Scribd
Încărcați
5 vizualizări1 pagină

Adio

Poezia 'Adio' de Vasile Alecsandri exprimă durerea și melancolia despărțirii de iubita sa, Eleno. Autorul reflectează asupra efemerității iubirii și a frumuseții, subliniind că tot ce este dulce și frumos în viață se stinge rapid. În final, el își manifestă jalea și singurătatea, lăsând în urmă amintirile iubirii pierdute.

Încărcat de

lavinius.ungureanu25
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
5 vizualizări1 pagină

Adio

Poezia 'Adio' de Vasile Alecsandri exprimă durerea și melancolia despărțirii de iubita sa, Eleno. Autorul reflectează asupra efemerității iubirii și a frumuseții, subliniind că tot ce este dulce și frumos în viață se stinge rapid. În final, el își manifestă jalea și singurătatea, lăsând în urmă amintirile iubirii pierdute.

Încărcat de

lavinius.ungureanu25
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

3/22/25, 3:22 PM Poezii Romanesti

Poezii

Vasile Alecsandri
Adio

De-aș trăi cât lumea-ntreagă,


Gândul meu la tine, dragă,
Vecinic, vecinic va zbura,
Ș-orice e mai sfânt în mine,
Dulce înger! pentru tine,
Pentru tine-1 voi păstra.

Cea mai blândă-a mea gândire,


Cea mai gingașă simțire,
Cel mai falnic dor al meu
Ție numai, numai ție
Le închin pentru vecie
Ca la însuși Dumnezeu!

Tu, ființă de slăvire!


C-un cuvânt, cu o zâmbire,
Cu un dulce sărutat!
Mi-ai dat suflet, mi-ai dat viață,
Și a raiului dulceață
Tu în sânu-mi ai vărsat!

Tu mi-ai dat cu-a ta iubire


Acea naltă fericire,
Acel simt dumnezeiesc
Ce puternic ne supune
Și ne-naltă de ne pune
Sus, pe tronul îngeresc!

Tu, Eleno!... dar, vai mie!


Într-o noapte de urgie
Cerul crud ne-a despărțit!
Tu te-ai dus, te-ai dus, iubită...
Fericirea-mi nesfârșită
Într-o clipă s-a sfârșit!

Așa-i soarta! așa-n lume


Tot ce poartă-un dulce nume,
Tot ce-i falnic și frumos
Curând trece, curând moare,
Ca un cântec, ca o floare,
Ca un fulger luminos!

Steaua vine, steaua piere!


Astfel dulcea-mi mângâiere
A pierit de pe pământ;
A pierit, s-a dus cu tine
În locașul de lumine...
Și eu plâng pe-al tău mormânt!

Singur, singur cu-a mea jale,


Rătăcit pe-a vieții cale,
Ca un orb nenorocit,
Viața-mi scade, jalea-mi crește,
Ș-al meu dor în veci s-oprește
Pe mormântul tău iubit!

Adio! pe-aceste maluri


De-ale Bosforului valuri
Îngânate lin, ușor,
Te las, înger de iubire!
Cu a vieții-mi fericire,
Cu-al meu suflet plin de dor!

Constantinopol, mai 1849

[Link] 1/1

S-ar putea să vă placă și