TIPOLOGIA
RAȚIONAMENTELOR/ARGUMENTELOR
I) în funcție de gradul de generalitate al concluziei în raport cu premisele (în funcție de direcția de
inferență între particular și general/universal), raționamentele se împart în două tipuri de bază:
DEDUCTIVE și INDUCTIVE
I.1.) INFERENȚA DEDUCTIVĂ = acea inferenţă în care dintr-un anumit număr de premise este
derivată o concluzie care este la fel de generală sau mai puţin generală decât premisele din care a fost
obţinută, sau, altfel spus, în care concluzia nu spune mai mult decât spun premisele din care a fost
obţinută.
→ la această categorie a inferențelor deductive se încadrează :
▪ CONVERSIUNEA → exemplu: Dacă toate pisicile sunt mamifere patrupede, atunci unele mamifere
patrupede sunt pisici.
▪ OBVERSIUNEA → exemplu: Deoarece niciun șomer nu este o persoană cu un loc de muncă, înseamnă
că toți șomerii sunt persoane fără un loc de muncă.
▪ SILOGISMUL și POLISILOGISMUL → exemplu: Dacă niciun om lingușitor nu este moral, atunci unii
oameni prefăcuți nu sunt oameni morali, având în vedere că unii oameni prefăcuți sunt oameni lingușitori.
I.2.) INFERENȚA INDUCTIVĂ (NEDEDUCTIVĂ) = inferența în care concluzia este mai generală
decât premisele din care a fost obţinută şi, chiar dacă premisele sunt adevărate, concluzia obţinută rămâne,
totuşi, probabilă; prin inducție se trece de la afirmațiile despre cazuri particulare la o lege sau un principiu
general.
→ exemplu: Vaca este un ierbivor.
Oaia este un ierbivor.
Capra este un ierbivor.
Iepurele este un ierbivor.
Girafa este un ierbivor.
Vaca, oaia, capra, iepurele și girafa sunt mamifere patrupede.
Toate mamiferele patrupede sunt ierbivore.
II) în funcție de numărul de premise din care se obține concluzia, raționamentele deductive se împart în
două tipuri: IMEDIATE=DIRECTE=NEMIJLOCITE și MEDIATE=INDIRECTE=MIJLOCITE
II.1.) INFERENȚA DEDUCTIVĂ IMEDIATĂ (DIRECTĂ, NEMIJLOCITĂ) = inferenţă deductivă
în care concluzia este derivată direct dintr-o singură premisă, fără nici un alt pas intermediar. → aici se
încadrează CONVERSIUNEA și OBVERSIUNEA.
II.2.) INFERENȚA DEDUCTIVĂ MEDIATĂ (INDIRECTĂ, MIJLOCITĂ) = inferenţă deductivă în
care concluzia este derivată din mai mult de o premisă. → aici se încadrează SILOGISMUL și
POLISILOGISMUL.
III) în funcție de corectitudinea logică, raționamentele deductive se împart în două tipuri:
VALIDE și NEVALIDE
III.1.) INFERENȚA DEDUCTIVĂ VALIDĂ = inferenţă deductivă corectă, caracterizată prin faptul că,
din premise adevărate se obţine o concluzie adevărată; altfel spus, din premise adevărate este imposibil să
se tragă o concluzie falsă. → DA respectă Legea distribuirii termenilor.
III.2.) INFERENȚA DEDUCTIVĂ NEVALIDĂ = inferenţă deductivă incorectă, caracterizată prin
faptul că, premisele pot fi adevărate, iar concluzia este falsă. → NU respectă Legea distribuirii termenilor,
în sensul că există un termen distribuit (+) în concluzie, dar nedistribuit (–) în premisă.
1
IV) în funcție de numărul cazurilor examinate în premise, inferențele inductive pot fi clasificate în:
INDUCȚIE COMPLETĂ și INDUCȚIE INCOMPLETĂ
IV.1.) INDUCȚIA COMPLETĂ examinează la nivelul premiselor toate elementele unei clase de obiecte.
→ exemplu: Roșul este o culoare plăcută.
Albastrul este o culoare plăcută.
Galbenul este o culoare plăcută.
Roșul, albastrul și galbenul sunt culorile primare.
Toate culorile primare sunt plăcute.
→ Caracteristicile INDUCȚIEI COMPLETE:
▪ Există o clasă finită de obiecte, al cărei număr de elemente nu este foarte mare; fiecare
obiect/element al clasei poate fi examinat (individual) și fiecare din aceste elemente are o
proprietate; la nivelul concluziei se conchide că întreaga clasă de obiecte are respectiva proprietate.
▪ Are o valoare de cunoaștere redusă, deoarece concluzia nu face decât să exprime, într-o formă
concisă, ceea ce premisele au redat anterior.
▪ Produce din premise adevărate numai concluzii adevărate (concluzia are un caracter cert/sigur).
▪ Reprezintă, în fond, o argumentare deductivă.
IV.2.) INDUCȚIA INCOMPLETĂ (AMPLIFICATOARE) examinează la nivelul premiselor doar o
parte dintre elementele unei clase de obiecte, iar trecerea de la un număr determinat de cazuri la toate
cazurile „amplifică” concluzia.
→ exemplu: Trandafirul are petalele roșii.
Garoafa are petalele roșii.
Gherbera are petalele roșii.
Laleaua are petalele roșii.
Trandafirul, garoafa, gherbera și laleaua sunt flori.
Toate florile au petalele roșii.
→ Caracteristicile INDUCȚIEI INCOMPLETE:
▪ Caracterul amplificator al concluziei în raport cu premisele din care a fost obținută, deoarece se
realizează trecerea de la unele cazuri cercetate la toate cazurile existente.
▪ Caracterul probabil al concluziei în raport cu premisele din care a fost obținută → chiar dacă
premisele sunt adevărate, concluzia rămâne probabilă (nu are un caracter cert/sigur); altfel spus,
inferarea concluziei nu este certă, ci comportă un grad mai mic sau mai mare de plauzibilitate.
▪ Se trece de la un număr finit de cazuri (premisele) la un număr infinit de cazuri (concluzia), deoarece
numărul de elemente este prea mare pentru a putea fi cercetată element cu element ca și în cazul
inducției complete.
▪ Are o valoare de cunoaștere mare, deoarece apare ceva nou, adică se sporește cunoașterea, respectiv
se amplifică experiența.
V) în funcție de gradul de probabilitate al concluziei, raționamentele inductive (inducția incompletă) se
împart în două tipuri: TARI și SLABE
V.1.) INFERENȚA INDUCTIVĂ TARE → atunci când premisele sunt adevărate, iar concluzia are mare
probabilitate (peste 50%) să fie adevărată. → exemplu: Claudiu a învățat opt din cele zece subiecte de
examen. Astfel, Claudiu va primi la examen unul din subiectele învățate și va lua nota 10.
V.2.) INFERENȚA INDUCTIVĂ SLABĂ → atunci când premisele sunt adevărate, iar concluzia are
mică probabilitate (sub 50%) să fie adevărată. → exemplu: Claudiu a învățat trei din cele zece subiecte de
examen. Astfel, Claudiu va primi la examen unul din subiectele învățate și va lua nota 10.
2
SINTEZĂ − TIPOLOGIA RAȚIONAMENTELOR
premise Unii Toți Toți Unii
concluzia Unii Unii Toți Toți
TIPUL de DEDUCTIVĂ DEDUCTIVĂ INDUCȚIE COMPLETĂ INDUCȚIE INCOMPLETĂ
inferență = DEDUCTIVĂ
Exemple Dacă unii copii Dacă nicio oaie Dacă fiecare pix este un Deoarece unii tineri apreciază
în limbaj sunt elevi, atunci nu este câine, instrument de scris, atunci dreptatea, înseamnă că toți
natural: unii elevi sunt atunci unii câini toate pixurile sunt tinerii apreciază dreptatea.
copii. nu sunt oi. instrumente de scris.
Exemple SiP→PiS SaP→PiS SaP→SaP SiP→SaP
în limbaj SoP→PoS SeP→PoS SeP→SeP SoP→SeP
formal: aai, eao, aei, etc.
ERORILE DE ARGUMENTARE: În argumentare apar foarte adesea erori/greșeli, fiind astfel
vorba de raționamente incorecte din punct de vedere logic.
I) în funcție de prezența sau absența intenționalității, erorile de argumentare (erorile logice) se împart în:
SOFISME și PARALOGISME
I.1.) SOFISMELE → atunci când eroarea se comite/produce cu voie, cu bună știință, adică în mod
INTENȚIONAT.
I.2.) PARALOGISMELE → atunci când eroarea se comite/produce fără voie (involuntar), fără să ne dăm
seama, adică în mod NEINTENȚIONAT.
II) în funcție de cauza care le produce, erorile de argumentare (erorile logice) se împart în:
ERORI FORMALE și ERORI MATERIALE
II.1.) ERORILE FORMALE → atunci când eroarea se produce datorită nerespectării/încălcării regulilor
de validitate ale raționamentelor/inferențelor deductive.
II.2.) ERORILE MATERIALE → atunci când eroarea apare datorită altor cauze, în primul rând erori de
conținut, legate de sensul și semnificația premiselor și componentelor acestora (erori de limbaj).