0% au considerat acest document util (0 voturi)
6 vizualizări1 pagină

Versuri

Poemul exprimă dragostea pentru limba română și frumusețea acesteia, subliniind importanța cultivării limbii și unității naționale. Versurile evocă sentimentul de apartenență și frăție între români, invitând la unire și colaborare. În final, se face apel la iubire și respect pentru tradițiile și valorile naționale.

Încărcat de

Irina Iris
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
0% au considerat acest document util (0 voturi)
6 vizualizări1 pagină

Versuri

Poemul exprimă dragostea pentru limba română și frumusețea acesteia, subliniind importanța cultivării limbii și unității naționale. Versurile evocă sentimentul de apartenență și frăție între români, invitând la unire și colaborare. În final, se face apel la iubire și respect pentru tradițiile și valorile naționale.

Încărcat de

Irina Iris
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Limba românească Vino să te iubesc eu, măi.

[x2]
Gheorghe Sion
Mult e dulce şi frumoasă Trandafir de la Suceava,
Limba ce-o vorbim, Te-aș iubi, dar nu degeaba!
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim. Hora unirii –
Vasile Alecsandri
Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm, Hai să dăm mână cu mână
Şi pe buze-aduce miere Cei cu inima română,
Când o cuvântăm. Să-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!.
Românaşul o iubeşte
Ca sufletul său, Iarba rea din holde piară!
Vorbiţi, scrieţi româneşte, Piară dușmănia-n țară!
Pentru Dumnezeu. Între noi să nu mai fie
Decât flori și omenie!.
Fraţi ce-n dulcea Românie
Naşteţi şi muriţi Măi muntene, măi vecine,
Şi-n lumina ei cea vie Vină să te prinzi cu mine
Dulce vietuiţi! Și la viață cu unire,
Și la moarte cu-nfrățire!.
De ce limba românească
Să n-o cultivăm? Unde-i unul, nu-i putere
Au voiţi ca să roşească La nevoi și la durere.
Ţărna ce călcăm? Unde-s doi, puterea crește
Și dușmanul nu sporește!.
Limba, ţara, vorbe sfinte
La strămoşi erau;
Vorbiţi, scrieţi româneşte, Amândoi suntem de-o mamă,
Și- cântați mereu!!
De-o făptură și de-o seamă,
Trandafir de la Moldova Ca doi brazi într-o tulpină,
Trandafir de la Moldova, Ca doi ochi într-o lumină.
Te-aș iubi dar nu știu vorba. [x2]
Amândoi avem un nume,
R: Lunca-i luncă, iarba-i verde, Amândoi o soartă-n lume.
Ce-am iubit nu se mai vede, Eu și-s frate, tu mi-ești frate,
Ce-a fost verde s-a uscat, măi ! În noi doi un suflet bate!.
Ce-am iubit s-a scuturat.
Vin' la Milcov cu grăbire
Trandafir moldovenesc, Să-1 secăm dintr-o sorbire,
Te-aș iubi dar nu-ndrăznesc, măi. [x2] Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,.
Trandafir din Dorohoi,
Să ne iubim amândoi, măi! [x2] Si să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Trandafir de la Bacău, Hora noastră cea frățească
Pe câmpia românească!

S-ar putea să vă placă și