ALCOOLISM ȘI ALTE DEPENDENȚE

Abuzul de băuturi alcoolice provoacă un întreg ansamblu de tulburări: pe plan fizic,

corpul se schimbă și este crispat, capacitățile și funcționarea creierului se diminuează,
sistemul nervos și cel muscular devin tensionate și supratensionate. Asemenea altor forme de
dependență, alcoolismul se manifestă mai ales în momentul în care am nevoie să umplu un
gol afectiv sau interior profund, un aspect din mine care îmi "otrăvește cu adevărat existența"!

Pot să beau în mod abuziv, din mai multe motive:

- pentru ca să fug de realitate, oricare ar fi situația (conflict sau altceva)

- pentru că nu îmi convine să fac față fricilor mele sau autorității (mai ales paterne) și
oamenilor pe care îi iubesc, deoarece îmi este teamă să mă dezvălui așa cum sunt în realitate;

- să mă încurajez să merg mai departe, să vorbesc, să înfrunt oamenii (atunci când sunt amețit
sunt, de obicei, mai deschis și mai puțin focalizat pe inhibițiile mele)

- să îmi dau un sentiment de putere și de forță;

- să am mai multă putere în relația mea afectivă deoarece starea mea îl va deranja, cu
siguranță, pe partenerul meu.

În această stare nu mai văd situațiile care ar putea fi periculoase pentru mine. Trăiesc
o stare de singurătate, de izolare, de culpabilitate, de angoasă interioară, de neînțelegere și o
anumită formă de abandon (familial sau altfel) și am sentimentul că sunt o persoană fără
valoare, inutilă, inadaptată, inferioară și incapabilă de a acționa pentru mine însumi și pentru
ceilalți. Mă simt prizonierul unor principii foarte rigide. Deoarece cred că nu merit iubirea și
fericirea, mă regăsesc într-un mediu rece, unde nimeni nu mă înțelege. În loc să construiesc
relații solide cu ceilalți, fac acest lucru cu alcoolul, care devine "cel mai bun prieten al meu".
Nu îmi găsesc locul în societate. În trecut aveam obiceiul să trăiesc din plin, cu intensitate;
aveam o beție a vitezei, de exemplu, a înălțimilor, a naturii, dar toate acestea au dispărut din
viața mea. Am avut nevoie de un mic "stimulent". Uneori, vreau să evadez dintr-o situație
conflictuală sau care mă face "să-mi înec suferința" sau orice altă emoție pe care îmi este greu
să o înfrunt. Nu mă simt ajutat, într-o anumită situație și alcoolul devine "cârja" mea.

Alcoolismul poate avea legătură cu una sau mai multe situații care creează o tensiune.
Atunci când beau un pahar de alcool, la început, tensiunea se micșorează și se înregistrează o
mișcare de geniu: tensiune - alcool = stare de bine. Altfel spus, atunci când trăiesc o
tensiune, beau un pahar de alcool și mă simt mai bine. Mai departe, este posibil să dezvolt un
automatism și, de fiecare dată când trăiesc o tensiune, informația înscrisă în creierul meu este
să iau un pahar de alcool, pentru a mă simți mai bine.

Una dintre cauzele alcoolismului este dificultatea pe care am avut-o, în copilărie, de a

comunica cu o familie în care un membru al acesteia (de obicei, mama sau tata) era alcoolic;
în astfel de familii, există mai multe certuri, uneori violență fizică și psihologică și abuzuri de
toate felurile. Este posibil să încerc să mă disociez de familia mea, care nu îmi convine.

Există o scădere a simțului meu moral: certurile frecvente provocau o devalorizare a

imaginii parentale și o lipsă a structurilor etice. Aș fi vrut să îi reconciliez pe părinții mei și
nu mai suportam să trăiesc în acel cămin, care era distrus sub ochii mei. În unele familii,
consumul de alcool este favorizat de educație, adulții pot duce copilul cu ei, atunci când beau,
în joacă sau pentru a arăta că este ceva normal, obișnuit pentru ei. Tulburările nevrotice și
alterările de personalitate, care decurg din acestea, sunt factori puternici ai alcoolismului, care
se manifestă, odată cu vârsta adultă. Este posibil ca, unele carențe alimentare să poată
provoca o completare suplimentară, oferită de alcool. Alcoolismul poate induce stări de
hipoglicemie, cu atât mai mult cu cât, moleculele de alcool se pot transforma repede în
glucoza (doar temporar). Acest lucru explică de ce, dacă sunt alcoolic și nu mai consum
alcool, este posibil să încep să consum cantități foarte mari de cafea (cafeina este tot un
stimulent) și să mă îndop cu dulciuri sau produse de patiserie. Uneori pot să și fumez foarte
mult, deoarece fumatul îmi oferă un stimul (prin creșterea ritmului cardiac) de care am nevoie
pentru a mă simți în formă.

Este important să descopăr ce-anume îmi provoacă această tristețe legată de

hipoglicemie, deoarece nu am rezolvat cauza. O altă cauză a alcoolismului poate fi constituită
de diverse forme de alergie. Astfel, pot să beau doar anumite băuturi, precum coniac, gin,
rom, whisky etc. Se pare că doar unele băuturi mă pot satisface. Este posibil să fiu alergic la
unul sau mai multe dintre ingredientele componente ale acelei băuturi, de exemplu grâu, orz,
secară etc. În acest caz, mă pot întreba la ce sau la cine sunt alergic.

Alcoolismul poate fi provocat, de asemenea, de o persoană sau o situație, pe care nu

am acceptat-o când eram copil. Dacă, în copilărie, am fost victima unui abuz sexual (sau m-
am simțit vinovat din această cauză) este posibil ca acest lucru să mă determine să beau. Dacă
nu am acceptat furia tatălui meu alcoolic, este posibil ca, printr-o asociere, să am crize de
furie la fel ca tatăl meu și să devin și eu alcoolic. Astfel, pot să beau pentru a-mi uita grijile,
trecutul, viitorul și, mai ales prezentul. Vreau să evadez tot timpul și îmi creez un univers
iluzoriu și fantastic, o formă de exaltare artificială, pentru a fugi de lumea reală și pentru a
disocia astfel o realitate de multe ori dificilă de un vis nesatisfăcător. Nu mai văd adevăratul
sens al vieții mele. Trăind conform normelor părinților mei sau ale societății, mă îndepărtez
de mine însumi. Mă simt diferit, neadaptat la restul lumii. La ce folosesc diplomele, titlurile
importante ? Percep lumea ca fiind foarte materialistă și nu știu cum să fac parte dintr-o astfel
de lume. Trebuie să mă îndepărtez de creativitatea mea, de imaginația mea și „să fac ca toată
lumea". Dar dacă fac acest lucru am impresia că "îmi pierd sufletul". Prin alcool, pentru un
timp, pot să mă uit de sentimentele de singurătate, de neînțelegere, de neputință, de a fi diferit
de ceilalți, de respingere față de mine însumi. Îmi pot abandona responsabilitățile și mă pot
simți "eliberat", pentru moment. Această situație nu face decât să se înrăutățească, pe măsură
ce dependența mea de alcool [sau de droguri) creste, deoarece devin tot mai nesatisfăcut de
existența mea. Vreau să mă separ de realitate și evadez într-o lume a iluziilor, dar când "mă
trezesc" realitatea mi se pare și mai greu de trăit și de multe ori am o stare de depresie. Vreau
să părăsesc realitatea exterioară, pentru a trăi în propria mea realitate. Mă clatin, nu am
mintea limpede, mai ales atunci când devin dependent, am același tip de dependență afectivă,
al cărui obiect poate aș fi vrut să fiu și pe care cred că, mama sau tatăl meu nu mi-au
mărturisit-o niciodată. Vreau atât de mult să fiu iubit necondiționat. Poate vreau să fuzionez
cu mama mea, care îmi lipsește sau, din contra, să mă îndepărtez de ea, deoarece nu am
primit dragostea ei și mă opun acesteia.

Deasemenea, conștientizez că, atunci când beau, pot spune lucruri pe care, în restul
timpului nu le pot exprima. Alcoolul devine un fel de modalitate de a face "să vorbească
inconștientul meu", în aceste momente de criză exprim tot ceea ce nu pot să spun sau să fac,
când sunt treaz. Accept ca începând de acum să privesc viața în față, să nu mă mai distrug și
să mă responsabilizez. Este momentul să mă concentrez pe calitățile mele fizice și spirituale,
chiar dacă trecutul a fost dureros pentru mine și, într-un anumit fel, alcoolul a fost cel mai
bun prieten al meu. Începând de acum, accept¥ să îmi fac ordine în viață, să încep să îmi
apreciez calitățile și ceea ce sunt. Sunt pe calea spre reușită.

Voi știi să mă respect mai mult și să găsesc mai ușor soluția la problemele mele
(experiențele mele) în loc să fiu într-o stare temporară sau aproape permanentă de fugă și de
disperare.
Accept faptul că sunt diferit și îmi asum din plin acest lucru. Îmi las să se exprime calitățile
mele unice, știind că nu trebuie să împlinesc; așteptările societății. Lăsând să se dezvolte
plenitudinea mea-interioară, fiind deschis față de iubirea și tandrețea pe care mi le oferă
oamenii și universul, nu voi mai avea nevoie să mă "umplu" cu băutură.

DROGURI

Un adevărat flagel al umanității, drogurile constituie una dintre cele mai dăunătoare
forme de evadare a ființei umane, pentru a supraviețui. Extrase din plante sau substanțe
fabricate sintetic, drogurile așa numite "slabe" (marijuana, hașiș etc) sau "puternice" (PCP,
cocaina, heroina etc) sunt adeseori folosite din următoarele motive: disperare, rușine, panică
extremă, frica de necunoscut și de responsabilități. Drogul devine un refugiu, mă protejez față
de mine însumi. Deoarece refuz să trăiesc și să fiu responsabil, slăbiciunile mele interioare
riscă să mă îndrume spre droguri.

Îmi este teamă să fac față realității și să fac eforturi. Voința mea este adormită și am
tot mai puțin tendința de a lua decizii. Mă las purtat de val... Multe droguri duc la forme de
dependență puternice, care nu fac decât să reflecte "propriile mele dependențe" interioare
(delicventă, părinți) absență, introvertire, nevroză, compulsie emoțională sau sexuală, pe care
încerc să le refulez amețind-mi mentalul. Impresia de a fi separat, chiar "smuls" de o ființă
dragă (părinte, frate, soră, animal etc.) sau dintr-un loc sau o situație care mă făceau fericit,
mă poate determina să trăiesc un gol interior pe care vreau să îl umplu prin droguri. Pot suferi
în relație cu un părinte, cel mai adesea, mama, care este lipsită de emoții, rece. Acele droguri,
care sunt stimulente mă ajută să "plutesc", să ating anumite vârfuri și să trăiesc experiențe
care îmi dau iluzia de fericire și prin care evadez. Nu mă pot lipsi de ele și dependența mea se
agravează în timp. Primul pas pe care trebuie să îl fac este să conștientizez, sincer, fără
mască: de ce am recurs la aceste droguri ? Conștientizez faptul că întotdeauna există un
motiv.

Indiferent care ar fi acest motiv, accept să descopăr adevărata cauză. Mă accept așa
cum sunt și învăț să îmi exprim nevoile. Renunțarea la consumul de droguri cere mult curaj:
căutarea liniștii interioare este motivația mea. Faptul de a reuși să fiu fericit în orice situație
mă ajută să îmi găsesc pacea interioară și să mă simt în largul meu în acest univers imens.
 Semnificația câtorva dintre droguri:

- Hașiș, Marijuana: caut o lume fără probleme, evadez.

- Amfetamina - Cocaina: stimulează productivitatea și, prin urmare, caut succesul, iubirea,
recunoașterea LSD

- Mescalina, ciupercile halucinogene, heroina: caut senzații puternice și extinderea stării de

conștientă. în cazul heroinei, mă întreb până în ce punct am idealizat-o pe mama mea sau o
femeie importantă din viața mea, pe care o consider o eroină, mai cred în continuare acest
lucru sau acea persoană m-a dezamăgit, m-a trădat ?

- Opiumul: aduce o stare de plăcere, de toropeală, de lene și o falsă impresie de pace

interioară.

Când sunt epuizat fizic sau moral, pot să am un scenariu de idei negative, de multe ori false.
Sau pot să pierd contactul cu realitatea, fără să fiu conștient, pot să mă detașez, corpul și
sufletul meu se desprind unul de celălalt. Confruntat cu o realitate pe care nu vreau să o văd,
îmi inventez o alta, chiar dacă este falsă și astfel mă izolez

de lume. Astfel, îmi pot da dreptate și creez propria mea interpretare a realității, pe

care nu vreau să o accepți*. Aceste interpretări, aceste lumi imaginare, create în

întregime de mine însumi, pot să scoată la suprafață propriile mele frici. Poate îmi este

frică de latura mea întunecată și negativă și am impresia că trebuie să mă apăr

pentru a nu ieși la suprafață. Halucinațiile pe care le văd și care mă sperie nu

reprezintă decât părți ale . personalității mele, pe care le neg, refuz să Ie văd. Mai

devreme sau mai târziu, va trebui să le conștientizez, pentru a le putea schimba.

Dacă neg cine sunt, mă îndepărtez de esența mea și nu sunt în contact cu realitatea

mea interioară. Am impresia că viața trebuie să mă pedepsească deoarece nu sunt

perfect Am impresia că am o dublă personalitate: persoana pe care o iubește toată

lumea și o alta, cea negativă, de care vreau să fug. Mă simt neputincios în fața

acesteia. Pot avea halucinații atunci când nivelul meu de stres este foarte ridicat și
am tendința de a-mi crea o povară prea grea.

Dacă, de exemplu, caut un act de care am absolut nevoie și a cărui pierdere ar

înseamnă milioane de dolari, creierul meu ar putea crea o imagine a acelui

document (ca o hologramă), care mi se va părea foarte reală și care, pentru câteva

momente îmi va atenua stresul. Apoi, după ce îmi voi da seama că a fost doar o

halucinație, voi putea gândi mai limpede și voi putea cere să fiu ajutat să caut

altundeva, în alte locuri, unde este posibil să găsesc acel act. Fără acea

halucinație aș fi continuat să fiu "prizonier" în starea mea de stres; în ceea ce

privește drogurile, acestea creează o stare de expansiune a conștiinței. Astfel,

persoana în cauză poate experimenta dimensiuni la care, în mod normal, nu are

acces. De ce iau droguri ? Fug de suferințele mele interioare pe care nu reușesc să

Ie înfrunt fără ajutor ? Pot deveni dependent de orice fel de droguri. Acestea îmi pot

da o stare de bine temporară, dar o dată ce mă "trezesc"^ adică revin la normal,

nu va mai fi același efect. Și atunci unde mai pot căuta ? în mine. Nu pot pătrunde

în interiorul meu decât cu iubire, prin evoluția mea personală și spirituală.

Spiritualitatea poate, de asemenea, să mă elibereze de lanțurile trecutului și să îmi

redea libertatea și autonomia. Este posibil ca, în urma unui accident, a unui stres

puternic sau pur și simplu a dezvoltării mele personale și spirituale, cel de-al treilea

ochi al meu să se deschidă tot mai mult și astfel să ajung să văd culori în jurul

persoanelor, curenții de energie din spațiu sau prezențe translucide (non materiale)

în jurul meu. Sau pot avea impresia că am halucinații mai ales pentru că,

sensibilitatea mea este mai mare când am genul acesta de percepții.

Accept!* să mă recentrez, să îmi reechilibrez corpul și sufletul. Astfel, voi avea

încredere și voi fi înconjurat de lumină albă și aurie, știind că așa este în realitate,
acesta este adevăratul "Eu". Accept!* toate emoțiile care fac parte din ceea ce sunt, le privesc
.n față și le păstrez: mă pot ajuta să descopăr ce vreau să schimb .n viață și

să fac acțiunile necesare pentru a-mi materializa dorințele.