederilor GDPR. Controlul judecătoresc: Instanțele naționale efectuează un
Răspunderea în subsidiar: Răspunderea împuternicitului control judecătoresc asupra deciziilor DPA, verificând
este în general subsidiară, adică intervine doar în cazul în care legalitatea și temeinicia acestora.
operatorul nu își îndeplinește obligațiile. o Acțiunea civilă împotriva operatorului:
 Răspunderea Solidară: Scopul acțiunii: Obținerea despăgubirilor pentru prejudiciile
Răspunderea solidară: Atunci când mai mulți operatori (sau materiale și morale cauzate de încălcarea GDPR, repunerea în
operatori și împuterniciți) prelucrează împreună datele, aceștia situația anterioară încălcării (dacă este posibil) și eventual
sunt răspunzători solidar, ceea ce înseamnă că fiecare poate fi solicitarea unei măsuri de interzicere a prelucrării ilegale.
obligat la plata integrală a despăgubirilor. Instanța competentă: Instanța competentă este, în general,
 Exonerarea de Răspundere: instanța din locul de domiciliu sau reședința obișnuită a
Cazuri de exonerare: Operatorul se poate exonera de persoanei vizate, sau instanța din locul unde operatorul își are
răspundere dacă demonstrează că nu este în niciun fel sediul principal.
responsabil pentru prejudiciul suferit de persoana vizată, că a Acțiunea în repararea prejudiciului detaliată: Persoana
luat toate măsurile necesare pentru a preveni incidentul, sau că vizată trebuie să demonstreze legătura de cauzalitate dintre
prejudiciul a fost cauzat de forță majoră. prelucrarea ilegală a datelor și prejudiciul suferit.
5. Care sunt căile pe care le poate urma persoana vizată o Acțiuni Colective:
pentru restabilirea dreptului încălcat? Definiție detaliată: Acțiunile colective (class actions) permit
 Calea Administrativă: mai multor persoane vizate care au suferit un prejudiciu
Depunerea unei plângeri la Autoritatea de similar, ca urmare a unei încălcări GDPR, să acționeze în
Supraveghere (DPA): comun împotriva operatorului.
Procedura detaliată: Persoana vizată trebuie să depună o Avantaje: Facilitează accesul la justiție pentru persoanele
plângere la DPA relevantă, oferind informații detaliate cu care au suferit prejudicii minore, dar care împreună pot
privire la încălcarea sesizată, data și ora la care s-a produs solicita o despăgubire substanțială, reduc costurile procesului
pentru fiecare parte, permit o soluționare mai eficientă a tehnologice? Clasificarea are implicații majore în ceea ce
litigiilor de masă. privește răspunderea pentru serviciile oferite și respectarea
Procedura: Statele membre trebuie să adopte legi și proceduri reglementărilor în materie de protecția consumatorilor,
interne pentru a permite acțiunile colective. Procedura poate concurență, fiscalitate și protecția muncii. Se pune problema
varia de la un stat membru la altul. dacă platformele ar trebui considerate furnizori de servicii
Concluzie: Soluționarea litigiilor în contextul comerțului (supuse obligațiilor din Directiva 2000/31/CE privind
electronic și al industriei datelor din UE este un aspect crucial comerțul electronic), intermediari de servicii (supuse parțial
pentru asigurarea respectării drepturilor persoanelor vizate și obligațiilor) sau simpli facilitatori tehnologici (cu
pentru responsabilizarea operatorilor de date. GDPR oferă un responsabilitate limitată)
cadru juridic solid și cuprinzător, care garantează un nivel Statutul juridic al prestatorilor de servicii: Sunt prestatorii
înalt de protecție a datelor personale și prevede o serie de căi de servicii independenți, lucrători angajați sau lucrători cu
de atac, atât pe cale administrativă, cât și pe cale judiciară, statut special? Problema încadrării prestatorilor ca fiind
pentru a repara prejudiciile suferite. Persoanele vizate au la lucrători independenți, angajați sau lucrători cu statut special
dispoziție instrumente eficiente pentru a-și exercita drepturile (de exemplu, lucrători prin platforme). Directivele europene,
și pentru a obține despăgubiri, iar operatorii de date trebuie să precum Directiva (UE) 2019/1152 privind condițiile de
respecte cu strictețe legea, sub sancțiunea aplicării unor muncă transparente și previzibile , sunt relevante în
amenzi semnificative definirea statutului angajatului, dar nu reglementează direct
Economia colaborativă și dreptul internațional privat relația de muncă în economia colaborativă
european. Aplicarea dreptului muncii: Există riscul ca prestatorii de
Planul: servicii să fie considerați angajați, ceea ce atrage obligații
 Ce este economia colaborativă? pentru platformele digitale în materie de securitate socială,
 Platforma colaborativă online? asigurări și protecție a muncii. Interpretarea legislației muncii
 Problemele juridice referitoare la platformele în contextul digital este o provocare. Regulamentele europene,
colaborative online. precum Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR), au impact
 Accesul la piață? asupra prelucrării datelor personale ale lucrătorilor prin
 Cine este prestatorul de servicii, numit și prosumator platform
în economia colaborativă? Protecția consumatorilor: Cum sunt protejați consumatorii
 Prestatorul de servicii în contractele internaționale în raport cu prestatorii de servicii de pe aceste platforme?
specifice economiei colaborative: Directiva 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor se
Contractul încheiat între platformă și prestatorul de servicii, aplică contractelor încheiate la distanță și de la sediul
legea aplicabilă și instanța competentă. comercial, dar se pune problema aplicabilității sale în
Când prestatorul de servicii este profesionist și când contextul economiei colaborative, unde contractul se încheie
prosumator, contractul încheiat între prestatorul de servicii și indirect, prin platformă.
utilizator. Dreptul concurenței: Riscul de monopolizare a piețelor și de
 Închirierile pe termen scurt de tip AirBnB în concurență neloială. Se pune problema respectării regulilor
România. Efectele legislației actuale? din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene
1. Ce este economia colaborativă? (TFUE) în materie de concurență, cu privire la acordurile
Economia colaborativă, cunoscută și sub denumirea de între platforme, riscul abuzului de poziție dominantă, etc.
sharing economy, reprezintă un model economic bazat pe Fiscalitatea: Impozitarea veniturilor generate de economia
partajarea de resurse, bunuri, servicii și competențe între colaborativă. Directiva (UE) 2016/1164 de stabilire a
indivizi, folosind platforme digitale intermediare. Aceasta se normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale
distinge de modelul economic tradițional prin eliminarea care au incidență directă asupra funcționării pieței interne este
intermediarilor clasici și prin accentuarea relațiilor directe relevantă pentru impozitarea veniturilor generate de platforme
între producători (prestatori de servicii) și consumatori și de prestatorii de servicii.
(utilizatori). Economia colaborativă se bazează pe încredere, 4. Accesul la piață: Platformele digitale colaborative pot
reputație și feedback-ul utilizatorilor. facilita accesul la piață pentru prestatori, oferindu-le
2. Platforma colaborativă online? posibilitatea de a-și oferi serviciile unui public mult mai larg
Platforma colaborativă online este instrumentul digital esențial decât ar fi posibil în mod tradițional. Acest acces facil poate
care facilitează conexiunea dintre prestatori și utilizatori. duce la o creștere a concurenței și la o diversificare a ofertei
Aceste platforme oferă o infrastructură tehnologică, unelte de de servicii. Însă, platformele mari pot crea bariere de acces
comunicare, instrumente de plată și mecanisme de evaluare a pentru noi competitori, prin economii de scară și prin efecte de
performanței, creând un mediu digital sigur și transparent rețea. Directiva 2006/123/CE privind serviciile în cadrul
pentru tranzacții. Exemple: Airbnb (închirieri de cazări), Uber pieței interne (Directiva Serviciilor) este relevantă în ceea ce
(servicii de transport), BlaBlaCar (călătorii în mașini), privește libertatea de stabilire și libera circulație a serviciilor.
TaskRabbit (servicii de asistență la domiciliu). Însă, directiva nu are o aplicabilitate directă asupra
[Link] juridice referitoare la platformele colaborative platformelor colaborative.
online: Economia colaborativă ridică numeroase provocări 5. Cine este prestatorul de servicii, numit și prosumator în
juridice, printre care: economia colaborativă?
Clasificarea juridică a platformelor: Sunt platformele Prestatorul de servicii în economia colaborativă este un
furnizori de servicii, intermediari sau simple instrumente individ care oferă un bun, un serviciu sau o competență, prin
intermediul unei platforme online. Termenul de “prosumator” pentru a proteja drepturile tuturor părților implicate și pentru a
subliniază rolul dual al acestuia: atât producător (furnizor de stimula dezvoltarea economiei colaborative în mod durabil
servicii), cât și consumator (utilizator al platformei). Rolul Directiva privind piața unică digitală și alte inițiative
acestuia este esențial în funcționarea economiei colaborative. legislative recente ale UE: Se pune problema adaptării pieței
6. Prestatorul de servicii în contractele internaționale unice digitale la evoluția economiei colaborative, pentru a crea
specifice economiei colaborative: un mediu legal armonizat și echitabil pentru toți actorii
Contractul între platformă și prestatorul de servicii: Acest implicați. În prezent, la nivel european, nu există o directivă
contract stabilește condițiile de utilizare a platformei, sau regulament dedicat economiei colaborative, ci diverse acte
obligațiile prestatorului, taxele percepute de platformă, normative care se aplică în mod indirect.
regulile de comunicare și mecanismele de rezoluționare a Propunerea de Regulament privind piețele digitale (Digital
litigiilor. Legea aplicabilă și competența jurisdicțională sunt Markets Act - DMA) este relevantă în ce privește platformele
aspecte cruciale care trebuie clarificate în acest contract. foarte mari care pot abuza de poziția lor pe piață, incluzând și
Legea aplicabilă și instanța competentă: Alegerea legii unele platforme colaborative.
aplicabile și a instanței competente variază în funcție de Propunerea de Regulament privind serviciile digitale
clauzele contractuale, de sediul platformei și de reședința (Digital Services Act - DSA) este importantă pentru regulile
prestatorului. Aceste clauze sunt supuse unor controale privind responsabilitatea platformelor online, moderarea
juridice atente, cu privire la caracterul lor echitabil și la conținutului și combaterea dezinformării, dar nu vizează direct
posibilitatea de a eluda legea unui stat membru al UE. activitatea economiei colaborative.
Regulamentul (CE) nr. 593/2008 (Roma I) privind legea Necesitatea unei abordări armonizate: Este necesară o
aplicabilă obligațiilor contractuale și Regulamentul (UE) nr. abordare mai armonizată la nivelul UE, pentru a crea un cadru
1215/2012 (Bruxelles I bis) privind competența judiciară, legal clar, coerent și eficient, care să încurajeze inovația și să
recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie protejeze drepturile tuturor părților implicate.
civilă și comercială sunt esențiale pentru stabilirea legii Întrebarea 5:
aplicabile și a instanței competente Investițiile internaționale în Uniunea Europeană. Investiții
Prestator profesionist vs. prosumator: Diferența dintre în litigii. Finanțarea litigiilor în UE. Planul:
prestatorul profesionist și prosumator este crucială. Prestatorul  Noțiune și caracteristici?
profesionist are o activitate economică organizată, în timp ce  Distincția între TPLF (third party litigation funding)
prosumatorul oferă servicii în mod sporadic, ocazional. Acest și alte modalități de finanțare a unui litigiu
statut influențează aplicarea legii muncii, reglementările internațional (sistemul contingency fees, împrumutul
privind protecția consumatorilor și alte aspecte juridice. încheiat pentru acoperirea cheltuielilor unui proces,
Directiva 2005/29/CE privind practicile comerciale vânzarea de drepturi litigioase, validitatea unui
neloiale este relevantă pentru a distinge practicile comerciale contract de finanțare prin procedeul TPLF)?
dintre prestatorii profesionisti și prosumatori, oferind o  Reguli în materie finanțării litigiilor în UE?
protecție specifică consumatorilor.  Propunerea de Directivă europeană referitoare la
Contractul între prestatorul de servicii și utilizator: Acest reglementarea finanțării de către terți a litigiilor?
contract se încheie indirect prin intermediul platformei și 1. Noțiune și caracteristici ale investițiilor în litigii (Third
stabilește drepturile și obligațiile ambelor părți. Legea Party Litigation Funding - TPLF):
aplicabilă și instanța competentă sunt, de asemenea, Noțiune: Investiția în litigii (TPLF) reprezintă o formă de
importante de definit. finanțare în care un terț (finanțator), care nu este parte în
litigiu, furnizează resurse financiare (costurile de litigiu) unei
7. Închirierile pe termen scurt de tip AirBnB în România: părți (reclamantul) în schimbul unei părți din sumele pe care
În România, închirierile pe termen scurt, similar AirBnB, acesta le va recupera în urma procesului, în cazul unui rezultat
ridică probleme legate de: favorabil. Finanțatorul TPLF nu este un împrumutător
Reglementările fiscale: Impozitarea veniturilor obținute din tradițional, ci un investitor în litigiul respectiv.
închirieri, respectarea obligațiilor fiscale atât pentru  Caracteristici:
proprietari, cât și pentru platforma AirBnB. Non-recourse financing: Finanțatorul nu are dreptul să ceară
Reglementările urbanistice: Conformitatea cu reglementările rambursarea sumelor investite dacă litigiul se pierde. Acesta
locale de urbanism, în ceea ce privește autorizațiile de își asumă riscul pierderii investiției.
funcționare, numărul de locuințe ce pot fi închiriate, etc. Contingency fee: Suma pe care finanțatorul o primește este
Protecția consumatorilor: Asigurarea respectării drepturilor condiționată de succesul litigiului, constând, de regulă, într-un
consumatorilor, inclusiv dreptul la informare și la protecție procent din sumele recuperate. Procentul poate varia în funcție
contra unor practici comerciale neloiale. de riscul litigiului și de complexitatea acestuia.
În plus, este necesară o analiză a legilor naționale în corelare Profit-driven: Scopul principal al finanțatorului este
cu normele europene obținerea unui profit. Nu există un rol caritabil.
8. Efectele legislației actuale: Infrastructură financiară: TPLF reprezintă o infrastructură
Legislația actuală din România și din Uniunea Europeană este financiară alternativă care permite părților (adesea persoane
încă în curs de adaptare la economia colaborativă. Lipsa de fizice sau companii mici sau mijlocii) să acceseze justiția,
claritate juridică duce la incertitudine și la dificultăți în chiar dacă nu au resursele financiare necesare pentru a susține
aplicarea legii în practică. Este nevoie de o legislație clară, un proces lung și costisitor.
coerentă și adaptată la specificul acestei economii inovatoare
Confidențialitate: Contractele TPLF sunt, de regulă, Obligația de informare: Finanțatorul are obligația de a
confidențiale și nu sunt dezvăluite părții adverse sau instanței informa în mod transparent reclamantul cu privire la toate
(cu excepția situațiilor în care dezvăluirea este obligatorie riscurile și beneficiile contractului TPLF.
conform legii). Transparență: Un contract TPLF trebuie să fie transparent,
Riscuri: TPLF implică riscuri pentru toate părțile implicate. să conțină toate obligațiile părților, să prevadă mecanisme de
Pentru reclamant, riscul ca finanțatorul să controleze deciziile rezoluționare a conflictelor, etc.
procesuale; pentru finanțator, riscul pierderii investiției; pentru Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive în
sistemul judiciar, riscul ca finanțarea să influențeze contractele încheiate cu consumatorii: Este relevantă în
imparțialitatea justiției. contextul TPLF, în special dacă reclamantul este un
2. Distincția între TPLF și alte modalități de finanțare a consumator. Directiva protejează consumatorii de clauzele
unui litigiu internațional: abuzive din contracte și poate fi utilizată pentru a contesta
 Contingency fees (onorarii de succes): anumite clauze din contractul TPLF.
Definiție: Onorariile de succes reprezintă o modalitate de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR): GDPR este relevant
plată a avocatului, în care onorariul este condiționat de în contextul TPLF, în special în ceea ce privește prelucrarea
succesul în litigiu și este calculat ca procent din sumele datelor personale ale părților implicate (reclamant, finanțator,
recuperate de client. avocați).
Diferențe față de TPLF: Contingency fees sunt o modalitate 3. Reguli în materie de finanțare a litigiilor în UE:
de plată a avocatului, nu o formă de finanțare de către un terț. Lipsa unei reglementări uniforme: În prezent, nu există o
TPLF implică un finanțator separat de avocat. În sistemele reglementare uniformă a TPLF la nivelul Uniunii Europene.
juridice unde sunt acceptate onorariile de succes, avocatul este Reglementarea TPLF este diferită în funcție de statul membru.
implicat direct în proces și își asumă riscul, însă nu este un State membre cu reglementări specifice: Unele state
investitor în sensul TPLF. membre, cum ar fi Marea Britanie (deși nu mai este stat
 Împrumutul încheiat pentru acoperirea membru UE) și Olanda, au reglementări specifice privind
cheltuielilor unui proces: TPLF. Majoritatea statelor membre nu au o legislație dedicată.
Definiție: Un împrumut este o sumă de bani acordată de o Principiile generale ale dreptului european: În lipsa unei
bancă sau de o altă instituție financiară pentru a acoperi reglementări specifice, TPLF este guvernat de principiile
cheltuielile unui proces, cu obligația de rambursare, indiferent generale ale dreptului european, precum libertatea
de rezultatul procesului. contractuală, protecția consumatorilor, principiile concurenței
Diferențe față de TPLF: Împrumutul este un contract de și principiile etice.
datorie, în care împrumutatul are obligația de a rambursa Jurisprudența: Instanțele naționale și Curtea de Justiție a
suma, cu dobândă. TPLF este o investiție, în care finanțatorul Uniunii Europene (CJUE) au un rol important în interpretarea
își asumă riscul și primește o parte din profit, dacă litigiul este și aplicarea acestor principii în contextul TPLF. CJUE a
câștigat. pronunțat hotărâri care au impact asupra principiilor etice în
 Vânzarea de drepturi litigioase (Assignment of litigii, dar nu a analizat încă TPLF.
claims): Transparența: Principiul transparenței este esențial pentru a
Definiție: Vânzarea drepturilor litigioase presupune transferul asigura o funcționare corectă a pieței de finanțare a litigiilor,
dreptului de a continua un proces către un terț (cumpărătorul), pentru a proteja părțile mai vulnerabile și pentru a preveni
în schimbul unui preț. eventuale abuzuri.
Diferențe față de TPLF: Vânzarea drepturilor litigioase Confidențialitatea: În unele situații, confidențialitatea
presupune transferul dreptului de a continua litigiul către contractelor TPLF este esențială pentru protejarea intereselor
cumpărător, care devine parte în proces și are control deplin reclamantului. Dar și aici, principiul transparenței este
asupra strategiei, în timp ce TPLF este o formă de finanțare, în esențial, acolo unde este necesar.
care finanțatorul nu devine parte în proces. Cumpărătorul în Directiva 2005/29/CE privind practicile comerciale
vânzarea de drepturi litigioase este direct expus riscului neloiale și Directiva 2011/83/UE privind drepturile
litigiului, pe când în TPLF riscul cade mai ales în sarcina consumatorilor se pot aplica în anumite cazuri, în special
finanțatorului. dacă reclamantul este un consumator și contractul TPLF poate
 Validitatea unui contract de finanțare prin fi considerat un contract de servicii.
procedeul TPLF: Directiva 2014/17/UE privind contractele de credit pentru
Analiza validității contractuale: Contractele TPLF trebuie consumatori referitoare la bunuri imobile rezidențiale – se
analizate din punct de vedere al validității, conform legislației aplică dacă împrumutul pentru un litigiu este garantat cu un
aplicabile. Contractul trebuie să respecte regulile privind bun imobil rezidențial.
capacitatea părților, consimțământul valid, obiectul și cauza 4. Propunerea de Directivă europeană referitoare la
licită. reglementarea finanțării de către terți a litigiilor:
Clauze abuzive: Contractele TPLF trebuie să nu conțină Necesitatea reglementării: În contextul dezvoltării rapide a
clauze abuzive care ar putea afecta poziția reclamantului, cum TPLF în UE, există o nevoie tot mai mare de reglementare
ar fi clauze care permit finanțatorului să controleze deciziile uniformă, pentru a preveni abuzurile, pentru a proteja părțile
procesuale sau clauze care îi conferă un procent mai vulnerabile și pentru a asigura o piață funcțională și
disproporționat din sumele recuperate. transparentă.
Conflict de interese: Trebuie evitat un eventual conflict de  Obiectivele Directivei (ipotetică):
interese între finanțator, reclamant și avocații acestuia.
Asigurarea transparenței: Obligația finanțatorilor de a Impactul directivei: O eventuală directivă europeană ar putea
dezvălui identitatea, sursele de finanțare, clauzele contractuale avea un impact semnificativ asupra pieței de finanțare a
și procentul din sumele recuperate. Obligația de a dezvălui litigiilor, care poate conduce la o piață mai matură și mai
informații, de exemplu conform cerințelor din Directiva transparentă, care să contribuie la un acces mai eficient la
2013/34/UE privind situațiile financiare anuale, situațiile justiție și la o creștere economică durabilă.
financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor
tipuri de întreprinderi. Întrebarea 6:
Protecția consumatorilor și a părților mai Întreprinderile și dreptul internațional privat european.
vulnerabile: Crearea unor mecanisme pentru a proteja părțile Responsabilitatea socială a întreprinderilor (Corporate
mai vulnerabile (persoane fizice sau IMM-uri) de abuzuri din social responsibility). Planul:
partea finanțatorilor, cum ar fi clauze contractuale abuzive sau  Întreprinderile europene pe piața mondială.
conflicte de interese. Aplicarea principiilor din Directiva  Grupurile transnaționale de societăți. Clarificări
93/13/CEE privind clauzele abuzive și din Directiva introductive?
2011/83/UE privind drepturile consumatorilor.  GTS și corporate social responsibility (CSR)
Asigurarea unui acces echitabil la justiție: TPLF trebuie să (reglementare la nivel european; reglementare soft
contribuie la un acces mai echitabil la justiție, nu să fie o law la nivel global?
barieră.  Poate fi un GTS răspunzător de cauzarea de
Prevenirea conflictelor de interese: Crearea unor reguli clare prejudicii referitoare la drepturile omului și la mediul
pentru a preveni conflictele de interese între finanțator, înconjurător (abordare americană, abordare
reclamant și avocați. Reguli specifice pentru a evita situațiile europeană, instanța competentă conform DIPE, legea
de conflict de interese (ex: în corelație cu Directiva aplicabilă conform DIPE, temeiul acțiunii în
2014/65/UE privind piețele instrumentelor financiare răspundere civilă delictuală pentru încălcarea
(MiFID II), dar adaptată la specificul TPLF). drepturilor omului/regulilor de protecție a mediului)?
Regularea activității finanțatorilor: Introducerea unor  Evoluții la nivelul legislativ UE? (inclusiv regula).
cerințe de autorizare sau înregistrare a finanțatorilor, obligații 1. Întreprinderile europene pe piața mondială:
de raportare și de respectare a regulilor etice. Un sistem de Rolul întreprinderilor europene: Întreprinderile europene,
autorizare similar cu cel din Directiva 2014/65/UE sau cu cel de la microîntreprinderi la mari corporații multinaționale,
din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 privind cerințele joacă un rol esențial în economia globală, contribuind la
prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții crearea de locuri de muncă, la inovare, la transferul de
(CRR), dar adaptat la specificul TPLF. tehnologie și la creșterea economică. Ele acționează în diverse
Asigurarea confidențialității (atunci când este sectoare de activitate, de la producție la servicii, de la finanțe
cazul): Menținerea confidențialității contractelor TPLF, cu la tehnologie, și sunt prezente în toate colțurile lumii. Impactul
excepția cazurilor în care dezvăluirea este obligatorie conform globalizării asupra economiei europene este profund.
legii. Integrarea economică globală oferă oportunități semnificative
Armonizarea reglementărilor naționale: Stabilirea unor pentru întreprinderile europene, permițându-le să acceseze noi
reguli minime comune pentru toate statele membre UE, piețe, să își diversifice sursele de aprovizionare și să își
evitând crearea unor diferențe de reglementare care ar putea extindă activitățile la nivel internațional. Cu toate acestea,
distorsiona piața. Prevederi specifice privind cooperarea între această integrare aduce și riscuri, inclusiv o concurență mai
autoritățile de supraveghere din diferite state membre, în intensă și presiuni crescute pentru respectarea unor standarde
conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 privind sociale și de mediu înalte.
supravegherea prudențială a instituțiilor de credit. Competitivitatea: Pentru a-și menține competitivitatea pe
Coordonarea cu alte reglementări: Asigurarea coordonării piața globală, întreprinderile europene trebuie să inoveze
cu alte reglementări europene în materie de concurență, continuu, să își îmbunătățească eficiența operațională și să
protecția datelor și combaterea spălării banilor. Respectarea ofere produse și servicii de înaltă calitate. Acestea trebuie, de
cerințelor din Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR) privind asemenea, să se adapteze la schimbările rapide din peisajul
protecția datelor cu caracter personal, Directiva (UE) economic global și să răspundă cerințelor tot mai exigente ale
2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar consumatorilor.
în scopul spălării banilor sau finanțării Lanțurile de aprovizionare: Gestionarea eficientă a
terorismului și Regulamentul (UE) 2017/2402 privind lanțurilor de aprovizionare este esențială pentru
securitizarea și un cadru specific pentru securitizarea în TPLF. competitivitatea întreprinderilor europene. Aceasta implică o
Asigurarea concurenței loiale: Respectarea regulilor monitorizare atentă a riscurilor legate de durabilitate,
din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene respectarea drepturilor omului și respectarea standardelor de
(TFUE) în materie de concurență (art. 101 și 102), pentru a mediu de-a lungul întregului lanț.
evita înțelegerile și abuzurile de poziție dominantă. Exemple de sectoare: Sectorul auto, industria farmaceutică,
Stadiul actual al propunerii: La momentul actual (2024), nu sectorul tehnologic, industria textilă, sectorul agricol sunt doar
există o propunere oficială de directivă europeană privind câteva exemple de sectoare în care întreprinderile europene
TPLF. Însă, Comisia Europeană și Parlamentul European sunt joacă un rol important pe piața mondială, dar și în care se
atente la evoluțiile din acest domeniu și se așteaptă inițiative confruntă cu provocări specifice.
legislative în viitorul apropiat. Provocări: Globalizarea aduce cu sine și provocări, cum ar fi:
Concurența intensă: Companiile europene se confruntă cu o Conceptul de CSR: CSR se referă la obligația companiilor de
concurență acerbă din partea unor companii din alte regiuni, a acționa în mod responsabil din punct de vedere social, etic și
care adesea beneficiază de costuri de producție mai mici sau de mediu. CSR presupune integrarea preocupărilor sociale și
de reglementări mai puțin stricte. de mediu în activitățile comerciale ale companiilor și în
Riscurile legate de lanțurile de aprovizionare: Companiile relațiile cu părțile interesate. CSR este un concept din ce în ce
europene trebuie să gestioneze riscurile legate de lanțurile de mai important pentru GTS, nu numai din motive etice, ci și
aprovizionare globale, care adesea implică practici de muncă din motive strategice. O reputație puternică în domeniul CSR
neetice, încălcarea drepturilor omului sau deteriorarea poate atrage investitori, clienți și angajați, îmbunătățind astfel
mediului înconjurător. performanța economică a companiei.
Responsabilitatea socială: Companiile europene sunt tot mai  CSR ca soft law la nivel global:
mult supuse presiunii de a acționa în mod responsabil, de a Linii directoare și standarde internaționale: Numeroase
respecta drepturile omului, de a proteja mediul și de a organizații internaționale și neguvernamentale (ONU, OCDE,
contribui la dezvoltarea durabilă. ILO, GRI, ISO etc.) au dezvoltat linii directoare și standarde
2. Grupurile transnaționale de societăți (GTS): Clarificări pentru CSR, care nu sunt obligatorii din punct de vedere
introductive: juridic (soft law), dar care reprezintă un cadru de referință
Definiție: GTS reprezintă un grup de societăți, format dintr-o pentru companii.
societate-mamă (societatea-control) și filiale sau sucursale Exemple: Liniile directoare ale OCDE pentru întreprinderile
situate în diverse țări. GTS se caracterizează prin unitatea multinaționale, Principiile directoare ale ONU privind
economică de ansamblu, prin controlul exercitat de societatea- afacerile și drepturile omului, Declarația tripartită a OIM
mamă asupra celorlalte societăți din grup și prin dispersia privind întreprinderile multinaționale și politica socială. Pe
geografică a activităților. GTS sunt entități complexe, adesea lângă exemplele menționate anterior, se poate adăuga și rolul
cu structuri organizatorice elaborate, care pot include unor inițiative private, cum ar fi Global Reporting Initiative
societăți-mamă, filiale, sucursale și alte entități juridice în (GRI) și UN Global Compact, care promovează standardele de
diverse jurisdicții. Acestea operează într-o gamă largă de raportare a performanțelor în materie de CSR. Aceste
sectoare economice și contribuie semnificativ la economia standarde, deși voluntare, oferă un cadru de referință
globală important pentru companiile care își doresc să-și
Structura: Structura unui GTS poate fi complexă, cu mai îmbunătățească performanța în domeniul CSR.
multe niveluri de filiale și sucursale. Controlul exercitat de  CSR ca reglementare la nivel european:
societatea-mamă asupra filialelor poate fi direct (prin Directiva 2014/95/UE (Directiva privind raportarea
deținerea directă a capitalului) sau indirect (prin intermediul nefinanciară): Obligă anumite categorii de întreprinderi mari
altor filiale). să publice informații cu privire la performanțele lor sociale, de
Controlul și coordonarea: Societatea-mamă exercită mediu și de guvernanță. Directiva a fost modificată recent
controlul asupra filialelor sale prin diverse mecanisme, cum ar prin Directiva (UE) 2022/2464 (Directiva CSRD), care
fi deținerea de acțiuni, numirea directorilor și stabilirea extinde sfera de aplicare a obligațiilor de raportare la mai
politicilor de management. Cu toate acestea, gradul de control multe tipuri de societăți. Directiva CSRD (Corporate
poate varia semnificativ de la un GTS la altul. Sustainability Reporting Directive), care a intrat recent în
Responsabilitatea fiscală: O problemă importantă legată de vigoare, este un exemplu important de reglementare la nivelul
GTS este optimizarea fiscală, care poate duce la pierderi de UE în domeniul CSR. Aceasta extinde obligațiile de raportare
venituri pentru state. UE a adoptat diverse măsuri pentru a a informațiilor de natură non-financiară la un număr mai mare
combate planificarea fiscală agresivă a GTS-urilor. de companii, inclusiv companii de dimensiuni mai mici.
Exemple de GTS: Exemplele pot include companii globale Raportarea obligatorie a informațiilor privind aspectele de
precum Unilever, Nestle, Volkswagen, etc., care au operațiuni mediu, sociale și de guvernanță devine un element cheie al
în numeroase țări și reprezintă un model complex de structură transparenței pentru GTS, afectând direct modul în care
organizațională și de activitate transnațională. acestea își raportează activitatea.
 Provocări: GTS ridică provocări juridice specifice, Alte inițiative ale UE: UE a adoptat o serie de alte inițiative
precum: legislative și politice pentru a promova CSR, cum ar fi Planul
Dificultatea aplicării dreptului național: Structura de acțiune privind finanțarea durabilă și strategia pentru o
transnațională a GTS face dificilă aplicarea dreptului național, economie circulară.
întrucât societățile pot fi situate în mai multe jurisdicții 4. Poate fi un GTS răspunzător de cauzarea de prejudicii
diferite. referitoare la drepturile omului și la mediul înconjurător?
Răspunderea juridică: Stabilirea răspunderii juridice a GTS  Abordarea americană:
pentru acțiunile filialelor sale este adesea dificilă, datorită Jurisdicția specifică: Instanțele americane au, în anumite
autonomiei juridice a fiecărei societăți. cazuri, o abordare mai liberală privind recunoașterea
Incapacitatea de a aplica principiul “piercing the jurisdicției asupra companiilor străine care au legături cu
corporate veil”: În anumite sisteme juridice, este greu de Statele Unite, chiar dacă prejudiciul a fost cauzat în altă țară.
demonstrat că societatea-mamă a exercitat un control abuziv Alien Tort Statute (ATS): ATS permite străinilor să
asupra filialelor sale, fapt ce ar putea să permită o eventuală intenteze acțiuni civile în instanțele federale din SUA
extindere a răspunderii către societatea-mamă. împotriva persoanelor juridice americane (și, uneori, și a
3. GTS și Corporate Social Responsibility (CSR): companiilor străine care au legături cu SUA) pentru încălcări
ale dreptului internațional comise în afara Statelor Unite. ATS
(Alien Tort Statute) a fost folosit în mai multe cazuri pentru a Drepturilor Omului (CEDO) pentru a argumenta în favoarea
trage la răspundere companii pentru încălcări ale drepturilor răspunderii GTS pentru încălcări ale drepturilor omului.
omului în străinătate. Cu toate acestea, aplicabilitatea ATS Încălcarea regulilor de protecție a mediului: Acțiunile în
este limitată, iar Curtea Supremă a SUA a restricționat răspundere civilă pentru încălcarea regulilor de protecție a
aplicarea sa în cazuri recente. mediului se bazează pe legile naționale și pe directivele
Dificultăți: Aplicarea ATS este dificilă, iar jurisprudența a europene. Dar, aceste acțiuni se referă, de regulă, la activități
limitat sfera sa de aplicare în timp, limitând posibilitatea de a desfășurate în teritoriul național al statului membru.
trage la răspundere corporațiile pentru încălcarea drepturilor Directivele UE privind protecția mediului (Directiva privind
omului în străinătate. răspunderea pentru mediu, Directiva privind evaluarea
 Abordarea europeană: impactului asupra mediului) pot servi ca bază pentru acțiuni în
Jurisdicție mai restrictivă: Instanțele europene tind să aplice răspundere civilă, dar aplicarea lor în cazul GTS care operează
reguli mai stricte în ceea ce privește recunoașterea jurisdicției în afara UE este complicată.
asupra companiilor străine. Determinarea jurisdicției este o Principiul liftingului vălului societății: Pentru a trage la
provocare complexă în cazul GTS. Regulamentul Bruxelles I răspundere societatea-mamă pentru faptele filialei, este
bis oferă un punct de plecare, dar aplicarea sa în cazul necesară dovada controlului efectiv al societății-mamă asupra
acțiunilor care implică filiale în diferite țări necesită o analiză acțiunilor filialei. Acest aspect este complex și necesită o
atentă a conexiunilor cu fiecare jurisdicție. Există o tendință analiză atentă a relației dintre cele două entități.
de a se aplica jurisdicția statului membru în care s-a produs Cauzalitate: Pentru a stabili răspunderea, este necesară
prejudiciul. demonstrarea legăturii de cauzalitate între acțiunile GTS și
Legea aplicabilă: Roma II stabilește regulile de conflict de prejudiciile suferite. Această legătură trebuie demonstrată în
legi, dar alegerea legii aplicabile într-un caz complex, ce mod clar și convingător.
implică mai multe jurisdicții și prejudicii cauzate în diferite 5. Evoluții la nivelul legislativ UE?
țări, poate fi extrem de dificilă. Această problemă ridică multe Directiva privind diligența necesară a întreprinderilor în
provocări în practica judiciară. materie de durabilitate (CSDDD):
Directiva 2004/35/CE privind răspunderea pentru mediul Scopul directivei: Propunerea de Directivă CSDDD (aprobată
înconjurător: Această directivă stabilește un cadru juridic recent de Parlamentul European) urmărește să oblige
comun în UE pentru răspunderea operatorilor economici companiile mari să identifice, să prevină, să atenueze și să
pentru prejudiciile cauzate mediului. Dar, aceasta nu acoperă repare impactul negativ pe care activitățile lor îl au asupra
și prejudiciile cauzate de corporații în străinătate. drepturilor omului și asupra mediului. Directiva CSDDD, prin
Principiul “forum conveniens”: Instanțele europene tind să introducerea conceptului de “responsabilitate extinsă a
considere că instanța competentă este cea de la locul unde s-a întreprinderii”, reprezintă o schimbare semnificativă în
produs prejudiciul (unde este situată filiala), și nu cea din țara abordarea responsabilității sociale a întreprinderilor la nivelul
unde este sediul societății-mamă. UE. Această directivă impune obligații specifice companiilor
 Instanța competentă conform DIPE: mari, atât în ceea ce privește identificarea riscurilor legate de
Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 (Bruxelles I drepturile omului și de mediu, cât și în ceea ce privește luarea
bis): Stabilește regulile privind competența instanțelor de măsuri pentru a atenua aceste riscuri. Nerespectarea acestor
judecătorești în materie civilă și comercială. În general, obligații poate atrage sancțiuni financiare semnificative.
instanța competentă este cea de la domiciliul pârâtului sau cea Diligența necesară: Directiva definește o procedură
de la locul unde s-a produs fapta care a cauzat prejudiciul. În detaliată de diligență necesară, ce trebuie implementată de
cazul GTS, este dificil de stabilit care este “pârâtul” către companii, inclusiv identificarea și evaluarea riscurilor,
(societatea-mamă sau filiala) și unde s-a produs exact “fapta”. dezvoltarea de politici și măsuri pentru a le atenua și
În practică: Instanțele tind să aplice un standard de “control” monitorizarea eficacității acestora. Această procedură
pentru a atribui răspunderea societății-mamă, însă în practică complexă necesită implicarea diverselor departamente din
este foarte dificil de probat acest control. cadrul organizației și utilizarea de tehnologii adecvate de
 Legea aplicabilă conform DIPE: monitorizare a lanțurilor de aprovizionare.
Regulamentul (CE) nr. 864/2007 (Roma II): Stabilește Aplicabilitate: Directiva CSDDD se va aplica
regulile privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale. În marilor companii europene și companiilor străine care
general, legea aplicabilă este cea a locului unde s-a produs activează pe piața UE.
fapta prejudiciabilă (lex loci damni). Dar, în cazul GTS, este Obligații: Companiile vor avea obligația de a efectua
dificil de stabilit unde s-a produs exact fapta, și care lege controale în propriile operațiuni și în lanțurile lor de
trebuie aplicată. aprovizionare, pentru a identifica riscurile privind drepturile
Temeiul acțiunii în răspundere civilă delictuală: omului și mediul, și de a lua măsuri pentru a preveni și atenua
Încălcarea drepturilor omului: Acțiunile în răspundere aceste riscuri.
civilă pentru încălcarea drepturilor omului se bazează pe Răspunderea civilă: Companiile pot fi trase la
normele din legislația națională, combinată cu normele din răspundere civilă pentru prejudiciile cauzate de încălcarea
dreptul internațional (Declarația Universală a Drepturilor obligațiilor stabilite de directivă.
Omului, Convenția Europeană a Drepturilor Omului). Dar, în Directiva CSDDD introduce conceptul de “responsabilitate
lipsa unui tratat internațional aplicabil direct corporațiilor, extinsă a întreprinderii”, potrivit căruia companiile nu mai
aceste acțiuni sunt dificile. Pe lângă instrumentele deja sunt responsabile doar pentru propriile activități, ci și pentru
menționate, se poate utiliza și jurisprudența Curții Europene a impactul negativ al activităților din lanțul lor de aprovizionare,
inclusiv a filialelor și furnizorilor lor. Aceasta reprezintă o procedurile judiciare, nu ca o obligație. La nivelul Uniunii
evoluție importantă în dreptul european, care poate schimba Europene, SAL este reglementată prin:
modul în care GTS își desfășoară activitatea la nivel global. Directiva 2013/11/UE privind soluționarea
Directiva introduce și sancțiuni, inclusiv amenzi, pentru alternativă a litigiilor în materie de consum (Directiva
nerespectarea obligațiilor. SAL): Această directivă stabilește un cadru juridic comun
 Alte evoluții: pentru procedurile SAL din domeniul relațiilor de consum,
Regulamentul privind produsele fără defrișări facilitând accesul consumatorilor la mecanisme eficiente de
(EUDR) care impune interzicerea comercializării în UE a soluționare a litigiilor.
mărfurilor asociate cu defrișările, și introduce o obligație de Regulamentul (UE) nr. 524/2013 privind
diligență necesară pentru operatorii economici (inclusiv pentru soluționarea online a litigiilor în materie de consum
corporații), privind lanțurile lor de aprovizionare. Acest (Regulamentul SOL): Acesta introduce o platformă online la
regulament introduce obligații specifice pentru operatorii nivelul UE pentru soluționarea litigiilor online dintre
economici implicați în comercializarea produselor agricole și consumatori și comercianți.
a materiilor prime provenite din zone defrișate. Companiile Alte acte normative: O serie de alte acte normative
trebuie să demonstreze conformitatea cu regulamentul și să ia europene, cum ar fi directiva privind comerțul electronic sau
măsuri pentru a se asigura că lanțurile lor de aprovizionare nu directiva privind serviciile, conțin dispoziții care susțin
contribuie la defrișări. utilizarea metodelor alternative de soluționare a litigiilor.
Inițiative legislative privind obligația companiilor de a 2. SAL - noțiuni și definiții; entitățile de soluționare a
raporta informații privind responsabilitatea socială litigiilor (entitate SAL): Definiția SAL: SAL se referă la
(Directiva CSRD). Această directivă impune obligația de orice modalitate de soluționare a litigiilor în afara instanțelor
raportare a informațiilor non-financiare pentru un număr mai judecătorești, inclusiv medierea, concilierea, arbitrajul,
mare de companii, obligându-le să includă informații despre evaluarea neutră, etc. SAL acoperă o gamă largă de proceduri,
impactul social și de mediu al activității lor. de la cele mai flexibile (mediere și conciliere), la cele mai
Inițiative legislative pentru combaterea spălării de bani și formale (arbitraj)
finanțării terorismului: Aceste inițiative sunt relevante în Entitate SAL: O entitate SAL este o structură independentă și
contextul GTS, care pot fi implicate în practici ilicite prin imparțială care oferă servicii de soluționare alternativă a
intermediul lanțurilor lor de aprovizionare complexe. litigiilor. Entitățile SAL pot fi entități publice sau private, dar
trebuie să îndeplinească anumite criterii de independență,
Întrebarea 7: imparțialitate, transparență, competență și eficacitate.
Soluționarea alternativă a litigiilor de comerț internațional Entitățile SAL trebuie să fie obiective, să dispună de resurse
în Uniunea Europeană. adecvate și să fie capabile să soluționeze litigiile într-un mod
 Reglementare? SAL - noțiuni și definiții; entitățile de just și echitabil. Statele membre au obligația să monitorizeze
soluționare a litigiilor (entitate SAL)? și să supravegheze activitatea entităților SAL, pentru a asigura
 Directivele? Informarea consumatorilor cu privire la respectarea standardelor de calitate.
SAL? Criterii pentru entitățile SAL: Directiva 2013/11/UE
 Cine soluționează litigiile prin procedura SAL? Care impune standarde minime de calitate pentru entitățile SAL,
sunt mecanismele SAL (cazul în care SAL propune o soluție; inclusiv obligativitatea de a avea personal calificat, proceduri
cazul în care SAL impune o soluție pentru soluționarea transparente și accesibile și capacitatea de a soluționa litigiile
litigiului)? într-un termen rezonabil.
 Care este rezultatul procedurii SAL? (utilizând Tipuri de proceduri SAL: Directiva 2013/11/UE
directivele și regulamentele relevante) menționează medierea, concilierea și arbitrajul ca fiind tipice
1. Reglementarea soluționării alternative a litigiilor (SAL) modalități SAL. Cu toate acestea, statele membre pot utiliza
în UE: Context: Soluționarea alternativă a litigiilor (SAL), alte modalități, câtă vreme acestea respectă condițiile
cunoscută și sub denumirea de Alternative Dispute prevăzute de directivă.
Resolution (ADR), reprezintă un set de proceduri 3. Directivele:
extrajudiciare prin care părțile aflate în conflict încearcă să Directiva 2013/11/UE privind soluționarea alternativă a
ajungă la o înțelegere amiabilă, fără a apela la instanțele litigiilor în materie de consum (Directiva SAL):
judecătorești. (Analiză aprofundată): Directiva nu impune consumatorilor
Necesitatea SAL: SAL este tot mai importantă în contextul obligația de a utiliza SAL, ci le oferă o alternativă la
comerțului internațional, datorită avantajelor pe care le oferă, procedura judiciară. De asemenea, directiva nu impune
cum ar fi rapiditatea, costurile reduse, flexibilitatea și comercianților obligația de a participa la proceduri SAL, ci de
confidențialitatea. De asemenea, SAL poate contribui la a informa consumatorii cu privire la existența unor astfel de
reducerea numărului de litigii din instanțe, precum și la mecanisme.
menținerea relațiilor comerciale dintre părți. Ameliorarea Principii cheie: Directiva se bazează pe următoarele principii:
accesului la justiție, reducerea costurilor și a duratei litigiilor, accesibilitatea (proceduri simple și costuri reduse),
precum și menținerea relațiilor comerciale între părți sunt imparțialitatea (entități SAL independente și obiective),
avantaje cheie ale SAL, ce au determinat dezvoltarea unui transparența (proceduri clare și informative), eficacitatea
cadru normativ la nivelul UE. (proceduri rapide și rezultate relevante), echitatea (respectarea
Reglementare la nivel european: cadrul european drepturilor și intereselor ambelor părți).
promovează și stimulează adoptarea SAL, ca alternativă la
Obligații ale statelor membre: (Analiză aprofundată): soluționare a litigiilor și să comunice cu entitățile SAL.
Statele membre au obligația de a crea și menține un sistem Comercianții au obligația să comunice pe site-ul lor datele
național de entități SAL, care să acopere toate sectoarele de necesare, pentru ca consumatorii să poată utiliza SOL.
activitate. Statele membre pot impune obligații suplimentare 4. Informarea consumatorilor cu privire la SAL:
entităților SAL, atâta vreme acestea nu sunt în contradicție cu Obligația de informare: Atât Directiva SAL, cât și
dispozițiile directivei. Statele membre trebuie să informeze Regulamentul SOL, impun comercianților obligația de a
publicul cu privire la sistemul național de entități SAL și la informa consumatorii cu privire la existența procedurilor SAL
posibilitățile de acces la aceste mecanisme și la posibilitatea de a apela la o entitate SAL în cazul unui
Controlul calității: Directiva stabilește cerințe specifice litigiu. Obligația comercianților de a informa consumatorii cu
pentru entitățile SAL, inclusiv obligația de a dispune de privire la posibilitatea de a apela la procedurile SAL este
personal calificat, proceduri transparente, mecanisme eficiente esențială pentru a asigura funcționarea eficientă a sistemului.
de soluționare a litigiilor și obligații de raportare a activității Informarea trebuie să fie clară, concisă, ușor de înțeles și
lor. accesibilă.
Scopul: Directiva are ca scop asigurarea funcționării Modalități de informare: Comercianții trebuie să furnizeze
eficiente a procedurilor SAL în UE, sporirea încrederii aceste informații în mod clar și inteligibil, de obicei pe site-ul
consumatorilor în aceste proceduri, facilitarea accesului lor web, în condițiile generale de contract și în corespondența
acestora la soluționarea litigiilor și promovarea comerțului cu consumatorul. De asemenea, trebuie să furnizeze adresele
transfrontalier. și datele de contact ale entităților SAL competente. Pe lângă
Domeniul de aplicare: Directiva se aplică litigiilor site-ul web, condițiile generale și corespondența cu
dintre consumatori și comercianți privind contractele de consumatorii, comercianții pot oferi informații suplimentare în
vânzare de bunuri sau de prestări de servicii, încheiate atât în magazine, prin reclame și alte materiale promoționale.
mod tradițional, cât și online. Sancțiuni: Nerespectarea obligației de informare a
Obligații ale statelor membre: Statele membre consumatorilor poate atrage sancțiuni din partea autorităților
trebuie să asigure existența unor entități SAL calificate, să naționale de protecția consumatorilor. Statele membre au
stabilească proceduri eficiente și transparente, să promoveze obligația să prevadă sancțiuni eficiente, proporționale și
utilizarea SAL și să informeze consumatorii cu privire la disuasive pentru nerespectarea obligației de informare.
existența acestor mecanisme. 5. Cine soluționează litigiile prin procedura SAL?
Transpunerea Directivei în dreptul intern: Statele Entitățile SAL calificate: Litigiile prin procedura SAL sunt
membre au obligația de a transpune Directiva în dreptul intern, soluționate de entitățile SAL care îndeplinesc criteriile de
stabilind reguli clare privind entitățile SAL și procedurile de calitate stabilite de Directiva SAL, precum imparțialitatea,
soluționare a litigiilor. independența, competența, eficiența, transparența și
Regulamentul (UE) nr. 524/2013 privind soluționarea accesibilitatea. Entitățile SAL sunt cele care efectuează efectiv
online a litigiilor în materie de consum (Regulamentul procedurile SAL. Acești operatori trebuie să posede pregătirea
SOL): profesională, independența și imparțialitatea necesară, pentru a
(Analiză aprofundată): Regulamentul a creat o platformă asigura o soluționare corectă a litigiilor.
online centralizată pentru a facilita soluționarea litigiilor Tipuri de entități SAL: Acestea pot fi organisme publice
transfrontaliere, oferind consumatorilor o metodă rapidă și (camere de comerț, autorități de reglementare) sau organisme
eficientă de a-și rezolva problemele cu comercianții din alte private (asociații de consumatori, organisme de mediere). În
state membre. anumite state, se promovează specializarea entităților SAL,
Funcționarea platformei SOL: Platforma SOL funcționează pentru anumite domenii, pentru a asigura o expertiză specifică
ca un punct de contact unic pentru consumatorii care doresc să în anumite sectoare de activitate.
depună o cerere de soluționare a unui litigiu online. Aceasta Diversitatea entităților SAL: În unele țări, entitățile SAL
este disponibilă în toate limbile oficiale ale UE și permite sunt specializate pe anumite sectoare, precum cel al serviciilor
consumatorilor să comunice cu entitatea SAL competentă. financiare, transporturi, turism, etc.
Rolul punctelor de contact naționale: Statele membre sunt Procedurile: Procedurile sunt aplicate de personalul
obligate să asigure funcționarea punctelor de contact naționale entităților SAL, care au pregătirea profesională necesară și
SOL, care oferă asistență și informații consumatorilor și cunosc legislația în domeniu.
comercianților cu privire la funcționarea platformei. Rolul mediatorilor, conciliatorilor, arbitrilor: Personalul
Corelația SOL și directiva SAL: Platforma SOL este entităților SAL, în funcție de mecanismul utilizat, poate avea
corelată cu entitățile naționale SAL. Atunci când un rolul de mediator, conciliator sau arbitru. Fiecare rol
consumator depune o cerere pe platforma SOL, aceasta este presupune abordări și tehnici specifice.
direcționată către entitatea SAL competentă din statul membru 6. Care sunt mecanismele SAL?
al comerciantului. Mecanisme flexibile: Mecanismele SAL sunt flexibile și
Scopul: Regulamentul introduce o platformă online de adaptabile la natura specifică a litigiului. Cele mai comune
soluționare a litigiilor (platforma SOL) pentru a facilita sunt:
soluționarea rapidă și eficientă a litigiilor transfrontaliere între Medierea: Un mediator neutru ajută părțile să comunice, să
consumatori și comercianți, din domeniul comerțului înțeleagă perspectivele fiecăreia și să găsească o soluție
electronic. amiabilă. Mediatorul nu impune o soluție.
Platforma SOL: Platforma SOL este un instrument Concilierea: Un conciliator propune o soluție părților în
multilingv care permite consumatorilor să inițieze cereri de conflict. Părțile nu sunt obligate să accepte propunerea.
Arbitrajul: Un arbitru (sau un tribunal arbitral) analizează Directiva SAL și Regulamentul SOL au ca scop principal să
litigiul și pronunță o decizie obligatorie pentru părți (arbitraj faciliteze obținerea unei soluții amiabile. Cu toate acestea, ele
contractual). nu garantează întotdeauna o soluție favorabilă pentru
Propunerea de soluție: În cazul medierii și concilierii, consumator.
entitatea SAL propune o soluție părților. Acestea nu sunt Soluție amiabilă: În majoritatea cazurilor, procedura SAL are
obligate să accepte propunerea, dar pot negocia în continuare. ca rezultat o soluție amiabilă între părți, care poate consta într-
Impune o soluție: În cazul arbitrajului, entitatea SAL impune un acord de plată, de despăgubire, de înlocuire a bunului sau
o soluție obligatorie pentru părți. Arbitrajul este similar unei de anulare a contractului. Soluția amiabilă este rezultatul ideal
proceduri judiciare, dar mai rapidă și mai flexibilă. al procedurii SAL, reflectând voința și acordul părților.
Alegerea mecanismului: Alegerea mecanismului SAL Decizie obligatorie (arbitraj): În cazul arbitrajului, rezultatul
depinde de acordul părților și de particularitățile litigiului. este o decizie obligatorie pentru părți, care are același efect
Directiva SAL permite statelor membre să stabilească reguli juridic ca o hotărâre judecătorească.
suplimentare privind procedurile, atâta vreme acestea nu sunt Lipsa soluției: Dacă părțile nu reușesc să ajungă la un acord,
în contradicție cu dispozițiile directivei. procedura SAL se încheie fără a se soluționa litigiul. În acest
Mecanismele SAL sunt diverse și flexibile, fiind adaptate caz, părțile pot apela în continuare la instanțele judecătorești.
specificului diferitelor litigii. În cazul medierii și concilierii, lipsa unei înțelegeri amiabile
Cazul în care SAL propune o soluție (Medierea și nu împiedică părțile să se adreseze justiției
Concilierea): (Analiză detaliată): În cazul medierii, Limitarea efectelor negative ale unei proceduri SAL
mediatorul are rolul de a facilita comunicarea și negocierea eșuate: Procedura SAL este confidențială. Părțile nu vor putea
dintre părți. Mediatorul nu propune o soluție, ci ajută părțile să utiliza informațiile oferite în cadrul procedurii, în eventualul
găsească o soluție proprie. proces judiciar.
Medierea ca proces consensual: Medierea este un proces Executarea soluției: Soluțiile adoptate în procedurile SAL
consensual, în care părțile decid de comun acord asupra pot fi executate în mod voluntar, de către părți. În cazul
soluției. Mediatorul nu are putere de decizie. arbitrajului, hotărârea arbitrală este executorie în baza
Rolul activ al părților: Medierea încurajează părțile să legislației naționale.
participe activ la procesul de soluționare a litigiului, Costuri reduse: Procedura SAL este mai puțin costisitoare
contribuind la o mai bună înțelegere a problemelor și la decât procedura judiciară. În anumite cazuri, procedura SAL
găsirea unor soluții reciproc avantajoase. este gratuită.
Concilierea: Conciliatorul, spre deosebire de mediator, poate Rapiditate: Procedura SAL este, de regulă, mai rapidă decât
propune o soluție părților, însă propunerea nu este obligatorie. procedura judiciară. Majoritatea procedurilor SAL sunt
Concilierea ca proces de recomandare: Concilierea este un soluționate în câteva luni.
proces în care conciliatorul evaluează litigiul și propune o Eficiența: Procedura SAL este eficientă deoarece rezultatul
soluție părților. Părțile sunt libere să accepte sau nu este mai bine acceptat de către părți decât o hotărâre
propunerea conciliatorului. judecătorească.
Natura flexibilă a concilierii: Concilierea este mai flexibilă Eficacitatea procedurii SAL: Directiva SAL și
decât arbitrajul, oferind părților mai multă libertate de Regulamentul SOL promovează utilizarea procedurilor SAL
negociere și de alegere a soluției. ca un instrument eficient și accesibil de soluționare a litigiilor.
 Cazul în care SAL impune o soluție (Arbitrajul): Rolul sistemului SAL în reducerea litigiilor: Sistemul SAL
(Analiză detaliată): În cazul arbitrajului, arbitrul (sau a contribuit la reducerea numărului de litigii în instanțe,
tribunalul arbitral) analizează litigiul pe baza probelor oferind o alternativă rapidă, eficientă și mai puțin costisitoare
prezentate de părți și pronunță o decizie obligatorie. pentru soluționarea disputelor dintre consumatori și
Arbitrajul ca proces adjudecător: Arbitrajul este un proces comercianți.
adjudecător, în care arbitrul are putere de decizie. Decizia
arbitrului este obligatorie pentru părți și are efectul unei Întrebarea 8:
hotărâri judecătorești. Publicitatea comercială în dreptul internațional privat
Natura formală a arbitrajului: Arbitrajul are un caracter european. Planul:
mai formal decât medierea sau concilierea, presupunând o  Reglementări europene privind publicitatea
procedură mai strictă de analiză și de decizie. comercială?
Executarea hotărârii arbitrale: Hotărârea arbitrală este  Clarificarea noțiunilor privind publicitatea
obligatorie pentru părți și poate fi executată ca o hotărâre comercială (ce este publicitatea comercială; tipuri de
judecătorească. Convenția de la New York din 1958 publicitate comercială (online, audiovizuală); forme de
facilitează recunoașterea și executarea hotărârilor arbitrale în publicitate comercială ilicite și sancțiuni cu directivele
majoritatea statelor din lume, inclusiv în statele membre ale corespunzătoare? Publicitatea comercială și DIPE: legea
UE. aplicabilă.
Clauza compromisorie: Arbitrajul are loc, de regulă, în baza 1. Reglementări europene privind publicitatea comercială:
unei clauze compromisorii inserate în contractul dintre părți, Cadru general: Publicitatea comercială în Uniunea
prin care acestea sunt de acord să soluționeze eventualele Europeană este reglementată printr-un cadru legislativ
litigii prin arbitraj. complex, ce are ca scop protejarea consumatorilor, asigurarea
7. Care este rezultatul procedurii SAL? concurenței loiale și facilitarea comerțului transfrontalier.
Cadrul legislativ al UE are scopul de a proteja consumatorii de
practici comerciale neloiale, de a asigura o concurență loială (Alte acte legislative relevante): O serie de alte acte
între companii și de a facilita comerțul transfrontalier în normative europene pot avea implicații asupra publicității,
contextul digital. precum directiva privind protecția datelor cu caracter personal,
Principalele directive: Directiva 2006/114/CE (publicitatea directiva privind comerțul electronic, directiva privind
înșelătoare), Directiva 2010/13/UE (servicii media etichetarea produselor, etc.
audiovizuale), Directiva 2005/29/CE (practici comerciale Alte directive relevante: O serie de alte directive europene
neloiale), Regulamentul 2016/679 (GDPR) și Directiva pot avea implicații asupra publicității comerciale, cum ar fi
2002/58/CE (e-Privacy). directiva privind comerțul electronic, directiva privind
Directiva 2006/114/CE privind publicitatea înșelătoare și drepturile consumatorilor și directiva privind produsele
comparativă (Directiva privind publicitatea cosmetice.
înșelătoare): Această directivă stabilește reguli comune 2. Clarificarea noțiunilor privind publicitatea comercială:
privind publicitatea înșelătoare, interzicând publicitatea care Definiția publicității comerciale: Publicitatea comercială
induce în eroare consumatorii. De asemenea, directiva este definită ca orice formă de comunicare cu scopul de a
reglementează publicitatea comparativă, stabilind condițiile în promova, direct sau indirect, bunurile, serviciile, imaginea sau
care aceasta este permisă. numele unei persoane fizice sau juridice care desfășoară o
Directiva 2010/13/UE privind serviciile media audiovizuale activitate comercială. Publicitatea comercială poate fi realizată
(Directiva SMAV): Această directivă reglementează prin diferite mijloace, cum ar fi anunțuri, reclame, publicitate
publicitatea audiovizuală, inclusiv publicitatea televizată, directă, promoții și alte forme de comunicare. Publicitatea
radioul publicitar, publicitatea online și plasarea de produse. comercială acoperă toate formele de comunicare menite să
Ea stabilește reguli privind timpul de difuzare a publicității, promoveze bunuri, servicii, imaginea sau numele unui
conținutul acesteia și protecția minorilor. comerciant. Publicitatea comercială este un instrument
Directiva 2005/29/CE privind practicile comerciale esențial pentru companii, dar trebuie să fie onestă, veridică și
neloiale (Directiva PCN): Directiva PCN interzice practicile transparentă.
comerciale neloiale, inclusiv publicitatea înșelătoare și  Tipuri de publicitate comercială:
agresivă. Această directivă completează Directiva privind Publicitatea online: Aceasta include publicitatea prin
publicitatea înșelătoare, oferind un cadru general de protecție bannere, anunțuri text, reclame video, publicitate pe rețelele
a consumatorilor împotriva practicilor comerciale neloiale. de socializare, marketing prin e-mail, publicitate
Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor comportamentală, publicitate afiliată și alte forme de
fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter publicitate realizate prin internet.
personal (GDPR): GDPR stabilește reguli stricte privind Search Advertising (Publicitate prin căutare): Aceasta
prelucrarea datelor personale în scopuri de publicitate, cum ar presupune afișarea de anunțuri text (de tipul anunțurilor
fi publicitatea personalizată sau direcționată. OpenAI Ads) în rezultatele căutărilor efectuate de utilizatori
Directiva 2002/58/CE privind prelucrarea datelor pe motoarele de căutare, în funcție de cuvintele cheie folosite.
personale și protejarea confidențialității în sectorul Display Advertising (Publicitate de tip afișaj): Aceasta
comunicațiilor electronice (Directiva e-Privacy): Această presupune afișarea de reclame grafice sau video (bannere) pe
directivă stabilește reguli specifice privind prelucrarea datelor diverse site-uri web, platforme online, aplicații mobile, etc.
personale în scopuri de publicitate prin mijloace electronice, Publicitatea pe rețelele sociale: Publicitate sub forma de
cum ar fi e-mail-ul sau telemarketing-ul. postări, reclame video, etc., pe rețelele sociale (Facebook,
Directiva (UE) 2024/825 privind împuternicirea Instagram, LinkedIn, etc.)
consumatorilor pentru tranziția verde (Directiva Publicitatea prin e-mail: Trimiterea de e-mail-uri cu scop
Greenwashing): Această directivă modifică Directivele PCN promoțional către potențialii clienți.
și privind drepturile consumatorilor, introducând noi reguli Marketing afiliat: Publicitate prin intermediul unor parteneri
pentru a combate “greenwashing-ul” (publicitatea ecologică (afiliați), care promovează produsele unui comerciant, în
înșelătoare) și pentru a oferi consumatorilor informații mai schimbul unui comision.
clare și mai corecte cu privire la aspectele de durabilitate ale Publicitatea comportamentală: Publicitate personalizată,
produselor. bazată pe datele colectate despre comportamentul online al
Regulamentul (UE) 2022/2065 privind o piață unică pentru utilizatorilor.
serviciile digitale (Regulamentul DSA): Regulamentul DSA Publicitatea audiovizuală: Aceasta include publicitatea
impune noi obligații furnizorilor de servicii digitale (platforme televizată, radioul publicitar, plasarea de produse în filme sau
online, motoare de căutare), inclusiv obligații legate de emisiuni TV și publicitatea video online.
publicitate online, cum ar fi transparența cu privire la Forme de publicitate comercială ilicite și sancțiuni:
publicitate și interzicerea utilizării datelor sensibile pentru Publicitatea înșelătoare, publicitatea comparativă ilicită,
publicitatea direcționată. practicile comerciale neloiale, publicitatea subliminală,
Regulamentul (UE) 2022/1925 privind piețele digitale publicitatea care utilizează date personale în mod ilegal.
contestabile și echitabile (Regulamentul Publicitatea înșelătoare: Directiva privind publicitatea
DMA): Regulamentul DMA vizează prevenirea practicilor înșelătoare interzice publicitatea care induce în eroare
anticoncurențiale ale marilor platforme online (gatekeepers), consumatorii cu privire la caracteristicile, originea, prețul sau
inclusiv impunerea unor restricții privind modul în care alte aspecte importante ale bunurilor sau serviciilor
acestea pot utiliza datele personale pentru publicitate. promovate. Publicitatea înșelătoare poate fi pedepsită cu
amenzi, interzicerea publicității și alte sancțiuni.
Publicitatea comparativă ilicită: Publicitatea comparativă în special atunci când prejudiciul a fost cauzat în mai multe
este permisă doar dacă respectă anumite condiții, cum ar fi: state.
compararea unor bunuri sau servicii similare, nu denigrează Principiul țării de origine: În cazul serviciilor de comunicare
concurenții și nu induce în eroare consumatorii. Publicitatea audiovizuală, Directiva SMAV introduce un principiu al țării
comparativă ilicită poate atrage sancțiuni similare cu de origine, potrivit căruia furnizorul de servicii este supus
publicitatea înșelătoare. reglementărilor statului în care este stabilit. Cu toate acestea,
Practicile comerciale neloiale: Directiva PCN interzice există excepții de la acest principiu, în special atunci când
practicile comerciale neloiale, cum ar fi publicitatea agresivă serviciul are ca scop atragerea publicului dintr-un alt stat. În
(hărțuirea consumatorilor) sau practicile de tip “bait and cazul serviciilor media audiovizuale, acest principiu se aplică,
switch” (oferirea unui produs la un preț atractiv pentru a însă se pot invoca excepții atunci când un serviciu este
atrage consumatorii, dar apoi oferirea unui produs mai direcționat către un alt stat membru. Interesele consumatorilor
scump). din statul de destinație pot prevala, uneori, asupra principiului
Publicitatea subliminală: Publicitatea subliminală, care țării de origine.
prezintă mesaje sub pragul conștiinței, este interzisă în UE. Alegerea legii de către părți: În cazul litigiilor dintre
Publicitatea care utilizează date personale în mod comercianți, este posibil ca părțile să aleagă legea aplicabilă.
ilegal: Publicitatea care încalcă regulile GDPR sau e-Privacy, Dar, alegerea legii nu trebuie să încalce dispozițiile imperative
cum ar fi prelucrarea datelor personale fără consimțământul din legislația națională. În litigiile între comercianți (relații
consumatorilor, este interzisă și poate fi pedepsită cu amenzi B2B), alegerea legii aplicabile este, de obicei, permisă, dar
substanțiale. trebuie să respecte regulile conflictuale ale forului.
Publicitatea mascată: Aceasta este o formă de publicitate în Aplicarea cumulativă a legilor: În practică, instanțele pot
care mesajul publicitar este prezentat sub forma unui conținut aplica cumulativ legile mai multor state, în special atunci când
editorial sau informativ, fără ca natura sa promoțională să fie se constată existența unor practici comerciale neloiale care
clară pentru consumatori. Publicitatea mascată este interzisă, încalcă legile mai multor state membre UE. În cazul
conform Directivei PCN. publicității transfrontaliere, instanțele pot aplica cumulativ
Publicitatea agresivă: Aceasta implică hărțuirea dispoziții din mai multe sisteme juridice, în funcție de natura
consumatorilor, utilizarea de presiuni psihologice, amenințări, prejudiciului, și de legăturile cu fiecare stat membru.
etc., pentru a-i determina să cumpere un produs sau serviciu. Rolul jurisprudenței CJUE: Curtea de Justiție a Uniunii
Publicitatea agresivă este interzisă conform Directivei PCN. Europene (CJUE) are un rol important în interpretarea
Greenwashing: Publicitatea ecologică înșelătoare, în care normelor DIPE privind publicitatea comercială și în
companiile își prezintă produsele ca fiind mai ecologice decât soluționarea conflictelor de legi în materie.
sunt în realitate. Directiva Greenwashing are scopul de a Întrebarea 9:
combate această practică. Arbitrajul și dreptul internațional privat european.
Sancțiuni: Sancțiunile pentru publicitate ilicită pot include Recunoașterea și executarea hotărârilor în spațiul Uniunii
amenzi, interzicerea publicității, obligarea la retragerea Europene. Planul:
produselor de pe piață, obligarea la publicarea rectificărilor, și,  Clarificări introductive (ce este arbitrajul; ce este
în cazuri grave, sancțiuni penale. Sancțiunile sunt stabilite de arbitrajul comercial în UE; caracteristicile arbitrajului; natura
legislația națională, în concordanță cu legislația europeană. arbitrajului; izvoarele arbitrajului în UE; Convenția de arbitraj
3. Publicitatea comercială și DIPE: legea aplicabilă: și forma acesteia; efectele convenției de arbitraj;
Conflictul de legi: În cazul publicității comerciale arbitrabilitatea litigiului)?
transfrontaliere, se poate pune problema conflictului de legi,  Arbitrajul și Regulamentul Bruxelles I bis (anti-suit
adică ce lege se aplică în cazul unui litigiu legat de o injunction)?
publicitate realizată într-un stat, dar care afectează  Legea aplicabilă pentru soluționarea litigiului prin
consumatorii dintr-un alt stat. arbitraj (problema normelor de aplicație imediată în arbitraj)?
Regulamentul (CE) nr. 864/2007 (Roma II): În general, în Recunoașterea și executarea hotărârilor arbitrale în UE?
ceea ce privește obligațiile necontractuale (cum ar fi 1. Clarificări introductive: Ce este arbitrajul? Arbitrajul
răspunderea pentru publicitate ilicită), legea aplicabilă este cea este o modalitate de soluționare a litigiilor în afara instanțelor
a locului unde se produce prejudiciul (lex loci damni). În cazul judecătorești, în care părțile convin să supună litigiul lor unei
publicității, se consideră că prejudiciul se produce în locul terțe persoane (arbitru sau tribunal arbitral), care va pronunța o
unde consumatorul este afectat de publicitatea ilicită. hotărâre obligatorie (hotărâre arbitrală). Arbitrajul este un
Principiul general al legii locului producerii prejudiciului (lex mecanism privat de justiție contractuală, bazat pe autonomia
loci damni) este aplicabil în cazul litigiilor privind publicitatea de voință a părților, care se materializează printr-un acord
ilicită, dar este necesară o analiză atentă pentru a stabili cu scris (convenția arbitrală) prin care părțile decid să
precizie unde s-a produs prejudicial încredințeze soluționarea disputei lor unor terți imparțiali și
Excepții: În anumite cazuri, se poate aplica legea altui stat, în independenți, numiți arbitri.
special dacă există o legătură mai strânsă între litigiul și acel Ce este arbitrajul comercial în UE? Arbitrajul comercial în
stat (de exemplu, dacă comerciantul are sediul în acel stat). UE se referă la litigiile comerciale între părți (persoane fizice
Excepții de la principiul lex loci damni: În anumite situații, sau juridice) din state membre diferite sau între părți dintr-un
se poate aplica legea statului cu care litigiul are cea mai stat membru și o parte dintr-un stat terț, care aleg arbitrajul ca
strânsă legătură, sau legea statului de origine a comerciantului, modalitate de soluționare a conflictului. Acesta poate fi
arbitraj ad hoc (organizat de părți) sau arbitraj instituțional
(organizat de o instituție specializată). Arbitrajul comercial în etc.) elaborează reguli proprii de arbitraj, pe care părțile le pot
UE acoperă toate litigiile cu caracter comercial, ce au un alege.
element de extraneitate și pentru care părțile aleg, de comun  Convenția de arbitraj și forma acesteia:
acord, să utilizeze arbitrajul. Definiție: Convenția de arbitraj (clauza compromisorie
 Caracteristicile arbitrajului: sau compromisul arbitral) este acordul prin care părțile
Consensual: Arbitrajul se bazează pe acordul părților, care convin să supună litigiul lor unui tribunal arbitral.
trebuie să fie exprimat în mod clar și neechivoc. Forma: Convenția de arbitraj trebuie să fie încheiată în
Confidențial: Procedura arbitrală este confidențială, spre scris (de regulă), dar poate fi și electronică, atâta timp cât
deosebire de procesele judiciare, care sunt publice. sunt îndeplinite condițiile de validitate prevăzute de
Flexibil: Arbitrajul este mai flexibil decât procedura judiciară, legislația aplicabilă. Convenția arbitrală trebuie să
putând fi adaptat la specificul litigiului. respecte cerințele de formă prevăzute de legea aplicabilă.
Rapid: Arbitrajul este, de regulă, mai rapid decât procesul De obicei, se cere forma scrisă, dar legislațiile moderne
judiciar. permit și echivalentul electronic al formei scrise
Eficace: Hotărârea arbitrală are efect obligatoriu pentru părți Clauza compromisorie/compromis arbitral: Clauza
și poate fi executată în majoritatea statelor lumii. compromisorie se inserează într-un contract și se referă la
Neutru și imparțial: Arbitrul trebuie să fie neutru și litigii viitoare. Compromisul arbitral se încheie după
imparțial, neavând legături cu niciuna dintre părți. apariția litigiului
Pe lângă caracteristicile deja menționate, arbitrajul se remarcă  Efectele convenției de arbitraj:
și prin: Efect pozitiv: Convenția de arbitraj obligă părțile să supună
Neutralitate: Procedura este concepută pentru a fi neutră față litigiul lor arbitrajului, excluzând competența instanțelor
de toate părțile implicate. Arbitrii sunt aleși, de obicei, de judecătorești. Obligația părților de a supune litigiul
către părți sau de către o instituție de arbitraj. arbitrajului. Instanțele naționale nu au competența să judece
Specializare: Arbitrii sunt de obicei specialiști în domeniul cauza, atunci când este îndeplinită o convenție arbitrală
litigiului, ceea ce duce la o soluționare mai rapidă și mai valabilă.
eficientă a acestuia. Efect negativ: Convenția de arbitraj împiedică părțile să
Flexibilitate procedurală: Părțile pot conveni asupra unor intenteze o acțiune în justiție pentru litigiul ce face obiectul
reguli procedurale specifice, care să se adapteze specificului convenției de arbitraj. Imposibilitatea părților de a iniția o
litigiului. acțiune în justiție în fața instanțelor naționale, pentru un litigiu
Natura arbitrajului: Arbitrajul are o natură hibridă, fiind o ce face obiectul convenției arbitrale.
formă de justiție privată, dar în același timp un mod de a  Arbitrabilitatea litigiului:
exercita dreptul de a dispune în mod liber de un litigiu Definiție: Arbitrabilitatea se referă la posibilitatea ca un
(autonomia de voință). Arbitrajul combină elemente ale anumit tip de litigiu să fie supus arbitrajului.
justiției private (autonomie de voință a părților) și ale justiției Litigii arbitrabile: În principiu, litigiile comerciale sunt
de stat (caracterul obligatoriu al hotărârii arbitrale). arbitrabile, dar există excepții, cum ar fi litigiile privind
 Izvoarele arbitrajului în UE: drepturile indisponibile (de exemplu, drepturile de proprietate
Convențiile internaționale: Principala convenție aplicabilă intelectuală, starea civilă, etc.). Statele membre pot stabili
arbitrajului internațional este Convenția de la New York din anumite limitări ale arbitrabilității, în special în litigiile ce
1958 privind recunoașterea și executarea hotărârilor arbitrale implică ordinea publică.
străine. Aceasta a fost ratificată de toate statele membre UE și Arbitrabilitatea obiectivă/subiectivă: Arbitrabilitatea
stabilește regulile de recunoaștere și executare a hotărârilor obiectivă se referă la posibilitatea de a supune unui arbitraj un
arbitrale pronunțate într-un alt stat. Convenția de la New litigiu care are legătură cu drepturi patrimoniale/disponibile,
York, legislația națională, regulile instituționale. iar arbitrabilitatea subiectivă se referă la posibilitatea de a
Legislația națională: Fiecare stat membru UE are propria conveni asupra arbitrajului, a părților implicate în litigiu.
legislație privind arbitrajul, care poate varia în anumite Arbitrabilitatea este o condiție esențială pentru validitatea
aspecte. Aceste legi se aplică în completarea convențiilor convenției arbitrale.
internaționale. Limitări (detaliate): Litigiile care vizează drepturi
Jurisprudența CJUE: Curtea de Justiție a Uniunii Europene indisponibile sau de ordine publică nu pot fi supuse
are un rol important în interpretarea normelor privind arbitrajului. Statele membre pot stabili anumite limitări ale
arbitrajul în UE, în special atunci când acestea sunt corelate cu arbitrabilității, în special în litigiile privind concurența
dispozițiile dreptului european. Jurisprudența CJUE are un rol neloială, drepturile consumatorilor sau cele privind falimentul.
crucial în interpretarea normelor privind arbitrajul, contribuind
la uniformizarea aplicării acestora în spațiul UE. CJUE a 2. Arbitrajul și Regulamentul Bruxelles I bis (anti-suit
pronunțat hotărâri importante privind interpretarea Convenției injunction):
de la New York, privind relația dintre arbitraj și Regulamentul Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 (Bruxelles I bis): Acest
Bruxelles I bis, privind limitele arbitrajului în raport cu regulament stabilește regulile privind competența instanțelor
ordinea publică, etc. judecătorești în materie civilă și comercială.
Regulile instituționale de arbitraj: Instituțiile specializate în Excluderea arbitrajului din domeniul de
arbitraj (de exemplu, Curtea de Arbitraj Comercial aplicare: Regulamentul Bruxelles I bis exclude din domeniul
Internațional de la Paris, Camera de Comerț Internațională său de aplicare arbitrajul. Aceasta înseamnă că normele
privind competența judiciară nu se aplică arbitrajului.
Regulamentul Bruxelles I bis exclude în mod expres arbitrajul Definiție: Normele de aplicație imediată (norme de ordine
din domeniul său de aplicare. Scopul acestei excluderi este de publică internă sau internațională) sunt norme imperative care
a promova autonomia arbitrajului și de a evita conflictele de se aplică indiferent de legea aleasă de părți sau de legea
competență între instanțele judecătorești și tribunalele aplicabilă litigiului. Arbitrul trebuie să aplice aceste norme în
arbitrale. toate situațiile.
Anti-suit injunction: Un “anti-suit injunction” este o măsură Norme de aplicație imediată (exemple): Normele privind
pronunțată de o instanță judecătorească, prin care se interzice concurența, normele privind combaterea corupției, normele
unei părți să intenteze sau să continue o acțiune în justiție într- privind protecția consumatorilor, normele privind controlul
un alt stat. exporturilor, etc.
Problema “anti-suit injunction” în contextul Aplicarea normelor de aplicație imediată: Arbitrul trebuie
arbitrajului: Regulamentul Bruxelles I bis nu permite să aplice normele de aplicație imediată ale statului sediului
instanțelor judecătorești dintr-un stat membru să emită un arbitrajului sau ale statului legat cel mai strâns de litigiul în
“anti-suit injunction” împotriva procedurii de arbitraj dintr-un discuție. Neaplicarea acestora poate duce la anularea hotărârii
alt stat membru sau dintr-un stat terț. Excepțiile sunt limitate arbitrale de către instanțele naționale.
și se referă, de regulă, la cazurile în care convenția arbitrală nu Normele de aplicație imediată sunt imperative și trebuie
este valabilă sau când instanțele naționale dețim o jurisdicție aplicate indiferent de legea aleasă de părți.
exclusivă. Aplicarea normelor de aplicație imediată
CJUE și “anti-suit injunction”: Jurisprudența CJUE (detaliat): Arbitrul trebuie să aplice normele de aplicație
confirmă că instanțele judecătorești nu pot emite “anti-suit imediată ale statului sediului arbitrajului, ale statului cu care
injunctions” împotriva procedurilor de arbitraj. litigiul are cea mai strânsă legătură, sau ale statului a cărui
Interpretarea CJUE: CJUE a interpretat în mod restrictiv lege este aplicabilă litigiului (conform teoriei “conflictului
posibilitatea instanțelor naționale de a emite “anti-suit cumulativ”).
injunction” împotriva procedurilor arbitrale, conform Jurisprudența CJUE (exemple): CJUE a dezvoltat o
jurisprudenței sale constante. jurisprudență consistentă privind normele de aplicație imediată
Jurisprudența CJUE (exemple): CJUE a stabilit că și impactul acestora asupra arbitrajului. De exemplu, CJUE a
instanțele unui stat membru nu pot emite un “anti-suit hotărât că arbitrii trebuie să aplice normele UE privind
injunction” împotriva unui arbitraj dintr-un alt stat membru, concurența, atunci când acestea sunt incidente într-un litigiu
chiar dacă litigiul ar putea fi încadrat în domeniul de aplicare supus arbitrajului.
al Regulamentului Bruxelles I bis (ex. cauza Allianz SpA vs Importanța normelor de aplicație imediată: Normele de
West Tankers Inc.). CJUE a confirmat astfel autonomia aplicație imediată sunt esențiale pentru a asigura respectarea
arbitrajului. ordinii publice și a principiilor fundamentale ale dreptului
Principiul încrederii reciproce: Excluderea arbitrajului de la european și internațional
regulamentul Bruxelles I bis este justificată de principiul 4. Recunoașterea și executarea hotărârilor arbitrale în
încrederii reciproce, conform căruia statele membre recunosc UE:
și respectă sistemele judiciare și de arbitraj ale celorlalte state. Convenția de la New York: Convenția de la New York este
3. Legea aplicabilă pentru soluționarea litigiului prin esențială pentru recunoașterea și executarea hotărârilor
arbitraj arbitrale străine, inclusiv în spațiul UE.
Autonomia de voință: În arbitraj, părțile au libertatea de a Obligații: Statele membre ale UE au obligația de a recunoaște
alege legea aplicabilă pentru soluționarea litigiului. Părțile au și de a executa hotărârile arbitrale pronunțate pe teritoriul altor
libertatea de a alege legea aplicabilă fondului litigiului, state membre, în conformitate cu Convenția de la New York.
precum și legea aplicabilă procedurii arbitrale Motive de refuz a recunoașterii și executării: Convenția
Legea fondului litigiului (lex causae): Părțile pot alege legea prevede motive limitative pentru refuzul recunoașterii și
unui anumit stat (de exemplu, legea statului în care a fost executării, cum ar fi: lipsa unei convenții arbitrale valabile,
încheiat contractul sau legea sediului uneia dintre părți). încălcarea ordinii publice, încălcarea dreptului la apărare, etc.
Părțile pot alege legea unui anumit stat, dar pot alege și Lipsa unor norme UE privind recunoașterea și executarea
anumite principii generale ale dreptului comercial (ex. hotărârilor arbitrale: Spre deosebire de hotărârile
UNIDROIT principles). judecătorești (unde există Regulamentul Bruxelles I bis),
Legea clauzei compromisorii: În anumite cazuri, convenția hotărârile arbitrale nu fac obiectul unui act normativ european.
arbitrală prevede ca procedura de arbitraj să fie guvernată de o În consecință, aplicarea convenției de la New York este
altă lege decât cea aplicabilă fondului litigiului. De regulă, uniformizată prin jurisprudența CJUE.
legea aplicabilă clauzei compromisorii este aceeași cu cea Procedura de recunoaștere și
aleasă pentru contractul principal. executare: * Exequatur: Pentru a putea fi executată într-un
Lipsa alegerii legii de către părți: În lipsa alegerii legii de alt stat, o hotărâre arbitrală trebuie să obțină un ordin de
către părți, arbitrul aplică legea cu care litigiul are cea mai “exequatur” din partea instanței competente din acel stat.
strânsă legătură, ținând cont de circumstanțele speței. În lipsa * Procedura simplificată: În majoritatea statelor UE,
unei alegeri a legii, arbitrul poate alege legea cu care litigiul procedura de “exequatur” a fost simplificată, pentru a facilita
are cea mai strânsă legătură sau poate aplica principiile executarea hotărârilor arbitrale străine. * Instanța
generale ale dreptului comercial. competentă: De regulă, instanța competentă pentru
 Problema normelor de aplicație imediată: “exequatur” este instanța de la domiciliul pârâtului sau
instanța de la locul executării hotărârii arbitrale. * Controlul
instanței: Instanța competentă controlează existența domeniu complex, aflat la intersecția dreptului național, a
condițiilor de recunoaștere și executare prevăzute de dreptului european și a dreptului internațional.
Convenția de la New York, dar nu reanalizează fondul Elementul de extraneitate: Elementul de extraneitate este un
litigiului. element care leagă o relație juridică de mai mult de un stat.
Obligațiile statelor membre (extins): Statele membre au Acesta poate fi: cetățenia părților, domiciliul/sediul părților,
obligația de a recunoaște și de a executa hotărârile arbitrale locul încheierii contractului, locul executării contractului,
pronunțate pe teritoriul altor state membre, în conformitate cu locul producerii prejudiciului, etc. Elementul de extraneitate
Convenția de la New York. nu este doar o conexiune teritorială, ci și o conexiune
Motive de refuz (extins): Motivele de refuz sunt limitative și personală (cetățenia) sau materială (locul executării
se referă la încălcarea ordinii publice, nerespectarea procedurii obligației). Tipul elementului de extraneitate poate influența
arbitrale, nevaliditatea convenției arbitrale, etc. modul în care se aplică normele DIPE.
 Procedura de recunoaștere și executare (extins):  Scopul DIPE:
(Același aspect ca în răspunsul anterior, cu Asigurarea securității juridice: Stabilind reguli clare și
completări): Exequatur, simplificare proceduri. previzibile pentru raporturile juridice cu element de
Instanța competentă (extins): În fiecare stat membru, există extraneitate, DIPE contribuie la securitatea juridică a
o instanță competentă pentru acordarea “exequatur-ului”. De tranzacțiilor transfrontaliere.
obicei este instanța unde se află domiciliul pârâtului sau locul Evitarea conflictelor de legi și jurisdicții: DIPE oferă soluții
unde se solicită executarea hotărârii. pentru a evita conflictele de legi (ce lege se aplică) și
Controlul instanței (extins): Instanța competentă verifică conflictele de jurisdicții (care instanță este competentă).
îndeplinirea condițiilor pentru recunoașterea și executarea Facilitarea comerțului internațional: DIPE contribuie la
hotărârii arbitrale, dar nu reanalizează fondul cauzei. Scopul buna funcționare a pieței interne a UE, prin facilitarea
controlului este de a asigura respectarea ordinii publice. tranzacțiilor transfrontaliere și a recunoașterii deciziilor din
Jurisprudența CJUE (detaliat): Jurisprudența CJUE a alte state membre.
contribuit la clarificarea normelor privind recunoașterea și Protecția drepturilor: DIPE asigură protecția drepturilor
executarea hotărârilor arbitrale. CJUE a interpretat în mod persoanelor care sunt implicate în litigii transfrontaliere.
uniform motivele de refuz ale executării hotărârilor arbitrale, 2. Pilonii DIPE:
insistând asupra importanței respectării drepturilor  Competența jurisdicțională:
fundamentale și a ordinii publice europene Definiție: Competența jurisdicțională se referă la regulile care
Jurisprudența CJUE (exemple): CJUE a statuat că o stabilesc care instanță dintr-un anumit stat este competentă să
hotărâre arbitrală poate fi refuzată atunci când încalcă flagrant soluționeze un litigiu cu element de extraneitate.
principiile dreptului UE (de exemplu, normele privind Regulamentul Bruxelles I bis: Regulamentul (UE) nr.
concurența, sau drepturile consumatorilor). Totodată, CJUE a 1215/2012 (Bruxelles I bis) este instrumentul central al DIPE
confirmat că normele UE privind conflictele de legi se aplică care reglementează competența judiciară în materie civilă și
și în arbitraj, atunci când se pune problema legii aplicabile comercială în spațiul UE.
pentru a constata valabilitatea unei convenții arbitrale. Criterii de competență: Regulamentul Bruxelles I bis
Impactul jurisprudenței CJUE: Jurisprudența CJUE a avut stabilește diverse criterii de competență, cum ar fi:
un impact semnificativ asupra arbitrajului în UE, contribuind Domiciliul pârâtului: De regulă, instanța competentă este cea
la armonizarea practicilor și la asigurarea unui nivel ridicat de de la domiciliul pârâtului.
protecție a drepturilor fundamentale în contextul procedurilor Locul executării obligației contractuale: În materie
de arbitraj. contractuală, instanța competentă este, în anumite cazuri, cea
Întrebarea 10: de la locul unde trebuie executată obligația contractuală. În
Noțiuni introductive (ce este DIPE; Pilonii DIPE contractele de vânzare-cumpărare, locul unde bunul trebuie
(competența jurisdicțională; competența legislativă); predat este considerat un criteriu de competență.
Instituții specifice DIPE (calificarea, ordinea publică și Locul producerii prejudiciului: În materie delictuală,
normele de aplicație imediată, retrimiterea); Corelația instanța competentă este cea de la locul unde s-a produs
dintre DIPE și raporturile de comerț internațional? prejudiciul. În litigiile privind faptele ilicite (ex. accidente
Izvoarele DIPE (rolul CJUE în interpretarea dreptului auto), instanța competentă este cea de la locul producerii
european; soft law în DIPE)? accidentului.
1. Noțiuni introductive (ce este DIPE): Definiția Alegerea forului: În anumite cazuri, părțile pot conveni
DIPE: Dreptul internațional privat european (DIPE) este o asupra instanței competente (prorogarea de competență). În
ramură a dreptului care se ocupă cu reglementarea raporturilor relațiile comerciale B2B, este frecventă alegerea unui for prin
juridice cu element de extraneitate (internațional). DIPE clauze contractuale.
stabilește regulile privind competența instanțelor judecătorești, Competențe exclusive: Regulamentul Bruxelles I bis prevede
legea aplicabilă și recunoașterea și executarea hotărârilor anumite competențe exclusive, cum ar fi cele privind
judecătorești sau arbitrale în cazurile care implică mai multe drepturile reale imobiliare, societățile, proprietatea
sisteme juridice. DIPE este un ansamblu de norme care au ca intelectuală, etc. Competența exclusivă este stabilită, în
scop identificarea instanței competente, a legii aplicabile și a anumite cazuri, în favoarea instanțelor statului în care se află
condițiilor de recunoaștere și executare a deciziilor străine în un bun (ex. imobil), unde este înregistrată o societate, etc.
situații care prezintă un element de extraneitate. DIPE este un  Competența legislativă:
Definiție: Competența legislativă se referă la regulile care străine care încalcă drepturile fundamentale, sau a aplicării
stabilesc care lege națională se aplică unui litigiu cu element unei legi străine ce favorizează discriminarea.
de extraneitate (legea aplicabilă sau legea forului). Ordinea publică europeană: CJUE a dezvoltat un concept de
Competența legislativă stabilește legea care se va aplica unui ordine publică europeană, prin care asigură respectarea
litigiu cu element de extraneitate, asigurând astfel un cadru drepturilor fundamentale în spațiul UE. Exemple: Normele
legal pentru relațiile transfrontaliere privind protecția consumatorilor din țara de domiciliu a
o Regulamentele Roma I și Roma II: consumatorului sau normele privind concurența din statul
Regulamentul (CE) nr. 593/2008 (Roma I): Reglementează unde se produce efectul anticoncurențial.
legea aplicabilă obligațiilor contractuale. Regulamentul Roma CJUE: CJUE a statuat în repetate rânduri că normele de
I a fost creat pentru a uniformiza regulile privind legea aplicație imediată trebuie aplicate cu prioritate, chiar în
aplicabilă contractelor. Acesta favorizează autonomia de detrimentul legii alese de părți.
voință a părților  Normele de aplicație imediată (imperative):
Regulamentul (CE) nr. 864/2007 (Roma II): Reglementează Definiție: Normele de aplicație imediată sunt acele norme
legea aplicabilă obligațiilor necontractuale (delicte civile). imperative dintr-un sistem juridic care se aplică în mod
Regulamentul Roma II a fost creat pentru a uniformiza obligatoriu, indiferent de legea aplicabilă raportului juridic.
regulile privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale. Rolul normelor de aplicație imediată: Normele de aplicație
Criterii de determinare a legii aplicabile: imediată au ca scop protejarea valorilor fundamentale ale unui
Autonomia de voință a părților: În general, părțile pot alege stat sau a unor interese publice (ex. protecția consumatorilor,
legea aplicabilă unui contract. concurența, controlul exporturilor).
Lipsa alegerii legii de către părți: În lipsa alegerii legii de Aplicabilitate: Normele de aplicație imediată se aplică în mod
către părți, Regulamentele Roma I și II prevăd criterii automat, chiar dacă legea aplicabilă litigiului este o alta.
specifice pentru a determina legea aplicabilă. De exemplu,  Retrimiterea:
legea statului cu care contractul are cea mai strânsă legătură, Definiție: Retrimiterea este un mecanism prin care o instanță
sau legea de la locul unde s-a produs prejudiciul. Dacă părțile care aplică normele de DIPE ale forului, ajunge să aplice legea
nu aleg o lege, regulamentele Roma I și II prevăd criterii unui alt stat, atunci când normele de conflict ale statului
specifice de legătură (ex. sediul vânzătorului în cazul respectiv, trimit la legea forului (retrimiterii de gradul I), sau
contractelor de vânzare, locul producerii prejudiciului în cazul la legea unui al treilea stat (retrimiterii de gradul II).
obligațiilor necontractuale). Aplicabilitatea retrimiterii: În materia obligațiilor
Clauza de alegere a legii: De multe ori, o clauză de alegere a contractuale, retrimiterea este exclusă de Regulamentul Roma
legii este inserată într-un contract internațional, pentru a crea I. În alte materii, aplicarea retrimiterii este controversată și
un mediu previzibil și sigur. depinde de legislația fiecărui stat.
Jurisprudența CJUE: CJUE a clarificat aspecte privind 4. Corelația dintre DIPE și raporturile de comerț
interpretarea regulamentelor Roma I și Roma II, uniformizând internațional:
regulile privind alegerea legii aplicabile în UE. Importanța DIPE pentru comerțul internațional: DIPE
3. Instituții specifice DIPE: este esențial pentru buna funcționare a raporturilor de comerț
 Calificarea: internațional, deoarece:
Definiție: Calificarea se referă la încadrarea juridică a unui Asigură previzibilitatea: DIPE oferă reguli clare privind
anumit raport juridic, pentru a determina care sunt normele de competența judiciară și legea aplicabilă, ceea ce sporește
DIPE aplicabile. previzibilitatea tranzacțiilor transfrontaliere.
Importanța calificării: Calificarea este esențială, deoarece Reduce riscurile: DIPE ajută la reducerea riscurilor
calificarea juridică diferită a unui raport juridic poate duce la comerciale, prin clarificarea aspectelor legate de jurisdicție,
aplicarea unor norme de conflict de legi diferite și implicit la legislație aplicabilă și recunoaștere a hotărârilor.
aplicarea unor legi diferite. Facilitează comerțul: DIPE facilitează comerțul
Metode de calificare: Există diverse teorii privind calificare, transfrontalier, permițând companiilor să desfășoare activități
printre care: calificarea conform legii forului (lex fori), comerciale într-un cadru legal sigur și previzibil.
calificarea conform legii raportului juridic (lex causae), Exemple de aplicare a DIPE în comerțul internațional:
calificarea autonomă (conform unui concept DIPE) Contracte internaționale: DIPE stabilește legea aplicabilă
Calificarea este făcută pe baza unui concept propriu al DIPE, contractelor comerciale internaționale (vânzare, distribuție,
independent de calificarea din legile naționale. franciză, etc.)
 Ordinea publică: Litigii comerciale: DIPE stabilește competența instanțelor și
Definiție: Ordinea publică reprezintă un ansamblu de principii legea aplicabilă în litigiile comerciale transfrontaliere.
fundamentale și valori esențiale ale unui stat, care limitează Publicitatea internațională: DIPE stabilește regulile privind
aplicarea legilor străine sau recunoașterea hotărârilor străine. publicitatea transfrontalieră, legea aplicabilă și jurisdicția
Rolul ordinii publice: Ordinea publică permite instanțelor competentă.
judecătorești să refuze aplicarea legilor străine sau Proprietatea intelectuală: DIPE stabilește regulile privind
recunoașterea hotărârilor străine care ar contraveni valorilor proprietatea intelectuală în contextul tranzacțiilor
fundamentale ale statului respectiv. transfrontaliere.
Interpretare restrictivă: Ordinea publică trebuie interpretată Transporturi internaționale: DIPE stabilește legea
în mod restrictiv, fiind o excepție de la principiul aplicării aplicabilă contractelor de transport internațional, asigurând o
legii străine. Exemple: Refuzul recunoașterii unei hotărâri
circulație fluidă a bunurilor și a persoanelor în spațiul avocații și chiar companiile, în interpretarea și aplicarea
transfrontalier. normelor de DIPE.
Concurență neloială: DIPE stabilește legea aplicabilă actelor
de concurență neloială cu element de extraneitate și instanțele
competente în astfel de litigii.
5. Izvoarele DIPE:
 Dreptul european (primar și derivat):
Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE): TUE
stabilește principiile generale ale DIPE.
Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene
(TFUE): TFUE oferă temeiul juridic pentru adoptarea actelor
normative în domeniul DIPE.
Regulamentele UE: Regulamentele UE (Bruxelles I bis,
Roma I, Roma II) sunt instrumentele centrale ale DIPE, direct
aplicabile în statele membre.
Directivele UE: Directivele UE impun statele membre
obligații de a adopta anumite dispoziții în dreptul intern, care
pot fi relevante pentru DIPE.
 Rolul CJUE în interpretarea dreptului european:
Jurisprudența CJUE: CJUE are un rol fundamental în
interpretarea și aplicarea dreptului european, inclusiv a
normelor DIPE. Jurisprudența CJUE este fundamentală în
domeniul DIPE. CJUE a oferit o interpretare uniformă a
reglementărilor europene, a creat noi concepte în DIPE, a
armonizat practica judiciară și a contribuit la dezvoltarea
dreptului European
Interpretarea uniformă: Prin jurisprudența sa, CJUE asigură
interpretarea uniformă a normelor DIPE în toate statele
membre UE.
Dezvoltarea DIPE: CJUE contribuie la dezvoltarea normelor
DIPE, adaptându-le la evoluția societății și a comerțului
internațional.
Precedente obligatorii: Deciziile CJUE sunt obligatorii
pentru instanțele naționale din statele membre UE. Hotărârile
CJUE au un caracter obligatoriu pentru toate instanțele statelor
membre și contribuie la dezvoltarea jurisprudenței naționale.
Exemple concrete din jurisprudența CJUE: Exemplele
includ interpretarea normelor privind competența judiciară
(ex. cauza Fiona Shevill), interpretarea regulamentelor Roma I
și II (ex. cauza Kozlowski), interpretarea ordinii publice
europene (ex. cauza Van der Elst), etc.
 Soft law în DIPE: Definiție: Soft law se referă la
instrumente juridice non-obligatorii, cum ar fi: principii,
declarații, ghiduri, coduri de conduită, etc.
Rolul soft law în DIPE: Soft law poate influența practica
judiciară, modul în care statele membre transpun directivele
europene în dreptul intern sau chiar modul în care companiile
desfășoară activități comerciale transfrontaliere.
Exemple de soft law în DIPE: UNIDROIT Principles of
International Commercial Contracts (Principiile UNIDROIT),
Incoterms (Termenii de comerț internațional), Model Law on
International Commercial Arbitration (Legea model
UNCITRAL privind arbitrajul comercial internațional), etc.
UNIDROIT Principles (oferă un set de reguli generale pentru
contractele comerciale), Incoterms (definesc termenii de
livrare în comerțul internațional), Codul de conduită privind
medierea, Ghidurile privind clauzele contractuale abuzive, etc.
Importanța soft law: Soft law nu are forță obligatorie, dar
este important, deoarece poate influența judecătorii, arbitrii,