COMPLEMENTUL CIRCUMSTANŢIAL DE MOD
arată felul în care se desfăşoară acţiunea, cum se prezintă starea sau existenţa exprimată de
un verb ori cum este o calitate sau o situaţie.
Circumstanţa de mod este foarte frecventă în exprimare şi poate avea mai multe nuanţe:
felul, comparaţia, cantitatea, succesiunea etc.
Complementul circumstanţial de mod (sau modal) poate fi exprimat prin adverbe şi
locuţiuni adverbiale de mod, prin substantive, pronume, numerale, verbe (mai ales gerunzii) şi
prin interjecţii.
Complementul circumstanţial de mod poate determina verbe (şi locuţiuni verbale),
interjecţii predicative, adjective, adverbe (şi locuţiuni adverbiale) :
„Tot mai miroase via a tămâios şi coarnă.”( Pillat)
„Şi alţii ca alţii, dar eu ştiu că m i - a m pus bine gura la cale...” I. Creanga
Determinant al interjecţiei predicative:
„Dacă vede ea şi vede că nu mă dau z v â r r ! de vreo două-trei ori cu bulgări după
mine ...” I. Creanga
Felurile complementului modal
După nuanţele exprimate, pot fi stabilite mai multe categorii de complemente
circumstanţiale de mod:
a. modal propriu-zis
Circumstanţialul modal propriu-zis poate fi exprimat prin adverbe sau locuţiuni
adverbiale, substantive, numerale, verbe (la infinitiv sau gerunziu) şi interjecţii. El exprimă felul
acţiunii sau al calităţii, în sine, fără referiri exterioare.
„ Domnule Felix, spune-mi drept, bărbăteşte, de ce nu mai vrea să mă primească domnişoara
Otilia ?”. (G. Călinescu)
,.De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând”. G. Coşbuc
”...să-mi povesteşti de-a fir-a-păr cum a fost...”. (Z. Stancu)
„Vroi să fumeze şi-şi băgă ţigareta cu focul în gură”.
(B. Şt. Delavrancea)
b. modal-comparativ
Complementul modal-comparativ poate fi exprimat prin substantive fără prepoziţii de
comparaţie şi prin substantive, adjective, pronume precedate de prepoziţii şi locuţiuni
prepoziţionale de comparaţie
,,Îmbrăcat cum era, căciula drept pernă, şi îndată a adormit ca mort”. (L. Rebreanu)
„Au pornit cu noaptea largă înainte:
Cântă unul ca şi soarele în zori,
Altul ca-nserarea pe morminte
Părăsite de iubire şi de flori”. (I. Pillat)
Sub această categorie grupăm complementele circumstanţiale care pot exprima cantitatea,
distribuţia, progresia, succesiunea etc.
„Mâncam de trei ori pe săptămână la bătrân”.
(B. Şt. Delavrancea)
PROPOZIŢIA CIRCUMSTANŢIALĂ DE MOD
Este propoziţia subordonată care îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de
mod al regentei sau al unui cuvânt din regentă, arătând felul cum se desfăşoară o acţiune sau se
prezintă o însuşire.
Propoziţia de mod propriu-zisă exprimă: calitatea si în acest caz se introduce prin
adverbele cum, precum sau locuţiunea conjuncţională după cum, putând avea în regentă
corelativul aşa sau astfel (Munceşte cum poate);
explicarea şi sublinierea unei calificări desemnate printr-un adjectiv sau un adverb, situaţie
în care se introduce prin adverbul cum sau prin pronumele relativ ce (Prost cum e, n-a înţeles
nimic; De prost ce e, n-a înţeles nimic);
Propoziţia de mod comparativă exprimă termenul al doilea al unei comparaţii de egalitate
sau de inegalitate. Comparativa de egalitate poate exprima o comparaţie calitativă, care se
introduce prin cum, precum, după cum, putând avea în regentă corelative ca aşa, astfel,
asemenea, la fel (Munceşte (la fel) cum muncesc toţi).
Punctuaţia. Se izolează prin virgulă:
A răspuns şi el, cum s-a priceput) şi de prezenţa şi locul unor corelative (Cum s-a priceput,
aşa a răspuns).
Propoziţiile comparative de inegalitate din construcţii ca Nimic nu e mai plăcut decât să
citeşti sunt confundate uneori cu subordonatele de excepţie. La comparativele – de egalitate sau
de inegalitate – care exprimă o comparaţie complexă se produc uneori confuzii elementare cu
funcţia termenului înglobat în comparativă. De exemplu, în Aici e mai frumos decât unde vin ei
ultima propoziţie este segmentată şi interpretată uneori, greşit, drept propoziţie de loc,
neglijându-se elementul de comparaţie decât.