Scribd
Încărcați
5 vizualizări1 pagină

Untitled Document

Scrisoarea lui Eminescu către Veronică exprimă profundă tristețe și suferință de la plecarea ei, simțind că fericirea și sănătatea i-au dispărut. El reflectează asupra iubirii lor ca o anomalie într-o lume plină de răutate și suferință, dorind ca dragostea lui să nu-i aducă umbre în viața ei. Eminescu promite să scrie mai des, subliniind cât de mult o iubește și cât de mult îi lipsește.

Încărcat de

Purple guy
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
5 vizualizări1 pagină

Untitled Document

Scrisoarea lui Eminescu către Veronică exprimă profundă tristețe și suferință de la plecarea ei, simțind că fericirea și sănătatea i-au dispărut. El reflectează asupra iubirii lor ca o anomalie într-o lume plină de răutate și suferință, dorind ca dragostea lui să nu-i aducă umbre în viața ei. Eminescu promite să scrie mai des, subliniind cât de mult o iubește și cât de mult îi lipsește.

Încărcat de

Purple guy
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

”Draga şi dulcea mea amică,

De când ai plecat tu, n-a plecat numai fericirea ci şi liniştea şi sănătatea mea. Dureri
reumatice am început a simţi în picioare, însoţite ca totdeauna de dese bătăi de inimă. Nu
este, nu poate fi mai mare deosebire decât între mine acum două săptămâni şi între mine
astăzi. De unde eram cu tine, fericit şi mulţumit, acum sunt singur, nemulţumit, rău dispus
prin singurătate şi boală, obosit de viaţă.
Veronică, dragă Veronică, când nu m-ei mai iubi, să ştii că mor. Iţi scriu târziu pentru că abia
alaltăieri m-am mutat. Adaugă pe lângă asta, că abia în ziua de Sf. Dumitru am găsit casă,
c-am trebuit să-mi mut lucrurile din două locuri, că pe lângă aceasta s-a mutat şi redacţia şi
tipografia, apoi că am zilnic de lucru pe lângă tribulaţiunile mele personale şi vei înţelege de
ce am preferat a nu-ţi scrie, decât a-ţi scrie în fugă.
Când gândesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi şi nu mai găsesc cuvinte să-ţi spun ceea
ce de-o mie de ori ţi-am spus: că te iubesc. Această unică gândire, care e izvorul fericirii şi a
lacrimilor mele, această unică simţire care mă leagă de pământ e totodată şi izvorul
îngrijirilor mele.
Veronică dragă, au n-am fost noi prea fericiţi într-o lume, în care fericirea nu poate exista?
Este în lume asta destul loc pentru atâta iubire câtă o avem? Nu este amorul nostru o
anomalie în ordinea lucrurilor lumii, o anomalie pentru care cată sa fim pedepsiţi? Se
potriveşte amorul şi suferinţele noastre cu o lume în care basseţa, invidia, răutatea domnesc
peste tot şi pururea?
Şi când gândesc că în viaţa mea compusă din suferinţe fizice şi rele morale ca o excepţie tu
mi-ai dat zile aurite, pot crede în dăinuirea acestei excepţii?
Dulce şi dragă Veronică, doresc ca amorul unui nenorocit ca mine să nu fi aruncat o umbră
în viaţa ta senină, în sufletul tău plin de veselie precât e plin de un gingaş şi nesfârşit amor.
Iubeşte-mă şi iartă-mi păcatele, căci tu eşti Dumnezeul la care mă închin.
Deacuma-ţi voi scrie mai des, deşi sărmanele foi sunt departe de-a plăti o singură
îmbrăţişare a ta – dulcea mea copilă. Am sărutat cel puţin această foaie care va intra în
mâinile tale cele mici, de la care aşteaptă toată fericirea.”

al tău

Eminescu

S-ar putea să vă placă și