I.

La biserica “Sfânta Troiţa”, pe partea stângă a Şoselei

Vitan, erau câţiva bătrâni nelipsiţi de pe acolo, mândri tare de
biserica lor şi de zugrăvelile ei de pe dinăuntru şi pedinafară. Când
apărea câte cineva care nu era de-al locului, începeau să-i ceară
părereadespre biserica [Link]ă pe trecător îl împingea păcatul să zică
ceva de sfinţii uscaţi şi drepţi de pe ziduri, pedată răspundeau în
vârful limbii că numai sfinţii lor sunt sfinţi adevăraţi, nu ca aceia
deastăzi, cu ochi de om, cu mâini şi picioare tot de om
obiş[Link]. Autorul îşi aminteştecum l-au judecat şi pe el,
ctitorul şi alti trei dintre bătrânii credincioşi bisericii.
Intreaceştia se afla şi jupân Hagiul, îmbrăcat într-o
scurteică spălăcită şi pătată, pe cândceilalţi erau îmbrăcaţi
cu giubele lungi. Ctitorul lăuda de zor picturile bisericii,
capulmucenicului Mina, capul archiereului Nicolae…
Autorul tăcea şi asculta. Ctitorul continuă, lăudând zugrăveala
“Judecăţii de Apoi”, arătând bogaţii nemilostivi care se ducdin zgârcenie
în focul iadului cu sacii lor cu aur cu [Link] aceste cuvinte, jupân Hagiul
întâi lăsă capul în jos, apoi o şterse binişor de acolo. Ceitrei bătrâni
rămaşi începură a cleveti despre zgârcenia lui Că e plin de
galbeni, dar nu dăun sfanţ la cutia milei. Că îşi astâmpără
foamea şi setea gustând pe la băcănii câte o măslină, o feliuţă
de pastramă, o gură de bragă şi spunând apoi că sunt scumpe şi că
suntvremuri grele, n-are cine să plătească. Apoi se năpustiră să râdă de
hainele şi cizmele lui jerpelite, de obiceiul de a-şi cârpi hainele cu
bucăţi din ele însele sau de a fuma numai tutun de la alţii.
III. Hagiul nu făcea foc în sobă nici pe cel mai mare
ger, nu cumpăra şi el un porc la Crăciun sau un miel la Paşte,
oricât i-ar fi zis nepoată-sa, Leana. Era săracă şi nu avea penimeni
altcineva, trăia aciolată pe lângă unchiul său cel zgârcit
De mic copil el fusese tare strângător şi păstrător. Când era şcolar aduna
banii pe care îidădea mama lui ca să-şi ia covrigi. Devenit calfă
la găitănărie strângea banii, nu bea, nuse uita şi el după fete, mânca
pâine şi bea bragă, de ajunsese slab, galben şi bătrânicios latreizeci de
ani. Noroc cu fostul stăpân că îl mai lua la masă ca să-l mai îndrepte.
Jupânulîl luase tovarăş, asociat cu el la prăvălie şi se ţinuse de capul lui
să se însoare, dar
Tudosenu vrusese nicicum, nevasta şi copii însemnau cheltu
ială: mâncare, haine, şcoală, plimbări…el nu avea de unde…IV.
Când i s-a izbândit visul de a rămâne singur stăpân pe prăvălie, nu a mai
ştiut de el defericire. În prima seară, la închidere, s-a ţinut după
ucenici, să nu trântească uşile, să nuspargă geamurile, să umble
încet cu lacătele. Ajuns la căsuţa lui, cu pereţii cojiţi, prăfuită şi rece,
Tudose stătea pe întuneric mulţumind lui Dumnezeu că a făcut soarele,
altfel câtar fi cheltuit el pe lumânări să lumineze prăvălia ! Apoi se
gândea numai la bani, câţi are,unde i-a ascuns, să nu-i fure hoţii…V. Şi
aşa a trăit Hagiul până la bătrâneţe. La şaizeci de ani vându
prăvălia şi, muncittotuşi de gândul că e bogat şi nu a dat nimic la
săraci, că nu a avut şi el o femeie şi uncopil, plecă în hagialâc, în
pelerinaj, la locurile sfinte, la Ierusalim. Nu s-a putut stăpâni,î n s ă , s ă
nu facă şi o afacere, a adus lemn sfânt şi l-a vândut
b ă t r â n i l o r , b a b e l o r ş i văduvelor. Şi-a scos şi paralele cheltuite cu
hagialâcul, a mai şi câştigat ceva pe [Link] bătrâneţile nu l-au
iertat, tuşea tot mai tare, îl cam lăsase auzul, vorbea de unul singur şi
[Link]. Până la optzeci de ani tot a mai rezistat el, dar în anul
acela se pusese o iarnă [Link] Leana sufla de zor să facă ochiuri
pe geam şi îi zicea să-i dea bani de lemne, dar elnu se îndura, că pe
frigul ăla lemnele erau scumpe…A doua zi, pe jumătate îngheţat,
îi dădu nepoatei un galben să facă foc, că simţea cămoare.
Apoi, după ce zăcu trei zile, fără a o lăsa să cheme
doctorul, ceru o ciorbă de găină. Seara, Leana întinse pe pat un
ştergar şi puse pe acesta o strachină cu ciorbă caldă,aburindă, cu
steluţe de grăsime deasupra. Gustă puţin, dar pe gât avea gustul aurului
, i se părea că gustase din carnea copiilor lui. Leana râvnise şi ea la
ciorbă şi ieşise din odaieînghiţind în sec. Când intră iar, Hagiul
începu să strige, ba să stingă focul şi să ducăcenuşa şi cărbunii
înapoi, ba să ducă fulgii şi bucăţile de carne , ca să-i dea banii
înapoimăcar pe jumătate, ba să-i taie coada cotoiului, că stă uşa prea
mult deschisă când intră şise răceşte odaia. Apoi căzu pe pat, iar
Leana, speriată, fugi afară. Îl mai auzi în mijloculnopţii numărând
galbenii şi îl compătimi “Săracu’, ce bogat este !”.Dimineaţă îl găsi
trântit pe un purcoi de galbeni. O văzu că îl priveşte şi bolborosi
cugreu să nu se uite, să închidă ochii, că ochii fură, apoi adormi pe veci,
cu mâinile înfipteîn [Link] îi făcu o înmormântare cu mare fast,
spre admiraţia privitorilor. Bătrânii şi ctitorul,la vestea că lăsase în urma
lui o avere uriaşă, spuseră că, dacă ar fi văzut ce cheltuială seface cu
înmormântarea lui…ar fi murit !