Scribd
Încărcați
23 vizualizări1 pagină

Complementul Direct

Complementul direct indică obiectul asupra căruia se exercită acțiunea unui verb și răspunde la întrebările 'pe cine?' sau 'ce?'. Acesta poate fi exprimat prin substantive, pronume, numerale sau verbe la moduri nepersonale și, de obicei, se plasează după verb, dar poate apărea și înaintea acestuia. Punctuația complementului direct nu necesită virgulă între acesta și cuvântul determinat.

Încărcat de

malinastinga
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
23 vizualizări1 pagină

Complementul Direct

Complementul direct indică obiectul asupra căruia se exercită acțiunea unui verb și răspunde la întrebările 'pe cine?' sau 'ce?'. Acesta poate fi exprimat prin substantive, pronume, numerale sau verbe la moduri nepersonale și, de obicei, se plasează după verb, dar poate apărea și înaintea acestuia. Punctuația complementului direct nu necesită virgulă între acesta și cuvântul determinat.

Încărcat de

malinastinga
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

COMPLEMENTUL DIRECT

Complementul direct arată obiectul asupra căruia se exercită direct acțiunea


exprimată de cuvântul determinat. Determină un verb, o interjecție sau o locuțiune verbală.
Întrebări: pe cine? ce?
 L-am cunoscut pe unchiul lui Ilie. (pe cine am cunoscut? – pe unchiul, -l)
 Citesc romanul cumpărat online. (ce citesc? – romanul)
 Uite-l pe Bogdan! (pe cine? – pe Bogdan, -l)
 A luat peste picior un coleg și a fost pedepsit. (pe cine a luat peste picior? – un coleg)

Mijloace de exprimare
Complementul direct se exprimă prin substantive, pronume, numerale, verbe la moduri
nepersonale.
Complementul direct exprimat prin substantive- Maria citește o carte interesantă.
Complementul direct exprimat prin pronume- Pe altul l-am întâlnit la plimbare.
Complementul direct exprimat prin numerale- Îi știu pe doi dintre ei.
Complementul direct exprimat prin verbe- Aurelia a învățat a citi în japoneză.

Locul complementului direct


Complementul direct de regulă stă după verbul determinat, dar poate sta și înaintea acestuia.
 Am adus cartea cu mine. (ce am adus? – cartea)
 Exercițiul acesta nu o să-l rezolv. (ce nu o să rezolv? – exercițiul)

Atunci când verbul determinat este la modurile infinitiv sau conjunctiv, complementul
direct exprimat prin pronume personal neaccentuat stă între prepoziția infinitivului sau
conjuncția să și verb.

 Să veniți la mine pentru a vă sfătui. (pe cine a sfătui? – pe voi vă)


 Încearcă să–l sfătuiești cât mai bine. (pe cine să sfătuiești? – pe el -l)

Atunci când verbul determinat este la infinitiv și este așezat după verbul a putea,
complementul direct exprimat prin pronume neaccentuat stă înaintea verbului a putea:

 Te pot ajuta dacă îmi dai voie să o fac. (pronumele te, complement direct, determină
verbul a ajuta; sensul acestei construcții este echivalent cu pot a te ajuta)

Punctuația complementului direct

Complementul direct nu se desparte prin virgulă de cuvântul determinat.


 Am văzut filmul.
 Filmul l-am văzut cu tine.

Complementele directe aflate în raport de coordonare se despart sau nu prin virgulă între ele
conform regulilor de punctuație.

S-ar putea să vă placă și