Băile "Valea Măriei" din Vama Oaş

(încercare de monografie)*t

Gheorghe Haiduc

Începuturile Băilor ''Valea Măriei" şi activitatea acestora până la Primul Război Mondial

1. Aşezarea geografică. Comuna Vama este aşezată în partea de N-E a depresiunii Oaşului, la
poalele munţilor Gutâi. Hotarul ei cuprinde deopotrivă toate formele de relief: dealuri, coline, podişuri şi şesul
format din luncile râurilor : Talna Mare, Talna Mică şi Tur. Toate aceste forme de relief dau comunei noastre
un cadru natural mai mult de deal decât de şes. În el se îmbină frumuseţile vegetale forestiere de deal cu
plantele naturale de şes şi cu cele cultivate de om, care nici ele nu sunt lipsite de farmecul lor natural. Satele
cu care se învecinează Vama au aproape aceleaşi forme de relief: satul Racşa, Oraşu-Nou, Prilog, Tur şi oraşul
Negreş ti-Oaş. H o tarul comunei se întinde înspre S-E până la "Trei Holmuri", făcând hotar cu comuna
Cicârlău, Nistru şi Tăuţi Măgheruş.
În timpurile străvechi, potrivit unor date istorice culese din documente vechi şi unele informaţii
locale transmise din generaţie în generaţie, se spune că, până la începutul sec. al XVTI-lea, întreaga zonă era
acoperită cu păduri seculare de diferite specii. In zonele de deal predominau pădurile de foioase şi în mică
parte cele de molid, care deşi au fost exploatate, prin regenerări, mai ales naturale, au rămas aceleaşi.
În depresiunea luncilor, în partea de N-V a hotarului Vama, vecină cu satele Prilog şi Tur, zona era
acoperită cu păduri seculare de stejar, ale căror exploatăre totală s-a încheiat pe la sfârşitul sec. al XIX-iea
locul lor fiind luat de terenurile agricole. O rămăşiţă a acelor păduri de stejar de odinioară este şi cea de la
Valea Măriei, care, prin suprafaţa ei redusă, se aseamănă mai degrabă, cu un parc recent amenajat şi nu cu o
pădure seculară.
În acest cadru natural s-a dezvoltat şi perpetuat populaţia din această localitate, întregită, rând pe
rând, şi de populaţia maghiară şi chazară (evreiască), venită de aiurea şi împământenită aici. La acel cadru
natural, despre care am vorbit mai sus, se mai adaugă un factor natural important care dă zonei multe
avantaje.
2. Clima zonei Valea Măriei. În Vama, ca şi în întreg Oaşul, clima este blândă, cu veri calde,
toamne lungi şi ierni bogate în zăpezi, iar vânturile se prezintă sub forma de curen~ de aer permanenţi şi după
anotimp. Aceşti factori stabilesc o climă moderată metliteraneană. Cele mai frecvente vânturi pe la noi bat din
partea de S-E şi V. În ceea cc priveşte precipitaţiile, anual ajung în general la 756,7-760 cm3/m 2, iar presiunea
atmosferică este, în general, 741 mm coloană de mercur.
3. Bogăţiile subsolului. Depresiunea Oaşului este împărţită în trei bazine, care sunt men~onate şi în
lucrarea lui Ioan Veleca, cu privire la economia Ţării Oaşului între anii 1960-1964. Vama face parte, după
descrierea automlui, din bazinul Negreşti. În satul Luna, este o mină de cărbune - care a fost exploatată până
în anul 1968. Şi la Vama s-au găsit filoane de cărbune la sup rafaţă, în locul numit "Pârâul Seleşat" şi guri de
mină de aur, în locul numit "Cioncaşu lui Gabor'', unde se presupune că s-a extras minereu de aur până pe la
sfârşitul sec. al XVIII-iea. Apoi, la Dealul-1\fare şi Toutvar se găseşte un fel de nisip fin, de culoare gălb uie,
numit "fien", pe care-l foloseau olarii în amestec cu argila la făcutul vaselor şi se presupune că acel nisip a fost
folosit şi la fabricarea sticlei de la Huta-Certeze. Dar bogăţiile cele mai importante sunt izvoarele de ape
sulfuroase din Jocurile numite "Puturoasa, Boroşteni şi Adeguş", precum şi apele alcaline2 carbogazoase, sub
formă de il'.voare, care se găsesc la Valea Măriei şi de care ne vom ocupa în mod deosebit.
4. Scurtă istorie a începuturilor Băilor Valea Măriei. Istoria Băilor din "Vale" se pierde în negura
timpului, dar, mergând pc un fir cronologic, se ştie că "Castrul Medieşu-Aurit" - "Cetatea" (fig. 1), cum este
ea denumită în popor, trece din proprietatea "MAUR1Ţ1LOR" în proprietatea "BATHOREŞTILOR" cu
întreg domeniul ce-i aparţinea. Apoi, pe la 1620, proprietarul "Cetăţii" era Contele LOnyay Zsigmond, căruia
i-a aparţinut şi domeniul acesteia în care erau cuprinse şi câteva sate din Ţara Oaşului, printre care şi Vama 3.
Proprietatea s-a perpetuat între membrii familiei mai bine de un secol, când nu se cunoaşte clar prin

I "' Nota redacţiei: Penau a întruni condiţiile minime de publicare, avân<lu-se în vedere că prezintă unele infoDllaţii documentare inedite, această
lucrare a fost restructurată şi rearanjată (cantitativ, ştiinţific şi stilistic) de către redactorul responsabil de număr (C. Gracl).
2 Apele alcaline sunt apele carbogazoase cu efecte terapeutice.
'Nagy Peter, "Nagybâtl)'a is knn!Jike" (Baia Man şi it11prej111i1J1i.k acesteia), cf. Mo11ogrofia oraşu/lri Baia Marr, Ed., 1980, p. 312-320.

Satu Mare - Studii şi comunicări (Seria II Istorie- Etnografie-Artă), nr. XV11 - XXI, 2000-2004
180 Gheorghe Haiduc

ce împrejurări Cetatea Medieşu Aurit, împreună cu posesiunile ce-i aparţineau, sau o parte din acestea, au
revenit Coroanei Imperiale, adică Mariei Tereza. După unele cercetări , se presupune că a dobândit-o prin grad
de rudenie cu nobilii maghiari care au stăpânit-o înainte de-a veni aceasta la Tronul Imperial, dar putea fi şi o
altă cauză, neloialitatea acestor conţi faţă de coroana imperială. Aici, istoria este puţin controversată, pentru că
la Vama, ca proprietară a unui domeniu, o găsim pe contesa Eva Darvay (1773) şi, pe un all domeniu, pe
Ludovik Yarny, nume care sunt cuprinse şi în Urbariul Mariei Tereza introdus, în 1774 şi în cornitarul Satu
Mare.
În paralel, însă, cu explicaţiile date mai sus, în rândul populaţiei din zonă, se ştie şi s-a perpetuat
credinra că Cetatea Medieşu Aurit, împreună cu domeniul ce-i aparrmea, era în stăpânirea Mariei Tereza.
Aceste afirmaţii sunt susţinute şi de către unii bătrâni din Vama cu care am stat, de multe ori, de vorbă4, care
şi ei, la rândul lor, au primit informaţii de la părinţii şi bunicii lor, precum şi unele documente scrise, găsite în
arhiva fostei biserici greco-catolice, din care reiese că "Valea" care defineşte cele două hotare dintre Vama -
centrul de comună cu notariat cercual şi satul Tur, care sat, până în anul 1947, îi aparţinea acesteia, adică
Vămii, împreună cu pădurea de stejar ce o înconjoară era posesiunea Mariei Tereza. Fiind un loc pitoresc, în
mijlocul unei păduri, a fost ales ca loc de odihnă şi tratament de către cei care îl posedau înaintea ei. Având în
vedere şi faptul că aici. se găseap ş i se găsesc multe izvoare cu apă carbogazoasă, s-a ajuns la ideea înfonţării
unei staţiuni balneare. Io modernizarea lor la acele timpuri se presupune că s-a implicat chiar familia imperială
- adică Maria Tereza. De aceea poartă şi numele "Mariavolgy" şi se spune că aceste construcţii au fost zidite
prin înţelegere cu contele Anton Karolyi, care era stăpânul domeniului din satul Tur. Staţiunea era amplasată
între cele două hotare, partajare care se păstrează până în zilele noastre.
Pentru a întări şi mai mult afirmaţiile noastre, cum că Maria Tereza a avut tangen ră cu aceste locuri,
se dovedeşte şi prin aceea că bisericii greco-catolice şi celei reformate le-au fost atribuite mari suprafeţe de
terenuri, aşa numitele "eclejii". Bisericii greco-catolice i-au fost atribuite mari suprafeţe, care, la apariţia
cadastrului, după 1864, au fost considerate 77 iugă re cadastrale, iar celei reformate 79 iugăre cadasttale5 .
În acea perioadă, parohiile din Vama, de cult diferit, aveau cele mai mari suprafeţe de fond fu nciar
din Ţara Oaşului (datorită acelor donaţii precum şi altor privilegii, dar şi datarită faptului că, în Vama, în acea
perioadă, erau 25 de "nobili" (nemeşi), deopotrivă români ş i maghiari, iar în satul Tur 18). Membrii familiilor
unor conţi maghiari sau austrieci se socoteau în siguranţă6•
Această perioadă paş nică s-a perpetuat până în anii Revo luţiei de la 1848-1 849, când unii membri din
familia imperială, găsindu-se la cetatea Medieşu Aurit, au primit ordin să se retragă în Austria.
Acel refugiu a făcut ca şi cetatea, dar şi domeniul ce i-a aparţin ut, să fie părăsite, dar mai ales cetatea
nu a mai fost locuită de către viţe de conţi sau nobili şi, rând pe rând, s-au deteriorat, ajungându-se, în
perioada interbeli că, la un stadiu agravat de ruină, care con tinuă până în zilele noastre7 •
D omeniile din Vama şi Tur au ajuns apoi de un stăpân la altul, după cum m enţionează "TABLELE
URBARIALE". La Vama putem aminti de Samuel &!şei, Eva Darvai, Emeric Dessewffy, Wesselenyi,
Ladislau Irinyi, ele.
Astfel spun bătrânii satului, care, in multe cazuri şi pe bună dreptate, pot fi numiţi "memoria sau
enciclopedia satului". Aceştia, având o minte lucidă, scot la iveală date preţioase de istorie locală, printre care
şi aceea că în timpurile vechi stăpânii domeniilor nu erau niciodată cunoscuţi de supuşii lor şi în multe ca%Uri
proprietarii se schimbau, iar plebea măruntă nu era nici informată, dar nici interesată de schimbarea
intervenită, deoarece situaţia lor nu se schimba nici aşa cu nimic spre bine8.
Aşa se face că, pe la jumătatea sec. al XIX-iea, apare ca proprietar de drept pe domeniul Vama,
inclusiv Băile Valea Măriei, contele Vay Gabor, care, potrivit unor documente despre care am mai scris, şi-a
schimbat acest nume din T olvay şi care a avut un rol deosebit în a păstra ceea ce a moştenit de la înaintaşi.
Printre acestea se numără şi Băile Valea Măriei, dându-le acelor co nstrucţii şi fiecărui hotel în parte un nume şi
o înfăţişare deosebită, găsind de bine ca unul din hotele să poarte numele de "MARIA", ceea ce simboliza
n umele Mariei T ereza.

'lnfonnatori: Crăciun Ioan (1904-1 996) şi Dcmeter Gavrilă (1875-1 977) SLrada Mică. Vama.
'. Acr:lc de donaţie ale Mariei T ere?:a au fost scoase la iveali de către preotul ono<lox l'aţCu [Link] in anul 1962. Informator. Haiduc Ileana
mvăţ[Link] (n. 1930), strada George Coşbuc nr. 698. Vama, care, la cererea preotului l'ascu Emilian, le-a tradus în Limba roim\nă, în anul 1962 şi dupi
cum a a Armat preotul, au fose predare organelor de securitate. '
: t•zi_l3ujor Dulgău, i~ "Satu Mare. Studii şi comunidri, IX-X", 1992-1993, p. 91 -106.
fotormato r: Rnboun Ghcoghe (n. I919), strada George C()şbuc, Vama, de origine din Meclieşu Aurit. O altă informaiie cu privire l:i ceutc am
pmrut· O de la Cardoş Tcre7.a (1892 1972), care era fiicl de inv:'lt<ltor şi tatăl ci pc la 1·umătaica sec aJ XIX-I~· era 'invă a·ror 1•n M d " \ '. ·
··1 •· · ·d · · •. - • •- • • · · "'" I t e 1cşu 1 unr ş1
pov~stea copu or sai pagini c mone traJta de dansul, precu m şi venirea for la Valea Măriei.
Intormaton: Moraru Vasile (1910-1996), str. George Coşbuc, Vama, şi Piuian Ioan (1909-1991), su. George Coşbuc, Vama.
8
 Monografia Băilor Valea Măriei din Vama Oaş 181

5. Locul Băilor în contextul general ca staţiune şi aprecierea apelor alcaline de către forurile
balneare ale vremii. Timp de secole, apele alcaline din zona Oaşului au fost cunoscute şi folosite numai de
către localnici, apoi cu timpul vestea proprietăţilor lor curative s-a răspândit. Şi acest lucru s-a întâmplat atunci
când aceste domenii treceau din posesia unui conte în posesia altuia, care poate era mai interesat în
administrarea mai bună a averilor locului. Aşa s-a întâmplat şi cu partea de hotar denumită "Vale", care este
cuprinsă Între cele două hotare şi are forma unei vechi albii de râu, în subsolul căreia fa o adâncime de 2-3 m
se găseşte un strat de sare destul de gros, amestecat cu alte substanţe minerale şi care au dat naştere la 11
izvoare cu apă alcalină diferită, denumite pe plan local ".Borcut", fiecare apă de izvor având gust şi conţinut
chimic diferit.
Localnicii din cele două sate dar şi din împrejurimi cunoşteau bine importanţa şi folosirea apei în
diferite scopuri de vindecare ale unor boli interne şi externe. La acestea se mai adaugă pitorescul locului care
se găseşte în plină pădure de stejar, cu aici amenajate pentru plimbări, apoi se găseau părculete cu diferiţi
arbuşti şi fel de fel de plante ornamentale (flori), iar poienile pădurii au fost şi sunt şi astăzi presărate cu
floricele, după sezon şi anotimp: ghiocei, !uşte, narcise, creasta cocoşului, zambile de pădure, sânziene, cupa
mierlei, etc. Toate acestea constituie un bun loc de odihnă şi agrement şi în timpurile de faţă, ca şi în trecut. Se
presupune că odată descoperite aceste locuri, care, pc atunci aparţineau contelui Karolyi Sandor şi, mai târziu,
contelui Anton Karo\yi, ei fiind inipatorii, împreună ·cu posesorii din partea hotarului Vămii să se construiască
aici Staţiunea Băilor, între anii 1730-1750. Cărămida din care au fost zidite vilele a fost arsă pe proprietatea
contesei Eva Darvay, din marginea fostului conac, vis-a-vis de actuala pepinieră 9 • Pe fiecare bucată de
cărămidă era aplicat un "M" (Maria). Materialul lemnos a fost asigurat din pădurea existentă la acea vreme.
Pentru acoperiş s-a folosit şindrilă din acelaşi material lemnos de esenţă tare.
În acea perioadă toate construcţiile, inclusiv cele cu caracter social, se numeau "CASE", ceea ce se
dovedeşte şi prin pasajul de mai jos preluat din ''Monografia oraşului Baia Mare şi împrejurimi" scrisă de către
istoricul Nagy Peter în a doua jumătate a sec. XlX, în care este amintită şi Vama despre care se scrie, astfel:
" ... fzvoarele de ape sulfuroase de la Puturoasa şi cele alcaline din «Vale» de pe teritoriul comunei Vama se
parc că-s bune nu numai de băut dar şi împotriva reumatismului. Mulţi oameni săraci şi-au săpat gropi în
împrejurimile izvoarelor pe care le-au căptuşit cu adeag (argilă) apoi Ic-a umplut cu apă şi aruncat în ele pietre
înfierbântate şi aşa s-au scăldat sub cerul liber, iar cei înstăriţi au folosit apa în casele apropiate izvoarelor"IO.
Casele apropiate izvoarelor erau acele "VTLE" balneare în care erau şi băile şi se cazau persoanele înstărite,
venite aici fie pentru odihnă, fie pentru tratament, "unde se ajunge cu căruţa, cu trăsura sau cu trenul (...)
Linia ferată se găseşte la 2 km de Valea Măriei" şi pe atunci staţia (C.F.R.) avea două săli de aşteptare, care au
fost utilizate până prin anul 1965. Călătorii care veneau sau plecau de la băi cu trenul la clasa I sau II aveau o
sală de aşteptare, iar cei care călătoreau cu trenul la clasa a 111-a aveau o altă sală. În prezent clădirea este
închiriată şi are o singură sală de aşteptare.
Mai era un mijloc de transport de călători de la Şoseaua Naţională care trecea prin Vama Satu Mare -
Sighec, denumit în documentele vechi "omnibus" şi care a circulat în toată perioada interbelică, fiind
proprietatea lui Merza Iosif, proprietarul Băilor. Aşa după cum rezultă din documentele vechi, Staţiunea
Balneară Valea Măriei era tot aşa de căutată şi apreciată ca şi staţiunile Borsec, Vatra Dornei, Tuşnad, etc. (mai
ales în perioada interbelică, când nu se venea cu bilet de odihnă şi tratament, ci cu recomandarea medicului).
Din vechi timpuri, staţiunea era cuprinsă în evidenţa :Ministerului Sănătăfii, care, sub diferite forme,
populariza în rândul oamenilor avu~i ai acelor timpuri efectele benefice ale stapunii. Dar un rol şi mai mare în
privinţa cunoaşterii "Băilor" îl aveau, în primul rând, chiar proprietarii acestora, care de două secole erau
cunoscuţi de către cei din 7.0nă şi sunt menţionaţi mai sus, iar în afară de aceştia o putem arrunti, chiar şi
temporar, ca posesoare a acestora şi pe Maria Tereza. Apoi, pe la jumătatea sec. al XIX-iea îl găsim aici pc
contele Vay Gabor, care le-a stăpânit până în anul 1926. Şi aşa cum se scrie istoria, cu bune şi cu rele, putem
să arătăm că în Primul R~boi Mondial, Băile au suferit anumite stricăciuni, când ideile comunistului Bela Kun
au pătnms şi în Vama, încropindu-se chiar un comitet revoluţionar, format din 5 persoane: Amihăiesii Contra
Mihai, Gheorghe Cosma de pe strada Luna, Ravas Gabor (ţigan înstărit), l\i1ihai Fănăţcan şi Racăş Geza
Musteţosu, îndeplinind fiecare câte o funcţie în comitet.
Aceştia au început să împartă nu numai pământ ţăranilor, dar şi animale de muncă şi atelaje agricole
din conacele boiereşti. Apoi au ajuns şi la Valea Măriei, unde au dislocat geamuri, uşi şi duşumele. Din fericire,
partidul lui Kun, aici, nu a durat decât 3-4 săptămâni. Şi, după cum ştim, s-au format şi la Vama "Gărzile
Naţionale" de apărare, care au interzis să se facă distrugeri de bunuri în zonă.

9 lnform~tor: Robotin Gheorghe.

Baia Mare şi Îl1!p1y111i111i, p. 312-320.
111 Vezi Monogrnfia
 182 Gheorghe Haiduc

După rfaboi, a urmat o perioadă nu numai de refacere economică, dar şi de reparare a stricăciunilor
pricinuite în staţiune; se avea în vedere o continuă înflorire a acesteia, urmărindu-se nu numai crearea unor
condiţii mai bune de cazare, dar şi de agrement. Aici s-au amenajat baze sportive potrivite timpului de atunci,
bazine de înot, cai de călărie, ere., iar în hotelul Maria era o orchestră de muzică, angajată permanent; pe tărâm
medical, pe lângă cura de apă şi băi, medicul staţiunii mai recomanda masaje de care se ocupa un sanitar cu
numele de Venter Alexandru, care, dealtfel, era şi frizerul staţiunii, iar soţia acestuia, cu numele de lluşca,
poreclită "Lăcusta", era croitoreasă angajată. La nevoie, confecţiona sau repara îmbrăcăminte pentru musafiri.
Apoi, oaspeplor li se recomandau p]jmbări, jocuri sportive: tenis de masă şi de câmp, înot etc.
Vara se organizau tabere pentru copii de către diferite asociaţii, societăţi şi culte 11 , care durau pe toată
perioada vacanţei. Şi ca să fie cât mai în siguranţă, copiii şi oaspeţii veniţi aici, staţiunea era împrejmuită cu
gard înalt de sârmă, la intrare era o poartă din metal, care era asigurată cu un portar (paznic). Acesta
îndeplinea toate ordinele date de către proprietar, aşa că în staţiune se putea intra numai cu aprobarea
proprietarului. Populaţia din zonă putea pătrunde în sta~unc pentru a lua borcut numai scara şi în zorii zilei,
ca să nu fie deranjaţi oaspeţii cazaţi aici.
Şi pentru ca Monografia noastră să cuprindă date scrise autentice din trecutul istoric al acestora am
cercetat foarte multe documente scrise în limba maghiară pe care le-am tradus şi în limba română, printre care
şi fig. 2.
În cartea Dr. Papp Samu, Dr. Hank6 Vilmos, A Magyar Birodalom tisvtif!Jvizei is flirdohefyei (Staţiunile
balneare şi apele minerale ale Imperiului maghiar, Editura Autorităţ.ilor Balneare, Budapesta, 1907) este cuprinsă şi
Staţiunea Băilor Valea Măriei, la p. 177, tratând prin conţinutul ei aprecierea Băilor şi a apei alcaline din
izvoarele de aici de către medici, profesori universitari maghiari din acea perioadă, text care este tradus în
limba română după cum urmează:
a. Băile situate între hotarele Vama şi Tur sunt aşezate în partea de N-V a judeţului Satu Mare, la
încrucişarea hotarelor comunelor Vama şi Tur, împrejmuite de o pădure mare de stejar. Aici se găsesc
vestitele băi Valea Măriei, care, după nume, este cu adevărat vale şi este bogată în ape minerale. Comunitatea
este aşezată in apropierea liniei de cale ferată Satu Mare-Bixad, la o distanţă de 2 km de la gara din Vama.
Direcţiunea Băilor, împreună cu M.A.V., transportă călătorii cu trenul, apoi de la gară până la Staţiune cu
omnibusul.
b. Amenajarea mijloacelor de vindecare
Infrastructura este formată din 9 clădiri. Construcţiile sunt înconjurate cu parcuri care fac legătura cu pădurea
de stejar. Aleile care străbat parcul şi apoi pădurea pe ambele părţi sunt străjuite de copaci ornamentali:
castani, tei, paldni şi diferite varietăţi de pini şi plante (flori). În cele 9 clădiri sunt 40 camere bine mobilate şi
confortabile. Hank6 Vilmos, profesor universitar, a analizat apa izvoarelor Martha, Gabor, Maria şi Kurucz şi
a izvorului Csendes (liniştitor) din Valea Măriei.
c. Reacţii de vindecare terapeutică
Aceste ape alcaline au un efect vindecător şi se clasează printre primele din ţară, în special izvorul Kurucz-
forras, care prin cornpmdţ.ia apei este foarte bun la vindecarea diferitelor boli interne. Izvoarele sunt
recomandate la vindecarea afecţiunilor aparatului respirator, digestiv şi vezicii urinare şi este destinat scoaterii
de pc piaţă a apelor minerale din Glcichenberg, Selters şi Luhatschowitz.
Profesorul universitar Koranyi Prigyes de la secţia de interne a Universităţii din Budapesta exprima în
felul următor efectul apelor din Valea Măriei: „Pot 111ărt111isi că apele alcaline de aici t1t1 dat reZ!t!tate foarte bune la
z,indecarea unor boli inteme. Aceste izyoare, îndeosebi izvoarele Gabor, Martha şi Mariei care aparţin categoriei izvoarelor
sămte, a11 tm efect remarcabil i11 special ft1 vindecarea bolilor de stomac, de ficat şi de reglare a secreţiei slo!llacale, apoi la digestie
şi lafuncţionarea normală a intcstiflelor. Toate aceste izvoare 011 un efect benefic i11Jpotliva rerm1atismului, prin acţiunea băilor".
După cercetările aplicative ale profesorului, într-un litru de apă din izvorul Martha se găsesc: 2,876 g.
bicarbonat de natriu, 1,012 g. sare de masă, 1,434 g. acid clorhidric liber. Părţi solide componente 4,637 g. În
apa izvorului Maria (cel mai bun) se găsesc într-un litru de apă 5,156 g. bicarbonat de natriu, 2,603 g. sare de
bucătărie, 1,771 g. dioxid de carbon liber. În apa izvorului Kurucz, într-un litru de apă se găseşte 5,093 g.
bicarbonat de natriu, 3,671 g. clorhid de natriu, 0,948 g. sulfat de natriu; suma părţilor solide 10,288 g. iar
dioxid de carbon 2,603.
d. Cazare şi deservire
Preful unei camere costă de la o coroană 20 filleri până la două coroane, lenjerie 40 filleri, baie de la 80 de
filleri până la o coroană. Mâncarea este bună şi ieftină. Muzica locală. Stariunea este posesiunea contelui Vay
Gabor, vistiernicul regal. Izvorul liniştitor era folosit pentru afecţiuni astenice.

11 ln form:iror: învăiătorul l\brincaş Vasile (188-0-1968), care era loe:tlnic şi a îndeplinit zeci de ani şi funqia de director al şcolii Vama.
 [Link] Băilor Valea Măriei di11 Vania Oaş 183

Pe lângă datele cuprinse în studiul nostru menţionat mai sus, Staţiunea mai avea muJte terase zidite în
formă de rotonde, prevăzute cu bănci, mese de tenis, jocuri de biliard, popicărie, teren de tenis de câmp,
bazine de înot pentru copii şi tineret, amenajate în partea dreaptă a şoselei şi taJuzate cu plăci de piatră iar în
partea stângă a şoselei, imediat ce trecem podul, a fost ştrandul pentru băi, folosit numai de către persoanele
aduJte, unde tineretul şi copiii nu aveau acces. Dar şi acestora le erau asigurate terenuri pentru joacă, precum
şi mijloacele necesare caracteristice vârstei lor.

Perioada interbelică

6. Schimbările istorice de la începutul sec. XX în structura Băilor. Istoria şi-a depănat firul şi,
prin anuJ 1926, Băile au trecut într-o nouă fază de [Link].
Din documentele vremii (monografii aJe unor istorici maghiari, ca Szirmai, Borovszky, Dobosi etc.),
precum şi din discuţiile avute cu unii informatori pe parcursul a 47 de ani, precum preotu] Corodan Teodor
(1873-1965), Pintea Mihai (1890-1974), Demeter Gavrilă (1875-1977) şi alţii, reiese că Băile au avut mai mulţi
stăpâni, aşa cum s-a arătat şi mai sus, dar cel care le-a întreţinut cel mai bine şi care a rămas în memoria
bătrânilor comunei (ca fiind un om foarte dotat intelectuaJ, bun la suflet şi care a deţinut, în calitate de
proprietar, complexul Băilor cea mai lungă perioadă de timp, a fost contele Vay Gabor, care a rămas în
amintirea comunei ca un personaj pozitiv. Acesta a fost legat de comună prin faptul că una din reşedinţele
sale de vară o avea chiar în centruJ comunei Vama, pe locul unde acum este Dispensarul Uman. Perioada lui
Vay Gabor s-a încheiat în anul 1926, când s-a retras în Austria, iar Băile au fost preluate de către fostul
administrator de până atunci, Mer?.a Iosif, cum s-a întâmplat şi cu Băile Puturoasa, care au fost preluate de
către administratorul Treigher. Iosif Merza era un om acru şi răutăcios. Nu se ştie cum a devenit el din
administrator stăpânul Băilor. Unii localnici spun că au auzit şi ei de la părinţii şi bunicii lor că Vay ar fi jucat
cărţi cu [Link] său şi contele, nemaiavând bani, a pus miză în joc chiar Băile 12, pe care le-a pierdut. O
altă variantă, poate cea adevărată, este aceea că Vay, retrăgându-se în Austria, le-a trecut în Cartea funciară pe
numele lui Merza, ca acesta apoi să Ic vândă şi preţul primit urmând să îl transfere contelui, prin bancă, lucru
care însă nu s-a realizat niciodată. Şi pentru a fi împiedicată retrocedarea pe motiv de nerespectarea
convenţiei, Merza le-a înscris în C.F. pe numele membrilor familiei sale, după cum se poate constata din unele
documente ale Băilort3_
Cele afirmate mai sus cu privire la caracterul şi zgârcenia lui Merza reies şi din istorioara descrisă mai
jos: acest parvenit, Merza, avea o soră care, prin căsătorie, se numea Panek; ea locuia în Satu Mare şi avea 2
copii: Zolcin şi Klâra. Prin anii 1936-1937, copiii aveau 10, respectiv, 12 ani, şi fiind în relaţii bune cu unchiul
lor, copiii s-au rugat de acesta să-i lase şi pe ei ca să-şi petreacă vacanţa de vară în staţiune. Acesta le-a aprobat
cererea pe un timp limitat, cerându-Ic nepoţilor să-şi aducă o pâine de acasă, pentru că mâncare vor primi, dar
pâine nu, şi cât timp le va ajunge pâinea, vor rămâne în staţiune::, iar după terminarea acesteia vor fi obligaţi să
plece acasă. Copiii s-au învoit şi, odată ajunşi în staţiune, consumau din pâine numai ca nişte păsărele, pentru
a le ajunge pâinea cât mai mult timp, astfel că şederea lor la "unchiul" a durat mai bine de 2 săptămâni. Acea
ieşire a lor, considerată vacanţă în tabără, a fost şi prima şi ultima ... Peste ani, Zoltin (devenit scriitor şi
redactor la "Ut1..mk", a redat, prin 1960, conţinutul istorioarei de mai sus, în revista clujeană), şi sora sa, Klara
- învăţătoare, îşi aminteau cu amărăciune despre egoismul şi răutatea unchiului lor, care pretindea că lui să nu
i se spună, simplu, ''Domnule", ci "Nagysagos fu" - aproape un titlu nobiliar! După cum se vede, "cu cât omul
adună mai muJt, cu atât devine mai hapsân şi mai răutăcios". Acest lucru se dovedeşte şi în cazul lui Merza,
căruia îi mergeau treburile foarte bine, mai ales după ce, Ja propunerea MinisteruJui Sănătăţii şi Ocrotirilor
Sociale s-a emis Legea BaJneo-Climatică din 23 martie 1926 14, (fig. 3) iar Băile Valea Măriei erau aduse, prin
noile legi româneşti, la rangul de staţiune balneo-climatică, ca toate staţiunile mari din ţară, cu nimic mai
prejos decât Borsec, Bazna sau Buziaş, şi erau foarte căutate de către lumea bună, deci treburile mergeau
foarte bine şi stăpânul Băilor prospera în toate ... După câţiva ani, Adunarea Generală a Breslelor Balneo-
CLimadce din data de 16 şi 17 decembrie 1937 a adoptat un Tablou al staţiumlor şi localităfilor balneare şi clir!latice
recunoscute oficial de către Ministrul M1mcii, Sănătă,tii şi Ocrotirilor Sociale (fig. 4 şi 4b). În acest Tablo11, la p. 24, poz. 5,
apare şi Staţiunea Băile Valea Măriei, următoarele date de identificare: proprietar - Merza losif din Satu Mare;
medic curant: doctor Carol Morelli, profesor universitar; "Staţiunea Valea Măriei din VaJe, judeţu] Satu-Mare,

12 Jnformator: Sarkozi Francisc (1909· 1998), m. Principală, Vama.

IJ Document nr. 19957/1946 emis de către Prim~rin Vama şi transmis (originalul) Prefecturii Jud. Sam Mare.
" publie11t.'I în Monitorul Oficial nr. 68.
 184 Gheorghe Haiduc

anul recunoaşterii 1937". În Tabloul JI al ÎZJIOarelor na/urale româneşti (p. 25, poz. 26), era specificat acelaşi
proprietar: "domnul Merza".
În acea Adunare a Breslelor-Climatice, Băile Vruna erau recunoscute ca unitate negustorească de
îmbuteliere a apei minerale, care, pe la jumătatea sec. al XIX-iea, era autorizată să îmbutelieze apa de masă din
izvoarele Gabor, Martha şi Maria, dar, din nefericire, din acea perioadă nu păstrăm nici un semn, sau o
etichetă ce se aplica pe sticlele îmbuteliate pe atunci. Se ştie doar că şi pc atunci se îmbutelia apa şi o cantitate
însemnată se comercializa la muncitorii care lucrau la fabrica de cherestea din Vama, iar valoarea ei era
achitată de către patronul societăţii 1 5. Apoi, după ce Merza Iosif a devenit proprietarul Băilor, se îmbuteliau
aici, în fiecare zi, 1.000 de sticle de 1 litru, care purtau pe ele o etichetă dintr-o hârtie impermeabilă, cu un
înscris de culoare albastră (fig. 5).
7. Averea mobilă şi imobilă a Băilor Valea Măriei. Fondul funciar şi construcţiile care
alcătuiau patrimoniul acestora. Aşa după cum am văzut în descrierea de mai sus, Băil e aveau 9 con strucţii
mai importante de cazare a pacienţilor veniţi la odihnă şi tratament. Cons trucţiile se numeau "Case de cazare"
şi îşi aveau numele lor, atribuit cu sute de ani în urmă. Dar, după apariţia Legii Balneo-Climatice, pentru a fi în
rând cu alte staţiuni, au primit numele de "hoteluri" şi "vile", însă, din nefericire, nu avem imaginile în
întregime ale acestor clădiri . Din această cauză, ne limităm să publicăm doar imagini mai vechi, preluate din
cărţi şi pliante, pe care le menţi onăm mai jos:
1. Un pliant scris în limba maghiară, editat la Budapesta în 18 martie 1903, prin grija contelui Vay
Gabor, proprietar de drept al Băilor Valea Măriei (fig. 6). În imagine apar 6 vile, după cum urmează: Kossuth Lak
(Hotelul Kossuth, fig. 7), era construcţ:ia cea mai impunătoare din punct de vedere arhitectural, avea parter şi un
etaj, o lungime de 60 m şi lăţimea de 8 m. Peretele de faţadă era construit din lemn cu sticlă mată, care oferea
un aspect deosebit. Atât la parter„ cât şi la etaj camerele erau despărţ:ite printr-un coridor de 2 m. Camerele
erau spaţioase şi bine luminate. Baia ş i tratamentul se făceau în spaţii anume amenajate în interiorul clădirii.
Mana Lak (Hotelul Mana) - fig. 8. - purta numele Mariei T ereza. Deşi nu prea mare ca spaţ:iu, acest hotel era
cel mai luxos în interior. Era înzestrat cu mobilă tip baroc, cu multe picturi de valoare, ceea ce ne face să
credem că în acel hotel erau cazate persoanele din înalta societate. Mozes Lok (Hotel Moise) fig. 9, era destinat
numai pentru populaţia de etnie evreias că. Aici şi bucătăria prin care se înţelege în limbajul vechi şi sala de
mese, erau deservite de către bucătărese de aceeaşi etnie; întreaga activitate e ra păzi tă în mod strict [Link] către un
administrator ales de către ei. Baia şi tratamentul se desfăşurau în aceeaşi clădire. Fv:ikO~ Lik (hotelul &ikoczj)
fig. 1O, era hotelul cel mai încăpător. Dimensiunea lui era de 60 x 1O m şi pe mijlocul clădirii era un coridor
lat, iar camerele erau spaţ:ioase de 4 x 4 m. În faţa hotelului era un frumos parc cu arbuşti ornainentali şi flori.
Katalin LL1k (boteM Catali11a) - fig. 11, era în apropierea ştrandului. După înfiiţ:işare, hotelul era construit în stil
neogotic; în apropierea lui se găseau şi 2 izvoare de borcut, împrej muite cu gard şi protejate de eventuale
poluări provocate de apa din canalul ce trecea prin apropierea lor. Vila Bercsb!fl fig. 12, poartă numele unui
general maghiar din timpul lui Răkucz i . Vila se aseamănă, ca mărime şi stil, vilelor de odinioară de la Băile
Puturoasa.
2. Pig. 13 repre:.dntă statuia Reginei Elisabeta, soţia împăratului austro-ungar Francisc Iosif, posesoarea
multor calităţi intelectuale, generoasă şi filantroapă cu cei săraci şi suferin zi. Datorită carităţii ei, poporul o
considera o sfântă. Statuia era aşezată pe un soclu înalt într-un părculeţ cu multă verdeaţă, cu arbuşti şi flori.
3. În altă imagine apare Casa hăi/or (fig. 14), numai pe jumătate vi:dbilă, o parte din construcţie fiind
acoperită de copacii din împrejurul acesteia. Nu se ştie cu exactitate ce capacitate de îmbăieri exista, ţinând
seama însă de faprul că în unele vile erau amenajate şi băile, putem considera că nu erau mai mult de 15-20
cabine, cu până la 30 vane, având în vedere că într-o serie de tratament capacitatea era de 220-250 persoane.
4. fig. 15 înfăţişează un teren pentru tenis de câmp, teren care la acea vreme era bine amenajat, unde
m usafirii veniţi la odihnă îşi puteau petrece în mod plăcuL timpul. Acest sport îl practicau numai persoanele
alese, provenite din marile familii aristocratice sau din rândul unor familii de intelectuali. Tot în acel pliant, pe
penultima pagină, este invitată la băi şi odihnă popul aţia de rând; începând cu 15 septembrie 1903, se putea
beneficia de cura de struguri, pe lângă alte avantaje (ex:. cura de fructe din cele mai bune soiuri de pomi
fructiferi din livada staţiunii). Pentru a stimula interesul cât mai multor vi%itatori, se face o descriere a zonei,
astfel: "Aceste băi se găsesc într-o vale ferită de vânturi şi de arşiţa puternică a soarelui şi putem spune că
staţ:iunea, în tot cursul anului, are o climă moderată şi este împrejmuită de dealuri, care sunt o prelungire a
munţilor Gutâi, cu vârful Pietrosu de 1169 m şi Mica (Hedişa) în formă de con, 1012 m, unde se pot face
excursii cu ghizi numiţi gornici". Băile ocupă o suprafaţă mare de teren, asem enea unui sat, şi se găsesc în
plină pădure . Apa din cele 11 izvoare este folosită cu succes pentru cura de tratare a bolilor interne, pentru băi

t5 Informator. Demctcr Crtvrilă.

 Monografia Băilor Valea Măriei din Vama Oa1 185

şi îmbutelierea apelor în sticle, mai ales din cele 2 izvoare, Maria şi Martha. Tot aşa de bune ape au şi
izvoarele: Adam, Laszlo (Vasile), Kurucz şi Csendes (Liniştit). I lotelurile cele mai importante din staţiune
erau Kossuth, Maria şi Katalin. Tot în acelaşi stil era construită şi ViJa Direcţiunii, cu serviciile de recepţie.
Hotelul "Car!' era construit în formă de U şi era ~plasat în cel mai liniştit loc.
5. Fig. 16. Imaginile din această planşă sunt extrase dintr-un alt document editat în anul 1926. Centrul
planşei reprezintă o alee pentru plimbări, străjuită de copaci ornamentali: tei, castani, brazi şi mesteceni.
Imaginea de jos înfăţişează ştrandul copiilor, în care apa era semfrermală, de 20-25 grade şi se asemăna cu un
lăcuşor, schimbarea apei se producea în mod natural, printr-un pârâiaş care făcea legătura cu canalul de
e\·acuare a reziduurilor din băi. Şi acel lăcuşor îşi are istoria lui, după cum se va vedea în descrierea
următoare ... Pc la sfârşitul celei de-a doua conflagraţii mondiale, când armata rusească s-a apropiat de aceste
locuri, proprietarul Merza Iosif, prevăzând ororile care-l amcnintau, a dat dispoziţie personalului să transporte
obiectele de valoare, din porţelan şi metal, şi să le scufunde, cu grijă, in apa ş_crandului, într-un anumit loc,
crezând că aici vor fi ferite de sustrageri sau distrugeri de către Armata Roşie 1 6. lnsă nu a fost să fie aşa. Toate
obiectele ascunse aici au fost descoperite de către Armata Sovietică cu ajutorul unor călăuze din Vama. Se
presupune că pârâtorii au fost Gheorghe Tarba şi Petru Iuhas, care locuiau în apropierea băilor şi care, după
venirea trupelor sovietice, făceau parte din Miliţia Civilă, fiind numi~j de către primarul de atunci, Ioan Contra
Naghju din Vama. Pentru a fi şi mai sigur că ceva din patrimoniul său va fi salvat, proprietarul Merza Iosif le-a
spus supuşilor săi să ascundă şi în pământ, sub anumiţ:i copaci, unele obiecte de u7. casnic, printre care multe
seturi de vase scumpe şi farfurii de porţelan vienezl7. Prin anul 1965, brigadierul silvic din Vama, era un om
destoinic, cu numele de Gheorghe Cârlig, a primit dispo:t.i~e de la Ocol să taie o parte din copacii seculari care
erau pentru sămânţă şi cu lăstăriş tânăr de stejar în jur, pentru a lăsa să crească pădurea tânără. Când unul
dintre acei copaci a fost doborât, prin căzătură, terenul de sub el s-a denivelat ş i a ieşit la iveală multă ceramică
de porţelan, parte din ca fund distrusă, iar ceea ce s-a putut folosi, s-a împărţit între tăietorii copacilor. Se vede
că nu doar în basme oamenii găseau căldări cu bani şi obiecte în pământ sau în scorbura copacilor, asemenea
comori ascunse se mai găsesc şi în zilele noastre.
6. Fig. 17. Hotelul Carl era construit în formă de U şi era împrejmuit cu parc, flori şi arbuşti. Prin
aşezarea acestei construcţii în "plan", hotelul era apreciat de către oamenii venip aici, care-l solicitau pentru că
era un loc liniştit, cu aer curat şi îmbălsămat, cu mult miros de flori de tei, de castani, de liliac, iasomie etc. În
partea stângă se găsea casa atelier de îmbuteliere a apei, unde se practica această activitate "negustorească", aşa
cum este amintită ea în documentele vechi şi în cadrul asociaţiei "Breslaşilor" Băilor Balnco-Climatice din anul
1937, p. 24 şi 25, unde este cuprinsă şi Vama. După cum am arătat mai sus, aici, la îmbutelierea apei erau 7
muncitoare din Vama, toate fete şi femei tinere, care asigurau o producţie de îmbuteliere de 1.000 sticle pe zi,
din care cea mai marc parte se transportau cu trenul la Satu Mare iar de acolo şi în alte oraşe.
Statiunca Valea Măriei, aşa cum se prezenta pe atunci, era deservită de un personal numeros, în jur de
) A

50 de persoane, în rândul cărora erau cuprinşi şi servitorii de la ferma de animalt: 18. Intreg personalul, precum
şi primirea oaspeţilor era supravegheat printr-o conducere numită "Direcţiune", care funcţiona într-o
construcţie tip vilă, cu arhitectură neogotică . .t\semenea construc~i se mai găsesc în câteva staţiuni din Cehia şi
Slovacia. Tot în acea clădire, într-o cameră era amenajată o Capelă greco-catolică, în care oficiau preoţii din
Vama, cărora le aparlinea ca filic 19. Ultimul preot care a servit aici a fost preot dr. Gheorghe Coman (1902-
1994), care, după anul 1948, a fost strămutat în Satu Mare, strada Ioan Slavici nr. 12.
7. Figura 18. După înfăţişarea exterioară, se poate observa că era tot aşa de impunătoare ca şi alte vile
din sta~iunc, dar şi interiorul era frumos, dotat cu mobilă stil baroc. Construcţiile gospodăreşti, precum şi
câteva locuinţe pentru personalul de serviciu erau amplasate în partea stângă, cum se intra în băi. Tot aici se
găsea grajdul, care adăpostea 20 bovine (vaci cu lapte), 10 cabaline pentru transport şi călărie şi o marc fermă
de porci şi păsări. Toate aceste animale asigurau o mare parte din produsele alimentare necesare pentru
consumul zilnic la cantină, întregite cu produse vegetale şi cerealiere (sup rafeţele le vom reda mai jos, datele
fiind extrase din Cartea funciară).
Fişa de proprietate cadascrală a
D-lui Merza Iosif, anul 1945

Cartea funciară nr. 256 de pe hotarul comunei Tur şi C.F. nr. 720 de pe hotarul comunei Vama.

16
Jnformaror: Csch <Themghc (n. 1923), care a fost muncitor la îmbutelierea apei.
17 Infonnacor: Man Ion a lui Onuc (n. 'l 924), str. Principală Vama.

IM Informator: C~eh Gheorghe (n. 1923- 1996), str. Cioaca, Vama, servitor la animale.
l9 "St111atis11111/ ll'mtratuhli Cltr al [Link] Grtro·Calo/ice Rott1tit1e a Mara11111rqului", 1932, p. 73.
 186 Gheorghe Haiduc

1. Parcelele şi numerele topografice sunt cuprinse de la 881 la 918 şi cuprind 38 de poziţii.

2. Numirea locului sau a unei părţi de hotar: Slatina întorsătura 111.
3. CJasificarea parcelelor: CJasificarea 3-1 poziţie
Clasificarea 5-3 poziţie
Clasificarea 6-6 poziţie
Clasificarea 7-18 poziţi e
4. Teren arabil ....... ....................................... „......... 18 iugăre şi 148 st. p.
5. fâneaţa naturală...... „.. „.. „„ .... „„„ ... „„„„„„„„. 32 i ugăre şi 635 st. p.
6. Păşunt:..... „... „... „... „... „.„ ...„„ ... „.... „..... „......... 314 st. p.
7. Pădure.... „„ .. „.. „...... „... „„........... .„„ .............. ... .43 iugăre şi 11067 st. p.
8. Teren pentru cultură„ .......................... „„ ..... „„25 iugăre şi 98 st. p.
Suprafaţă totală„ .... „„„ .. .. „.... .. „ ... „„„ ... „........ „„ ..98 iugăre şi 590 st. p.
Aşa după cum se arată în situaria funciară cuprinsă în fişa cadastrală de mai sus, se poate observa, cu
uşurinţă, situaţia funciară (proprietatea) care îi apaqint:a lui Mcrza l osif, în mijlocul căreia se găsca staţiunea
Băilor Valea Măriei; la Fisc, însă, nu apare suprafap de 6 i ugăre de livadă cu pomi fructiferi, formată din
soiurile cele mai productive din acele timpuri: meri ionatani, batuli şi parmen. Apoi, tot aici era o plantaţie cu
vie de diferite soiuri, în suprafaţă de 1 iugăr, , care asigura pentru ultimek scrii de oaspeţi cura de struguri, pe
care am menţionat-o mai sus.

Sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial

8. Alungarea proprietarului Merza şi distrugerea Băilor. Ca ş i în întreaga ţară, şi peste aceste

locuri au trecut două mari valuri de armate, care se războiau între ele, adeverindu-se vechea zicală: "omul
tocmeşte (construieşte), dar tot omul, cu mâna lui distruge (strică)". Din primul val au făcut parte armatele
maghiare şi germane, care, nici la plecarea lor spre Est şi nici la reîntoarcerea lor spre Vest, nu au produs mari
pagube. În ambele cazuri, se păstra o oarecare disciplină militară. Dar nu acelaşi lucru s-a întâmplat în timpul
trecerii armatei sovietice, care se considera armată "eliberatoare" şi aproape fiecare soldat folosea cuvântul
"slobodna", ceea ce însemna libertate, democraţie, dar ţăranii noştri l-au interpretat în limba română prin a fi
slobod, a face ce vrei tu. Apoi acea "slobodna" au dovedit-o chiar ei, soldaţii ruşi, prin atitudinea lor de
însuşi re a unor bunuri de valoare, pe care le confiscau fără mustrări de conştiinţă sau vreo opre lişte: "davai
ceas" ... şi nimeni nu li se putea împotrivi. Peste toate acestea, erau şi foarte agresivi şi ceea ce nu le convenea,
distrugeau. Ajunşi în Vale, venind din partea de N-V, şi nu dinspre S-E, de unde erau aşteptaţi, au început să
devasteze. Au jefuit din interiorul construcţiilor tot ceea ce-au dorit, apoi, prin faptele lor, au dat curaj şi
populaţiei civile să distrugă bunurile "burjuilor" (proprietarilor)2°. Distrugerile B ăilor au durat de pe la sfârşitul
anului 1944 şi în aproape tot cursul anului 1945. Devastările au fost mult înteţite, mai ales după ce au apărut
prizonierii eliberaţi şi cetăţenii duş i la lagăre de muncă, eliberaţi sau ~ugiţi de acolo. Aceştia, ajunşi acasă, nu au
stat pe gânduri şi s-au ataşat primilor care au început devastările. Tn paralel cu devastările din Valea Măriei
s-au devastat şi Băile Puturoasa, Toagul lui Şcler (Ş e rer) numit şi Toagul Sărăcii, ere.
Iosif Merza, proprietarul Băilor, într-una din nopţi (ianuarie 1945) a fost urmărit de asemenea
răufăcători ce doreau să-l omoare; ca prin minune, însă, a scăpat cu viaţă şi a luat-o pe jos spre Satu Mare,
unde mai avea un domiciliu, şi nu s-a mai abătut niciodată prin acele locuri 21 . D upă plecarea acestuia, ziua, şi
în văzul tuturor, s-au intensificat distrugerile şi însuşirea de bunuri. La început, s-au golit de mobilier
hotelurile ş i vilele. În unul din hoteluri era şi un pian, rămas ca ultim obiect din interiorul clădirii . Nemaiavând
ce duce, un cetăţean din Tur, cu numele de Făniuc, venit şi el la jefuit, cu carul tras de bivoli, s-a înfeles cu alţi
ortaci să pună acest pian în căruţă, "că doar bun va fi şi acela la ceva". După ce au ieşit din staţiune, d rumul
era denivelat şi pianul producea zgomote. Bivolii s-au speriat şi au luat-o la fugă spre Tur şi nici stăpânii, nici
alţi cetăţeni nu au reuşit să-i oprească. fuga lor s-a încheiat cu răsturnarea pianului într-un şanţ iar pianul a stat
acolo mai multe zile, până când, în una din nopţi, a dispărut fără să se ş tie vreodată cine l-a dus22. Apoi,
jafurile au continuat şi, după ce s-au golit de bunuri toate spaţiile clădirilor, au început dislocările de geamuri,
uşi şi duşumele din fiecare cameră. Bunurile provenite din devastări , povestesc unii consăteni, au ajuns şi în
Vama. Amintim următoarele persoane: Sima cu cei 4 fii ai săi, Mihai Contra, Emanuila Pop, etc. care se ştie că
şi-au construit casele cu materiale provenite din Băile Valea Măriei23 .

i 11Inforrnat0r: Oros Iacob (n. 1919-1988). str. Băilor, Vama, airc a avut teren în apropierea "Băilor" şi avea tangcnp cu acele Incuri.
21 Informator: Conua Ioan Ciumu de 78 de aru. str. Băilor, care era palmic de vânătoare peste acele locuri, Valc;t Măriei.
22 Această relatare a făcut·O chiar Ffoiuc, pe când ajunsese pă<lurnr în Vama, în sectorul Coasta Caprii, Vacariştc, Boroşrcni, etc.
Z'1 lnformator: Pintca i'Vlihai Morcanu (1890-1974), str. Principal:!., Vama. viceprimar în Vama.
 Mo1101?.refia Băilor Valea Măriei din Vama Oa; 187

Prin anii 1947-1948 s-ar fi lansat zvonul că Iosif Merza s-ar fi reîntors în Staţiune şi unele bunuri le-ar
fi înstrăinat chiar eJ. Însă care este adevărul curat nu se ştie. Dar ceea ce se poate afirma sigur este că toate
construcţiile au dispărut, inclusiv temeliile lor, ~cţ:iune care s-a încheiat la sfârşitul anului 1945. În i:aralel cu
acele distrugeri, care au continuat şi în anul 1946-1947, s-au devastat pădurile din preajma Băilor. Jn partea
dreaptă a staţiunii era o frumoasă pădure de brad din care n-a rămas nici măcar un exemplar. Apoi s-a tăiat o
bună parte clin pădurea de stejar, sub pretextul că trebuie lemne pentru reconstruirea podurilor distruse de pe
râul Taina şi Tur, care făceau legătura între Vama şi Oraşu Nou, Tur şi Călineşti,. După cum arată şi câteva
documente găsite în arhiva primăriei:

COPIE
Nr. 6869 /2 ian. 1948

Oficiul Naţional de Turism

Serviciul Staţiunilor şi al Oficiilor Locale de Turism

Întrucât până în prezeor nu am primit răspun sul O-voastră la Ordinul nostru circular nr. 6108 din 7
oct. 1947, revenim, rugându-vă să binevoiţi a ne înainta de urgenţă tabloul tuturor vitelor şi caselor particulare
din staţiune, precum şi tabloul caselor de odihnă şi Căminelor, propr ietatea diverselor instituţii publice sau
societăţi particulare, cu capacitatea lor de găzdui re, menţionându-se dacă mai sunt folosite sau nu.

Semnătura şi sigiliul Şeful Serviciului

Director O.N.T. M. Ionescu
Dr. Fr. Sulman

Răspuns dat de către Primăria Vama

COPTE
PrimăriaComunei Vama
Nr. 1562/1947 ... 115

CĂTRE
Oficiul Naţional de Turism
Serviciul Staţiunilor şi al Oficiilor Locale de Turism Bucureşti

La ordinul D-voas tră nr. 6108 din 7 oct. 1947, vă comunicăm că Băile Valea Măriei, în urma trecerii
frontului peste aceste ţinuturi, sunt complet distruse. Deci, nu mai funcţionează.

Vama la 8 ian. 1948 Notar

Primar I. Contra Pop Dumitru

Primăria comunei Vama dă răspuns la Ordinul Prefecturii nr. 2811 / 1946 jud. Satu Mare
 188 Gheorghe Haiduc

COPIE

Primăria comunei Vama

Nr. 1957/1946

CATRE
Prefectura jude~uiSatu Mare,
Oficiul Judeţean al Bunurilor Inamice ...
La ordinul D-voastră nr. 2811 /1946 am onoarea a vă raporta că în urma cercetărilor făcute la
organele din Negreşti, am constatat că averea Băilor Valea Măriei din Vama Tur parte este avere inamică,
parte este avere particulară.
Averea din chestiune este întăbulată după cum urmează: Merza Coloman 1/5 parte, Merza Maria 1/5
parte, Merza Matei 1/5 parte, Merza Marcel 1/5 parte, Merza Gheorghe 1/5 parte.
Merza Coloman şi Merza Maria se găsesc în România şi sunt stăpâni pe averea lor.
Merza Matei, Marcel şi Gheorghe sunt refugiap cu trupele maghiare şi gem1ane. Deci această parte
este = se declară avere inamică.
Constantin Meleg afirma că a încheiat un contract de vânzare cumpărare cu Merza Coloman şi Maria.
Până acum nu s-a ştiut că susnumiţii sunt proprietari. În comună şi astăzi este crezul că proprietarul
Băilor Valea Măriei este Merza Iosif, tatăl susnumiţilor care este şi astăzi prezent.
Inventarierea şi încadrarea averii în articolul 8 este în curs.

Vama la 2 dec. 1946 Semnătura

Notar Pop Dumitru

NOTĂ: Pe verso acrul se referă la inventarul C.F. nr. 256 din Tur şi C.f. 20 din Vama.

Răspuns dat de primăria Vama nr. 1957 Ocolului Silvic Negreşti.

COPIE
Jud. Saru Mare
Primăriacomunei Vama
Nr. 1957/1946
cATRE
Ocolul Silvic Negreşti

Având în vedere că averea ce se găseşte la Băile Valea Măriei, fosta proprietate a fraţilor Mcrza 4/5
parte este declarată bun inamic şi dată în administrarea primăriei Vama cu data de 1 dec. 1946, 1I 5 parte este
a văd. lui Şomogy Eugen (meclic în Negreşti) care dispune după bunul plac şi în cadrul Legii de acea avere.
Având în vedere că D-voastră împreună cu organele jandarmeriei aij confiscat în mai multe rânduri
lemne provenite din această pădure ca primăria Tur, postul de jandarmi Negreşti etc. pe care deja în unele
locuri aţi ţinut licitaţie. Aceasta până la această dată s-a întâmplat din cauza că n-aţi fost în CL1noştinţă de
cauză.
Având în vedere că noi suntem administratorii acestei averi în mod provizoriu, până când tvlinistrul
va decide asupra acestei averi, vă rugăm ca licitaţiile să se ţină în prezen~ delegatului nostru şi numerarul să se
predea contra chitanţă delegatului nostru, după ce se vor scădea cheltuieWe şi partea de 1/4 parte cuvenită
organelor constatatoarc.
Aceasta este şi natural, având în vedere că paza, administrarea şi păstrarea acestei păduri şi averi
reclamă cheltuieli, ori momentan aceste cheltuieli vor fi suportate şi acoperite din aceste venituri.
Deoarece noi nu putem schimba faţa actuală a acestei păduri, a acestei averi, respectiv nu putem tăia
lemne sau vinde materialul provenit din clădiri pentru acoperirea acestor cheltuieli. Cred că D-voastră sunteţi
de această părere şi veţi proceda în consecinţă .
 Monografia Băilor Valea Măriei din Vama Oaş 189

Vă comunic că începând cu data de 1 oct. 1946 am angajat un număr de 2 paznici pentru paza acestei
păduri şi averi şi plătim lunar câte 200.000 lei pentru fiecare, suszişii paznici dovedindu-se a nu corespunde,
cu data de 1 ian. 1947 au fost schimbaţi. În loq1l lor am angajat un alt paznic cu 300.000 lei lunar cu numele
de Fanea Petru din Vama, care şi -a luat completa răspundere de acea pădure.
În viitor vă rugăm D-le inginer a ţinc cont de cele comunicate, cu atât mai vârtos, că este şi în
interesul D -voastră de a putea păstra această pădure care cade şi sub paza şi controlul D-voastră.

Dat în coniuna Vama la 2 ian. 1946 Semnează Notar

Pop Dumitru
Referitor la cei doi paznici, după informapile primite, putem afirma următoarele: aceştia erau vămeni
şi se numeau Petru Iul1as şi Gheorghe Tarba, alcoolici notorii, implicaţi în fraude şi tăieri masive de stejar
pentru constrncţii. Din documentele de mai sus, dar şi din alte documente, reiese cum şi-au făcut datoria atât
cei doi, cât şi ultimul paznic şi credem că nu mai sunt necesare alte comentarii. Dar cu toate măsurile luate de
către primăria Vama, distrugerile în numele democraţiei se ţineau lanţ.

COPlE

Dr. Sandor Victor avocat

Satu Mare
CĂTRE
PRlMĂRlA COMUNEI VAMA TUR

Cu referire la adresa nr. 481/1945 a Ocolului Silvic din Negreşti, din 16 august 1945. Din
încredinţarea clientului meu, D-nul Merza Iosif, domiciliat în Satu-Mare, cu onoare vă invit să achitaţi în
termen de 8 zile de la primirea prezentei somapuni lemnele de construcţie de esenţă tare, ridicare din pădurea
clientului meu pentru construirea de poduri.
Dacă nu răspunde~ la termen prezentei somaţiuni, voi fi silit să vă dau în judecată pentru obţinerea
creanţei clientului meu.

Satu Mare 12 april 1946 Cu stimă deosebită

Dr. Sandor Victor avocat S-M

Răspunsul Primăriei Vama la adresa 481/1945, trimisă de avocatul V. Şandor.

COPIE

Primăria comunei Vama

nr. 1946/717
CĂTRE
Ocolul Silvic Negreşti

Am onoarea a vă ruga să binevoiţi a ne comunica cum am devenit noi, comuna Tur, datori cu
lemnele de construcţie, pentru construirea de poduri, faţă de Merza Iosif, fapt pe care D-voastră îl comunicaţi
D -lui Merza Iosif adică prin adresa nr. 848/16 aug. 1946.
Comuna Tur nu a cumpărat lemne şi nu a dus lemne de nici un fel şi nici de construcţii din pădurea
proprietarului Merza.
În cazul că D-voastră sunteţi în cunoştinţă de cauză şi pentru că numitul să nu fie pus În situaţie de a
ne improcesa şi pentru a ne crea spese zadarnice şi inutile, rog binevoiţi a răspunde adresei noastre.

Dat în comuna Vama la 7 mai 1946 Semnătura

Notar POP DUMITRU

Aşadar, Băile Valea Măriei, după sute de ani de funcţionare, au rămas distruse În totalitatea lor şi mai
pustiite decât după un incendiu, un cutremur sau în urma unor mari inundaţii.
 190 Gheorghe Haiduc

Mul ţi localnici deplângeau situaţia Băilor Valea Măriei, multo ra nu le venea să creadă că războiul a
putut aduce asemenea schimbări şi distrugeri pe locurile lor natale. O perioadă îndelungată nu s-a mai
consumat borcut de către populaţie, considerat fiind infestat, fapt dovedit apoi de către o rganele de sănătate
ale raionului Negreşti. Apoi, prin anul 1954-1955, câţiva bărbaţi din satul Tur au trecut la curăţirea şi
dezinfectarea izvorului găsit primul în dreapta drumului.
Vestea s-a extins repede, apoi rând pe rând, numărul celor care purtau apa pen tru consum s-a
înmulţit continuu, mai ales duminica începeau să vină grupuri de tineri, apoi vârstnici, la "Vale" să-şi petreacă
timpul liber la iarbă verde. În asemenea condiţii, atât Cooperativa de Consum din Vama, cât şi cea din
Negreşti veneau cu tarabe care aduceau alimente şi băutură, nelipsind p reparatele din came p regătire pe loc,
precum şi ceteraşii din Vama, Negreşti şi Tur şi se încingea câte o veselie de pomină.
Acel mod de distrac~e şi voie bună a durat până în 1970-1971, când s-a pus în funcfiune prima
cabană a OJT.-ului, fapt ce a adus mari schimbări în concepţia popuJa ţiei, care s-a acomodat uşor cu regimul
de restaurant, unde, cu bani puţini, îşi permiteau să servească în mod civilizat şi comod, la masă, preparalele ce
intrau în meniul localului.
9. Refacerea parţială a Staţiunii Valea Măriei, prin construirea a 3 cabane turistice Cabana
O.]. T. din Vam a (fig. 19). Copstruirea acestei clădiri a începul în anul 1969, la impulsul primului secretar de
partid, Iosif Uglar, care a îndrăgit mult aceste locuri şi care a făcut posibilă crearea multor cabane şi locuri de
agrement în j udeţul Satu Marc. Aşa s-a ajuns ca şi aici, la Vama-Valea Măriei, să se asigure o investiţie de
2.500.000 lei, să se construiască o cabană turistică, găsindu-i-se locul potrivit pe unul din vechile
amplasamente, care au existat în vechea statiune, înainte de război.
În componenţa cabanei sunt 15 c~mcre pen tru turişti şi 2 camere de serviciu. Toate încăperile sunt
bine dotate cu mobilieml necesar şi pentru găzduirea hotelieră erau 45 paturi care asigurau ca%area pentru
aproximativ 2000 de turişti pe an. Însă fluxul zilnic al turiştilor în trecere, în medic se ridica la cca. 400-500 de
persoane. În general, veniturile anuale se ridicau la 2.500.000-2.600.000 lei. În afară de turism, aici se
organizau nunţi, botezuri, revelioane, conferinrc, simpozioane etc„ realizări care se includeau în cifrele de mai
sus. Toate categoriile de persoane care se abăteau pe aici erau mulrumite nu numai de cond i ţi ile:: de cazare dar
şi de bucatde găti te aici, mai ales gustoasele şniţele "Palermo" şi "Cotletul de Vale".
Aici munceau 14 angajaţi, printre care se aflau şi şeful de unitate, barmana şi recepţionera. Pentru a
asigura o bucătărie câl mai bogată în sortimente, cabana avea şi gospodărie anexă format?l din ferma de porci,
cea de păsări, iar vara mai deţinea şi vaci cu lapte. Toate acestea se realizau printr-o bună gospodărire a
cabanierului Vasile Pomnean şi soţia acestuia, Doina, care aşa cum spune o zical ă şi -au sfinţil locul, în cei 22
de ani cât au lucrat aici şi au administrat cabana 0.J.T . Valea Măriei din Vama.
În anul 1992, cabana a fost pusă la licitape şi, prin nişte manevre ale fostului director judeţean, au
ajuns patronii (proprietarii) acesteia fraţii Creştin din sarul Trip. Omul cu vechime şi iniţiat în administrarea
cabanei a fost eliminat de la licitatic. Prarii Creştin, după un an de activitate, au constatat că administrarea
cabanei în scop turistic nu este ren~bilă şi' au închis-o. În prezent, este în grija unui paznic şi nu se ştie pentru
cât timp această cabană va rămâne închisă24 .
Cabana Teilor (fig. 20) este aşezată în minunata pădure din Valea Măriei. Construcţia a fost începută
în anul 1972 şi a fost dată în folosinţă la data de 22 august 1973. Clădirea este executată în stil modern şi este
foarte bine întreţinută. Spaţiile de cazare cuprind 5 camere, înzestrate cu mobilier; pentru cazare arc 18 paruri,
precum şi un frumos restaurant cu SO locuri pentm servirea mesei. Costurile construcţit::i au fost de 1.600.000
lei iar fondurile au fost asigurate de către proprietarul cabanei, Cooperativa de Consum "Indcpendenfa"
Negreşti-Oaş2S.
De la inaugurare şi până în anul 1989, această unitate turistică a funcţionat cu mare succes, realizând
un vcnfr anual de cca. 3.600.000 lei pc an. Vcnirurile se datorau fluxului marc de turişti care o vizitau,
aproximativ 2.500-3.000 pe an. MuW dintre aceştia erau atraşi de frumuseţea nawrii, de aerul curat şi liniştea
care domneau aici. D ealtfel, i se spunea "Cabana Teilor", pentru că a fost construită pe vatra unei alte vechi
cabane, la care duce o alee mărginită de tei, aceştia menţinându-se în viaţă încă din perioada vechii sta\iuni.
Deşi caban a se găseşte la o distanţă mai mare de izvoarele cu "borcut", to tuş i cei ca:t.aţi aici beneficia:r.<1
lesnicios şi de cura de ape minerale.

2• Infonnarorii au fosr chiar cabanierul Vasile Pomnean (n. 1944), su. Principală nr. 646, in Voma, şi soţia acestuia, Doina (n. 1946); ambii au gestionat
activitatea Cabanei între anii 1970-1992.
2s Men1ion~m că dacele despre cabană ne :iu fost furn izate de dltrc preşedimelc Cooperarivci de Consum "Tnuepcndenţa", d-nul D umitru Dragoş,
căruia ii mulţumim şi pc această calc penuu infoanaµile oferite.
 Monografia Băilor Valea Măriei din Vama Oaş 191

După revoluţie, cabana este dată în administrarea S.C. NORD PARC S.R.L., în asociere cu
Cooperativa de Consum, fiind încadrată cu 14 lucrători, în rândul cărora este inclus şi cabanierul. Este de
remarcat faptul că personalul acestei cabane este bine instruit şi aici se aplică cele mai mici preţuri la cazare şi
masă.
Cabana "PINTEA'' (fig. 21) s-a construit între anii 1990-1992. Proprietarul acestei cabane este Pintea
Vasile, care a concesionat terenul de la primăria din Negreşti. Cabana este situată în pădurea Valea Măriei şi
dispune de 48 locuri de cazare în camere cu 2 şi 3 paturi. Construcţia este înzestrată cu 70 locuri pentru
servirea mesei. Mai are bazin acoperit cu apă termală şi o sală cu jocuri de club.
Se cuvine, în final, să menţionăm că cele două cabane - care mai funcţionează - sunt vizitate de tot
mai mulţi turişti, români şi străini, care consideră că merită să-şi petreacă, aici, în inima Oaşului, câteva zile de
vacanţă, găsind aici peisaje şi oameni de un pitoresc aparte, manifestat, din plin, şi în ţipuritL1rilc de o
actualitate mereu vie, care urmează:
Mândru meu tare-o zăcut
M-am dus cu el la borcut
Şi-o făcut băi la picior
Şi s-o-n trămat binişor
de lele şi da la la ...

Hai Văsâi pe vale-o sus

Ţi-oida apă şi borcut
Ţ-oi da borcut cu paharul
Tu mi-i da gura cu caru
De le le şi da la la ...

Mândruleor, cocon crescut

Gura-ţi miroase a borcut
Nu te tare moţăi26
Mie-mi vine-a râgâi27.

Mândruleor crescut în puf

Hai cu mine la Borcut
Să bem apa din i:Gvor
Şi să ne iubim cu dor.

Cucule de-ai tot cânta

În pădure la Merza
Până va veni mândra
Să ieie borcut cu olu
Şi-apoi oe-om stâmpăra doru'.

Cucule, să cânţi tu bine

Că şi mândruţu' meu vine
Şi-om şide pe pajişte
Şi-om vorbi de dragoste
Şi-om be borcut cu olu
Şi-apoi ne-om stâmpăra doru'28.

Pe cine-l doare rânza

Margă la Borcut cu ea
Beie apă din izvor
Şi s-a face binişor
De le le şi da la la ...
Merza-i ungur rău crescut

„ A mopi înseamnă a face mişcări necontrolate.

V A râgâi în cazul nostru înseamnă a-ţi veni a vomita.
2ll Strig~turileau fost culese de la vllduva Maria Pintca a lui Otel, 79 de ani, str. Mihai Eminescu.
 192
Gheorghe Haiduc

Nu ne lasă la Borcut
Tot om be noi furişel2'>
Şi nu ne-om tomni cu cl30.
!3orcutu din şes adus
Ii ca laptele de uns
Îl bei cu dor şi te-nduri
g{ Je e( nu te satuJ.
Hai Mărie pe vâlcele
Să culegem viorele
Din P~dure lui Merza
Că acolo-i şi apa (borcutu).

Vay Gabor îi baron

Şi el îi tare bun domn
Şi ne lasă la izvor
Să bem apa cu finjie31
Să ne stâmpărăm sete.

Mândru-o venit la Borcut

Cu trei cai prinşi la căruţ
Nu ştiu ce s-o întâmplat
Că caru i s-o- mburdat
Şi borcutu s-o vărsat
Vai cc necaz s-o-ntâmplat.32

Pădurea de stejar mică

Pe lângă borcut întinsă
Cu poieni şi flori deschisă33
Printre ele se plimba
Maria Terezia.

ANEXA

Fig. 1. Cetatea Medieşu-Aurit, căreia i-a aparţinut, cândva, şi Valea Măriei.

Fig. 2. Coperta Monografiei staţiunilor balneare din Imperiul Austro-Ungar în anul 1907.
Fig. 3. Coperta cărţii care cuprinde Legea Balneo-Climatică din anul 1926.
Fig. 4. Coperta cărţii care cuprinde înregistrarea tuturor breslelor hainea climatice din Românfa Marc în
anul 1937.
Fig. 5. Eticheta aplicată pe sticlele cu apa minerală îmbuteliată la Valea Măriei în anul 1928.
Fig. 6. Coperta pliantului care înfăpşează Staţiunea Băilor Valea Măriei în anul 1903.
Fig. 7. Imaginea Hotelului Kossuth, reprodusă după o revistă din anul 1897.
Fig. 8. Imaginea Hotelului Maria, reproducere după un pliant din anul ·1903.
Fig. 9. Imaginea Hotelului Moise, reproducere după o revistă din anul 1879.
Fig. 10. Cabana Rakoczi, reproducere după o revistă din anul 1879.
Fig. 11. Hotelul Katalin, reproducere după o revistă din 1879.
Fig. 12. Imaginea Cabanei Bercsenyi, reproducere după o revistă din 1879.
Fig. 13. Imaginea unui peisaj în centrul căruia se găseşte bustul Împărătesei Elisabeta, reproducere după
un pliant din anul 1903.
Fig. 14. Imaginea Casei Băilor în anul 1903.
Fig. 15. Imaginea terenului amenajat şi a unei runde de tenis de câmp la Vale.

" A bea furişei înscamn5 a pătrunde la izvo r şi a bea apa în ascuns .

.lO "Nu ne-om tomni cu el" - înseamnă a nu se târgui, a nu recurge la o in1clcgerc sau învoială cu proprietarul.
>1 Cuvântul finjic csre de origine germană şi înseamnă pahar.
~l Strigăturile au fost <le la Marincaş Gavrilil <le 70 de ani, de pe str. Gării din Vama.
H Au?.ită de la Bah Carol (1886 ·1966), fost p~durar peste pădurea Valea Măriei <lin Vruna.
 Monografia Băilor Valea Măriei di11 Vama Oar 193

Pig. 16. Reproducere clupă un pliant din 1928.

Pig. 17. Imaginea Hotelului Carl, reproducere după o fotocopie din anul 1920.
fig. 18. Imaginea cabanei în care era o rganizat serviciul de recepţi e, "Direcţiunea" , în anul 1920.
Fig. 19. Cabana Fra~lor Creş tin (fosta cabană O.J.T.)
Fig. 20. Imaginea actualei cabane a T eilor din Valea Măriei.
Fig. 21. Imaginea actualei cabane "Pintea" din Valea Măriei.

The Monograph of thc Valea Măriei Baths from Vama Oaş

Summary

This Monograph rontains a detai/ed description of the Baths. The u1ork i.r base 011 JJJOl!J documents andpictures, most
ofthe1J1 histmical, discovered efter intense investigatio11s i11 the publicatiofl.S edited thro11ghtout the cent111y.
After a hard ivork of research I disc()Vered refere11ces abo11t the wateri11g resorls spread al/ over Ro1J1a11in, a11d a111011g
the111 there are 111entioned Valea lvlărici Baths jro111 Va1na.
Of a grr?at impor!ance werc the pieces ef ziiformatio11 gathcred Jrom the old people of !he villa,[!,e, who, havinţ, a [Link]
111e111ory, !old 111e paţ,es jroJ11 the local history, s{)fm heardfivm theirJorefathers a11d othcr.r thry lived through.
ln the Mo11ograph the great da111ages of the resort d11ri11J!, tbe Seco11d ['/Yorld IV'ar are a/so relotetl. These da1J1ages
co11stit11ted a11 overcast shad01v i11 the regio11's hislory. After the relumi11g of lhe soldiers and ptisoners fa111 the Seco11d l~fJrld
l~ar, th~y bm11ght 111ith them th11 bate [Link] the oppnssors mul thry distrqyed the Bt1ths along uith the nob/emen hot1se.r.
[Link] [Link] are [Link] in detail in this work whicb contai11s jour cht1Jlers fznishing 11Jith a piecc of realjolklore from the
village of Va111a1 Oaş Land, told l!J people 1vho lived 01ul 1vorked al Valea Măriei Bath.r.

fig. 1
194 Gheorghe Haiduc

fig. 2
 Monografia Băilor Valea Măriei din Vama Oa,r 195

HINJSTERUL SlNĂTAŢil ŞI OCROTllULOR SOCIAU

INSPECTORATUL GENEll!L tlALNI:l>-[Link]

flRTICOL! L& nESPllCTIVil !l'rl\AS& Dili UGU S\J(IT.\ftĂ Du.A.

u llARTIE ma; "~!ilttl\IJJ. OFICIAI,'' l!e. el)
Şl

REGULAMENTUL
INSTITOŢIJLOR HIDRl-·IINERALE ŞI CLIMATICI
(„MO.~ ITOllOL
OllCIAfli St•. !!04 DJ~ H· ~f:PTRl!Vllll 19211
UllJUJI Ol AllTICO~lU; l'llfVl'(O!fi2 LA Al'RLa JtHnAU. U\"ltUI

DIN

LEGEA MINELOR
~l Ali?. 2'f OU< LEGU l t V!UrtCU'B .lDll![Link]Ă

. .·.

BUCUR .EŞTI

lKJ'J\l'M~lHA S TAT~LtJl

Ui~J26

fig.3
196 Gheorghe I Jaiduc

MINISTERUL SĂNĂTĂŢJI
DIRECŢIA [Link]-CLIMATICĂ

Joi ·16 şi Vineri 17 Decembrie 1937

ADUNAREA GENERALĂ
A

BRESLELOR BALNEO-GLIMATICE
sub prezidenţia
Domnului Ministru,
Doctor JON COSTlNESCU

Sala Frontul Negustoresc al Unirei

Calea Victoriei, 31.

UUCUR~Ş-tl

I !13 7

fig. 4
r-
o.

24 - - 25
TABLOU

11- --S-tall~r• - . I ].S•~ -:-~J ~lltt.~: I ~ î.

tl!(U!>(j>2~
·
~i
I Oua
de izvoarele minerale naturale româneşti.

I .~„
'
....„„ ...";. - •. ,
!
----...~-~ '
I „~· -l ·i ll.\llOS lliWl~oi. Ju<I. Odo>rberu.

I [Link] • • • , • • j Tor<l• l l<)C. '1>•l."- I 1927 1 '"ţ. 111x.1i>

1111~.:.17.t:
lliud. J utl. Satu. )fort•.
llOllf, lH lllli:ontii.
• f:d(~kk) : : I ~1011
Tiida •• . • • • • Cel. Alb.I
' ~ ~f:
• •
j! :w.
1(117
1lll1)ŞTE:\I Sl::..\)JŢ fHlol I. ('. llrttlat111 J:i,
(:OtlW!P, l1td. Î'l"ti Sc:iune :[).l l'ilu~riu}.

~ „. . ~.t..c. llb!l<iAS

„ll)l'; ~~„9r1.ufvaim1.J
~
I
'/.. • lu M;ldrl ~ LU'Q\',\ Up<.>..., J"'1 l . Toront•t

I
o •.••.
\'Amâ • „ . . C. lung
... ""
~
•
K \.-U~~
't H1Z1
•-• '"' 't'Q„·„.::: )t\(;J'S lY,IS[l,\
~ {)>""'4 .\14111 \ 'f \l.S.\,Ş Bnt<>', T~ Cr~ulul. l.l-1 Iuliu )l••dtt
~ gţ, llal:. Vatra [lor..., fira~" P.I fl.-l><hor Str. Ec:>ttrin•.'

V-
[Link] Ooto<i . • '\IATll.1)
um
~ vaia <le jos ••
V~ok M!Glle
H:z_ntJo~:<t
l'r1lhov>
b:... ba1zt
Joc. dle>. 19:!7
11171
Va~ de Jos
Vll..,;J de AlilDtt 1'01\' \ ~[Link]
lffP\T
.\rl ţia l<>ud •••U/ C..-miuji.
IH l llril Str. <;uU Bra!'>'' ·
~
Trels<>ioat 4UJ. bal::. l
I
10'2'!
I Z .d~~
Sl.G.~e \\U'S ,\d·\I• - · Jud Ttft x•nnt.
.,
.„ Vlwl:.ta • Pvtno loc. ba~ 11<m . . .„:i. .IU~ ­
f«:fA-tl
Sll.l'T\HIS .\d IJ• Ca•i11 t1co~ JoJ Ctu<
B•n<"'• Cli'oOHlunl B-4"1 f.o!l•i tL Btt<:.
IWn\U .
·~ V•lau
vu. ... . Dlm!iM5t•
Br'-ŞQY
I •
• •
I
'
1917
IW
Ucal•C•
Br~v, O.\rite Ul [Link] Soc. .\ooa )lusc:b411jt. ll1ile B~riaş
..o
~ B~J1 S;-rlc . . Stl>l "'6:.. ! !O<. <tin I 11'1!2 llal• $~11• ~O(. t;OICJR.\ • c.\,L])J.\. HuroN)h, Ş1r. BITtotanu 62
l!<t.l<t •• • • • Ar:tf i loc. balo. l 1!117 c.1„ dt Afli«$ v
~
:-1:$TI
Rllll <1• Mori •• lll>o< loc. clim. 1 1!133
11113 Hlllll:'\ ,l:'\D bucvn-1u. Str. l:Jololnr 17 m·. !>~ni).
~
Fl!W, • • • • • • ~
lloclocod H.>11~~ > Ţ• .Matll
~ toc:. 1>.tl:>.
f: • • um I H~mNo<H'.\Hl [Link] C.\ l'Ef_,.,TA D~ !Ut.n-OD1 Rol. l'k't•lilly !'I~
lk• ll<INVQ!'Oţ® Rlsilc. SU''. l)!)am.u•l,
~
.... ~~::-1~
llomorod Odor1>d • Ol \:'\F.$T!
'Jluao • • . . .llltcur~tl.
~
>13 P~ii)t'1.l3Ai. . „ [Link]{B·~). k><. c!i'11. Î 1~ ~rslul nm1lD :-:t'-'lua.
ex::; 1131<":g • • • •
ni.:.•••••
H-dolr• : , , f l!lJ.I IL.\'Ollt'l. [Link]
lH~l':\lC llOU>On f::,pitMJ>I• Sfi. S(lirldon, b'!L
~~~~ J ; : ' ~~ JH l)r, [Link]. Spit. <li! f('l't!ţj, Cluj.
~
Horwa, ••• SO\Sf:$f.:0.,
R. V.1- .. , l • , 1o:J.1 R, Vticu STOICF.'Sl Soc. ......... Tg. Upu.ş, StQi<:Qii, Someş.
~ ~ . . . .. So<ii<f . toe. bAln. 10:u , )%\' t"t:RDIXl:->D ZllL'\ [Link]:o. Rfpnttnt1111 l>ep>zit. Central o.
~ Doru Ctaclrtni . C. Luog (B<>!. snJ. ~I~ 1933 ' C. [Link]'llt"8""""'1n3 Coo"[Link]„ Str. t'ofon! tOO.
~ [Link] 4't Sou •
Plllik • „ .
.\\arm•mu""l . ll>C. t>1to.
MOrfl I • • 1
l!nt
1931 "AU:FLC "[),) 1-lrlscb<r Gh, Sir (aterina Ilr'1ŞQ<".
~ Ooptnr.1a ••• 5ibra ) toc. cJlm. l!nl PFRL1 noooc ~ Flri«brr Gb, SU-. Eat<rin> BrilşoT.
P19irotiţa
„ . . t»mboTI;a ~ „ 19)..e V '-Alf, \ )lllllF.I DI lltnl. Salu )I..,,
CllrtU~c A~ Ar:~ ~ „ u:.)4
/\ lf\"ORl'l Ll::-.\ Mi""$!( ~>tu ilare.
S~ra
Aiud • • • • • •
••.
"T••Ilare
Alba ' •~ ~ 1~
1Y34 ;;<- 1101111ll.l lliWrţ<1>1. Ju1l. Odorbtiu.
Vi~·Yiioidoara • . I

I
St~I , IZ'\' ~1 .llltl 11•«>~1 de Su>, Jud. Trei Sca-.
.MO<>qtt • • • • lla<Ju , b>ln. dim., I int \'F.:\l'S l'oi•na. Juri Sato More.
[Link] I 1004
Pal<l:iJ·Crisdan.
()rş.l)YI
C.\ln•ni
••• • ,
••••• Se„n.
R.~I I• .,
1o<:. ctim.
~!:>.. ·1 •IUl
193$
LlflS.\
s1cn.1.1. \'lC'fOIU.\,
Ondt•a Mue.
!\oe, [Link] t.:nala, Str. Cimphi. IA>ru

I Mn<I. . • • • ·I (jorj
Abrud • • • • • ,
Z>ila •• • • • •
I, ""''"'"'
Nttioiu •Barr:[Link]
•••••
Alba
Sll•I
1NA$311d
81'1io •
11«. vU<ţ.
J'
.
'
• dim.
•

.
,
<bt.
•

•
19.)
~ I~
llW>
l~
193:1
UIOMtl
[Link]';J, E ft;ROl:'\.1..'\l> '
l' [Link])J..;A:-1:)
l:()U)M.A,'\ :\lllU Man.
s.,..,„„
Y 1~~~:::: 1 C.H•ora
Sata ;\\are .... • ~la. „ l!m llESl:O 'l'rtl ~

.,„,\tt'::" ~ llW (..[Link],I

I. I
I Mo<ila w._1 . . [Link],u;i
rill• I) IQc. balu.
c:[Link] <•
• L~
lpt- atftifl lk
-u-:o~>
198 Gheorghe Haiduc

fig. 5

fig. 6
M.0110g,rafta Băilor Valea Mă1iei din Vama Oaş 199

fig. 7

fig. 8
200 Gheorghe Haiduc

,,~ -·~··

,\..},_ ... -iaJ

r--ocoouooc;onaoor:i'::l:::uc::[Link]'Oacooncao1J

fig. 9

o
fig. 1
 Monografia Băilor Valea Nfăriei din Vama Oaş 201

J<.a talh1-lak
- .. - - -
-···<>·-··----~··----- ~

fig. 11

fig.12
202 Gheorghe I Jaiduc

fig. 1.3

fig. 14
Monografia Băilor V aleo Măriei dli1 Va111a Oaş 203

~1
-·
fig. 15

fig. 16
204 Gheorghe Hai.d uc

fig. 17

fig. 18
 Monografia Băilor Valea Mănei din Vama Oaf 205

fig. 19

fig.20
206 Gheorghe Haiduc

fig. 21