0% au considerat acest document util (0 voturi)
3 vizualizări19 pagini

LP12

Documentul discută controlul expresiei genice, evidențiind diferitele niveluri de reglaj, inclusiv controlul transcriptional, procesarea ARN, transportul ARN și controlul activității proteinei. De asemenea, sunt prezentate metodele de evaluare a activării genice, cum ar fi analiza ARNm prin Northern blot, testul de protecție la ribonucleaze, qRT-PCR și tehnicile microarray. Aceste metode permit analiza detaliată a expresiei genelor și a profilurilor de expresie în diverse condiții biologice.

Încărcat de

zaroniulorena
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
0% au considerat acest document util (0 voturi)
3 vizualizări19 pagini

LP12

Documentul discută controlul expresiei genice, evidențiind diferitele niveluri de reglaj, inclusiv controlul transcriptional, procesarea ARN, transportul ARN și controlul activității proteinei. De asemenea, sunt prezentate metodele de evaluare a activării genice, cum ar fi analiza ARNm prin Northern blot, testul de protecție la ribonucleaze, qRT-PCR și tehnicile microarray. Aceste metode permit analiza detaliată a expresiei genelor și a profilurilor de expresie în diverse condiții biologice.

Încărcat de

zaroniulorena
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

LP12. Expresia genica.

Metode de
evaluare a gradului de activare genica.
Controlul expresiei genice
- principii generale -

- proteine comune TUTUROR CELULELOR. Ex: proteinele


structurale cromozomiale, ARN-polimerazele;
-proteine abundente IN CELULE SPECIALIZATE. Ex:
hemoglobina;
- o celula umana tipica exprima 30-60% din genele structurale.
Pattern-ul este specific (poate fi depistata originea cel.
canceroase);
- nivelurile ARNm nu pot prezice cu exactitate diferentele intre
modelele de expresie a proteinei (reglaj postranscriptional).
Controlul expresiei genice
- nivele de reglaj -

1. controlul transcriptional - cand si de cate ori o gena este


transcrisa;
2. controlul procesarii ARN - controlul splicing-ului si
procesarii ARN;
3. controlul transportului si localizarii ARN - selectarea
moleculelor de ARNm care sunt transportate din nucleu in
citoplasma, precum si localizarea moleculelor de ARNm in
citosol;
Controlul expresiei genice
- nivele de reglaj -

4. controlul translational - selectarea moleculelor de ARNm


din citoplasma care vor fi translatate in proteine la nivelul
ribozomilor;
5. controlul degradarii ARNm - destabilizarea selectiva a
anumitor molecule de ARNm in citoplasma;
6. controlul activitatii proteinei - activarea, inactivarea,
degradarea sau localizarea specifica a anumitor molecule
proteice dupa sinteza.
Controlul expresiei genice
- nivele de reglaj -
Metode de evaluare a gradului de
activare genica

 Analiza ARNm prin Northern blot


 Testul de protectie la ribonucleaze (ribonuclease protection
assay)
 Hibridizarea tisulara in situ
 Reacţia de polimerizare în lanţ în timp real cantitativă (qRT-
PCR)
 Tehnicile microarray
I. Analiza ARNm prin Northern blot

- acidul nucleic ţintă este ARNm


- obiectiv - obţinerea de informaţii privind profilurile de expresie
(tipul celular, abundenţa transcriptului) unei anumite gene
-punerea în evidenţă a unui anumit ARN mesager se bazează pe
hibridarea moleculară a ARN cu o sondă complementară
monocatenară (ADN c denaturat; oligonucleotide ADN antisens).
Tehnica

 moleculele de ARNm, de diferite lungimi (în funcţie de gena


transcrisă), extrase din diferite ţesuturi
 separare prin electroforeză în gel de agaroză denaturant
 transfer pe un filtru de nitroceluloză şi hibridare cu o sondă de
ADN marcată
 pe autoradiogramă se observă una sau mai multe benzi a căror
talie, număr şi intensitate sunt indicaţii preţioase
II. Testul de protectie la ribonucleaze
(ribonuclease protection assay)

 permite evaluarea cantitativa a unor produsi de transcriptie


specifici anumitor gene, identificati cu o sonda de ARN
complementara, dintr-un amestec de ARN total.
 tehnica- incubarea unei sonde ARN monocatenare marcate,
antisens fata de gena de interes, cu amestecul de ARN total, in
conditii ce favorizeaza hibridizarea complementara a genei
tinta cu sonda
 tratarea amestecului cu o ribonucleaza care digera toate
moleculele monocatenare de ARN, dar nu si pe cele de ARN
bicatenar rezultate in urma hibridizarii
 ARN bicatenar este apoi separat prin electroforeza in gel
denaturant de poliacrilamida.
IV. Reacţia de polimerizare în lanţ în
timp real cantitativă (qRT-PCR)

 cea mai avansată tehnologie pentru detecţia şi


cuantificarea ARNm, fiind suficient de
sensibilă pentru a evalua cantitativ transcripţii
prezenţi într-o singură celulă.
Etape

 izolarea si purificarea ARN total (sau ARNm) dintr-un tesut


sau cultura de celule.
 revers-transcriptia ARN in ADN complementar monocatenar
presupune utilizarea unui amestec de reactie de contine:
primeri, revers-transcriptaza, ADN polimeraza, dNTPs si
componente tampon.
 reacţia de polimerizare în lanţ în timp real (Real-Time PCR)
V. Tehnicile microarray

 permit analiza simultană a sute sau mii de gene


 tipul de microarray depinde de materia de pe suport: ADN -
ADN-microarray; ARN - ARN-microarray; proteina -
proteina-microarray; ţesut - ţesut-microarray
 tehnica ADN-microarray funcţionează prin cercetarea abilităţii
unei molecule de ARNm de a se lega sau de a se hibridiza cu
matriţa de ADN din care a luat naştere
ADN-microarray este utilizat pentru a determina:

- nivelurile expresiei genelor într-o probă (profilul expresiei);


- secvenţa genelor într-o probă, fenomen numit minisecvenţiere
când sunt analizate secvenţe scurte de nucleotide
- analiza mutaţiilor sau analiza SNP (single nucleotide
polymorphism) când se analizează un singur nucleotid.
 Microarray-urile au fost utilizate:
- la nivel subcelular pentru cartografierea genelor care codifică
proteinele membranare;
- la nivel celular pentru cartografierea genelor care diferenţiază
diferitele tipuri de celule ale sistemului imun;
- la nivel tisular pentru identificarea genelor exprimate în
diverse ţesuturi.
- studiile farmacologice au utilizat microarray-uri pentru a
diferenţia mecanismele de acţiune ale agenţilor terapeutici şi
ca un corolar pentru a obţine noi agenţi terapeutici.
- monitorizarea progresiei replicaţiei ADN-ului în celulă
- identificarea agenţilor microbieni prin hibridizarea ADN-ului
din ţesuturile infectate la un array ce conţine secvenţe din
ADN-ul genomic al unui numar mare de agenţi patogeni.

S-ar putea să vă placă și