Epica populară în proză

Literatura populară cunoaşte două forme:

® Literatură populară cu funcţie rituală sau ceremonială

® Literatură populară fără funcţie rituală sau ceremonială.

Prima grupă se subîmparte în trei categorii:

® Poezia obiceiurilor calendaristice

® Poezia ceremonialurilor de trecere

® Poezia decântecelor

În fondul românesc s-a dezvoltat o bogată creaţie literară cu caracter

narativ, epicul cunoscând două forme fundamentale de manifestare:

® Epica în proză

® Epica în versuri .

Proza populară cuprinde toate creaţiile orale cu caracter narativ, realizate în proză,
deci înforme nelegate şi instabile la nivelul discursului literar.

 clasificare a epicii în proză este realizată de Gabriela Haja.

 Autoarea propuneurmătoarea structură:

® Basme despre animale® Basme propriu-zise:Þfantastice Þnuvelistice® Snoave şi

basme-snoave® Legende şi snoave-legende® Povestiri

Spre deosebire de poezia populară, unde există un sistem bine închegat al figurilor
de expresie, ce poate fi identificat la toate nivelurile structurii textului,
în proză, lucrurile seprezntă diferit: există elemente stabile, care
îndeplinesc un rol compoziţional dar şi un rol stilistic (formulele iniţiale,
medii şi finale; formulele de contact sau descriptive, adeseametaforice;
mijloacele de dramatizare a acţiunii3.) Este însă dificil să distingem un
ansamblubine definit de precedee specifice, deoacere, de cele mai
multe ori, naratorul popular estepreocupat de “poveste”(deci de acţiune, de
personaje şi de raporturile dintre ele) şi mai puţin de“discurs”, deci de modul în
care se relatează întâmplările.

„Basmul -scrie Ovidiu Barlea- e ca un rău în care se varsă toatecelelalte torente ale
culturii populare: mituri, legende, credinţe şi practice religioase, conceptedespre
lume etc”. Dar creatorul popular, „depăşind atitudinea etiologică şi teama de
sacrilegiu,tratează toate aceste „torente” de pe o poziţie de dominare a lor”, el
„creează acum din plăcereade a plăsmui, de a gusta naraţiuni care tratează
problemele majore ale existenţei, ficţiuni careîncep cu un capăt în
frământările vieţii economico-sociale şi se sfârşesc cu celălalt
învirtualitatea ideală a ceea ce ar trebui să fie.”

După cum afirma Mircea Eliade, “basmul înfăţişează totuşi structura unei aventuri
infinitde grave şi responsabile. Deoarece el se reduce, de fapt, la un scenariu de
iniţiere: regăsimîntotdeauna probele de iniţiere (lupte cu monstrul, piedici în
aparenţă de netrecut, enigme derezolvat, munci imposibil de îndeplinit), coborârea
în Infern sau Înălţarea la Cer, sau moartea şiînvierea, căsătoria cu o principesă. Dar
conţinutul său propriu-zis se referă la o realitate extremde serioasă: „iniţierea, adică
trecerea prin intermediul unei morţi şi a unei învieri simbolice, dela neştiinţă şi
nematuritate, la vârsta spirituală a adultului.”

Clasificare

După caracteristicile personajelor, specificul și tematica acțiunii,

predominanța elementelor miraculoase sau a aspectelor concrete de viață, basmele
se clasifică în

:Ø fantastice, cele mai semnificative și mai răspândite, desprinse de regulă din

mit,cu o pregnanță a fenomenelor miraculoase,

Ø animaliere, provenite din dezvoltarea narativă a legendelor totemice

despreanimale, chiar despre plante sau unele obiecte simbolice,

Ø nuvelistice, având ca punct de pornire snoava, în narațiune

semnalându-se oputernică inserție a aspectelor reale, concrete de viață.După
autor, basmele pot fi:Ø populare, creație a colectivittății anonime

Ø culte, creație a unui autor cunoscut.

Basmul fantastic cunoaşte şapte personaje. V.I. Propp le-a identificat

şi le-a descris funcţiile . Şapte personaje, dar un singur erou. Cele şapte
personaje sunt: 1. Adversarul2. Donatorul3. Ajutorul4. Fata de împarat5.
Trimiţătorul 6. Eroul 7. Impostorul.

Timpul şi spaţiul

-Timpul este o componentă esenţială a naraţiei, statuată de o dublă perspectivă

temporală:există, în procesul narării, timpul evenimenţial/ al istoriei reale sau
fictive şi timpul narativ, alpovestirii propriu-zise. Din acest punct de vedere, al
perspectivei temporale, putem vorbi de treiposibilităţi de analiză a textului narativ:
oridinea, durata şi frecvenţa. O anumitp unitate de locşi de timp favorizează
ulterioara angajare a planului narativ propriu-zis. Timpul este cel caredeclanşează
suita evenimentelor, iar cadrul stimulează succesiunea sau competiţia povestirilor.

Stereotipia basmului popularStereotipia constituie o trasătură fundamentală a

creaţiei populare orale, ea manifestându-se sub cele mai diverse forme in
toate genurile folclorice. De aceea afirmatia lui GeorgeCalinescu,
conform careia, din punct de vedere estetic, “ stereotipia ne lamureste
asuprachestiunii originalitatii”, cu toate ca se refera la basm, ea este valabila si
pentru alte genurifolclorice, fiind o consecinta directa a [Link]
tradiţionale, după locul pe care îl ocupă, sunt împărţite de către folclorişti în trei
mari grupe: ® formule iniţiale® formule mediane® formule finale.

Categoriile de personaje : Ca în orice operă literară, şi în basmul popular,

tematica, evenimentele materializate în acţiuni atrag după sine şi existenţa
personajelor, a [Link] reprezintă agenţi narativi, care determină o
structură epică deosebită, propriebasmului [Link] pot declanşa episoade ce
duc la apariţia unor noi [Link] basmului fantastic sunt, de
regulă, universale, cum universale sunt şi majoritatea motivelor şi
subiectelor.

Personajul central, erol, în basmul fantastic este fiul cel mic, de regulă,, al treilea
[Link], înţelepciunea, curajul sunt calităţile ce-l diferenţiază de ceilalţi fraţi
dar pe care şi le dezvăluie treptat.

[Link], vorbind despre eroii basmelor, îi clasifică foarte sumar în

pozitivi şinegativi. Gheorghe Vrabie realizează o clasificare mult mai
complexă, deosebind patrucategorii de personaje: 1. Categoria Senex 2.
Categoria virilis/ virilia 3. Categoria actanţi 4. Categoria opozanţi

Fantasticul se manifestă prin existența unui adevăr general cu caracter

mitic, prinexistența elementelor lingvistice ce consacră excepționalul; timpul este
și el excepțional, sacru,sărbătoresc; personajele sunt nelipsite: putem vorbi de
personaje liant între planurile lumii cealcătuiesc o totalitate, personaje totemice și
personaje care unitează de acte, gesturi, obiectemagice, devenind astfel simboluri;
alte elemente ale fantasticului sunt reprezentate de călătoriacu fata de împărat
sau zâna care echivalează cu inițierea absolută, consacrarea eroului
ceconduce la resacralizarea și recosmicizarea spațiului, prezentarea
antagonică a spațiilor și personajelor, precum și a acțiunilor acestora și, nu în
ultimul rând, fantasticul este accentuat șide simbolistica cifrelor.

Basmul se deosebeşte de mit nu numai episodic ori ca semnificaţii, ci şi ca

structură.Basmul înglobează neîncetat evenimente dintre cele mai fantastice,
expresie a unei fantezii bogate, pe când mitul este limitat prin tradiţie la forme
definite, cu sens etiologic, ce vor să comunice adevăruri grave.

Simbolurile

Mihaela Mancas aduce în discuţie două categorii de simboluri: simboluri

convenţionalesau consecrate şi simboluri poetice (literare). Simbolurile
convenţionale sunt acele simboluri a căror frecvenţă a impus fixarea lor
ca‘’semne’’ pentru anumite categorii abstracte şi au la bază o
motivaţie de tip metonymic,deoarece ele se fixează în uz în urma unei
substituiri bazate pe contiguitate logică.Simbolurile poetice sunt mai puţin
frecvente, dar dependente de contextual în care [Link] fel ca şi simbolul
convenţional, simbolul poetic este motivat semantic, dar raportul de
contiguitate logică prin care apare simbolul convenţional nu mai este nici clar, nici
[Link] vom opri în continuare asupra celor mai frecvente
simboluri din proza populară studiată, realizând o distincţie între simbolurile
generale şi simboluri [Link] generale-Simboluri cosmice:

Soarele e simbolul arhetipal, izvor al vieţii şi al morţii, personaj principal al

miturilorsolare. Cele mai vechi mituri solare vorbesc despre gemenii divini, în care
Soarele, alături deLună, apare în ipostaza de zeu şi erou civilizator.În alte basme
Soarele e simbol al nubilităţii. El e un tânăr care fură faţă de împă[Link] e,
de asemenea , simbolul luminii şi căldurii, de aceea, fiind furat de zmei,
împăraţiipromit jumatatedin împărăţie şi una dintre fete de soţie aceluia care îl va
elibera.

Luna este, alături de Soare, un simbol arhaic fundamental. Ea are funcţia de

arhetip siprincipiu de clasificare a lunii, fiind asociata principiului feminin.În
folclor, Soarele şi Luna sunt protagonişti ai mitului astral referitor la incestul
dintre frate şi soră.

Simboluri acvatice - Apa simbolizează “substanţa primordiara, din care toate

formele se nasc şi în care toatese reîntorc, prin regresiune sau prin cataclism ”. Ea
are funcţii germinative şi purificatoare, decisintetizeză sensul începutului şi al
regenerării. Datorită valorilor germinative, apa este asociatăfeminităţii [Link]
vie şi apa moartă, apa fără de putere şi cea cu putere: din rândul obiectelor aduse de
“dincolo”, merită să acordăm o atenţie deosebită apei vii şi apei
moarte, precum şi uneivarietăţi a ei -apa fără de putere şi cea cu putere. Apa vie
şi apa moartă nu sunt două entităţiicontrare. Ele sunt mai de grabă complementare.
(exemplul din basm H.A)

Simboluri zoologice - Calul , conform legendelor, a fost creat fie de

Dumnezeu, fie de nefârtat. El a fostîncălecat întâi de Eva şi « de atunci
carnea de cal e spurcată »Calul este cel mai important ajutor al protagonistului din
basm. Rolul său este [Link] îl poartă peste mări şi ţări, participă
la luptă cu adversarul, îşi sfătuieşte stăpânul,oferindu-i cea mai bună
soluţie pentru a învinge.

Simboluri antropomorfe -Făt-Frumos este eroul pozitival basmelor

româneşti, simbolizând frumuseţea,perfecţiunea şi eroismul. El apare că stăpân
al calului năzdravan, fiind nevoit să învingă toatefiintelesi monstruozităţile care
distrug echilibrul, precum balauri, zmei, mume. Pentru a reuşi,el trebuie să
depăşească trei probe, să dobândească darurile sacre, respectiv armele şi
calultatălui. Lazăr Saineanu este de părere că numele nu are analogii onomastice în
alte limbi.

Ileana Cosânzeana este tipul femeii idealizate, frumuseţea întruchipată, dorită de

soţieatât de protagonist, cât şi de rivali. Atributele fumuseţii sunt nemaiîntâlnite,
numele ei fiindînsoţit, de cele mai multe ori, de o serie de atibute.
Baba este o femeie în vârstă, prezenta în mitologia populară ca
reprezentare astrămosului mitic pe linie feminină. Ea apare în ipostaze diferite:
când rea, când bună, ajutânderoul să iasă din impas în momentele dificile.

Craiul este simbolul stăpânului lumii, fiind asimilat [Link] reprezintă

simbolul legăturii de sânge, el este un dublu, un liant spre lume, aliatsau adversar.

Zmeul este o fiinţă reprezentată complex în imaginaţia populară. Legendele şi

povestirileîl înfăţişează asemănător balaurului. În basm reprezintă o anomalie, un
monstru ce determinaun dezechilibru.

Vâlva este fiinţă potrivnică eroului. Se pare că a fost un cal blestemat de Sfânta
Miercurisă semetamorfozeze în vâlvă.

Tovarăşii năzdrăvani sunt oameni carea u un dintre însuşiri foarte dezvoltată,

uneoriposedând o construcţie anatomică prin care sunt supuşi unei deformări
miraculoase. Ei suntdoar auxiliari ai eroului principal şi îşi fac apariţia,
mai ale, în momentul peţirii fetei de împărat.

Simboluri spaţiale - Drumul reprezintă simbolul liniei, al legăturii, locul

întâlnirilor imprevizibile.

Labirintul reprezintă o formă a imaginarului, simbol al vieţii, dar şi spaţiu

tenebros încare este închis monstrul.

Fântâna apare adesea reprezentată printr-un izvor, care ţâşneşte în mijlocul unei
grădini,în central Paradisului terestru, şi care se împarte în patru fluvii care curg
spre cele patru direcţiiale pământului.

Apa izvorului e apă sfinţită, substanţa a neprihănirii. Simbol arhetipal cnsiderat

că oimagine a sufletului, origine a vieţii interioare şi-a energiei spirituale.

Podurile capătă semnificaţii deosebite pe drumurile ce conduc spre celălalt tărâm.

Pentrua ajunge la curţile zmeilor, prinţesa din basmul Fata Rumpe-Haine şi Fătul
Babei, publicat [Link], trece peste trei poduri: unul de aramă, al doilea de
argint şi al treilea de aur. Lapoduri se prodc confruntările directe între voinicii din
lumea albă şi zmeii de pe lumea cealaltă.

Brâul apare în basme: ‘’-Vezi brâul acesta, vei ajunge la o apă mare, atunci scutură
numaibrâul peste apă şi vei face o punte de-i trece peste ea că pe uscat, iar, după ce
ai trecut apă,ridică brâul în sus şi puntea s-a ridică de peste apa’'

Năframa se înscrie printre cele mai cunoscute obiecte magice din basmul fantastic.
Întimpul urmăririlor celor care se incummeta să se întoarcă de pe celălalt tărâm,
aruncarea înspate a năframei creează un nou obstacol în calea zmeoaicei, de obicei
un lac imens, în timp cearuncarea în faţa a acesteia ridică o punte.

Culorile - O importanţă deosebită o au în basm culorile. Cele mai frecvente

culori carea păr înproza populară sunt roşu, vederele, galbenul, mai rar negrul sau
[Link]şul este culoarea sângelui şi joacă un rol demoniac. Verdele este
culoarea mediatoare a vegetalelor, cea a apelor lustrale
[Link] simbolizează viaţa, primăvara, tinereţea, speranţă,
norocul,bucuria, longevitatea,[Link] este o culoare solară
şi evoca strălucirea aurului. Este o culoare de esenţădivină, regală. Se
asociază tinereţii, eternităţii, clarităţii, voioşiei, căldurii şi nobleţei.

Numerele - apar în basme fie, iconic, nenumite, fie ca simboluri verbale,

introduse în [Link] apar în funcţie de semnificaţiilor lor magice şi [Link]ărul
trei “are pretutindenea o valoare sacramentală”. În basmele noastre, împăratulare
trei feciori sau trei fete si isprăvile eroului sunt în număr de trei.

Bibliografie: Ovidiu Bârlea -Folclorul românesc, vol l-ll, Bucureşti, 1983.

Mircea Eliade - Aspecte ale mitului, Editura Univers, Bucureşti, 1978.

V.I. Propp- Morfologia basmului, Editura Univers, Bucureşti, 1970.

Gheorghe Vrabie- Structura poetică a basmului, 1975