OIERITUL, PASTORITUL ŞI CREŞTEREA ANIMALELOR

OCUPAŢIE TRADIŢIONALA A LOCUITORILOR

DIN COMUNA VAMA DIN ŢARA OAŞULUI

GHEORGIIE HAIDUC

I. Condiţii naturale

Comuna Vama este aşezată în partea de nord-vest a ţării, la o altitu-

dine de 400 m, latitudine nordică , paralela 47°50' şi între 23°15' longitu-
dine estică şi posedă o porţiune din Depresiunea Oaşului, fiind aşezată:
in sud-estul depresiunii, bazinul Negreşti, la poalele Munţilor Oaş şi
Gutâi.
Cele mai înalte forme de relief care aparţin masivului Gutâi şi sunt
mai apropiate de localitatea Vama sunt: Pietroasa, Strungile şi Hedişa
(care aparţine hotarului Vama, cu altitudinea de 1112 m). Acesta are
forma unui crater de vulcan ce se ridică ameninţător în partea de sud-est.
a comunei, având aspectul unui sfinx care o, apără şi care, în perioada
preistorică, a fost un vulcan activ, aruncândi cu putere lava sa incan-
descentă spre zonele din apropiere, formându-se astfel un strat de piatr-d
vulcanică-eruptivă de diferite grosimi pe întreg teritoriul comunei, care
evoluează de la suprafaţă spre interiorul pământului, ajungând pe alocuri
la zeci şi sute de metri, păstrându-şi aceeaşi formă de înclinare.
Depresiunea Oaşului are o poziţie periferică în cadrul unităţii geo-
grafice şi de aceea relieful comunei -este. diferit şi cuprinde toate formele
de relief, formate din de,aluri înalte, continuare a prelungirii munţilor,
terenuri colinare, care se prelungesc în podişuri, dând apoi forma unor
platouri întinse, care se continuă în şesul luncilor celor trei râuri: Turul,
Talna-Mare şi Talna-Mică, fonniind înspre nord-vest o deschidere cu un
relief de câmpie. Astfel, comuna Vama are o aşezare prielnică pentru cul-
turile de cereale, dar mai ales o bogată vegetaţie montană, cu o floră bo-
gată şi foarte diversificată. Aoeasta a dat şi dă posibilitate locuitorilor co-
munei de a practica din cele mai vechi timpuri agricultura şi, mai ales,
creşterea animalelor, fiindu~le favorabile condiţiile naturale, care au de-
terminat perpetuarea din cele mai vechi timpuri a acestei îndeletniciri,
care se practică până în zilele noastre.
Dacă se face un studiu cu privire· la locul pe care-l ocupă comuna
în cadrul zonei Ţării Oaşului, constatăm că localitatea Vama are un tre-
cut istoric foarte vechil. Faţă de celelalt:e 22 de sate din Oaş, este printre·
primele comune care a avut o suprafaţă de hotar de 6 393 ha, la care se-
1
„Docwnente privind istoria României, veacul XIII. C. Transilvania", vol. II,..
Bucureşti, 1952, p. 132, documentul 12e.
Z8 - Studii şi comunicări, XI-XII

[Link]
434 Gheorghe Haiduc 2

mai adăugau şi proprietăţile de teren pe care le deţineau locuitorii djn

Vama pe hotarul altor sate ca Nc~ti şi Prilog, în suprafaţă de cca
80 ha 2 •

Structura suprafeţei agricole după modul de folosinţă

în anul 1962 '

Suprafaţa totală: 6 393 ha, din care te·r en agricol total 3 761 ha3 :
arabil 1 626 ha, păşuni 1 010 ha, fâneţe 1 010 ha, vii 20 ha, livezi 95 ha.
Rez;[Link]ă că păşunile şi fâneţele naturale pe care le deţineau locuito-
rii comunei ocupau suprafeţe întinse, la care se mai adăugau „câmpurile"
din păduri, denumite aşa în termenii locali, pe· care le-au folosit dintot-
deauna, chiar dacă pădurile din jurul lor aparţineau unor nobili ma-
ghiari4. Toate acestea dovedesc preocuparea locuitorilor comunei de a de-
ţine cât mai întinse suprafeţe de teren, fie în mod individual, fie în co-
lectiv, fiind astfel întrunite condiţiile pentru a practica din plin îndelet-
nicirea de creştere a animalelor, sursă de bază în vederea întreţinerii lor
în decursul veacurilor.
Un fapt semnificativ este şi acda că locuitorii comunei Vama nu e·rau
mulţumiţi cu aplicarea Legii reformei agrare din 1921 5 şi, în urma unor
demersuri la organele centrale, s-a format o anchetă pentru a analiza şi
satisface cerinţele locuitorilor, întocmindu-se şi un document, din care
<lm extras următoarele: „Casa centrală a împroprictărirei funciare.
Nr. 18012/1927 ... D-1 pretor al plasei Oaş Gho. Cosma, ing. cadastral
Elemer Csamor, care a întocmit lucrările de împroprietărire ... Corn.
Vama în anul 1923, este împroprietărită cu păşune comunală în întin-
rdere totală de 1 265 jugh. Delegaţii corn. Vama declară că nu este sufi-
cientă, deoarece Hotărârea comisiei de ocol Nr. 131/1923 pentru consti-
tuirea păşunei comunale a stabilit cota de 217 jugh. pentru 542 capi de
Iamilie, ceea ce ar face 1 463 jugh., şi ar fi necesare 3-5 jugh. de cap
de familie ...
în concluziC', cere menţinerea păşunei ce posedă de 1 267 jugh. şi
completarea acestei păşuni cu 294 jugh. din păşunea de la Vaiai Găbor
-şi mai cern coimplectarca cu 150 jugh. păşune împădurită de la Iuliu
Szenti vanyi şi stabilirea cotei păşunii comunale, adică în [Link] 1 711 jugh.
precum şi 400 jugh. din Rezervă, ceea ce ar corespunde 3-5 jugh. pe
cap de gospodărie, ajungându-se la cota totală de 2 111 jugh." [Link] ce
s-a şi realizat şi comuna a folosit şi foloseşte şi astăzi acele păşuni, însă
unele din ele au de-venit păşuni împădurite.
După cum rc-zultă din datele de mai sus, Vama are condiţii naturale
deosebite şi un bogat fond funciar, care au dat dintotdeauna locuitorilor
2 Documente de arhivă. Regist~k agricole din anii 1950-HlGl, şi imormaţii
primitede Ia Pop Ioan „a Mişchii", de 87 de ani, Str. Băilor, 950.
3 Ion Velcea - „Ţara Oaşului. Studii de geografie fizică şi economică". Bucu-
•·eşti, Ed. Academiei, Hl64, p. 77.
4 Poieni întinse din pădure, cu o bogată şi diversiifiicată floră, foarte bune

pentru păşunat şi fâneţe nalurale; erau proprietăţi individuale. Informator: Dobri-

can Vasile (1891-1986).
s Documentul se găseşte în arhiva corn. Vcima.

[Link]
3 OierituJ, păstoritul şi creşterea animalelor 435-

comunei posibilitatea de a practica agricuitura şi, mai ales, creşterea ani-

malelor, ramură pe care o vom trata în rândurile ce urmcază 6 •

C1·eşterea ovinelor
Cr€şterea ovinelor la Vama se practică din cele mai vechi timpuri.
Rasa de oi este ţurcană, animale mărunte, dar care se adaptează foarte
uşor condiţiilor de deal. După cum spun bătrânii satului, aproape' fiecare
locuitor avea câte un „botei" 7 de oi. Cel mai mare număr de oi însă îI
deţineau familiile: Molnar Gheorghe Bandra, Crişan Nicolae, Dobrican
Vasile, Contra Emanuilă, Crişa n Gheorghe Horvatu, Cseh Marton, Crişan
Iacob, Crişan Găvrilă, Molnâr Ioan a Petrii etc. În unele cazuri, proprie-
tarii de oi îşi mai angajau şi câte 1-2 ciobani. Iar cei care aveau oi mai
puţine, se asociau şi, fie că le îngrijeau prin roitaţie, fie că şi aceştia îşi
angajau cioban din rândul lor sau o peirs10ană străină8 la plata cărui a.
contribuiau toţi proprietarii.
Oie·rii mai bogaţi nu partidpau primăvara la adunarea populară unde-·
se angajau ciobanii şi păstorii, însă plata ciobanilor era cam uniformă pe.
comună.
Plata unui cioban era: două rânduri de albituri 9 din pânză de in sau
cânepă; un suman din lână, două perechi de cioareci 10 din pănură; o pă­
lărie şi o căciulă; două perechi de opinci şi două perechi de obiele. Se:
stabilea apoi hrana necesară, care de obicei . era mămăligă aproape în
fiecare zi.
Plata ciobanului era fie în bani, :fie că i se dădea un număr de oi la
siârşit de' an, după mărimea turmei. Putea să primească până la 3 OOO lei.
pentru o turmă dei 100 oi, sau 10-12 oi în preţul banilor. 11
Ciobanilor li se asigurau de către proprietari şi 1-2 câini, iar pc
timpul verii şi cel puţin un „mulgaş". 12
La toate arestea se mai stabilea locul de păşunat şi construirea co-
libei şi a staulului.
în ce priveşte păşunatul, Vama dispunea de întinse suprafeţe de pă­
şuni şi fâneţe, aşa după cum rezultă şi din datele- de mai jos:
La încheierea cooperativizării agriculturii în anul 1962, comuna Vama
deţinea 2 020 ha păşuni şi fâneţe naturale, ceea cc reprezenta 31,50/o din
suprafaţa [Link]ă, iar din suprafaţa agricolă 53,70/o. Aceste suprafeţe mai
erau completate cu unele „câmpuri", ca de exemplu: Câmpu• Orbului~
Cflmpu' lui Bogdan, Câmpu' Dobricanului, Câmpu' Notilraşului etc. şi cu

u Jon Velcea. - „Ţara Oaşului .. .". _

7 Până la 100 de oi nu li se spunea numărul, şi se numea „botei", iar daca-

treceau de 100 se numea turmă; nici acestora nu se spunea numărul, persoanelor-

străine.
8 Informator: Morar Vasile, 78 ani, Vama. str. G. Coşbuc, 430.
9 Lenjerie de corp, care consta din cămaşă şi izmene.
10 Pantaloni din pănură (lână).
Informator: Oros Iacob (1919--1988).
11
Un cioban vârstnic, care nu mai putea îndeplini munca de cioban, folosit
12
la mulsul oilor şi la făcutul brânzii.
20·

[Link]
 436 Gheorghe Haiduc 4

„gropi" 13 ca: Groapa lui Bogdan, Groapa lui Andriş, Groapa lui Forond,
Groapa lui Ciupac, Groapa Ionu Petri, Groapa Cioncăşele· etc.
„Câmpurile" şi „gropile~' arătate mai sus form au sute de hectare,
care erau parte din ele păşunate, parte din ele constituiau fâneţe bogate
de trifoi sălbatic şi se foloseau în hrana animalelor în perioada de sta-
bulaţie.
Pentru motivarea celor de mai sus, prezentăm o situaţie extrasă din
recensământul animalelor din anul 1948. Vama avea 533 de gospodă1ii,
dintre care 163 de gospodari erau crescători de ovinC' şi posedau 1 648
capete, ceea ce reprezenta 32 1680;0 din totalul gospodăriilor. În medie, re-
venea pe cap de crescător de oi 10,1 capete ovine, iar raportate .la totalul
gospodăriilor pc comună se revenea în medie 3,05 bucăţi ovine. Trebuie
să menţionăm faptul că ne găs'Cam numai l a patru ani după război şi ar-
mistiţiul era aplicat prin cote mari de carne date de gospodarii satului
în animale vii, ridicându-se numărul lor până la 800 capete pe an.
După încheierea cooperativizării agriculturii numărul tuturor anima-
lelor în gospodăriile ţărăneşti s-a mi~orat continuu, luându'-le locul cele
din sectorul cooperatist, ceea ce rezultă şi din datele de mai jos:
In anul 19G7 erau 815 gospodării, din care deţinătorii de ovine 112
gospodari, care au deţinut 980 capete ovine, iar caprine 645. Cooperativa
agricolă de producţie deţinea 468 capete. .
In anul 1976 erau 896 gospodării, iar ovine 1 980 capete; deţinători
de ovine 56, iar de caprine 87. Cooperativa agricolă de producţie:
..2 024 cap.
1n anul 1988 gospodării recenzate 1 065; numărul total al ovinelor:
.1 398; deţinători de o,v ine: 116, de caprine: 153.

Creşterea şi îngrijirea bovinelor

La fel ca şi oieritul, şi creşterea bovinelor a fost şi este o ocupaţie

·îndrăgită de locuitorii comunei Vama.
Dacă casele de locuit erau construite clin două sau cel mult trei în-
. căperi în lungime de până la 12 m, aşezate în partea dinspre grădină. a
curţii, grajdurile în schimb erau mari, construite din lemn şi aşezate m
·partea dinspre stradă. Făcând mai multe investigaţii şi audiind mai mulţi
informatori14, am constatat că motivele sunt multe, dar cea mai corectă
explicaţie este aceea că, în vremurile mai vechi, erau foarte mulţi hoţi
de animale şi gospodă[Link] aşezate în [Link] acesta ofereau mai multă si-
guranţă, hoţii putând fi descoperiţi mai uşor, fie de străjile satului
- dacă mergeau cu animalele furate pe uliţa satului, fie de proprietari -
dacă mergeau spre ogradăP
Grajdurile erau de obicei din două sau chiar trei încăperi. In partea
dinspre stradă era o cămară, urma apoi grajdul pentru vite, după care
13 Depresiuni între mai mulţi versanţi, cu un sol productiv; erau folosite pen-
tru aşezări gospodăreşti, cu căsuţe şi grajduri, ferite de vânturi şi furtuni.
14
Informatori: Pintea Ana (1891-<1984), Dobrican Vasile (1891-198G), Morar
..Vasile (de 78 de ani), str. G. Coşbuc, 428.
15
Ştefan Pascu - „Ce este Transilvania"? Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1983.

[Link]
 Oieritul, păstoritul şi creşterea animalelor 437

o colniţă marc, destinatu pentru adăpostirea ovinelor. Şi în prezent forma

grajdurilor este aceeaşi, spre deosebire că se găseşte construit in partea
<linspre ogradă.
Poiata era o încăpere mai mi că, pentru animale puţine şi, în tim-
purile mai vechi erau legate de casă cu intrarea prin tinda casei; aceasta
scutea pe ţăran de grija că i-ar putea :Ci. furate animalelc. 16 ,
Atât grajdurile cât şi poieţile erau acoperite cu paie, iar pe pod se
păstra fân.
La fiecare gospodărie ocolul1 7 era mare, iar vara constituia un ade-
vărat ţarc pentru viţei, care erau crescuţi până la un an în ocolul gospo-
<l.ăriei.
Rasa de bovine a fost şi este cea brună, uşor adaptabilii condiţiilor
de deal. Selecţia animalelor se făcea cu mare grijă, alegându-se cele mai
productive şi cu pondere în greutate.
Ţăranii considerau un păcat să se sacrific<' tineret femel; acesta era
crescut pentru prăsilă şi lapte, iar tineretul mascul era crescut pentru
-carne şi muncă. în felul acesta numărul animalelor creştea continuu.
Pe păşunile comunale erau organizate mai multe tabere de vară: gu-
lea tineretului bovin şi bubalin, în număr de până la 350-450 capet.e,
<:are păşunau pe Coasta Caprii, Poiana Hedişii, Câmpu' Notăraşului, Pre-
muc, Tăul Hcdişii, Tăul cu arini, Păltinaşi şi o parte din Boilaz.
Gulea boilor, în număr de până la 200- 250 capete, păşuna pe Boime ,
Poiana Hedişii, Boian, Rezervă, Boilazu Mic, Celar, Urbariş, Bolongos,
Poiana Mesteacănului şi Scaunu' Popii.
Ciurda vacilor, în număr de până la 500 capete, păşuna pe Valea
Birţului, Pietrar, Latu Puturoasei şi Gubălungă.
1n afară de cirezile de vite arătate mai sus, mai erau unii proprietari
·care păşunau pe proprietăţile lor şi îşi îngrijeau singuri animalele. Prin-
tre aceştia erau: Contra Emanuilă în Plopiş, şi Săscura, Contra Gheorghe
în Coasta Caprii, Dobrican Vasile în Puturoasa, Mali Geza în Săscura,
.Mali Andrei în Groapa lui Cseh Mârton, Mali Gabor în Cornetul Vămii,
Pop Alexa în Lazul Mare, Mărincaş Nicolae în Comet etc. Aceştia aveau
'Organizate în deal adevărate gospodării şi nu coborau cu: animalele în sat
numai când .le duceau la târg sau la sacrificarc. 18 Asemenea gospodării
:1n deal erau la Vama în număr de 49, în afară de cele organizatei tempo-
rar numai în timpul păşu natului.
În vremuri mai îndepărtate, până pe la sfârşitul sec. al XIX-lea, pă­
-şunatul animalelor se făcea şi pe terenurile agricole, prin rotaţie, lăsân­
<lu-se 1-2 ani să se păşuneze prin învoiala cetăţenilor, locul numindu-se
pârloagă, după carn iar se punea în circuitul agricol, pentru cultivarea
cerealelor.19
16
Informatori: Morar Vasile (78 ani), str. George Coşbur:, 430; Robotin Gheor-
ghe (63 ani), str. Peto!i, 704. Cei mai rnarl hoţi de animale din Vama erau: Fabian
Gheorghe „On~ru'\ ~av_as Gabor, Fabian Gheorghe „a Lişchi", Tânţaş Grigore, şi
un oarecare Ilie Samadau, din Dorolţ (sec. XIX}.
17
Curtea casei împrejmuită de garduri înalte.
111
Informatori: Oros Iacob (1919-1988}. str. Băilor, 9*2, şi Cseh Carol (1908-1988}.
19
Pop, Grigor P. - „Geografia economică, partea a II-a". Ministerul educa-
ţiei şi învăţământului, Institutul pedagogii::, facultatea de istorie-geografie, Ora-
.dea, 1974.

[Link]
438 Gheorghe Haiduc

Locurile pe care se păşuna prin rotaţie erau Obârşia, partea de ho-

tar denumită Imaş, Celar, Coponii, Luştc, Boboş şi Valea-Hotarului.20
Crescătorii şi deţinătorii de cai erau numeroşi în Vama. Numărul
cailor se ridica până la 100-120 de perechi, care în timpul verii erau
trimişi în stavă 21 în locul numit Poiana Hedişii şi îngrijiţi de un stăvar,
care primea. o plată dublă faţă de a lţi păstori.
De rcmaricat faptul că pe hotarul comunei Vama mai erau şi mo-
şieri care aveau şi ei zeci de animale şi le păşunau pe proprietăţile lor.
Printre aceştia erau: Vaiai Găvrilă, Iuliu Szentivănyi, Tiberiu Boromisa,
Horvath Ghe., Catoi Emeric, Merza şi Dragoş Aurc·l .
Atât gospodarii comunei cât şi moşierii mai aveau şi turme de porci„
iar la nivel de comună era organizată şi o gâscărie22 în care erau adunate
sute de gâşte şi se păşunau pe lângă râul Talna-Mică şi Someş* în partea
estică a satului. Din documentele vremii, rezultă că în perioada dintre
cele două războaie mondiale şi mai ales în anul 1938 s-au realizat cele
mai mari producţii de cerealei şi animaliere din ţară. La realizarea acelor
producţii a contribuit şi comuna Vama. 2:i
Din nefericire, multe documente de la nivel de comună s-au pierdut~
însă primul recensământ pe care îl putem consulta din perioada postbelică
este cel din 1948, din care am extras situaţia de mai jos: 533 gospodării:
înregistrate, 864 taurine, 133 bubaline, 1 648 ovine, 324 caprine, 48 por-
cine, 141 cabaline şi 1 773 păsări. În medie revenea 1,8 vite la o gospo-
dărie şi 3,05 ovine.
Deşi populaţia creşte şi numărul gospodăriilor la fol, efectivele de
[Link] ale acestora se micşoreaz·ă, ponderea începând să o deţină sec-
torul cooperatist, după cum rezultă din situaţiile de mai jos, extrase din
formul arele de recensământ:
- ianuarie 1967: 815 gospodării, 537 bovine, 79 bubaline, 91 caba-
line, 980 ovine, 645 caprine, 307 porcine şi 3 733 păsări.
- la Coop. de producţie: 96 bovine, 36 cabaline, 468 ovine.
Recensământul animalelor din 1988:
- 1 065 gospodării, 570 bovine, 270 cabaline, 1 398 ovine, 153 ca-
prine, 414 porcine şi 4 059 păsări.
- în sectorul cooperatist: 50 capete tineret bovin, 11 cabaline,
3102 ovine.
Dacă creşterea şi îngrijirea animalelor eTa aşa de mult practicată de
locuitorii comunei, era necesar să fie o bună organizare a întreţinerii
păşunilor şi a alegerii păstorilor pentru toate speciile de animale.
Angajarea păstorilor era şi este şi astăzi o preocupare mare din par-
tea tuturor deţinătorilor de animale, care s.e practică după vechile obi-
ceiuri. La alegerea păstorilor, erau mai mulţi candidaţi pentru o cireadă
de animale. începând de prin februarie, candidaţii se prezentau la Coroi-
20Informator: Dobrican Vasile (1891-l!986).
21Cireada de cai păzită de un păstor tânăr, care ştie să călărească bine.
22 Ultima gâscărlţă angajată a comunei a fost Contra Floare „Grăsoaia„
(1870- 1'952), iar ultimul poroar a fost Cseh Marton, venit din Negreşti, în 1914.
23 „Buletinul informativ al l\.:Iinisterului agriculturii şi domeniilor„. Anul IX!„
octombrie 1938, nr. 10, pag. 677-698.
* Pârâu clin sud-estul comunei Vama.

[Link]
 OierituL, păstoritul şi cre.~terea animaleln1· 439

tetul Eforiei comunale24 de pe lângă primărie sau la delegatul sătesc,

pentru a-şi anunţa intenţiile, iar pe, la .jumătatea lunii aprilie, de obicei
în ziua de Sângeorz, ţăranii se prezentau în faţa primăriei pentru a-şi
alege păstorii. Primarul sau delegatul sătesc prezentă în faţa celor adu-
naţi pe candidaţii care vor să se angajeze de păstori şi ce plată solicită
fiecare>. La alegerea păstorilor se ţinea s eama de mai multe criterii, prin-
0

tre care: păstorul să aibă o vechime în păstorie; să fie pricepuţi; să pto-

vină din rândurile oamenilor cinstiţi ai satului; să fie curajoşi şi descur-
-căreţi. în tainele păstoritului; să fie în stare să ia primele măsuri în unele
cazuri dei accidentare< a animalelor. 25 Păstorul angajat trebuia să aibă şi
~l animale, ca în cazul când sei pierdea un animal şi trebuia rccupc·rat,
'Să-l poată despăgubi pe păgubit; aşa s-a întâmplat în 1954, cu juninca
pierdută a lui Cseh Andrei Ciulu, de către păstorul de la gule. 26
Pentru a-şi putea duce cu succes la îndeplinire munca, păstorii îşi
angajau un ajutor numit boitar27 , un tânăr care, după mai mulţi ani de
boitărie , avea perspective de a fi angajat păstor.
ln ceea ce priveşte plata păstorului, deşi nu se întocmeau documente
-scrise, se respecta „cuvântul", contractul verbal de angajare, oonform le-
.gilor străbune ale pământului, şi nu se putea încălca între părţi. Din tim-
purile străvechi şi până la cooperativizarea agriculturii, plata păstorilor
.era aproape aceea,şi: ciurdarul28 de la vaci primea 3 copâi29 de grâu, 3 co-
pâi porumb boabe, 1- llf2 kg slănină, 1-2 lapţi3o, 5 lei „banii opincilor"
pentru fiecare gospodărie.
Plata era legată de anumite termene. Grâul se dădea imediat după
:treie•riş, porumbul în luna ianuarie, iar slănina şi laptele se luau pe rând,
<lupă numărul casei, precum şi banii opincilor. La stibilirea plăţii păsto­
rului mai erau nişte reguli, dintre care una merită menţionată: dacă o
vită era îngrijită din primăvară până la Sânpetru, atunci păstorul primea
jumătate- din plata stabilită, iar după această sărbătoare păstorul îşi pri-
mea plata întreagă, chiar dacă la scurt timp după aceea proprietarul îşi
vindea animalul.
Regulile de ma'i sus se respectă şi-n zilele noastre, însă acum plata
nu se face în rereale, ci în numerar, 5 OOO lei de bucată.
în cazul când unui gospodar i-a murit animalul în timpul verii, restul
<le plată cc urma să o ridice păstorul nu o mai primea , indiferent de spe-
da animalului, dar şi plata şi condiţiile de respectat erau aceleaşi şi pen-
tru gulea de tineret, gulea boilor şi sfava de cai. Şi pentru aceste forme
<le tabere alc~rea păstorilor se făcea în aceeaşi zi ca şi la ciurda vacilor.
Un cod de obligaţii aveau şi păstorii faţă de proprietarii de animale:
1) vitele trebuiau scoase la păscut înainte de răsăritul soarelui;
2) vitele să fie mânate pe locurile cu mâncare bună;
21 Eforia comunală era alea-;ă din rândw·ile gospodarilor buni .ai -comunei, în
număr de 5-7 persoane, în fruntea cărora era un preşedinte <:are conducea lucrf1-
rile eforiei şi timpul şedinţelor, şi stabilea sarcini pentru o perioadă de ti'mp.
25 Informator: Pop Ioan „a !\Uşchii'' (8i ani), str. Băilor, 950.
26 Tabără de vară pentru animale.
21 Ajutor de păstor din rândul tinerilor.

2a Păstor de vaci'.
29 Cofă din lemn, cu care se măsurau cereale; avea o capacitate de 2,5 kg.
ao Laptele muls seara de La o vacă de către păstor.

[Link]
440 Gheorghe Haiduc

3) să nu fie ţinute p€i meriză 31 mai mult de două ore;

4) să nu bată animalele;
5) animalele să fie adăpate de, două ori pe zi;
6) animalele pierdute să fiQ căutate în prima zi de către păstor, apoii
de stăpânul lor;
7) dacă un animal a dispărut din vina păstorului, acesta este obligat.
la plata lui.- Constatarea o făceau bătrânii sfatului, sau membri eforiei;
8) păstorul răspundea de• toate bunurile date în primire.
La aceste condiţii de mai sus se mai adăugau şi altele, după caz, care
nu sunt menţionate în prezentul studiu.
Dintre cei mai destoinici păstori de animale care şi-au desfăşurat ac'-
tivitatea în dife1ite perioade de timp li putem menţiona pe următorii :.
Bretan Ioan bătrânul, Anton Gheorghe „Licopor", Bordoş Mihai „Petre-
saru", Bogdan Mihai „Potcoava", Bogdan Ioan, Oros Gheorghe „Zăgan",
Lobonţ Mihai „Vaşcău", Fanea Iona „Olaru'', Big: Mihai „Biguţu", Molnax-
Grigom „Sigu" şi alţii. Ei au rămas binecunoscuţi in istoria comunei
Vama, deoarece aproape fiecare are şi poredă, iar activitatea lor de păs­
tori este bine remarcată în istoria comunei.
întreaga activitate zootehnică a comunei era dirijată de către un co-
mitet al „Eforiei comunale'', din care1 făceau partea cinci bărbaţi şi care
sie1 ocupau de toate treburile legate de sectorul zootehnic, iar după 1944
a~t comitet şi-a continuat activitate,a sub denumirea de „Delegaţi de
sector" până la încheierea cooperativizării agriculturii din 1962.
Membrii Eforiei comunale se îngrijeau de adiminstrarea celor 42 ha
ale lotului zootehnic, asigurarea îngrijirii reproducătorilor comunali,.
înlocuirea celor clasaţi, asigurarea pazei păşunilor şi stabilirea zilei de
ieşit la păşunat, pentru toate speciile de animale; se mai îngrijeau şi de
adăpători pentru animale, construirea de garduri pentru drumul durzii.
O sarcină importantă era şi aceea că rezolvau unele conflicte dintre·
păstori şi proprietari cu privire la plată sau plata pagubei pricinuite de
păstori în dauna proprietarilor de animale.
Evidenţa de plată a păstorilor s-a ţinut mult timp pe răboj 3 2 pentru.
toate categoriile de păstori.
Şi dacă până aici se poate vorbi despre o organizare a zootehniei în
Vama, aceasta nu era lipsită nici de asistenţă sanitar-veterinară care,
din lipsă de medici veterinari, era făcută de către unii ţărani pricepuţi
sau de către fierarul comunei. Asemenea gospodari pricepuţi, despre care
îşi mai amintesc bătrânii satului, erau: Pop Iacob „a Popencii" - care
a trăit pe la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea - , Cseh·
Mihai (1891-1958), Pop Gheorghe, Pop Vasile, iar dintre fierari, Mali
Andrei (n. 1911, str. Băilor), Mureşan Ioan (1880-1926), Csch Gheorghe
„Bogatu'" şi Robotin Gheorghe (n. 1925, Str. Petofi, nr. 704).
1) Cea mai frecventă boală la animale erau înţepăturile şi bătăturile­
de la picioare. Vindecarea acestora era lăsată pe seama fierarilor, care·
curăţau locul şi apoi îl ardeau cu fier înroşit.

31Locul unde stau animalele pentru rumegat.

32O bucată de lemn de 4/4 cm grosime, cioplit în patru muchii, lungă pânăi
la 1,5 m, confecţionată din lemn de tufă (loză sau alun) şi se apl!icau pe el diferite
încrestături cu cuţitul, (care cuprindeau măsurile pentru lapte), pe care numai cio-
banii le ştiau desdfra.

[Link]
 9 Oieritul, păstoritul şi creşterea animalelor 441

2) Boala de uger, care în termeni locali se numeşte înzăroşere. în

.asemenea cazuri se puneau comprese cu apă în care se dilua oţet (com-
presa se aplica mai multe ore) sau se făcea un ceai de catrafoi33 care se
folosea tot pentru comprese. După cc se constată că tratamentul folo-
seşte, se ungea ugerul cu o unsoare făcută din fiere de porc amestecată
-cu untură de porc, care se aplicau după fiecare compresă.
3) Boala de gură şi de picioare se trata astfel: se spăla locul cu apă
fiartă în care se dilua oţet, apoi se freca cu o bucată de fagure de miere
.în gură sau chiar cu miere, iar unghiile se spălau cu soluţie de piatră
vânătă.
4) împotriva păduchilor se făcea o soluţie din frunze de tutun şi
.ceai de ferigă şi se spăla animalul de mai multe ori.
5) Gălbeaza se vindeca cu hrean trecut prin răzătoare, în amestec
-cu ceai de ferigă, câte 1-2 linguri administrate pe gură. Tratamentul se
repeta după două săptămâni.
6) în timpul verii, multe animale primeau albeaţă la ochi. Vindecarea
·era uşoară când boala era la început: se folosea zahăr pisat, care se sufla
:în ochi cu ajutorul unui tub din lemn de soc.
7) Vitele umflate de trifoi sau lucernă crudă se tratau cu soluţie din
-săpun şi usturoi, sau apă de var, care se turna pe gâtul animalului.
8) Splina calului se vindeca prin înţeparea animalului cu o sulă pe
partea stângă, între coastele a treia şi a patra, după care animalul se
liniştea.
9) Primăvara se intoxicau unele animale din cauza unor plante to-
xice; i se slobozea circa 1 litru de sânge şi animalul era li'isat să se
<><lihnească.
Unele boli ale animalelor erau considerate „făcături" 34 şi se ducea
-0 mare luptă din partea proprietarilor de a lua măsuri de prevenire îm-
potriva acelor oameni despre care se bănuia că deţin puteri miraculoase
-şi pot să facă vrăji. în termeni locali, aceştia se numeau strâgoi sau vră­
jitori. Măsurile erau luate odată cu venirea primăverii: la toate sărbă­
torile de primăvară şi mai ales la Sângeorz (23 aprilie) se ungeau uşile
şi geamurile grajdurilor cu usturoi, apoi se stropeau cu apă luată la
Bobotează, pentru a alunga strigoii care puteau să pricinuiască multe
boli animalelor. La poartă, pe lângă alte ramuri, se punea şi o ramură
de măcieş, care, se ştie, are mulţi spini, în credinţa că se vor agăţa de ei
'Strigoii şi se vor reîntoarce din drumul lor.
Cea mai mare frică o purtau gospodinele faţă de „demonii" care
.„luau" laptele de la vaci, demoni mânaţi de vrăjitoarele satului. Acestea
trimiteau câte un membru al familiei la ciurda de vaci şi, în ascuns, tre-
buia să bage la 1-2 animale bucăţele de piele de cârtiţă în ureche.
Efectul, în unele cazuri, se dovedea eficace; animalele începeau să răg­
nească, agitând toată ciurda, care se punea pe fugă în toate direcţiile.
Era greu de a o aduna la un loc. In asemenea cazuri, baba cu vraciurile
-era bine plătită de cel care a solicitat-o.
33 Arbust care cl'eşte în locurile mai umede, cu flori albe, puternic mirosi-
toare. A&emenea buruieni se mai folosesc şi în zilele noastre.
u Boală care, tn credinţa populară, era pricinuită de demonii întruchipaţi în
wăjiioarcle satului.

[Link]
442 Gheorghe Haiduc 10'

Tot de frica vrăjitoarelor satului, când unui gospodar îi făta vaca,

a doua zi aduna la casa sa mai mulţi copii, cărora le dădea să mănânce·
corasta. 35 După aceea, găzdoaia aducea o găleată de apă plină de la fân-
tână, o punea în mijlocul casei şi fiecare copil îşi lua cu m ânuţa apă din
găleată, o turna pe cap şi zicea de trei ori fiecare : „Să fie vaca lăptoasă l
ca fântâna izvoroasă". După care gazda ducea găleata cu apă să o bea-
vaca.36
Când un animal era dus la târg, înainte de a ieşi din curte cu el„
gazda lua o nuieluşe, adusă în ziua Floriilor şi o lovea pe spate, zicând :.
„Du-te, dar să nu te mai întorci înapoi". Apoi se pornea cu el spre târg,
cu speranţa că va reuşi să-l vândă. 37
Unele vrăjitori erau cunoscute că ştiu să „ia" laptele de la vaci, adică
să le facă sterpe. Pe lângă descântecele pe care le făceau, luau două felii
de pâine şi pândeau momentul când vecinul sau gospodarii de la care--
voiau să ia laptele vacilor nu erau acasă, mergeau în grajdul acestora cu
cele două felii de pâine, una o dădea vacii să o mănânce, zicând: „Îţi dau
pâinea, tu dă laptele", iar a doua felie o apropiau de botul vacii, să o mi-
roase şi, în gând, ziceau: „Odată cu pâinea, îţi duc laptele". Duceau felia
acasă şi o dădeau la vaca care vroiau să aibă mai mult lapte, căreia ii
lega u în coadă o şuviţă de păr cu o fuldă roşie, să nu se poată desface·
vraja.
Sigur, toate acestea erau nişte credinţe adânc înrădăcinate în tra-
diţia populară, unele din ele mai sunt practicate şi astăzi, într-o măsură
mai mică.
Cele mai cunoscute vrăjitoare în sat erau Crişan Terezia „Costă­
neasa" (1830-1916), Fedorca Lişca (1880-1940), Rus Nuţa (1836-1922)
- i se mai spunea şi Ţâscoa ie Gobie, ceea ce însemna drac împieliţat -
Vereş Maria (1833_.:..1926), Molnar Maria „Bontoaie" (1847-1927), Cseh-
Berta (1913-1986), Robotin Ana (Str. Victoriei, nr. 73, de 86 de ani)
şi altcle.38
Aşa după cum rezultă din datele de mai sus, creşterea animalelor şL
păstoritul preocupau întreaga populaţie a satului. Păstorii erau oameni
pricepuţi în tainele păstoritului, munca acestora era strâns unită cu ctno-·
grafia şi folclorul local.
Creşterea şi îngrijirea animalelor este o ocupaţie prin care este legat
cu toată fiinţa sa ţăranul. Animalele sunt considerate florile gospodi:i-
rici.39 P entru a le avea, trebuie multă pasiune, muncă şi răbdare, lăsâncl
să se întrevadă legătura care există intre ocupaţie şi om, precum şi sta-
rea de spirit a acestora, care în multe cazuri este exprimată prin folclor ..
Spre exemplificare, redăm mai în jos un mănunchi de strigături şi balade
populare culese din comuna Vama, având ca tematică tocmai această .
nobilă şi milenară ocupaţie a oamenilor de pe aceste meleaguri:

J 5 In primele [Link] clupă fătarea vacii, laptele se fierbe şi !;e fa ce di n el o brânză.

dulce.
zc Informator: Pop Gmtina, Vama, str. George Coşbuc, 428, de i6 ani.
~' Informator: Pintea Ana, Vama, (1< 8 91-1984).
38 Informatori: Crăciun Ioan (82 ani), str. Margaretelor, 368; Robotin Gheorghe„
str. George Coşbuc, 431; [Link] Maria (1910-1984); Oros Mihai (1880-1952).
~9 Informator: Meţac lon (i2 ani), str. Valea .Măriei, 39.

[Link]
11 Oieritul, păstoritul şi creşterea animalelor 443

!!'ăt acolo-mi stă gându' BALADA

La mândru cu staulu'
Unde stă comamicu,40 I
:Să mă duc să-i fur caşu'.
Colo sus pi-un vârf de munte
* Este-o turmă cu oi multe,
* * Dar la turmă cine şede?
Păcurar la oi am fost Sunt doi păcurari cu ele.
Fetele nu mă cunosc Unu-i mare, unu-i mic.
Numa după sumănaş, Cel mai mare pe cel mic
C-am fost bun păcurăraş. Tăt îl mână după oi,
Să le-nfrunte înapoi.
După ce le-o înfruntat,
* Legea lui i s-o gătat.
* *
'Zbiară oile la strungă
·Că nu-i cine să le mulgă, II
Păcuraru-i dus la nuntă, Dacă tu nu ai miori,
La Florica cea căruntă. Pe mine vrei să m-omori.
Dacă tu m-ai omorât
* Mare păcat ţi-ai făcut.
* * Rugăminte aş avea
M-am băgat de păcurar, Să-i spui la măicuţa mea
Oamenii mi-o zâs tâlhar. Că mi-am pierdut nişte oi
De păcurar m-am lăsat Şi le caut prin zăvoi 4 3
.Şi mi-o zâs trântor în sat. Unde-i mâncare la oi
(Morar Maria, 1910-1984, Str. Şi le caut prin pădure,
G. Coşbuc,429) Unde-i caprifoi44 şi mure
Şi le caut prin poieni
• Pe la bacii din Fieni,"5
"' * Şi le caut pe colnic, 4 G
Să creadă că n-am murit.
Păcurar, păcurăraş,
Hai cu oile-n văgaş,41
Cu caprele-n bătătură4 2 III
Şi vino că ţi-oi da gură,
Dacă tu mi-ai stins viaţa,
Păcurar, păcurăraş,
Hai cu oile la vale, Apoi tu mi şi-ngropa
La trifoi şi la mâncare. In staulu oilor,
Să aud zbierătu lor;
Oile pân-or mânca
Lângă nuc, lângă izvor,
Noi, bade, ne-om săruta.
Să-mi văd mulsu oilor.
(Contra Ana, Vama, 716, de 78 ani) Lângă nuc, lângă arin,

0
• Pod inalt, împletit clin nuiele, proptit pe patru ţăruşi, pe care se aşajă caşul
proaspăt pentru uscat.
41
Văgaş: vegetaţie tânără şif oarte deasă intr-o fundătură de deal.
' 2 Bătătură:teren bătătorit din fata staulului.
43
Zăvoi: păduro de lângă o apă; in cazul de faţă de lângă râul Talna.
44 Caprifoi: trifoi mărunt sălbatic. .
~ Fieni: surpăturile din Dealul Pustiu cu nisipuri foarte fine de culoare gal·
benă, folosit în amestec cu a rgiila la confecţionarea vaselor din ceramică .
• 8 Colnic: luminiş într-un vârf de deal împădurit.

[Link]
-
444 G heorghe H aiduc 12

Să-mi cânte dor şi suspin Descdntec: (se zice de către o babă

Lângă corciuţu de soc, a satului, în prima sau a doua zi
după ce iese ciurda la imaş).
Să-mi cânte doina cu foc.
Moroi, strâgoi, 48
IV De sânteţi intre noi
Oile cele cărunte Mergeţi în puhoi! 49
M-or cota in sus pe munte, Nu mai veniţi pe la noi!
Oile cele bălăi Apele vă mâie,
M-or cota în jos pe văi, Laptele la vaci ră mâie,
Or zbiera şi-or behăi, Lapte bun cu stele
De mine şi-or aminti, S-avem de la ele,
Iară m ama m-a jeli, Brânză multă s-adună m,
Toată viaţa m-a dori. Moşocoarne5o să facem,
De Rusalii să mâncăm
(Auzită de la două generaţii: Do-
Să ne ospătăm.
bl"ioan Vasile (1391~1986); Pop Ioan
„a Mişchi" (n. 1902-1993); Contra Ioan Iară voi, moroi, strâgoi,
„Ciuntu" (n. 1e22); Contra Gheorghe Atunci veniţi pe la noi
(de 18 ani, cioban); Contra Vasile, elev, Să luaţi şi să mâncaţi,
ols. a X -a, Liceul agroindustrial Ne- Vacile-n pace lăsaţi.
greşti-Oaş).
Ciurda c-olaltă să fie,
Vracii să nu le sperie,
Iar acasă blânde steie
Nu veni, bade, la noi, La muls o doniţă deie
Dacă nu ai patru boi. Vase pline să s-adune
Cine n-are numa-o vacă , Şi-n armareu51 să se puie
Nici uliţa nu o treacă. Lapte dulce şi smântână
S-aduie găzdoaia bună,
Nu vine mândru la noi, Nimica să nu-i lipsească,
Nu vine, că n-avem boi. Casa să se-ndestulească.
Meargă la Ana Dochi,
Că i-a da măsa boii (Robotin Maria , 85 ani)
Şi ograda cu pomii.

Ce te ţii, mândruţ, pe sus, COLINDA

Că boi în poiată nu-s,
Numai un căţel cu râie Colo sus în Prundurei
Şi ala-i scris in porţâe.
Suntu-şi trei păcurărei
Cu oile după ei.
Nu te ţine, mândruţ, mare, Staţi, feciori, să ne-ntrebăm
Că n-ai casă cu tărnaţ,•1 Care de unde suntem,
Nici boi afară mânaţi. Adă capul să-l tăiem.
Nici la noi de alea nu-s, Mai lăsaţi-ro-olecuţă
Nu mă ţin aşa pe sus. Ca să scriu o hârtiuţă
(Prof. Mărincaş Florica, localnică) S-o trimit la a mea măicuţă

•
1
Tărnaţ: casă ţărănească cu cerdac.
48
Moroi strâgoi: demoni trimişi de babele satului.
•9 Puhoi: torenţi vijelioşi de apă .care se revarsă.
50
Moşocoarne : brânwici sati cozonaci cu brânză.
M Armareu: podişor atârnat pe perete, pe care se pun ulcelele cu lapte.

[Link]
13 Oieritul, păstoritul şi creşterea animalelor 445-

Să-mi tragă cu clopotu Lângă turmă cine-şi şede

C-o murit păcuraru, Leru-i ler, Ier, Ieru-i
Să-mi tragă cu clopotile, Lângă turmă cine-şi şede ler ...
Să mă jelească sorile, Şede-şi şede Sfântu Petru
Pă mine m-or îngropa Leru-i Ier, ler, leru-i
în strunguţa oilor, Şede-şi şede Sfântu Petru ler .. •
In locul găleţilor,
Trâmbituţa mea iaz dulce Prinde Petre-a blestema-re
Mi-o puneţi la cap de cruce, Leru-i ler, Ier, Ieru-i
Fluieraşul meu ist drag Prinde Petre-a blestema-re ler ....
Mi-l puneţi la cap de steag. Mânâncevă lupii oi-i
Este-o oaie bălăoaie, Leru-i ler, ler, Ieru-i
Nici bea, nici mănâncă, Mânâncevă lupii oi-i kr ...
Nici îşi face voie bună De când umblu după voi-i
Cu altele de-a-mpreună. Leru-i, Ier, ler, Ieru-i
Tot behe şi behăie De când umblu după voi-i ler ...
Şi pe stăpân îl do re'. Cărunţit-am ca şi voi-i
Leru-i, Ier, Ier, Ieru-i
(Cseh Gheorghe, 67 ani, Vama) Cărunţit-am ca şi voi-i Ier ...
Bate-mi barba genunchi-re
Leru-i, ler, Ier, Ieru-i
Bate-mi barba genunchi-re Ier .. _
Musteţele dumerile
COLIND Leru-i, Ier, Ier, Ieru-i
Musteţele dumerile Ier ...
Pă cel rât cu flori frumoasă
Leru-i, Ier, Ier, Ieru-i Taci Petre nu biăstăma-re
Pă cel rât cu flori frumoasă Ier .. . Leru-i, Ier, Ier, Ieru-i
Ce turmă de oi să-ntoarsă Taci Petre nu blăstăma-re leri .. _
[Link]-i Ier, Ier, Ieru-i Că noi ţâie ce ţi-am da-re
Ce turmă de oi să-ntoarsă Ier ... Leru:..i, Ier, Ier, Ieru-i
.Şi să-ntoarsă pă Răstoace52 Că noi ţâie ce ţi-am da-re Ier ...
Leru-i Ier, Ier, leru-i La Sânjorz on miel frumosu
Şi să-ntoarsă pă Răstoace ler ... Leru-i, Ier, Ier, Ieru-i
Ca să pască bărbănoace53 La Sânjorz on miel frumosu Ier . _
Lerll-i ler, Ier, Ieru-i La Ispas on biuz de caşu
Ca să pască bărbănoace Ier ... Leru-i, Ier, Ier, Ieru-i
Şi să-ntoarsă pă răzoare La Ispas on bluz de caşu Ier
Leru-i ler, Ier, Ieru-i La păştiţă şi jintiţă5 5
Şi să-ntoarsă pă răzoare Ier ... Leru-i, Ier, ler, leru-i
Ca să pască mierăoare5 4 La păştiţă şi jintiţă Ier ...
Leru-i Ier, Ier, Ieru-i Auzită de la
Ca să pască mierăoare ler ... VASILE HAIDUC (188~1957)

52 Răstoace: teren jos cu ochâuri de apă, unde vegetaţia este mai abundentă_
M Bărbănoace: plantă târâtoare cu frnnze rotunde de mărimea unui ban şi
face floricele cu petale albastre.
54 Mierăoare: floricele mărunte de culoare albastră şi care cresc în zonele·

de deal.
~ş Jintiţă: amestec de zăr şi urdă, care se depune pe fUndul căldării când se
prepară urda.

[Link]
446 Gheorghe Haiduc 14

- THE USUAL OCCUPATION OF INHABITANTS

FROM VAMA, ŢARA OAŞULUI LAND
SHEEPING, SHEPHERDING AND BREEDING

(Summary) 'I

Thjs writting is a study concerning the brced of the animals în VAMA, a

trade favorised by the naturaL5 conditions from this locality. By this study resuit
how much is this occupation beloved •a nd practiced, and also the organlzation of
shepherdess in summer time.
Tbe animals breed and the shepherdcss were always basic occupations for
the natives, which insure most of their existence during ancient times.
This wriltting's indisputable deserve consist in tackllng the problem from
all the aspects, an appealing the written sources and the native :informers.
The Iast part of this writting presents the conectin between this occupation
and the spirituality of the nativcs exprcssed by the folklore.

(Resume)

D;a ns la present [Link] .se fait une etude concernant Je croitre des bete
·et Io bergerement aux V AMA, l'occupation favorisepar les conditions naturelle du
Heut. De cette etude resulte combient est cette occupation aime et pr>actique,
.ainsi que l'organisation de bergerement ăl'ete.
Le croître des bete et le bergerement sont par toujours d'occupations fonda-
mentales pour le population indigene, que l'ont asuret l'existence de les plus
vieux temps.
Le merit incontestable de qette ecrilture consiste dans l'abordatlon du pro-
bleme sous tous les aspectes, e n appeler au tant au sources ecrites et population
indigene.
Le dernier part de cette ecriture present la corespondence de cette occupation
-€t le spiritualite exprime par le folltlore.

[Link]