Maria a României (n.
29 octombrie 1875, Eastwell Park, Ashford,
Kent, Anglia - d. 18 iulie 1938, Castelul Pelișor, Sinaia, România) a fost
principesă de coroană și a doua regină a României, în calitate de soție a
Principelui de Coroană devenit ulterior Regele Ferdinand I al României. A
fost mama Regelui Carol al II-lea. Maria, născută Marie Alexandra Victoria
de Saxa-Coburg și Gotha, a fost mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei,
fiind nepoata reginei Victoria a Marii Britanii.
Maria a României
Maria a României
Date personale
Nume la
Marie Alexandra Victoria
naștere
Născută 29 octombrie 1875
Eastwell Park, Ashford, Kent, Anglia
Decedată 18 iulie 1938 (62 de ani)
Sinaia
Înmormânt 24 iulie 1938
ată Mănăstirea Curtea de Argeș
Cauza
cauze naturale (NMK[*])
decesului
Părinți Alfred, Duce de Saxa-Coburg și
Gotha
Marea Ducesă Maria Alexandrovna a
Rusiei
Frați și Alfred, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha
surori Prințesa Beatrice de Saxa-Coburg-
Gotha
Prințesa Alexandra de Saxa-Coburg-
Gotha
Prințesa Victoria Melita de Saxa-
Coburg și Gotha
Căsătorită
Ferdinand I
cu
Copii Carol al II-lea, Regele României
Elisabeta, Regina Greciei
Maria, Regina Iugoslaviei
Principele Nicolae
Ileana, Arhiducesa Austriei
Principele Mircea
Cetățenie România
Regatul Unit al Marii Britanii și
Irlandei
Religie Biserica Anglicană
Ocupație diaristă[*]
infirmieră[*]
Apartenență nobiliară
Titluri regină consoartă
prințesă
Familie Casa Regală de Hohenzollern-
nobiliară Sigmaringen Casa de Saxa-Coburg si
Gotha
Imn regal Trăiască regele
Regină a României
Domnie 10 octombrie 1914 – 20 iulie 1927
Încoronare 15 octombrie 1922
Predecesor Regina Elisabeta a României
Semnătură
Părinții săi au fost Alfred Ernest Albert de Saxa-Coburg și Gotha, duce de
Edinburgh, iar mama, Maria Alexandrovna Romanova, mare ducesă a
Rusiei, unica fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei.
Maria și-a petrecut copilăria și adolescența la Eastwell Park, reședința
familiei din comitatul Kent.
S-a căsătorit la 29 decembrie 1892 cu Ferdinand I, Principele moștenitor al
tronului României, încercând încă de la început și reușind să se integreze
națiunii care o adoptase ca Principesă și, începând din 1914, ca Regină.
A urmărit constant întărirea legăturilor dintre România și Marea Britanie,
dovedind reale calități diplomatice în susținerea și apărarea intereselor
României. S-a opus intrării României în Primul Război Mondial de
partea Puterilor Centrale și a susținut alianța cu Antanta, în vederea
susținerii de către aceasta a realizării statului național român.
Pe timpul războiului și-a acompaniat soțul în refugiu în Moldova, activând
ca soră de caritate în spitalele militare, activitate care a făcut să fie
numită în popor „mama răniților”.