PROIECT DE ABSOLVIRE

OCUPATIA: MASEUR

TEMA:
REFLEXOTERAPIA ÎN RINITĂ

COORDONATOR:

ABSOLVENT:
MOTTO:

„Ai grijă de corpul tău. Este singurul loc în care vei trăi.”
Jim Rohn

2
CUPRINS:

CAPITOLUL I NOTIUNI DE ANATOMIE .....................................................5

CAPITOLUL II PATOLOGIE ........................................................................13
CAPITOLUL III TRATAMENT .....................................................................17
CAPITOLUL IV TEHNICA DE MASAJ .......................................................19
ANEXE ................................................................................................................31

3
 BIBLIOGRAFIE

• Incursiune in reflexoterapie – Ion Chiruta, Vasile Postolica;

• Masajul- Lucy Lidell;

• Reflexoterapia – The Complete Idiot’s Guide;

• [Link] [Link];

• [Link];

• note de curs.

4
 CAPITOLUL I NOTIUNI DE ANATOMIE

ANATOMIA CLINICĂ A PIRAMIDEI NAZALE

Nasul este o proeminenţă situată în mijlocul feţei având aspectul unei piramide
egiptene. Scheletul acestei piramide este format din oase, cartilaje şi ţesut
fibros, liantul ce asigură legătura între elementele enumerate mai sus.

Elementele osoase sunt situate în jumătatea superioară a piramidei nazale şi

sunt oase pereche: oasele proprii nazale şi apofizele montante ale oaselor
maxilare.

Scheletul cartilaginos este situat în jumatatea inferioară a nasului şi este compus

din cartilajele triunghiulare şi alare. Acest schelet este acoperit de muşchii
nazali cu rol redus în mimica feţei.

Aceste elemente osoase şi cartilaginoase sunt menţinute în contact prin ţesut

fibros, unindu-se pe linia mediană, formând dosul nasului. Dispoziţia acestor
elemente osoase şi cartilaginoase contribuie la armonia estetică a feţei şi la
asigurarea calibrul vestibulelor şi foselor nazale.

Vascularizaţia arterială a nasului este asigurată de :

- artera facială şi ramurile ei;

- artera dorsală a nasului, ram provenit din artera oftalmică.

Scurgerea venoasă se face prin vena angulară, vena oftalmică, aceasta

reprezentând o cale de propagare a infecţiei din regiunea medio-facială

5
(furuncul maltratat, din regiunea buzelor sau a nasului) la sinusul cavernos,
provocând trombozarea acestuia.

Inervaţia senzitivă este asigurată de ramuri ale nervului trigemen, iar cea
motorie de nervul facial.

Cavitatea nazală nu este unică ea fiind divizată de septul nazal în două fose
nazale aplatizate transversal şi care sunt situate între baza craniului, orbite şi
cavitatea bucală. De regulă acestea nu sunt egale şi fiecare este compusă din :

- vestibul nazal şi

- cavitatea nazală propriu-zisă (fosa nazală).

[Link] nazal reprezintă partea anterioară a cavităţiilor nazale şi este

acoperită de tegument ce conţine vibrize (fire de păr ) şi glande sebacee.

Scheletul acestei porţiuni nazale este asigurat de cartilajul alar care are aspectul
de potcoavă şi care asigură rigiditatea aripioarelor nazale. Pe linia mediană cele
două cartilaje alare se alipesc alcătuind columela, element ce constituie suportul
vîrfului nazal contribuind în acelaşi timp la formarea calibrului orificiului
narinar.

Limita între vestibulul nazal şi fosa nazală se numeşte limen nasi constiuind o
valvă nazală internă cu rol în respiraţia nazală, fiind zona cea mai strâmtă a
cavităţilor nazale. Vestibulul nazal este locul foliculitelor sau al furunculilor
nazali.

2. Fosele nazale se întind între limen nasi şi coane ( orificiile posterioare ale
foselor nazale) şi prezintă 6 pereţi, dintre care cel extern, inter-nazo-sinuzal este
cel mai important în funcţia nasului, fiind totodată şi cel mai complex. Acest
perete este oblic de sus în jos şi în afară şi are raporturi cu sinusurile maxilar şi
etmoidal, iar prin intermediul acestuia din urmă cu orbita. Acest perete prezintă

6
pe scheletul osos de susţinere trei proeminenţe osoase, numite cornete : inferior,
mijlociu şi superior şi care sunt acoperite de mucoasa pituitară (nazală).

Mucoasa nazală are în constituţia ei un epiteliu cilindric ciliat, cu numeroase

celule mucoase şi seroase, un sistem limfatic şi un sistem venos cu numeroase
spaţii cavernoase. Această structură vasculară este de tip erectil, dând
posibilitatea mucoasei cornetelor să se tumefieze până la suprimarea lumenului
foselor, provocând obstrucţie nazală.

Cornetele au aspect de virgulă, delimitând între ele şi peretele extern un spaţiu

numit meat şi care în funcţie de cornetul ce-l delimitează se numeşte şi el,
meatul inferior, mijlociu şi superior.

Unui cornet i se descriu un cap, un corp şi o coadă. La nivelul meatului

inferior, la aproximativ 3 cm de orificiul narinar se deschide canalul
nasolacrimal. La nivelul meatului mijlociu se deschid sinusurile anterioare ale
feţei, reprezentate de sinusul maxilar, sinusurile etmoidale anterioare (4-6 celule
etmoidale) şi sinusul frontal. La nivelul 1/3 posterioare a meatului superior se
deschid sinusurile etmoidale posterioare, (4-6 celule etmoidale) şi sinusul
sfenoidal, numite şi sinusuri posterioare.

Ceilalţi pereţi ai foselor nazale sunt :

=peretele intern, reprezentat de septul nazal, care prin dezvoltarea excesivă sau
posttraumatic poate duce la obstrucţia completă a unei foselor nazale. În
constituţia lui se distinge o porţiune cartilaginoasă situată anterior, cartilagiul
patrulater şi o porţiune osoasă situată posterior, osul vomer şi lama
perpendiculară a etmoidului . Mucoasă pituitară de la nivelul septului este foarte
aderentă.

La aproximativ 1,5 cm. de orificiul narinar, inferior, se găseşte pe fiecare parte a

septului câte un pachet vascular, creat de confluenţa unor ramuri vasculare,
provenite din artera etmoidală anterioară, artera etmoidală posterioară, artera
7
palatină ( ram terminal), artera subcloazonală( ram septal) şi artera
sfenopalatină( ram septal). Anastomoza acestor vase formează pata vasculară a
lui Kiesselbach sau Little, zonă unde vasele sunt mai superficiale şi sângerează
cu uşurinţă la atingere.

=Peretele inferior este cel mai larg şi este alcătuit de osul palatin şi de apofiza
palatină a maxilarului.

=Peretele superior este format anterior de osul frontal, iar posterior de lama
cribriformă a etmoidului şi reprezintă zona olfactorie a foselor nazale. Peretele
anterior este virtual, reprezentând comunicarea cu vestibulele nazale, iar
peretele posterior, în porţiunea inferioară comunică cu rinofaringele prin
orificiul coanal, porţiunea superioară fiind formată de osul sfenoid.

Vascularizaţia arterială provine din sistemele carotidian extern şi intern, cel mai
important vas al sistemului carotidean extern fiind artera sfenopalatină, ram
terminal al arterei maxilare interne.

Artera palatină anterioară este ram din artera palatină descendentă şi pătrunde în
fosă prin canalul incisiv. Artera 3 subcloazonului provine din artera facială,
ramură a arterei carotide externe, iar arterele etmoidale anterioară şi posterioră
provin din sistemul carotidian intern.

Drenajul venos se face prin vena oftalmică în vena facială, iar prin plexurile
pterigoide în plexul faringean. Inervaţia senzitivă este asigurată de ramuri din
trigemen, iar cea vegetativă de ganglionul sfenopalatin. Inervaţia senzorială,
olfactivă, este asigurată de nervul olfactiv ( perechea I-a de nervi cranieni).

Mucoasa foselor nazale este de două tipuri: respirator şi olfactiv.

Epiteliul respirator este un epiteliu cilindric, ciliat asemănător cu cel

traheobronşic, cu numeroase glande de tip mixt, cu un sistem limfatic bine

8
dezvoltat şi cu numeroase spaţii cavernoase venoase, situate mai ales la nivelul
cornetelor inferior şi mijlociu şi în jurul orificilor sinuzale.

Mucoasa olfactivă, inervată de nervul olfactiv, este siuată la nivelul lamei

cribriforme, cornetului superior şi zona corespunzătoare a septului nazal. Pe
lângă terminaţile nervoase ale celulelor Schultze, în mucoasa olfactivă se găsesc
şi numeroase glande Bowmann, care produc o secreţie bogată în lipide, cu rol în
percepţia olfactivă .

9
 Noţiuni de fiziologie şi fiziopatologie

Nasul este un organ cu numeroase funcţii: senzorială, olfactorie respiratorie, de

protecţie a organismului faţă de mediul înconjurător şi cu rol în formarea vocii.

Funcţia olfactorie

Este slab dezvoltată, în comparaţie cu celelalte vieţuitoare. Cu toate acestea ea

este indispensabilă vieţii întrucât, de exemplu, gustul este în strânsă legătură cu
mirosul, aroma alimentelor fiind mediată olfactiv.

Mirosul alimentelor care determină olfacţia gustativă, îndeosebi în timpul

expiraţiei, poate stimula sau anihila apetitul. De asemenea mirosul are un rol
important în diferite profesiuni precum: bucătari, degustători de vinuri,
producători de parfumuri, în chimia alimentară şi uneori în medicină, unde
deseori efectuarea unui diagnostic clinic necesită un miros "clinic".

Aria olfactivă 5 este impresionată de substanţele volatile. Este suficient pentru

miros 10 -15 gr. dintr-o substanţă pentru a stimula zona olfactivă. In atmosfera
înconjurătoare sunt aproximativ 30.000 substanţe olfactive, dintre care omul
percepe 10.000 şi este capabil să recunoască aproximativ 200. Această
capacitatea olfactivă depinde de starea de saţietate sau de foame a omului, fiind
mai crescută la starea de foame şi mai redusă în faza de saţietate.

Funcţia respiratorie

Respiraţia fiziologică se realizează pe cale nazală şi în condiţii normale este de

6 l/min, în ventilaţie maximă ajungând la 50-70 l/min.

10
În fosa nazală, aerul prezintă o scurgere laminară şi una turbionară, influenţând
în felul acesta condiţia şi funcţia mucoasei pituitare. În timpul unei respiraţii
normale nazale, aerul atmosferic inspirat suferă 3 modificări: încălzire,
umidificare şi purificare.

Încălzirea aerului se datorează circulaţiei sanguine foarte bogate la nivelul

foselor, unde constant se remarcă o temperatură de 31-34° C, indiferent de
temperatura atmosferică.

Umidificarea, fenomen realizabil prin evaporarea apei din secreţia nazală,

realizează o saturaţie a aerului inspirat de aproximativ 50- 60%.

Purificarea aerului se realizează datorită filmului de mucus unde particulele cu

un diametru mai mare de 4,5 microni aderă la suprafaţa mucoasei.

Funcţia de protecţie

Se realizează prin sistemul mucociliar al mucoasei pituitare, care pentru o bună

funcţionare necesită un pH adecvat, temperatură şi umiditate corespunzatoare.

Pe lângă această funcţie de protecţie, mucoasa pituitară mai prezintă şi o

apărare nespecifică datorită conţinutului bogat in lizozim, proteaze inhibitorii,
interferon, glucozidaze, precum şi a unui sistem de apărare specific reprezentat
de prezenţa în secreţia nazală a imunoglobulinelor A, M si G.

Funcţia reflexă

Este demonstrată, acesta fiind un organ reflex important având legături cu

plămânii, inima, cu aparatul genital, fiind influenţat de metabolismul diferitelor
organe interne.

11
Funcţia fonatorie

Este demonstrată prin participarea la alcătuirea consoanelor: m,n,ng etc.,

precum şi în realizarea timbrului vocii.

Sindroamele rinologice

Sindromul de obstrucţie nazală

Se manifestă clinic prin:

1) respiraţie nazală dificilă (uni- sau bilaterală), cu sau fără respiraţie bucală (
daca obstrucţia este bilaterală);

2) hipo sau anosmie;

3) rinolalie închisă (voce nazonată).

Sindromului de obstrucţie nazală se datorează fie unor afecţiuni ale foselor

nazale, fie ale rinofaringelui.

Sindromul secretor

Secreţia nazală existentă în mod fiziologic, este mucoapoasă şi în cantitate mică.

In condiţii patologice ea poate să devină abundentă ( rinoree) sau să-şi schimbe
consistenţa.

12
 Sindromul senzitiv

Durerea poate fi provocată de afecţiunile rinosinuzale şi se proiectează de

obicei, în zona superficială corespunzătoare sinusului respectiv.

În cazul sinusurilor posterioare ea se proiectează la baza craniului, retroorbitar

sau occipital. Durerea apare în cadrul unor traumatisme, în corpii străini, în
infecţiile acute sau cronice acutizate sau în tumori. Uneori are un caracter
esenţial (nevralgia trigeminală). - hiperestezia mucoasei nazale se manifestă ca
o senzaţie neplăcută la inspiraţie şi apare de obicei în inflamaţii; - hipoestezia şi
anestezia apar de obicei în rinitele atrofice.

Sindromul senzorial

Olfacţia poate fi perturbată atât cantitativ cât şi calitativ.

Astfel perturbările cantitative sunt:

- hiposmia sau anosmia, care pot fi de cauză rinologică, (obstrucţia nazală), sau
neurologică, când epiteliul senzorial, sau conducerea nervoasă este lezată, (cum
se întâmplă în afecţiunile virale ex. gripă ).

- hiperosmia, este de obicei o calitate, rareori reprezintă un semn de boală

(tumori medulo-suprarenale).

Perturbări calitative sunt:

- parosmia, perceperea denaturată a unor mirosuri sau perceperea unui miros

inexistent în anturaj. Apare la gravide în cadrul disgravidiei precoce sau
patologic în epilepsie, isterie, etc.

13
- cacosmia reprezintă perceperea unui miros dezagreabil. Ea poate fi subiectivă,
percepută numai de bolnav (corpi străini, sinuzite cronice, rinite atrofice - faze
incipiente), sau obiectivă, când o percepe şi anturajul (ozena, corpi străini,
tumori de fosă nazală sau de mezo-sau suprastrutură,etc).

Sindromul vascular

La nivelul nasului acest sindrom se manifestă prin hiperemia mucoasei pituitare

situaţie întâlnită în cadrul diferitelor afecţiuni acute rinosinuzale, sau anemia
mucoasei care se instalează de obicei dupa utilizarea vasoconstrictoarelor
locale.

Epistaxisul, reprezintă hemoragia având punctul de plecare în fosa nazală. Se

manifestă de obicei printr-o scurgere sanguină pe una sau ambele orificii
narinare, mai ales când bolnavul stă în ortostatism sau prin orificiile coanale,
când pacientul se află în clinostatism posterior, de unde sângele se poate elimina
apoi pe gură sau poate fi înghiţit, determinând o hematemeză sau un scaun
melenic.

14
 CAPITOLUL II PATOLOGIE

Rinita reprezintă o patologie ce afectează de la început mucoasa foselor

nazale.

Aceasta poate să fie acuta sau cronica.

Rinita acuta

Rinita acuta banală, coriza sau guturaiul, este una dintre cele mai
frecvente îmbolnăviri, apare la toate vârstele şi are un caracter epidemic.

Agentul etiologic cel mai adesea este un rinovirus, la care de cele mai
multe ori se adaugă o suprainfecţie cu floră banală din nas.

Incubaţia este în general de 2-3 zile, iar imunitatea obţinută este de scurtă
durată. Pe lângă rinovirusuri, se mai pot întâlni: mixovirusuri, adenovirusuri,
rheovirusuri, coronavirusuri, virusul respirator sinciţial, CCA, PPA, unele
enterovirusuri.

Afecţiunea este favorizată de: frig, umezeală, schimbări bruşte de

temperatură, atmosfera poluată, scăderea rezistenţei organismului.

Din punct de vedere patogenetic se constată o ischemie tranzitorie a

mucoasei pituitare, urmată de tumefierea, congestia şi apariţia unei secreţii
sero-mucoase. Rinoreea devine rapid mucopurulentă, datorită suprainfecţiei
bacteriene.

15
 Germenii cel mai des întâlniţi sunt: Streptococul haemolitic,
Pneumococul, Staphilococul, Haemophilus influenzae, Klebsiella pneumoniae,
Branhamella catarrhalis.

Evoluţia clinică se desfăşoară în mai multe faze:

- faza prodromală, de instalare a bolii, numită şi faza ischemică, când

pacientul se află în incubaţie, aproximativ 13 zile.

In această perioadă prezintă, o simptomatologie generală caracterizată

prin: subfebră, frisoane, torpoare, oboseală, lipsa poftei de mâncare, cefalee,
durere generalizată a întregului organism; la copii mici febra poate să fie mare,
prezentând pe lângă simptomele enumerate şi senzaţia de arsură la nivelul
ochilor, senzaţie de uscăciune la nivelul nasului şi gâtului, strănut. La rinoscopie
mucoasa este iritată sau palidă şi uscată, iar pacientul prezintă hipo-sau
anosmie;

- faza catarală, se instalează în câteva ore şi se manifestă, prin secreţie

nazală apoasă, profuză şi obstrucţie nazală de diferite grade însoţită de pierderea
temporară a mirosului, lăcrimare, rinolalie închisă şi înrăutăţirea
simptomatologiei generale. In această fază mucoasa este intens congestionată şi
edemaţiată;

- faza infecţiei secundare , când se produce invazia leucocitară, ceea ce

face ca secreţia nazală să devină purulentă gălbuie sau chiar verzuie .
Rinoscopia va evidenţia o mucoasă turgescentă, congestionată intens,
edemaţiată scăldată de secreţii mucopurulente, bogate în mucină, ceea ce se
observă prin rigiditzatea batistei.

- faza de resoluţie, când mucoasa îşi reia încetul cu încetul aspectul

normal, când secreţia nazală se reduce ca şi cantitate, îşi schimbă consistenţa,
devine din nou incoloră, iar simptomatologia generală şi locală se amliorează

16
treptat, obstrucţia nazală dispare, mirosul revine iar vindecarea completă se
obţine într-o săptămână.

Infecţia bacteriană secundară dacă se produce încetineşte procesul de

vindecare.

Uneori afecţiunea se poate complica cu o sinuzită, otită sau

traheobronsită.

Rinita cronica

Rinita cronică banală, este o afecţiune des întâlnită, fiind urmarea unor
rinite acute frecvente, succesive, la care se adaugă menţinerea unor condiţii
inflamatorii a unuia sau a mai mulţi factori favorizanţi, Aceştia ar fi: tratamente
inadecvate ale rinitelor acute, infecţii în vecinătate: sinuzite, amigdalită cronică,
adenoidită cronică, iritaţia cronică a mucoasei nazale prin fum, fumat, alergia,
terenul deficitar (avitaminoze, hipertiroidismul, diabetul), afecţiunile cardiace şi
circulatorii, efectele secundare ale medicamentelor ( vasoconstrictoare în
exces), drogurilor, tumorile de rinofaringe, noxe profesionale ( praf), atmosfera
excesiv de caldă şi uscată sau foarte rece şi umedă.

Patogenia este reprezentată de o hiperemie cronică difuză a mucoasei

nazale însoţită de o infiltraţie inflamatorie celulară, deseori edem. Se produce
distrugerea cililor vibratil, concomitent cu apariţia de noi celule caliceale. La
început aceste modificări sunt reversibile.

Simptomatologia este reprezentată de obstrucţia nazală, fluctuentă iniţial,

alternând de la o fosă la alta, pentru ca în fazele avansate să fie bilaterală şi
permanentă.

17
Secreţia nazală este mucoasă, groasă, incoloră şi deseori purulentă în caz de
infecţii secundare.

Catarul nazal deseori se manifestă printrun hemaj permanent, deranjant,

obligând în permanentă pacientul să-şi cureţe rinofaringele. Deseori această
simptomatologie se însoţeşte de rinolalie închisă, epiforă, dacriocistită
secundară şi faringită secundară. De cele mai multe ori bolnavul se simte obosit,
cu presiune permanentă craniană, uneori cefalee, etc. Rinoscopia anterioară
pune în evidenţă o iritaţie permanentă, congestia sau inflamaţia mucoasei
nazale, în special în jurul cornetelor, o hipertrofie a mucoasei, cu secreţii
mucoase ce se întind în pânză, între cornete şi sept.

Rinita alergică

Rinita alergică reprezintă îmbolnăvirea mucoasei nazale printr-o reacţie

de sensibilizare indusă antigenic şi mediată de anticorpii circulanţi specifici.

Etiologia acestei afecţiuni este foarte variată, dar alergenii cei mai
importanţi sunt aeroalergenii: polenul de arbuşti şi graminee, acarienii, praful de
casă, părul şi epiderma animalelor de casă: pisici, hamsteri, câini, alergeni
profesionali (diferite substanţe chimice, materiale plastice,cosmetice, detergenţi,
etc), germeni microbieni.

Si factori fizici pot determina rinita alergică prin formarea de

crioalergeni. Patogenia Alergia este o boala imunologică încadrată în tipul I
anafilaxie. Prima stimulare, produsă de aeroalergeni, determină la unele
persoane, mai ales cele cu teren atopic, formarea de anticorpi incompleţi
(reagine). Aceşti anticorpi, ce fac parte din clasa IgE, sunt produşi de plasmocite
şi se fixează pe bazofilele sanguine şi pe mastocite. Antigenul străbate mucoasa

18
nazală şi reacţionează cu reaginele de la suprafaţa mastocitelor mucoasei
pituitare, producind degranularea acestora şi eliberarea mediatorilor chimici ai
anafilaxiei: histamina, SRS-A, bradikinine, prostaglandine, factorul kemotactic
al eozinofilului. In felul acesta se instalează o vasodilataţie şi o creştere a
permeabilităţii capilare, cu edem consecutiv.

Simptomatologia, rinitei alergice se caracterizează prin triada: rinoree

seroasă, obstrucţie nazală, strănut în salve, fără ca pacientul să fie febril. Uneori,
pe lângă aceste simptome pacientul mai poate prezenta: prurit nazal şi faringian,
lăcrimare, senzaţie de tensiune în întreaga zonă facială, conjunctivita, hiposmie
sau anosmie, lipsa apetitului.

Examenul rinoscopic evidenţiază o mucoasă pituitară palidă sau

vioalcee, tumefiată, strălucitoare, producând obstrucţia foselor nazale. In fazele
acute mucoasa nazală poate fi intens congestionată .

Se descriu mai multe tipuri de manifestare a rinitei alergice:

- rinita alergică periodică, polinoza, care este produsă de cele mai multe
ori de către polen, apare primăvara şi vara şi durează atâta timp cât există
polenul respectiv în atmosferă. Aspectul clinic este de obicei cel al unei rinite
acute;

- rinita alergică aperiodică, perenă, durează tot timpul anului,

manifestându-se mai puţin zgomotos. Antigenul provocator al acestui tip de
alergie este praful de casă;

- rinita alergică suprainfectată, bacteriile şi virusurile pot acţiona pe lângă

suprainfecţie şi ca alergeni, recunoscându-se 3 mecanisme patogenetice în acest
tip de alergie:

a) reacţie alergică la bacterii sau virusuri, fără manifestare clinică;

b) infecţii cronice nazale sau sinusale ce favorizează instalarea alergiei;

19
 c) infecţii ale mucoasei nazale alergice, când agentul infecţios nu este
acelaşi cu agentul alergizant;

- polipoza alergică, totdeauna bilaterală,reprezintă o degenerare

edematoasă a mucoasei pituitare din cadrul rinitei alergice. De obicei apare
dupa o evoluţie îndelungată a bolii.

- rinita alergică asociată cu astmul bronşic, reacţia alergică fiind

provocată de utilizarea Aspirinei.

CAPITOLUL III TRATAMENT

Reflexologia ca metodă terapeutică este lipsită de toxicitate, epurând

totodată organismul de substanțele nocive acumulate. Toxinele pe care organele
de excreție le elimină din organism se găsesc acumulate în organele afectate,
zonele reflexogene corespondente structurilor implicate și libere în circulația
limfatică, respectiv sanguină. Ele vor fi eliminate gradat din organism prin
ședințe terapeutice.

Este necesar ca cel puțin în perioada terapiei reflexologice și 3-4 săptămâni

după tratament să fie adoptat un regim naturist completat printr-un aport
suficient de lichide ingerate ( apă plată, apă de izvor, apă de zarzavat, apă de
tărâțe), necesar eliminării toxinelor. Se vor consuma în medie 2-3 litri de lichid
în 24 de ore repartizate în cantități mici și repetate.

Printr-o alimentație naturistă (fără introducerea de toxine) și cu ajutorul

reflexoterapiei, care va elimina deșeurile toxice existente în organism, redresând
și circulația sanguină, respectiv limfatică, se va obține însănătoșirea.

În timpul tratamentului nu se va mânca cu cel puțin două ore înainte și două ore
după fiecare ședință reflexogenă. Se permite accesul la lichidele sus menționate
20
pentru a putea dirija circulația sanguină să acționeze în zonele reflexogene aflate
în tratament și în organele corespondente acestor zone.

Beneficiile tratamentului reflexoterapeutic:

-reflexoterapia acționează în sensul normalizării energiei organismului,

neexistând nici un pericol de agravare a stării generale normale a organismului,

-nu tratează simpomatologia bolilor ci cauzele acestora,

-normalizează circulația sanguină în zona afectată, determinând accelerarea

vindecării și reparării țesuturilor și organelor lezate,

-elimină deșeurile toxice din organism,etc.

În cazul rinitei acute se recomandă:

a) profilactic: evitarea contactului cu persoane bolnave, creşterea rezistenţei
generale a organismului prin sport, administrarea de vitamină C, şi A periodic,
evitarea fumatului,
în perioade de epidemii măsuri stricte de igienă.
b). terapeutic general :

-izolarea pacientului,

-infuzii:

= infuzie de busuioc (Ocimum basilicum L.), 2-3 ceșcute fierbinți pe zi băute

cu înghițituri mici (eventual inhalații);
= infuzie din frunze de pătrunjel (Petroselinum Hortense) 2-3 ceșcuțe pe zi;
= infuzie din fructe de măceș (Fructus Cynosbati), păducel (Crataegus
monogyna), 2-3 ceșcuțe pe zi;
= infuzie din "cuișoare" (Eugenia Caryopfyllata thub) sau "scorțișoară", 2-3
ceșcuțe pe zi avănd un puternic efect antivirotic.
= în rinitele alergice: infuzie de coada-șoricelului (Achillea millofolium), trei-
frați-pătați (ola tricolor L.) și mai ales urzică (Urtica dioica) care are un puternic

21
caracter anti-alergizant (se pot face și inhalații).
-consum de fructe, legume bogate în vitamina C,

-spălături nazale cu ser fiziologic sau soluție de apă fiartă și răcită cu sare,

-inhalații de abur fierbinte, sub un prosop, dupa ce în prealabil s-a adăugat ulei
volatil de pin sau de lămâie în apa fierbinte.

Pentru creșterea puterii de apărare a organismului sunt indicate spălăturile

generale cu apă rece și oțet, " mantaua spaniolă" de 2 ori pe săptămână, mersul
desculț prin rouă, apa râului .
În cazul rinitei cronice tratamentul, poate fi conservativ şi constă în
eliminarea factorilor favorizanţi, tratamentul afecţiunilor endocrine, a bolilor
dominante şi administarea de decongestionante nazale, aerosoli cu ape minerale
sulfuroase, vitaminoterapia, administrarea de fier, calciu. Un efect deosebit îl
prezintă cura heliomarină şi sporturile care duc la călirea organismului.

În cazul rinitei alergice se recomandă: evitarea contactului cu alergenii,

înlăturarea pe cât posibil a tuturor stimulilor nocivi (geografici, profesionali,
etc.), menținerea unei curățenii perfecte, etc.

22
 CAPITOLUL IV TEHNICA DE MASAJ

 Pozitia pacientului: culcat, cu fata in sus, avand picioarele intinse, relaxat.

 Obiectiv: prin masaj se faciliteaza circulatia sanguina, impunand

accelerarea transportului toxinelor spre organele de eliminare sau de
detoxifiere.
Înainte de a aplica schema de masaj, se impune pregatirea organismului
pentru eliminarea toxinelor. Aceasta se realizeaza respectand urmatorul
protocol:
- aparatul urinar – pentru a-l pregati in vederea eliminarii intense din corp a
toxinelor, fara a supraincarca circulatia sanguine; se va masa minim 5 minute
fiecare zona reflexogena a aparatului urinar (vezica urinara, uretera, rinichiul,
uretra);
- zona capului – 3 minute fiecare emisfera cerebrala – pentru a determina o
buna coordonare si adaptare a organismului la tratament;
- organele metabolice si de detoxifiere (stomac, ficat, vezica biliara,
intestin subtire si intestin gros) – 5-10 minute fiecare;
- sistemul limfatic – 2-3 minute fiecare zona – pentru producerea agentilor
imunitari, stimulandu-se astfel atat imunitatea specifica, cat si cea nespecifica.

SCHEMA DE REFLEXOTERAPIE IN RINITA:

 zona reflexa nas – 5 minute (pe fiecare picior)
 zona reflexa suprarenala – 3 minute (pe fiecare picior)
 zone reflexe paratiroide – 2 minute (pe fiecare picior)
 aparatul urinar - 5 minute (pe fiecare picior)
 limfă corp superior – 2-3 minute fiecare punct.

23
Zona reflexă nas: prin masajul zonei reflexe nazale se va îmbunătăți circulația
sanguină în zona mucoasei nazale, producand decongestionare. Se maseaza prin
frictiune.

Zona reflexa suprarenala: se va stimula în scopul degajării de cortizon

(absolut necesar în stări inflamatorii și alergice). Se maseaza prin tehnica
frictiune.

24
Paratiroidele: eliberează calciu in organism. Tehnica este apăsare-relaxare
simultan pe cele două puncte.

Aparatul urinar: (vezica urinară, uretere, rinichi si uretra) - se va stimula

pentru eliminarea toxinelor din organism.

25
Masajul limfelor corp superior va asigura aportul necesar de anticorpi în lupta
cu microbii, limfa avand un rol important în apărarea organismului, datorită
limfocitelor.

26
 În cazul rinitelor acute se vor efectua 1-2 sedințe pe zi, timp de 5-7 zile,
iar în cazul rinitelor cronice și alergice se va face o sedință pe zi timp de 10-15
zile, apoi 2-3 sedințe pe săptămână timp de 3-4 săptămâni.

Contraindicatii in reflexoterapie:

- insuficienta renala acuta;

- litiaza renala (pietre mari care nu pot fi eliminate pe cale naturala);

- infectii renale;

- litiaza biliara;

- fracturi ale piciorului (minim 3 luni);

- in stare de infarct;

- varice deschise;

- hemoragii, hemoragii interne;

- hematoame la picior;

- tromboza, flebita, boala varicoasa severa;

- hipotensiune, hipertensiune, afectiuni cardiace, pace-maker;

- embolie pulmonara;

- astm;

- edeme limfatice;

- in primele 3-6 luni dupa un infarct sau AVC;

27
- sarcina (primul trimestru);

- post-natal;

- infectii cutanate;

- infectii contagioase (impetigo, scabie, varicela, oreion, etc);

- febra;

- diaree sau voma;

- psoriazis sever;

- eczeme la picior;

- veruci;

- rani nevindecate la talpa piciorului;

- taieturi, zgarieturi, rani deschise, eruptii cutanate, muscaturi, arsuri;

- tesut cicatriceal (2 ani pentru operatii majore, 6 luni pentru cele minore);

- implanturi hormonale;

- malformatii;

- guta activa;

- artrita, reumatism acut;

- afectiuni spastice;

- cancer (in termen de 5 ani de la operatie; si mai ales daca urmeaza tratament
cu radiatii sau chimioterapie);

- osteoporoza (poate grabi decalcifierea);

- primele zile de menstruatie;

- temperamente dificile;

28
- afectiuni psihotice;

- epilepsie;

- predispozitii la convulsii;

- scleroza multipla;

- boala Sudeck (o forma de distrofie);

- boala Parkinson;

- afectiuni nervoase motorii;

- persoane aflate sub influenta alcoolului sau a drogurilor;

- imediat dupa o masa copioasa.

29
ANEXE:

A.1 INSTRUCTIUNI PROPRII DE S.S.M. IN ACTIVITATEA DE MASAJ

Generalitati:

Prezentele instructiuni de securitate si sanatate in munca sunt elaborate in

baza H.G. 1425/2006 care stabileste Normele metodologice de aplicare a Legii
319/2006 cu privire la Securitatea si sanatatea in munca, fara a le aduce atingere
si fara a le modifica.

Scopul instructiunilor de securitate si sanatate in munca este acela de a

particularize si concretiza masurile de prevenire a comportamentului
accidentogen al executantului in raport cu conditiile reale ale procesului de
munca.

Deasemenea prezentele instructiuni au rolul de a implementa respectarea

masurilor de protectie, precum si constientizarea lucratorilor in privinta
necesitatii respectarii masurilor de securitate, atat fata de persoana lor cat si in
raport cu celelalte persoane participante la procesul de munca.

Responsabilitati:

Director / Administrator

In calitate de organizator si coordonator al procesului de munca, are

obligatia de a asigura resursele financiare si baza materiala necesara respectarii
masurilor de securitate si sanatate in munca , precum si asigurarea unui climat
optim de desfasurare a procesului de munca.

Deasemenea, in baza H.G. 355/2007 privind asigurarea asistentei

medicale a angajatilor, care este parte integranta a legislatiei privind securitatea
si sanatatea in munca, administratorul va fi permanent preocupat de asigurarea
suportului / climatului necesar asigurarii sanatatii lucratorilor.
30
Lucrator:

In timpul desfasurarii procesului de munca, in activitatea de maseur , se

vor respecta urmatoarele masuri de securitate si sanatate in munca:

- prezenta la serviciu se va face cu celputin 15 minute inainte de inceperea

programului, timp necesar pregatirii locului de munca si al materialelor
necesare;

- echipamentul individual de protectie va fi compus din :

- tricou

- sort

- masca fata

- in incinta (salonul) unde se desfasoara activitatea, va fi asigurat un iluminat

(natural sau artificial) adecvat, astfel incat sa nu se produca oboseala prematura
a ochilor lucratorului;

- se va asigura buna ventilatie a aerului, precum si o temperatura optima

desfasurarii activitatii;

- lucratorul nu va folosi aparatura / instrumente electrice care prezinta

improvizatii la instalatiae lectrica;

- aparatura electrica nu se va conecta la sursa de alimentare folosind mainile

ude;

- inainte de conectarea aparaturii / instrumentelor electrice la sursa de

alimentare, lucratorul va verifica starea fizica a aparaturii / instrumentelor care
urmeaza a fi folosite;

- daca lucratorul observa ca aparatura electrica functioneaza defectuos va anunta

imediat conducatorul locului de munca care va solicita interventia unei persoane
autorizate;
31
- este interzisa interventia persoanelor neautorizate pentru remedierea
defectiunilor electrice;

- daca aparatura electrica nu functioneaza in parametrii, se interzice folosirea

acesteia in procesul de munca;

- pentru activitatea de masaj se vor folosi numai produsele special destinate

acestui scop si avizate de catre ministerul sanatatii;

- inainte de folosirea diferitelor substante specific activitatii de masaj care

presteaza aceasta activitate vastudia cu atentie instructiunile substantelor pe
care le foloseste si va fi informat de catre conducatorul locului de munca de
riscurile la care este supus in momentul folosirii acestora;

- substantele folosite in activitatile de masaj se vor pastra intr-un loc special

amenajat, astfel incat sa nu poata fi confundate / amestecate cu alte substante;

- dupa fiecare operatiune de masaj, aparatura si instrumentele folosite vor fi

imediat curatate si sterilizate’

Atentie!!! nu se vor folosi instrumente nesterilizate de la un client la altul.

- toate aparatele / instrumentele electrice vor avea fire tip SUCO (CU FIR DE
NUL)

- pentru masaj se vor folosi instrumuntele special destinate, fara a fi schimbate

sau inlocuite fara acordul conducatorului locului de munca.

Norme de igiena
Avand in vedere riscul de imbolnavire cu HIV (SIDA), hepatite virale cu
transmitere prin sange , infectii cutanate (panaritii , abcese , micoze) , etc. ,
instrumentarul si materialele utilizate in unitatile de masaj se vor steriliza dupa
fiecare persoana , prin caldura umeda sub presiune (autoclavare), caldura uscata
(poupinel) sau prin procedee chimice.

32
 Dezinfectia : reducerea numarului de germeni de pe instrumentar ,
suprafete
Sterilizarea : distrugerea in totalitate a germenilor (microbilor)
Pentru prevenirea bolilor mentionate mai sus nu este suficienta efectuarea
dezinfectiei , ci este obligatorie efectuarea sterilizarii materialelor folosite in
aceasta activitate (prosoape , etc).
Instructiuni proprii s.s.m.
Art.1 Angajarea personalului se va face numai dupa examinarea medicala
la un cabinet de “medicinamuncii” , a testarii psihologice a aptitudinilor pentru
sarcina de munca pe care urmeaza sa o execute.
Art.2 Dupa examinarea medicala , lucratorul va fi instruit si testat pe linie
de “Securitate si sanatate in munca” dupa care va fi acceptat la lucru.
Art.3 Lucratorul trebuie sa isi desfasoare activitatea , in conformitate cu
pregatirea si instruirea sa , precum si cu instructiunile primite din partea
angajatorului , astfel incat sa nu expuna la pericol de accidentare sau
imbolnavire profesionala atat propria persoana , cat si alte persoane care pot fi
afectate de actiunile sau omisiunile sale in timpul procesului de munca.
Art.4 Lucratorii trebuie sa aiba calificarea si autorizarea necesara.
Art.5 Lucratorii trebuie sa utilizeze corect aparatura, substantele
periculoase, echipamentul de lucru si alte mijloace de productie;
Art.6 Lucratorii trebuie sa aduca la cunostinta conducatorului locului de
munca si sau angajatorului accidentele suferite de propria persoana;
Art.7 Lucratorii trebuie sa isi insuseasca si sa respecte prevederile
legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca si masurile de aplicare a
acestora;
Art.8 Lucratorii care isi desfasoara activitati in acest domeniu vor fi
instruiti in vederea cunoasterii si aplicarii regulilor de asepsie , dupa cum
urmeaza:
- dezinfectia obiectelor de inventar
33
- regulile de igiena individuala si colectiva
- respectarea intocmai a procedeelor de lucru privind examinarea , investigarea
si aplicarea tratamentelor
Art.9 Lucratorii vor purta obligatoriu echipamentul de lucru din dotare
care consta in : halat , manusi de unicafolosinta , masca de protectie , etc. ,
acesta fiind inlocuit de cate ori este necesar
Art.10 Lucratorii isi vor spalamainile cu apa si sapun inainte si dupa
contactul cu fiecare client
Art.11 Este obligatoriu folosirea prosoapelor de unica folosinta in relatiile
cu clientii
Art.12 Produsele folosite in activitatile specific masajului , vor avea
certificate de calitate si vor fi in termen de garantie
Art.13 Folosirea aparaturii electrice se face numai dupa ce au fost
verificate , daca au cablurile electrice intregi , interventia si folosirea acestora se
va face numai cu maini uscate
Art.14 Este interzis lucratorilor ca , in timpul desfasurarii activitatii , sa
manance si sa-si atinga gura sau fata cu mainile , deasemeni este interzis
depozitarea alimentelor in spatiile de lucru
Art.15 In spatiile in care isi desfasoara activitatea , se va mentine in
permanenta curatenia
Art.16 In spatiile de lucru este interzis fumatul.

34