Liturghia Darurilor, 09.04.2025, Miercuri
Liturghia Darurilor, 09.04.2025, Miercuri
1
Şi citeşte rar, cu glas lin şi dulce:
Psalmul 103
1. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne Dumnezeul meu,
măritu-Te-ai foarte!
2. În strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat, Cel ce Te îmbraci cu
lumina ca şi cu o haină.
3. Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de
deasupra ale lui;
4. Cel ce pui norii suirea Ta, Cel ce umbli peste aripile vânturilor;
5. Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc.
6. Cel ce ai întemeiat pământul pe temeliile lui şi nu se va clătina în veacul
veacului.
7. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea Lui; peste munţi vor sta ape.
8. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa.
9. Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele.
10. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere
pământul.
11. Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape.
12. Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli.
13. Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da
glas.
14. Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul
lucrurilor Tale se va sătura pământul.
15. Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre trebuinţa oamenilor;
16. Ca să scoată pâine din pământ; şi vinul veseleşte inima omului;
17. Ca să veselească faţa cu untdelemn, şi pâinea inima omului o întăreşte.
18. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo
păsările îşi vor face cuib.
19. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi, adăpost cerbilor,
stâncile, scăpare iepurilor.
20. Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său.
21. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii.
22. Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea
lor.
2
23. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca.
24. Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.
25. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!
Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
26. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare cărora nu
este număr, vietăţi mici şi mari;
27. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace
în ea.
28. Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.
29. Dându-le Tu lor, vor aduna; deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple
de bunătăţi.
30. Dar întorcându-Ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor
sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.
31. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului.
32. Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.
33. Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce Se
atinge de munţi şi fumegă.
34. Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi.
35. Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul.
36. Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie.
Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.
Soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte. Cât
s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Aliluia! Aliluia! Aliluia! Slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia! Aliluia! Aliluia! Slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia! Aliluia! Aliluia! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Ectenia mare
PREOTUL: Cu pace, Domnului să ne rugăm.
STRANA răspunde după fiecare cerere: Doamne miluiește.
PREOTUL: Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre,
Domnului să ne rugăm.
3
Pentru pacea a toată lumea, pentru bună-starea sfintelor lui Dumnezeu
Biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.
Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu
frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.
Pentru Preasfinţitul Părintele nostru (Numele), episcopul (denumirea
eparhiei), pentru cinstita preoţime şi cea întru Hristos diaconime, şi pentru tot
clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm.
Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru conducătorii
ţării noastre, pentru mai marii orașelor și ai satelor și pentru iubitoarea de
Hristos armată, Domnului să ne rugăm.
Pentru sfânt locaşul acesta, ţara aceasta şi pentru toate oraşele şi satele şi
pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.
Pentru buna-întocmire a văzduhului, pentru îmbelşugarea roadelor
pământului şi pentru vremuri paşnice, Domnului să ne rugăm.
Pentru cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer, pentru cei bolnavi,
pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor, Domnului să
ne rugăm.
(Aici se pot pune cereri pentru diferite trebuinţe, care sunt tipărite la sfârşitul
Liturghierului)
Pentru ca să fim izbăviţi noi, de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia,
Domnului să ne rugăm.
Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul
Tău.
STRANA: Doamne miluiește.
PREOTUL: Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, slăvita Stăpâna
noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria, cu toți Sfinții să o
pomenim!
STRANA: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!
PREOTUL: Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos
Dumnezeu să o dăm!
STRANA: Ție, Doamne!
PREOTUL: Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi
Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
STRANA: Amin. Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
4
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Apoi citeşte: Catisma a 18-a
(Când se săvârşeşte Liturghia Darurilor înainte sfinţite, preotul zice, după fiecare
stare a Catismei, Ectenia mică)
Psalmul 119
1. Către Domnul am strigat când m-am necăjit și m-a auzit.
2. Doamne, izbăvește sufletul meu de buzele nedrepte și de limba vicleană.
3. Ce se va da ție și ce vei câștiga de la limba vicleană?
4. Săgeți ascuțite cu cărbuni aprinși, trase de Cel puternic.
5. Vai mie, că pribegia mea s-a prelungit, că locuiesc în corturile lui
Chedar!
6. Mult a pribegit sufletul meu.
7. Cu cei ce urau pacea, făcător de pace eram; când grăiam lor, se luptau
cu mine în zadar.
Psalmul 120
1. Ridicat-am ochii mei la munți, de unde va veni ajutorul meu,
2. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul.
3. Nu va lăsa să se clatine piciorul tău, nici nu va dormita Cel ce te păzește.
4. Iată, nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce păzește pe Israel.
5. Domnul te va păzi pe tine; Domnul este acoperământul tău de-a dreapta
ta.
6. Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea.
7. Domnul te va păzi pe tine de tot răul; păzi-va sufletul tău.
8. Domnul va păzi intrarea ta și ieșirea ta, de acum și până în veac.
Psalmul 121
1. Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: „În casa Domnului vom merge!“
2. Stăteau picioarele noastre în curțile tale, Ierusalime!
3. Ierusalimul, cel ce este zidit ca o cetate, ale cărei porți sunt strâns unite.
4. Că acolo s-au suit semințiile, semințiile Domnului, după legea lui Israel,
ca să laude numele Domnului.
5. Că acolo s-au așezat scaunele la judecată, scaunele pentru casa lui
David.
5
6. Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului și pentru îndestularea celor ce te
iubesc pe tine.
7. Să fie pace în întăriturile tale și îndestulare în turnurile tale.
8. Pentru frații mei și pentru vecinii mei grăiam, despre tine, pace.
9. Pentru casa Domnului Dumnezeului nostru am dorit cele bune ție.
Psalmul 122
1. Către Tine, Cel ce locuiești în cer, am ridicat ochii mei.
2. Iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, precum sunt
ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale, așa sunt ochii noștri către Domnul
Dumnezeul nostru, până ce Se va milostivi spre noi.
3. Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că mult ne-am săturat
de defăimare,
4. Că prea mult s-a săturat sufletul nostru de ocara celor îndestulați și de
defăimarea celor mândri.
Psalmul 123
1. De n-ar fi fost Domnul cu noi, să spună Israel!
2. De n-ar fi fost Domnul cu noi, când s-au ridicat oamenii împotriva
noastră,
3. De vii ne-ar fi înghițit pe noi, când s-a aprins mânia lor împotriva noastră.
4. Apa ne-ar fi înecat pe noi, șuvoi ar fi trecut peste sufletul nostru.
5. Atunci ar fi trecut peste sufletul nostru valuri înspăimântătoare.
6. Binecuvântat este Domnul, Care nu ne-a dat pe noi spre vânare dinților
lor.
7. Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din cursa vânătorilor; cursa s-a
sfărâmat și noi ne-am izbăvit.
8. Ajutorul nostru este în numele Domnului, Cel ce a făcut cerul și
pământul.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Aliluia! Aliluia! Aliluia! Slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia! Aliluia! Aliluia! Slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia! Aliluia! Aliluia! Slavă Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Ectenia mică
6
PREOTUL: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
STRANA: Doamne miluiește.
PREOTUL: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, pe noi, Dumnezeule,
cu harul Tău.
STRANA: Doamne miluiește.
PREOTUL: Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, slăvita Stăpâna
noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria, cu toți Sfinții să o
pomenim!
STRANA: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!
PREOTUL: Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos
Dumnezeu să o dăm!
STRANA: Ție, Doamne!
PREOTUL: Că a Ta este stăpânirea şi a Ta este împărăţia şi puterea şi
slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
STRANA: Amin.
Psalmul 124
1. Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului; nu se va clătina în
veac cel ce locuiește în Ierusalim.
2. Munți sunt împrejurul lui și Domnul împrejurul poporului Său, de acum
și până în veac.
3. Că nu va lăsa Domnul toiagul păcătoșilor peste soarta drepților, ca să
nu-şi întindă drepții întru fărădelege mâinile lor.
4. Fă bine, Doamne, celor buni și celor drepți cu inima;
5. Iar pe cei ce se abat pe căi nedrepte, Domnul îi va duce cu cei ce
lucrează fărădelegea. Pace peste Israel!
Psalmul 125
1. Când a întors Domnul robia Sionului, ne-am umplut de mângâiere.
2. Atunci s-a umplut de bucurie gura noastră, și limba noastră de veselie;
atunci se zicea între neamuri: „Mari lucruri a făcut Domnul cu ei!“
3. Mari lucruri a făcut Domnul cu noi; ne-a umplut de bucurie.
4. Întoarce, Doamne, robia noastră, cum întorci pâraiele spre miazăzi.
5. Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera.
7
6. Mergând, mergeau și plângeau, aruncând semințele lor, dar venind, vor
veni cu bucurie, ridicând snopii lor.
Psalmul 126
1. De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar
păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzește.
2. În zadar vă sculați dis-de-dimineață, în zadar vă culcați târziu, voi, care
mâncați pâinea durerii, dacă nu v-ar da Domnul somn, iubiți ai Săi.
3. Iată, fiii sunt moștenirea Domnului, răsplata rodului pântecelui.
4. Precum sunt săgețile în mâna celui viteaz, așa sunt copiii părinților
tineri.
5. Fericit este omul care-şi va umple casa de copii; nu se va rușina când va
grăi cu vrăjmașii săi în poartă.
Psalmul 127
1. Fericiți toți cei ce se tem de Domnul, care umblă în căile Lui.
2. Rodul muncii mâinilor tale vei mânca. Fericit ești; bine-ţi va fi!
3. Femeia ta ca o vie roditoare în laturile casei tale; fiii tăi ca niște vlăstare
tinere de măslin, împrejurul mesei tale.
4. Iată, așa se va binecuvânta omul cel ce se teme de Domnul.
5. Te va binecuvânta Domnul din Sion și vei vedea bunătățile Ierusalimului
în toate zilele vieții tale.
6. Și vei vedea pe fiii fiilor tăi. Pace peste Israel!
Psalmul 128
1. De multe ori s-au luptat cu mine, din tinerețile mele, să spună Israel!
2. De multe ori s-au luptat cu mine, din tinerețile mele, și nu m-au biruit.
3. Spatele mi-au lovit păcătoșii, întins-au nelegiuirea lor;
4. Dar Domnul Cel drept a tăiat grumajii păcătoșilor.
5. Să se rușineze și să se întoarcă înapoi toți cei ce urăsc Sionul.
6. Facă-se ca iarba de pe acoperișuri, care mai înainte de a fi smulsă s-a
uscat,
7. Din care nu şi-a umplut mâna lui secerătorul și sânul său cel ce adună
snopii,
8. Și trecătorii nu vor zice: „Binecuvântarea Domnului fie peste voi!“ sau:
„Vă binecuvântăm în numele Domnului!“
8
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Aliluia! Aliluia! Aliluia! Slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia! Aliluia! Aliluia! Slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia! Aliluia! Aliluia! Slavă Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Ectenia mică
PREOTUL: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
STRANA: Doamne miluiește.
PREOTUL: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, pe noi, Dumnezeule,
cu harul Tău.
STRANA: Doamne miluiește.
PREOTUL: Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, slăvita Stăpâna
noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria, cu toți Sfinții să o
pomenim!
STRANA: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!
PREOTUL: Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos
Dumnezeu să o dăm!
STRANA: Ție, Doamne!
PREOTUL: Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm,
Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
STRANA: Amin.
Psalmul 129
1. Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne! Doamne, auzi glasul
meu!
2. Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele.
3. De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?
4. Că la Tine este milostivirea.
5. Pentru numele Tău, Te-am așteptat, Doamne; așteptat-a sufletul meu
spre cuvântul Tău.
6. Nădăjduit-a sufletul meu în Domnul din straja dimineții până în noapte.
Din straja dimineții să nădăjduiască Israel spre Domnul.
7. Că la Domnul este mila și multă mântuire la El,
9
8. Și El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.
Psalmul 130
1. Doamne, nu s-a mândrit inima mea, nici nu s-au înălțat ochii mei, nici n-
am umblat după lucruri mari, nici după lucruri mai presus de mine,
2. Dimpotrivă, mi-am smerit și mi-am domolit sufletul meu, ca un prunc
înțărcat de mama lui, ca răsplată a sufletului meu.
3. Să nădăjduiască Israel în Domnul, de acum și până în veac!
Psalmul 131
1. Adu-Ţi aminte, Doamne, de David și de toate blândețile lui.
2. Cum s-a jurat Domnului și a făgăduit Dumnezeului lui Iacob:
3. Nu voi intra în locașul casei mele, nu mă voi sui pe patul meu de odihnă,
4. Nu voi da somn ochilor mei și genelor mele dormitare și odihnă
tâmplelor mele,
5. Până ce nu voi afla loc Domnului, locaș Dumnezeului lui Iacob.
6. Iată, am auzit de chivotul legii; în Efrata l-am găsit, în țarina lui Iaar.
7. Intra-vom în locașurile Lui, închina-ne-vom la locul unde au stat
picioarele Lui. (cântat)
Ectenia mică
PREOTUL: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
STRANA: Doamne miluiește.
PREOTUL: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, pe noi, Dumnezeule,
cu harul Tău.
STRANA: Doamne miluiește.
11
PREOTUL: Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, slăvita Stăpâna
noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria, cu toți Sfinții să o
pomenim!
STRANA: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!
PREOTUL: Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos
Dumnezeu să o dăm!
STRANA: Ție, Doamne!
PREOTUL: Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție slavă înălțăm, Tatălui și
Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
STRANA: Amin.
Psalmul 140
Stihurile următoare se cântă pe glasul 5:
1. Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! auzi-mă Doamne!
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la glasul rugăciunii mele,
când strig către Tine. Auzi-mă, Doamne!
2. Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta; ridicarea
mâinilor mele - jertfă de seară! Auzi-mă, Doamne!
Stihurile următoare se citesc, sau se cântă pe același glas:
3. Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor
mele.
4. Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc
păcatele mele; iar cu oamenii cei ce fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
5. Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor
să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.
6. Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele,
că s-au îndulcit,
7. Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor
lângă iad.
8. Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să
nu iei sufletul meu.
9. Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac
fărădelege.
10. Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece.
12
Psalmul 141
1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-
am rugat.
2. Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi
spune.
3. Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. În
calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
4. Luat-am seama de-a dreapta şi am privit, şi nu era cine să mă cunoască.
Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
5. Strigat-am către Tine, Doamne, și am zis: Tu eşti nădejdea mea, Tu ești
partea mea în pământul celor vii.
6. Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Izbăveşte-mă de cei
ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.
Şi îndată se cântă:
Stihirile pe 10
Stihira zilei din Triod – glasul 5
Scoate din temniţă sufletul meu, ca să mărturisească numelui Tău.
(Psalmul 141, 7)
Bogat fiind în patimi, m-am îmbrăcat cu veşmântul cel înşelător al
făţărniciei, veselindu-mă în răutăţile neînfrânării, şi arăt nemilostivire
nemăsurată, neuitându-mă la mintea mea cea lepădată înaintea uşilor pocăinţei,
flămândă de tot binele şi bolnavă de nepurtarea de grijă. Dar Tu, Doamne, fă-mă
Lazăr sărac de păcate, ca nu cumva, rugându-mă, să nu aflu deget să-mi
răcorească limba mea, tânguindu-se în văpaia cea nestinsă; ci mă sălăşluieşte în
sânurile patriarhului Avraam, ca un iubitor de oameni.
Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie. (Psalmul 141, 7)
Bogat fiind în patimi, m-am îmbrăcat cu veşmântul cel înşelător al
făţărniciei, veselindu-mă în răutăţile neînfrânării, şi arăt nemilostivire
nemăsurată, neuitându-mă la mintea mea cea lepădată înaintea uşilor pocăinţei,
flămândă de tot binele şi bolnavă de nepurtarea de grijă. Dar Tu, Doamne, fă-mă
Lazăr sărac de păcate, ca nu cumva, rugându-mă, să nu aflu deget să-mi
răcorească limba mea, tânguindu-se în văpaia cea nestinsă; ci mă sălăşluieşte în
sânurile patriarhului Avraam, ca un iubitor de oameni.
Stihira Mucenicilor din Triod - glasul 5
13
Dintru adâncuri am strigat către Tine: Doamne, Doamne, auzi glasul meu.
(Psalmul 129, 1)
Din dragostea cea fără de saţiu a sufletului nelepădându-vă de Hristos,
Sfinţilor Mucenici, care multe feluri de cazne pătimind, aţi răbdat şi aţi surpat
semeţia tiranilor; şi păzind credinţa nemişcată şi nevătămată, v-aţi mutat la
ceruri. Pentru aceasta aflând şi îndrăzneală către Dânsul, rugaţi-L să ne
dăruiască nouă mare milă.
Alte Stihiri din Triod, alcătuire a lui Iosif - glasul 5
Podobie: Bucură-te, cămara...
Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele. (Psalmul 129, 2)
Umblând trupeşte, Iisuse, dincolo de Iordan, ai zis celor ce erau cu Tine:
prietenul Lazăr a murit şi s-a dat acum îngropării. Pentru aceasta Mă bucur
pentru voi, prietenii Mei, ca să cunoaşteţi că toate le ştiu, Dumnezeu fiind
neschimbat, măcar că Mă arăt om văzut. Să mergem, dar, să-l înviem pe el, ca să
simtă moartea biruinţă lui şi distrugerea desăvârşită pe care o voi face lămurit,
dând lumii mare milă.
De te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine
este milostivirea. (Psalmul 129, 3-4)
Asemănându-ne noi, credincioşii, Martei şi Mariei, să trimitem la Domnul
fapte dumnezeieşti, ca pe nişte solitori; ca, venind, să învieze mintea noastră,
care zace cumplit moartă în mormântul lenevirii nesimţitoare, nicicum simţind
frica lui Dumnezeu şi neavând acum putere de viaţă, strigând: Vezi, Doamne, şi
precum de demult, îndurate, ai sculat pe Lazăr, prietenul Tău, cu venirea Ta cea
înfricoşătoare, aşa ne înviază pe toţi, dându-ne nouă mare milă.
Altă Stihiră, alcătuire a lui Teodor - glasul 6
Podobie: Doamne, la mormântul Tău...
Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre
cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul. (Psalmul 129, 5-6)
De două zile este Lazăr în mormânt; vede pe cei ce au murit din veac;
acolo vede îngroziri străine, mulţime nenumărată ţinută în legăturile iadului.
Pentru acesta, surorile lui se tânguiesc cu amar, văzând înaintea lor mormântul
lui. Iar Hristos merge să învieze pe prietenul Său; ca să se săvârşească de către
toţi o împreună glăsuire: Binecuvântat eşti, Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi!
Stihirile Sfinţilor Mucenici, din Minei – glasul 4
Podobie: Ca pe un viteaz...
14
Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii, să nădăjduiască
Israel spre Domnul. (Psalmul 129, 6)
Ceata cea cu multe nume de pătimitori a răbdat cu mare tărie multe feluri
de chinuri, şi cu veselie s-a mutat la Însuşi Dumnezeul nostru, ca să se bucure
cu mulţimile Sfinţilor îngeri, ca unii care prin împotrivirea cea vitejească şi prin
harul Duhului, au biruit mulţimile cele nenumărate ale balaurului.
Că la Domnul este mila, şi multă mântuire la El şi El va izbăvi pe Israel din
toate farădelegile lui. (Psalmul 129, 7-8)
Ceata cea cu multe nume de pătimitori a răbdat cu mare tărie multe feluri
de chinuri, şi cu veselie s-a mutat la Însuşi Dumnezeul nostru, ca să se bucure
cu mulţimile Sfinţilor îngeri, ca unii care prin împotrivirea cea vitejească şi prin
harul Duhului, au biruit mulţimile cele nenumărate ale balaurului.
Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L pe El toate popoarele.
(Psalmul 116, 1)
Strălucitul Maxim şi marele Terentie, lăudatul Pompei şi Macarie, African
cel dumnezeiesc, să fie cinstiţi cu cântări, iar împreună cu ei şi celălalt şir al
Mucenicilor, care cu sângele lor au câştigat Împărăţia cea de sus, şi se umplu de
mărirea cea neschimbătoare.
Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.
(Psalmul 116, 2)
Nici foamea, nici primejdia, nici viaţa, nici moartea, n-au putut să vă
despartă pe voi de dragostea Celui ce v-a creat, vestiţilor. Pentru aceasta, aţi
moştenit Împărăţia Cerurilor şi desfătarea cea nesecată, şi veselia care
nicidecum nu se sfârşeşte; cereţi, dar şi pentru noi de la Dătătorul de bine,
iertare şi mare milă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.
A Născătoarei de Dumnezeu – glasul 4
Podobie: Ca pe un viteaz...
Pe tine ca pe un izvor de sfinţenie, ca pe un chivot cu totul de aur,
strălucind cu Duhul Sfânt, te rog şi mă închin ţie, luminează-mi, Stăpână,
ticălosul meu suflet, cel cu totul dat patimilor, mântuindu-mă de tirania cea
amară a demonilor, şi dându-mi cale de mântuire prin rugăciunile tale.
A Crucii, a Născătoarei de Dumnezeu – glasul 4
Podobie: Ca pe un viteaz...
15
Maica Ta cea preacurată şi mult lăudată văzându-Te, Stăpâne, că erai adus
ca un Miel spre junghiere de bunăvoie, lăcrimând, striga: Ce este această
călătorie grabnică? Unde mergi, Preaiubite? Să merg împreună cu Tine, voi muri
cu Tine, Cuvinte, nu mă lăsa singură şi fără Fiu pe mine, ceea ce mai presus de
fire Te-am născut. (se cântă mai rar)
În timp ce se cântă stihira de la „Şi acum...“, preotul face Vohodul cu cădelnița,
cântăreţii coboară din strană, iar după ce
PREOTUL rosteşte: Înţelepciune! Drepţi!
CÂNTĂREŢUL cântă: Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui fără
de moarte, a Sfântului, Fericitului, Iisuse Hristoase! Venind la apusul soarelui,
văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh,
Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui
Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta, lumea Te slăveşte.
PREOTUL: Să luăm aminte! Pace tuturor!
STRANA: Şi duhului tău!
PREOTUL: Înţelepciune! Să luăm aminte!
19
STRANA: Doamne miluieşte.
PREOTUL: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, ne rugăm
Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
STRANA răspunde după fiecare cerere: Doamne miluieşte. (de trei ori)
PREOTUL: Încă ne rugăm pentru Preasfinţitul Părintele nostru (Numele),
episcopul (denumirea eparhiei), pentru sănătatea și mântuirea lui.
Încă ne rugăm pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni,
pentru conducătorii țării noastre, pentru mai marii orașelor și ai satelor şi pentru
iubitoarea de Hristos oaste, pentru sănătatea şi pentru mântuirea lor.
Încă ne rugăm pentru fraţii noştri: preoţi, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi,
monahi şi monahii şi pentru toţi cei întru Hristos fraţi ai noştri.
Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai acestei sfinte
biserici şi pentru toţi cei mai înainte adormiţi părinţi şi fraţi ai noştri
dreptslăvitori creştini, care odihnesc aici şi pretutindeni.
Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea,
lăsarea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu enoriaşi, ctitori şi binefăcători
ai acestui sfânt locaş.
Aici se pot pune cereri pentru diferite trebuințe, care sunt tipărite la sfârșitul
Liturghierului.
Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfânta şi întru tot
cinstită biserica aceasta, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei ce cântă şi pentru
poporul ce stă înainte şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.
STRANA: Doamne miluieşte. (de trei ori)
22
Şi cu glas tare, Ecfonisul: Înțelepciune! Că Ție se cuvine toată slava, cinstea
și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii
vecilor.
STRANA: Amin.
PREOTUL: Iară și iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
STRANA: Doamne miluieşte.
PREOTUL: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu
harul Tău.
STRANA: Doamne miluieşte.
23
Sfârşindu-se tămâierea, preotul face două închinăciuni în fața Sfintei Mese,
zicând: Dumnezeule, curățește-mă pe mine, păcătosul, și mă miluiește!
După aceea, preotul sărută Sfântul Antimis, Sfânta Cruce şi Sfânta Masă, mai
face o închinăciune şi, întorcându-se, se pleacă dintre Uşile Împărăteşti către
credincioşi.
Şi, venind la Proscomidiar, preotul tămâiază Sfintele Daruri de 3 ori şi, dând
cădelniţa paracliserului, se închină de trei ori. Ia apoi Acoperământul cel mare (Aerul),
îl pune pe umeri, şi zice: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne
Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi!
Apoi ia Sfântul Disc, cu Dumnezeieştile Taine, cu mâna dreaptă, ținându-l în
dreptul frunţii, iar Sfântul Potir, cu vinul, îl ţine în mâna stânga, în dreptul pieptului. Se
sună clopoţelul. Şi, mergând înainte paracliserul cu lumânarea aprinsă şi cădelniţa, ies
pe uşa dinspre miazănoapte, fără să zică ceva.
În această vreme, strana încetează cântarea, iar credincioşii stau plecaţi la
pământ, în tăcere adâncă. Ajungând în mijlocul bisericii, preotul se opreşte puţin cu
faţa spre apus şi binecuvintează pe credincioşi cu Sfântul Disc, fără să zică ceva. Se
întoarce apoi cu Sfintele în Altar, intrând printre Uşile Împărăteşti. După aceea, se
sună clopoţelul, credincioșii se ridică, iar
Ectenia cererilor
PREOTUL: Să plinim rugăciunea noastră cea de seară Domnului.
STRANA răspunde după fiecare cerere: Doamne miluiește.
PREOTUL: Pentru Cinstitele și mai înainte Sfințitele Daruri ce sunt puse
înainte, Domnului să ne rugăm.
Ca iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru, Cel ce le-a primit pe ele în
sfântul, cel mai presus de ceruri și duhovnicescul Său jertfelnic, întru miros de
bună mireasmă duhovnicească, să ne trimită nouă dumnezeiescul har și darul
Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm.
24
Pentru ca să fim izbăviţi noi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia,
Domnului să ne rugăm.
STRANA: Doamne miluieşte.
Rugăciunea
PREOTUL se roagă în taină: Dumnezeul tainelor celor negrăite și nevăzute,
la Care sunt vistieriile cele ascunse ale înţelepciunii şi ale cunoştinţei; Care ne-ai
descoperit slujirea acestei Liturghii şi, pentru multă iubirea Ta de oameni, ne-ai
pus pe noi, păcătoşii, să-Ţi aducem daruri şi jertfe pentru păcatele noastre şi
pentru cele din neştiinţă ale poporului; Însuţi, nevăzutule Împărat, Cel ce faci
lucruri mari şi nepătrunse, slăvite şi minunate şi fără de număr, caută spre noi,
nevrednicii Tăi robi, cei ce stăm înaintea sfântului Tău jertfelnic ca înaintea
tronului de heruvimi, pe care odihneşte Unul-Născut Fiul Tău şi Dumnezeul
nostru, prin înfricoşătoarele taine ce sunt puse înainte; şi, liberându-ne pe noi şi
pe credinciosul Tău popor de toată necurăţia, sfinţeşte sufletele şi trupurile
noastre, ale tuturor, cu sfinţire neştearsă; ca, în cuget curat, cu faţă neînfruntată
şi cu inima luminată, împărtăşindu-ne cu aceste Dumnezeieşti şi Sfinte Taine şi,
printr-Însele, vii făcându-ne, să ne unim cu Însuşi Hristosul Tău, Adevăratul
nostru Dumnezeu, Care a zis: Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu,
întru Mine rămâne şi Eu întru el; ca sălăşluindu-se şi petrecând întru noi
Cuvântul Tău, Doamne, să ne facem locaş al Preasfântului şi închinatului Tău
Duh, izbăvindu-ne de toată uneltirea diavolească, ce se lucrează în faptă sau în
cuvânt sau în gând, şi să dobândim bunătăţile cele făgăduite nouă, împreună cu
toţi sfinţii Tăi, care din veac au bineplăcut Ţie.
PREOTUL continuă Ectenia: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe
noi, Dumnezeule, cu harul Tău.
STRANA: Doamne miluieşte.
PREOTUL: Seara toată desăvârşită, sfântă, în pace şi fără de păcat, de la
Domnul să cerem!
STRANA răspunde după fiecare cerere: Dă Doamne!
PREOTUL: Înger de pace, credincios îndreptător, păzitor al sufletelor şi al
trupurilor noastre, de la Domnul să cerem!
Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre, de la Domnul să cerem!
Cele bune şi de folos sufletelor noastre şi pace lumii, de la Domnul să
cerem!
Cealaltă vreme a vieţii noastre, în pace şi întru pocăinţă a o săvârşi, de la
Domnul să cerem!
25
Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace şi răspuns
bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, să cerem!
STRANA: Dă Doamne!
PREOTUL: Unitatea credinței și împărtășirea Sfântului Duh cerând, pe noi
înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm!
STRANA: Ţie, Doamne!
PREOTUL: Şi ne învredniceşte pe noi, Stăpâne, cu îndrăznire, fără de
osândă, să cutezăm a Te chema pe Tine, Dumnezeu-Tatăl Cel ceresc, şi a zice:
STRANA: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie
împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ; pâinea noastră
cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi
noi iertăm greşiţilor noştri, şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel
viclean.
PREOTUL: Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi
a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
STRANA: Amin.
PREOTUL: Pace tuturor!
STRANA: Şi duhului tău!
PREOTUL: Capetele noastre, Domnului să le plecăm!
STRANA: Ţie, Doamne!
PREOTUL rostește încet: Dumnezeule Cel singur bun și milostiv, Care întru
cele de sus locuiești și spre cei smeriți privești, caută cu ochi milostivi spre tot
poporul Tău și-l păzește pe el. Și ne învrednicește pe noi toți, fără de osândă să
ne împărtășim cu aceste făcătoare de viață Taine ale Tale; că Ție am plecat
capetele noastre, de la Tine așteptând mila Ta cea bogată.
Apoi, cu voce tare, Ecfonisul: Cu harul şi cu îndurările şi cu iubirea de
oameni a Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care eşti binecuvântat, împreună cu
Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor.
STRANA: Amin.
PREOTUL se roagă în taină: Ia aminte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul
nostru, din sfântul Tău locaș și de pe Tronul slavei împărăției Tale și vino ca să
ne sfințești pe noi, Cel ce sus împreună cu Tatăl șezi, și aici, în chip nevăzut,
26
împreună cu noi ești. Și ne învrednicește, prin mâna Ta cea puternică, a ni se da
nouă Preacuratul Tău Trup și Scumpul Tău Sânge și, prin noi, la tot poporul.
Apoi, PREOTUL, în Sfântul Altar se închină de trei ori, zicând în taină, de fiecare
dată: Dumnezeule, curățește-mă pe mine, păcătosul, și mă miluiește!
după care, cu voce tare, rostește: Să luăm aminte! Sfintele cele mai înainte
sfințite, sfinţilor!
STRANA: Unul Sfânt, unul Domn, Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-
Tatăl. Amin.
În timp ce preotul se împărtășește, se cântă chinonicul:
STRANA: Gustați și vedeți că bun este Domnul. Aliluia! Aliluia! Aliluia! (de
trei ori)
Împărtăşirea şi mulţumirea
PREOTUL: Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, apropiaţi-vă!
STRANA: Binecuvânta-voi pe Domnul în toată vremea; pururea lauda Lui
în gura mea. (Psalmul 33, 1)
PREOTUL rostește rugăciunea: Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu
adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care ai venit în lume să mântuieşti
pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu.
Încă cred că Acesta este însuşi Preacurat Trupul Tău şi acesta este însuşi
Scump Sângele Tău. Deci mă rog Ţie: Miluieşte-mă şi-mi iartă păcatele mele cele
de voie şi cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu lucrul, cele întru ştiinţă şi
întru neştiinţă. Şi mă învredniceşte, fără de osândă, să mă împărtăşesc cu
Preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Amin.
Cinei Tale celei de taină, Fiul lui Dumnezeu, astăzi, părtaş mă primeşte, că
nu voi spune vrăjmaşilor Tăi Taina Ta, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda, ci ca
tâlharul, mărturisindu-mă, strig Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, întru Împărăţia Ta.
Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie mie împărtăşirea cu Sfintele
Tale Taine, Doamne, ci spre tămăduirea sufletului şi a trupului. Amin.
Se împărtăşeşte robul lui Dumnezeu (Numele) cu Cinstitul Trup şi Sfântul
Sânge al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre
iertarea păcatelor și spre viaţa de veci. Amin.
În acest timp STRANA cântă: Trupul lui Hristos primiţi şi din izvorul cel fără
de moarte gustaţi. Aliluia! Aliluia! Aliluia!
PREOTUL: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvântează
moştenirea Ta. (Psalmul 27, 12)
27
STRANA: Pâinea cea cerească și paharul vieții gustați și vedeți că bun este
Domnul. Aliluia! Aliluia! Aliluia!
PREOTUL: Totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
STRANA: Amin. Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca să
lăudăm slava Ta; că ne-ai învrednicit a ne împărtăşi cu Sfintele, Cele fără de
moarte, cu Preacinstitele şi de viaţă Făcătoarele Tale Taine. Întăreşte-ne pe noi
întru sfinţenia Ta, toată ziua să ne învăţăm dreptatea Ta. Aliluia! Aliluia! Aliluia!
PREOTUL: Drepţi! Primind dumnezeieştile, sfintele, prea curatele,
nemuritoarele, cereştile şi de viaţă făcătoarele, înfricoşătoarele lui Hristos Taine,
cu vrednicie să mulţumim Domnului.
STRANA: Doamne miluieşte.
PREOTUL: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule,
cu harul Tău.
STRANA: Doamne miluieşte.
PREOTUL: Seara toată desăvârşită, sfântă, în pace şi fără de păcat cerând,
pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu, să o
dăm!
STRANA: Ţie, Doamne!
PREOTUL: Că Tu eşti sfinţirea noastră şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului
şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
STRANA: Amin.
PREOTUL: Cu pace să ieşim!
STRANA: Întru numele Domnului!
PREOTUL: Domnului să ne rugăm.
STRANA: Doamne miluieşte.
Rugăciunea amvonului
PREOTUL rosteşte: Stăpâne, Atotțiitorule, Cel ce cu întelepciune ai zidit
toată făptura și, pentru nespusa Ta purtare de grijă și multa Ta bunătate, ne-ai
adus întru aceste preacinstite zile, spre curățirea sufletelor și a trupurilor, spre
înfrânarea poftelor și spre nădejdea învierii; Care, în patruzeci de zile, ai dat în
mâna slujitorului Tău Moise tablele cele cu dumnezeiești slove, dă-ne nouă,
Bunule, lupta cea bună să luptăm, calea postului să o săvârșim, credința
nedespărțită să o păzim, capetele nevăzuților balauri să le sfărâmăm, biruitori
28
asupra păcatului să ne arătăm și fără osândă să ajungem a ne închina și sfintei
Învieri. Că S-a binecuvântat şi S-a preaslăvit preacinstitul şi de mare-cuviinţă
numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor.
STRANA: Amin. Fie numele Domnului binecuvântat, de acum si până-n
veac. (de trei ori, cu trei metanii))
Conform ultimei ediţii a Liturghierului (2012), la mănăstiri se adaugă acum, sau
după Otpust: Slavă..., Şi acum..., urmate de Psalmul 33: „Bine voi cuvânta pe
Domnul...“ Pe cale de consecinţă, la bisericile de enorie, acestea nu se zic .
Otpustul
PREOTUL: Domnului să ne rugăm.
STRANA: Doamne miluieşte.
PREOTUL: Binecuvântarea Domnului să fie peste voi, cu al Său har şi cu a
Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
STRANA: Amin.
PREOTUL: Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie!
STRANA: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Și acum şi pururea şi în
vecii vecilor, Amin. Doamne miluieşte (de trei ori). Părinte, binecuvintează!!
PREOTUL: Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile
Preacuratei Sale Maici, ale Sfinţilor, slăviților şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale
Sfântului (Numele Sfântului al cărui hram îl poartă biserica), ale celui între sfinţi
Părintelui nostru Grigorie Dialogul, a cărui Dumnezeiască Liturghie am săvârșit,
ale Sfinților Mucenici Terentie, Pompei, African, Maxim şi Dima şi ale celor
împreună cu dânşii, a căror pomenire o săvârşim, ale Sfinţilor, Drepţilor și
dumnezeieştilor Părinţi Ioachim şi Ana şi pentru ale tuturor Sfinţilor, să ne
miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.
STRANA: Amin.
PREOTUL: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse
Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.
STRANA: Amin. (lung)
29
30