Internetul

Cira Radu
Colegiul National “George Cosbuc”
Notiuni Introductive
Termenul internet provine din împreunarea artificială și parțială a două cuvinte englezești: interconnected =
interconectat și network = rețea.

Cuvântul are două sensuri care sunt strâns înrudite, în funcție de context:

● Substantivul propriu „Internet” (scris cu majusculă) desemnează o rețea mondială unitară de calculatoare și
alte aparate cu adrese computerizate, interconectate conform protocoalelor (regulilor) de comunicare
„Transmission Control Protocol” și „Internet Protocol”, numite împreună „stiva TCP/IP”. Precursorul
Internetului datează din 1965, când Agenția pentru Proiecte de Cercetare Înaintate de Apărare - a
Ministerului Apărării, Department of Defense sau DoD din SUA (Defence Advanced Research Projects
Agency, DARPA) a creat prima rețea de computere interconectate sub numele ARPAnet.
● Substantivul comun „internet” (scris cu minusculă) desemnează rețele speciale ce interconectează 2 sau mai
multe rețele autonome aflate la mare depărtare unele față de altele. Un exemplu de 2 rețele mari, interconectate
printr-un internet pentru care folosința acestui nume este justificată: rețelele SIPRNet și FidoNet. Rețelele de tip
internet nu trebuie confundate cu super-rețeaua „Internet” de mai sus.
Utilizare

Potrivit unui comunicat de presă al fundației ECDL în 2008 aproximativ 83 % din populația globală nu folosea
Internetul.[1]
În iulie 2016, o rezoluție ONU a declarat că accesul la internet este un drept uman de bază.[2]
Potrivit unui studiu întocmit de firma de cercetare on-line InternetWorldStats, în noiembrie 2007 rata de penetrare a
Internetului în România a atins nivelul de 31,4 % din totalul populației, estimată la 22,27 milioane de locuitori, iar
numărul de conexiuni broadband era de 1.769.300 [3].
Între 2007 - 2011 numărul conexiunilor la Internet în gospodăriile românești a crescut de la 22 % la 47 %; cifrele
corespunzătoare la nivelul Uniunii Europene au fost 54 % și 73 %.[4].
Caracteristici Tehnice

În ziua de astăzi Internetul este susținut și întreținut de o mulțime de firme comerciale. El se bazează pe specificații
tehnice foarte detaliate, ca de exemplu pe așa-numitele „protocoale de comunicație”, care descriu toate regulile și
protocoalele de transmitere a datelor în această rețea. Vezi și articolul despre Modelul de Referință OSI.
Protocoalele fundamentale ale Internetului, care asigură interoperabilitatea între orice două calculatoare sau aparate
inteligente care le implementează, sunt Internet Protocol (IP), Transmission Control Protocol (TCP) și User Datagram
Protocol (UDP).
Aceste trei protocoale reprezintă însă doar o parte din nivelul de bază al sistemului de protocoale Internet, care mai
include și protocoale de control si aplicative, cum ar fi: DNS, PPP, SLIP, ICMP, POP3, IMAP, SMTP, HTTP, HTTPS,
SSH, Telnet, FTP, LDAP, SSL, WAP și SIP.
Istoric

Punctul de pornire în dezvoltarea Internetului a fost rivalitatea între cele două mari puteri ale secolului al XX-lea:
Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică. În 1957, URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) lansează în
spațiul cosmic primul satelit artificial al Pământului denumit Sputnik. Acest fapt a declanșat o îngrijorare deosebită în
Statele Unite ale Americii, astfel președintele Eisenhower înființează o agenție specială subordonată Pentagonului:
Advanced Research Projects Agency ([Link]). Această agenție a Ministerului de Apărare (Department of
Defense, prescurtat DOD) este condusă de oameni de știință, are o birocrație redusă, și are ca misiune: „Menținerea
superiorității tehnologice a armatei Statelor Unite și prevenirea surprizei tehnologice în domeniul securității naționale
prin sponsorizarea celor mai noi și revoluționare descoperiri științifice și prin investirea de fonduri teoretic nelimitate
pentru realizarea unei legături între cercetarea științifică și implementarea tehnologică militară a acesteia
Bibliografie

[Link]

[Link] introductive

[Link]

[Link] tehnice

[Link]

Cira Radu
Colegiul National “George Cosbuc”