Limba românească Vino să te iubesc eu, măi.
[x2]
Gheorghe Sion
Mult e dulce şi frumoasă Trandafir de la Suceava,
Limba ce-o vorbim, Te-aș iubi, dar nu degeaba!
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim. Hora unirii –
Vasile Alecsandri
Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm, Hai să dăm mână cu mână
Şi pe buze-aduce miere Cei cu inima română,
Când o cuvântăm. Să-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!.
Românaşul o iubeşte
Ca sufletul său, Iarba rea din holde piară!
Vorbiţi, scrieţi româneşte, Piară dușmănia-n țară!
Pentru Dumnezeu. Între noi să nu mai fie
Decât flori și omenie!.
Fraţi ce-n dulcea Românie
Naşteţi şi muriţi Măi muntene, măi vecine,
Şi-n lumina ei cea vie Vină să te prinzi cu mine
Dulce vietuiţi! Și la viață cu unire,
Și la moarte cu-nfrățire!.
De ce limba românească
Să n-o cultivăm? Unde-i unul, nu-i putere
Au voiţi ca să roşească La nevoi și la durere.
Ţărna ce călcăm? Unde-s doi, puterea crește
Și dușmanul nu sporește!.
Limba, ţara, vorbe sfinte
La strămoşi erau;
Vorbiţi, scrieţi româneşte, Amândoi suntem de-o mamă,
Și- cântați mereu!!
De-o făptură și de-o seamă,
Trandafir de la Moldova Ca doi brazi într-o tulpină,
Trandafir de la Moldova, Ca doi ochi într-o lumină.
Te-aș iubi dar nu știu vorba. [x2]
Amândoi avem un nume,
R: Lunca-i luncă, iarba-i verde, Amândoi o soartă-n lume.
Ce-am iubit nu se mai vede, Eu și-s frate, tu mi-ești frate,
Ce-a fost verde s-a uscat, măi ! În noi doi un suflet bate!.
Ce-am iubit s-a scuturat.
Vin' la Milcov cu grăbire
Trandafir moldovenesc, Să-1 secăm dintr-o sorbire,
Te-aș iubi dar nu-ndrăznesc, măi. [x2] Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,.
Trandafir din Dorohoi,
Să ne iubim amândoi, măi! [x2] Si să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Trandafir de la Bacău, Hora noastră cea frățească
Pe câmpia românească!