CAP.

I PLANIFICAREA EXECUŢIEI
LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

1.1. Planificarea – subsistem al întreprinderii

Atributele subsistemului de „planificare” cuprind:
1. amplasare, structură şi sarcinile subsistemului de planificare;
2. defalcarea sarcinilor de plan pe organisme;
3. programarea execuţiei lucrărilor.

1. Amplasare, structură şi sarcinile subsistemului de planificare :

Subsistemul planificare este un sistem de intrare şi poate fi « izolat » « decupat » din sistemul
întreprinderii, cu păstrarea intactă a tuturor intrărilor şi ieşirilor.
Prin decupare se obţine :

M.E. Z M.E
Organul Compartim
(intrare) de ent de (ieşire)
conduce planificare
re
Z
Program

Acest subsistem este de intrare în principal. Prin acest subsistem obiectivele întreprinderii pătrund din
mediul exterior în întreprindere, urmând ca aici să fie repartizate la toate celelalte subsisteme.
Observaţie : - nu poate exista conducere fără planificare şi nici planificare fără reglare.

Sarcinile subsistemului de planificare sunt :

a) Planificarea – constă în întocmirea planurilor anuale, cincinale şi de perspectivă ale

întreprinderii şi în defalcarea sarcinilor de plan pe organisme ;
b) Programarea – constă în eşalonarea execuţiei lucrărilor după diverse metode, întocmirea
graficelor de asigurare cu resurse şi stabilirea termenelor intermediare şi finale de predare ;
c) Prin prognoză – se urmăresc evoluţiile sarcinilor de plan şi a indicatorilor de plan, evoluţia
resurselor şi a ritmurilor de dezvoltare ;
d) Prin cooperarea cu alte unităţi – se include planificarea lucrărilor în cooperare şi încheierea
actelor şi contractelor de cooperare ;
e) Reglarea – în care se reeşalonează şi replanifică unele lucrări şi resurse, respectiv se modifică
termenele intermediare.

2. Defalcarea sarcinilor de plan pe organisme :

Trebuie făcută cu respectarea următoarelor principii :

- fiecare organism trebuie să primească obiective în concordanţă cu competenţa şi capacitatea
sa;
- încărcarea organismelor cu obiective să reflecte echitatea;
- suma obiectivelor organismelor trebuie să fie egale cu obiectivele generale ale întreprinderii;
- termenele şi dinamica obiectivelor organismelor să concorde cu cele ale obiectivelor
întreprinderii;
- defalcarea trebuie să ţină seama de influenţele sezoniere ale mediului exterior.
1
3, Programarea execuţiei lucrărilor:

Programarea execuţiei lucrărilor este partea cea mai importantă a activităţilor ce au loc într-o
întreprindere, deoarece planificarea sau programarea scoate în evidenţă toate problemele ce pot apărea
în procesul de producţie şi oferă mijloace de prevenirea sau contracararea fenomenelor negative. Prin
programare se generează de fapt capacitatea de producţie (forţe de muncă, mijloace de muncă şi obiecte
ale muncii).

1.2. Elementele de bază ale producţiei de C+M

Se folosesc următoarele noţiuni:

a) Micromişcare – o rotaţie sau translaţie unidimensională a corpului omenesc;
b) Mişcare – un ansamblu de micromişcări care afectează în întregime un membru sau corpul omenesc;
c) Mânuirea – un ansamblu de mişcări efectuate cu ajutorul unui mijloc de muncă pentru a pregăti sau
executa o parte a unei operaţii;
d) Operaţia – un ansamblu de mânuiri efectuat cu mai multe mijloace de muncă, pe un spaţiu bine
precizat, asupra unor obiecte ale muncii, de unul sau mai mulţi executanţi obţinându-se valoarea;
e) Procesul de muncă – un ansamblu de operaţii efectuat de unul sau mai mulţi executanţi pe un spaţiu şi
în timp limitat şi prin care se obţine un bun material sau ideal, care are valoare de întrebuinţare;
f) Element (produs) – este rezultatul (fizic) al unuia sau mai multor procese de muncă;
g) Subansamblu – o mulţime de elemente de acelaşi tip care se referă la aceeaşi parte de lucrare şi care
pot fi executate succesiv sau în paralel;
h) Ansamblu (sau parte de obiect) – o parte dintr-o construcţie mai mare compusă din mai multe
subansambluri şi care în anumite cazuri pot fi exploatate independent;
i) Obiect – construcţia delimitată spaţial cu o anumită funcţionalitate bine precizată şi care poate fi
exploatată independent;
j) Complex de obiecte – grup de obiecte, în general situate pe aceeaşi platformă de teren limitată şi în
cuprinsul căreia poate avea loc un proces de muncă.

1.2. PROCESUL DE MUNCĂ, este un element fundamental caracterizat prin următoarele

componente:
• Natura P.M. – este o categorie de lucrări ce se precizează cu ajutorul simbolului articolului de
deviz corespunzător;
• Unitatea de măsură – definită la fiecare normă de deviz;
• Cantitatea PM – C(i) stabilită în cadrul antemăsurătorii;
• Norma de consum resurse – NCR –materiale NM
- manoperă NT
- utilaje NU
• Volumul de muncă (VMr(I)) necesar - reprezintă produsul dintre cantitatea de procese de
muncă şi de norma de timp

VMn ( I ) = CI*NT( I ) , I = 1,m în [om /ore; om /schimb; utilaj /ore etc]

• Durata de execuţie - ( D( I )) se poate calcula, impune sau alege. Produsul dintre resurse şi
durată dă volumul de muncă efectiv.
R(I) * D(I) ) = VMe(I)→ D(I) = VMe(I) / R(I)

1.2.1. Clasificarea proceselor de muncă se pot face:

a) După natura sistemelor care le execută – PM manuale
- mecanice
- automate
b) După complexitate - PM simple (săpături)
2
 - PM complexe (betoane, zidării)
c) După gradul de dependenţă - independente – se pot executa oricând
- dependente – sunt legate unele de altele într-o succesiune
tehnologică
d) După ritm - ritmice - r = ritm = constant pentru o durată D
- neritmice - r ≠ constantă pentru o durată D
r = Ca / UT = cantitate / unitate de timp

1.2.2. Reprezentarea proceselor de muncă

Se poate face :
1. Matematic
2. Ciclografic
3. De tip Gantt

1. Reprezentarea matematică poate fi :

• Carteziană
• Vectorială
Reprezentarea carteziană foloseşte un sistem de axe de coordonate, în care, pe abscisă este reprezentat
timpul – t, iar pe ordonată cantitatea de executat pe procesul I la timpul t - C(I, t)

Cant. Cant.
C(I, ti1) C(I, ti2)
C(I, ti1) ω2

C(I, ti0) ωi C(I, ti0) ω1

t0 ti0 ti1 t t0 ti0 ti1 ti2 t

ritm constant:

C ( I , t 1I ) − C ( I , t I0 )
rI = tg ω1 = tg ω1 ≠ tg ω2 → ritm variabil
t 1I − t I0
ti 1 - ti0 = d – durata de muncă

Reprezentarea vectorială se caracterizează prin direcţie şi sens.

PM ritmic PM aritmic
CI2
ωI2
R- rezultanta
CI CcI1
ωI (D) ωi1

D – direcţia de bază CI1 + CI2 = R

CI – cantitatea pentru PMI
OI – punctul de aplicaţie al vectorului

3
 Observaţie: Întrucât CI1, CI2, …. CIj sunt vectori ce pot fi însumaţi vectorial şi înlocuiţi prin rezultanta
R , rezultă că orice proces de muncă neritmic, poate fi înlocuit cu un proces ritmic echivalent şi invers.

2. Reprezentarea ciclografică permite reprezentarea mai multor procese de muncă simultan prin
înlocuirea cantităţii “C” de lucrări prin “volumul de muncă” ce se măsoară în aceleaşi unităţi de
măsură.

2 → în acelaşi sistem de coordonate se pot

VM reprezenta mai multe PM
3
1
t

Avantaj – în acelaşi sistem de coordonate se pot reprezenta mai multe procese de muncă.
Dezavantaj – este incomodă în practică la urmărirea producţiei.

3. Reprezentarea tip Gantt, constă în a reprezenta procesul de muncă printr-o bandă orizontală de
planificare , care este o lungime proporţională cu durata de muncă dI , pe care putem obţine
diferite informaţii.
Ritm constant C1 = C2 = ….Ci

CI cantitatea

RI resursa
dI durata d I = ti 1 - ti 0

m proces
de muncă

i Ci
. Ri
.
.2 C2
R2
1 C1
R1
t10 t20 t11 t21 ti1 t

ti 0
R1+R2
R2
R1
Ri diagrama resurse (FM)

d1 = t11 - t10
d2 = t21 - t20
…………………

4
dI = ti1 – ti0

Pe durata dI , procesul de muncă este ritmic.

Ci
ri =
di
Ştim că :

Vmii= Ci * Nti
Dar Vmii= Ri* dI (I = 1,n)

VM i VM i
dI = RI =
Ri di

Se impune Se impune

Ritm variabil
În acest caz Ci1 ≠ Ci2 ≠…….. Cij ≠ Cim
Trebuie stabilite Ci1, Ci2, …. Cij cu condiţia:

∑C j =1
i
j
= Ci i = 1,n
j = 1,m

Ci1 Cij Cim

i
. Ri1 Rij Rim
.
.

ti 0 ti1 ti j tim t

Rij
Ri1
Rjm

5
 C ij Ci j
r ij = =
t ij − t ij −1 d ij

Ci
rechiv i =
t − t i0i
m

VMIj = CIj * NTI

Iar: VMIj = RIj * dij
VM i j VM i j
dIj = RIj =
Ri j d ij

Cu condiţia:
∑m VM i j = VMI i = 1,n
j = 1,m

Definiţie:
NT – (norma de timp) reprezintă timpul de muncă necesar pentru executarea unităţii de măsură din
procesul de muncă
NP – ( norma de producţie sau productivitatea) reprezintă cantitatea din procesul de muncă respetiv ce
se poate executa în unitatea de timp.

1
NT =
NP

1.3. Metode de organizarea execuţiei proceselor de muncă

În practică se cunosc 3 metode fundamentale:

1. metoda paralelă – se execută simultan;
2. metoda succesivă – se execută unul după altul fără întrerupere;
3. metoda mixtă – combinarea celor 2 metode.

1. Metoda paralelă

n proces de muncă

I Ci
. Ri
.

2 C2
R2
1 C1
R1
t

Tp Tp – durata totală de execuţie a lucrărilor în.

metoda paralelă

Tp = mic = dI max
Rmax
6
 n
R = mare = Rmaxp = ∑R
i =1
i

Toate procesele de muncă se execută simultan.

1. Metoda succesivă
În această metodă se execută la un moment dat numai un singur proces de muncă, fiecare proces de
muncă începând numai după ce anteriorul s-a încheiat.

n proces de muncă TS – durata totală de execuţie a

lucrărilor
în metoda succesivă
TS = mare = ∑i =1 d i
n

RS = mic = max Ri
I Ci Soluţie extremă
Ri

2 C2
R2
1 C1
R1 t

TS

R2=Rmax

2. Metoda mixtă

Este o combinaţie între cele două metode prezentate, metodă în care se execută în paralel procese de
muncă în diferite fronturi de lucru, şi succesiv procese de muncă aferente unui front de lucru dat.
În acest fel, pentru fiecare front de lucru se formează câte un lanţ de procese de muncă (L).

7
 n procese de muncă L1 = {C1, C2, C3}

 L2 = {C4, C5}
C5
5 R5 durata lanţului d
C4
4 R4 dL1 = d1 + d2 + d3

C3 dL2 = d4 + d5
3
R3

2
C2
R2
dLj = ∑d
i∈L j
i ( j = 1,n )

1 C1
R1

Durata totală de execuţie a lucrărilor în metoda mixtă va fi:

Tm = max dLj ( j = 1,n )
Rmaxm = max ∑i =1 RL j
n

[Link]ţiuni de bază privind formaţii de muncă şi spaţiile de muncă

1. Formaţii de muncă
Formaţia de muncă (sau de lucru) este un grup format din doi sau mai mulţi oameni, care sunt dotaţi
cu mijloace de muncă necesare, care execută împreună un anumit proces de muncă sau de producţie.
Formaţia minimă de muncă reprezintă numărul minim de muncitori având diferite grade de calificare
şi care pot executa încă eficient un proces de muncă dat.
Echipa este formaţia alcătuită din una sau mai multe formaţii minime. Mărimea unei echipe are trei
valori caracteristice:
• limita inferioară - 1 formaţia minimă
• limita superioară - este în funcţie de capacitatea de conducere a şefului de echipă, de
mărimea şi dispersia frontului de lucru
• mărimea optimă pentru care eficienţa activităţii formaţiei de lucru este maximă.
Brigada este o formaţie de muncă alcătuită din una sau mai multe echipe care execută un grup de
procese de muncă sau o categorie de lucrări, subansamble, ansamble, obiecte etc. Brigăzile pot fi:
• de specialitate
• complexe
Grupul de utilaje reprezintă mai multe utilaje de acelaşi fel sau diferite între ele care numai împreună
pot executa în mod eficient un grup de procese de muncă sau o categorie de lucrări.
Exemplu: un grup de utilaje terasiere format din excavatoare, autobasculante, buldozere.
Lotul de construcţii este o formaţie de muncă alcătuită din mai multe echipe/sau brigăzi şi care
execută obiecte sau complexe de obiecte.
Şantierul de construcţii este o formaţie de muncă alcătuită din mai multe loturi, brigăzi sau echipe şi
care execută lucrări pe suprafeţe mari, concentrate sau dispersate (complexe de obiecte şi chiar
ansambluri de complexe de obiecte).
Întreprinderea de construcţii reprezintă mai multe şantiere ( grup de şantiere).

2. Spaţii de muncă

Spaţiul de muncă este suprafaţa de teren delimitată şi dotată cu mijloacele de muncă necesare, pe care se
desfăşoară un proces de producţie.
Locul de muncă este spaţiul de muncă pe care îşi desfăşoară activitatea unul sau mai mulţi muncitori ce
execută împreună o operaţie cu mijloacele de muncă aferente.
8
 Locul de muncă este de fapt un sistem de producţie ireductibil din care rezultă interacţiunea dintre cei
trei factori: omul, maşina şi mediul exterior.

ME Xi Maşina Y ME
intrări ieşiri

∆X

Omul

X2

• importanţa organizării locului de muncă, care aduce importante efecte tehnice şi economice
• proiectarea şi reproiectarea LM, stabilirea nivelului ergonomic al LM, R N U R – 4 domenii, 8
factori de evaluări şi 27 de criterii de influenţă
• fiecare criteriu este evaluaat în funcţie de o grilă cu 5 niveluri de apreciere pornind de la
nivelul 1 favorabil până la nivelul 5 nefavorabil (1 FB, 2 B, 3 Acceptabil, 4 Periculos greu, 5 FP, FG,
FS )
Frontul de lucru reprezintă mai multe locuri de muncă pe care îşi desfăşoară activitatea o echipă în
vederea realizării unui proces de muncă. Frontul de lucru presupune un ansamblu de condiţii, procese
sau operaţii de muncă precedente gata terminate, spaţiul necesar degajat şi resursele asigurate. Frontul
de lucru poate fi:
• Front de lucru curent, în care formaţiile de muncă îşi desfăşoară
activitatea conform planului de execuţie
• Front de lucru tampon (sau de rezervă) care se foloseşte în cazul
unor perturbaţii care nu permit folosirea celor curente.

1.5. Principii fundamentale ale planificării execuţiei lucrărilor de construcţii

Indiferent de metodele de planificare şi organizare folosite la execuţia lucrărilor de construcţii trebuie

să respectăm o serie de principii fundamentale care asigură succesul programelor întocmite. Orice violare a
lor duce la programe de lucru nerealiste, nerealizabile sau nerentabile.
Principiile fundamentale ale planificării cuprind:
1) Orice activitate de planificare începe cu definirea şi structurarea precisă a sistemului de producţie a
cărui activitate trebuie programată. În cadrul acestui principiu se stabilesc: obiectivele planificării,
organizarea execuţiei, C, NT, R şi Dexecutive-
Exemplu: staţie de pompare – cu sau fără suprastructură. Met. Gantt, lanţ, DC, C- săpături,
nivelări armături betoane, NT pentru fiecare operaţie, R-oameni pentru fiecare
PM.
2) Încadrarea în durata normată ( Dn ) :
• Durata normată reprezintă intervalul de timp necesar pentru executarea cu maximum de
eficienţă a lucrărilor în condiţii:
Medii de organizare
Ritm mediu de producţie
La nivelul mediu de dotare cu mijloace de muncă

9
 Cheltuieli totale

Cheltuieli indirecte

Cheltuieli utilaje

Cheltuieli manopera

Cheltuieli materiale

0 Dn Do Dn

Dn – durata normată de execuţie

Dm – durata minimă de execuţie
D0 - durata optimă de execuţie pentru care costurile totale de producţie sunt minime C0
Dn – (durata normată) este determinată pe cale statistică, fiind dată în normativul privind “Durata normată
pentru lucrări de C+M”.
Mai există:
Dp – durata planificată care se stabileşte prin actul de aprobare a lucrării, care stabileşte termenele de
începere şi terminare a execuţiei şi termenul de punere în funcţiune.
Dc – durata de calcul care se stabileşte prin graficele sau metodele de planificare. Dc trebuie să se încadreze
în unele din Dp, D0 sau Dd.
Dd – durata disponibilă, este durata rămasă efectiv de la momentul începerii până la termenul de punere în
funcţiune.
3) Respectarea succesiunii normale din punct de vedere tehnologic.
4) Introducerea în grafic a aşteptărilor tehnologice (întărirea betonului)
5) Asigurarea continuităţii frontului de lucru pentru toate capacităţile de producţie. Continuitatea prezintă
două aspecte:
• Aspect economic continuitate = productivitate durată mică de execuţie
• Aspect social muncitorul îşi ştie “pâinea” asigurată.
6) Ocuparea permanentă ( imediată ) a frontului de lucru devenit liber, ducând la scurtarea duratei de
execuţie
7) Introducerea în fiecare front de lucru a maximului de Cp posibilă.
Dacă punctele 5) şi 6) sunt respectate, durata de execuţie depinde de mărimea Cp.
8) Punerea de acord a fazelor de execuţie cu forţele de producţie existente pe şantier şi asigurarea frontului
de lucru tampon.
9) Introducerea în fiecare etapă a tehnicii şi tenologiei moderne.
10) Optimizarea necesarului de resurse.
11) Optimizarea costurilor de producţie în paralel cu reducerea duratelor de execuţie.

10
REGULI GENERALE PENTRU O BUNĂ ORGANIZARE A EXECUŢIEI LUCRĂRILOR DE C + M

Se referă la ordinea ( în general )recomandată de atacare a obiectivelor:

1. Organizarea de şantier ( faza I )

2. Alimentarea cu energie electrică
3. Canalizări şi evacuări
4. Construcţii de protecţie şi de sprijin
5. Drumuri şi alei
6. Împrejmuiri etc.
7. Construcţiile organizării de şantier
8. Celelalte obiecte începând cu cel mai mare sau cel mai util pentru organizare de şantier, ţinând cont şi de
tehnologia folosită în timpul construcţiei şi de termenele de dare în funcţiune.
9. Asigurare de fronturi de lucru tampon.

1.6. Metode şi procedee folosite în planificarea execuţiei construcţiilor

1. GRAFICUL GANTT
Graficul Gantt este o metodă empirică de planificare a execuţiei lucrărilor şi a fost fundamentată de
către Gantt acum mai bine de un secol ( 1876 ) pe baza metodei sale de reprezentare a proceselor de muncă.
Se bazează pe eşalonarea proceselor de muncă succesive şi/sau paralele, în funcţie de procesul de
tehnologie adoptat.
Se urmăreşte:
- încadrarea în durata disponibilă Dd
- folosirea cât mai uniformă a resurselor disponobile
În această metodă ne întâlnim cu următoarele elemente de bază:
- activitatea ( componenţă, natură, structură etc)
- cantitatea de activitate C(i)
- norma de timp NT
a) ACTIVITATEA – este un proces de muncă sau o succesiune de procese de muncă, (articole de deviz)de
acelaşi fel sau diferite, cu unităţi de măsură identice sau nu, care se execută de o formaţie (un muncitor)
la aceeaşi parte de obiect, într-un interval de timp dat.
Practic, în planificare nu se lucrează decât arareori cu procese de muncă (articole de deviz), ci cu
activităţi care pot fi obţinute prin comasarea sau prin detalierea proceselor de muncă.
Prin comasarea proceselor de muncă se înţelege operaţia prin care mai multe articole de deviz (PM),
care se execută la aceeaşi parte de lucrare şi în acelaşi interval de timp, sunt unite într-o singură activitate,
al cărei volum de muncă este egal cu suma volumelor de muncă a proceselor de muncă componente.
Detalierea proceselor de muncă este acţiunea prin care procesele de muncă ce se execută la mai multe
părţi ale unui obiect, sunt descompuse în părţile aferente fiecărui element de construcţie în parte, în scopul
de a permite o mai bună planificare a execuţiei lucrărilor.
Comasarea şi detalierea se face în aşa fel încât, pentru un obiect să rămână între 30…40 şi 60…80
activităţi.
b) CANTITATEA DE ACTIVITATE se determină ca:
- sumă a cantităţilor proceselor de muncă, sau
- volumul (cantitatea) elementelor de construcţii realizate în final.
c) NORMA DE TIMP ( NT ) a unei activităţi reprezintă timpul de muncă necesar pentru executarea unei
unităţi de măsură din activitatea respectivă – de către o formaţie de lucru ( un om ) în condiţii tehnice şi
organizatorice medii.
Elementele de intrare în graficul Gantt se obţin astfel:
- UM şi cantitatea de executat din AM
- NT din indicatori sau din normative de timp şi salarizare.
Cu ajutorul lor se calculează pentru fiecare proces ( articol ) de muncă volumele de muncă:
11
 - MANUAL:
VM m(i) = C(i) *NTm(i) (om-ore)
- MECANIC:
VMM(i) = C(i) *NTM(i) (maşină-ore)
NTM Utilaj conducător, adică utilajul cel mai important pentru desfăşurarea procesului de muncă sau a
utilajului cu norma de timp cea mai mică.
OBS. La activităţile care necesită şi utilaje, duratele se vor stabili astfel încât să se
aducă pe şantier un număr minim de utilaje.
MACHETA GRAFICULUI GANTT
Ut = 1 sch a 8 ore
N Denu Articole componente Eşalonare calendaristică
r mirea Volume de muncă VM
. activit
ăţii Denumi U Cant NT Vm VM Total pe 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Nt/si
c re M . Man/mec Om-ore Om-ut activitat
mbol
r maş-ore maş- e.
ut
t
.
i săpătură TS săpătură m C(i) NTm(i) VMm1(i) VMm2(i) VMma(i) D(i)
c NTM(i) VMM1(i) VMM2(i) VMMa(i) C(i)

VMm1(i) = C(i) * NTm(i)

VMM1(i) = C(i) * NTM(i)
VM m1 (i ) VM M1 (i )
VMm(i) = ; VMM(i) =
ut ut
VM =
VM =RR ** D
D

∑
m
VMma(i) = j =1
VM m (i )
m = Nt articole pe activitatea i
∑
m
VMma(i) = j =1
VM m (i )
VM ma (i )
Rm(i) = oameni
Di
VM Ma (i )
RM(i) = utilaje
Di
Di se impune.
La activităţile mixte ( cu volum de muncă atât manual cât şi mecanic ) se calculează durata:
VM Ma (i )
Di = în funcţie de formaţia optimă de utilaje, iar pe baza acestei durate se stabileşte
RM (i )
formaţia de oameni:
VM ma (i )
Rm(i) =
Di
Pentru a se evita erori importante, este necesar ca planificarea execuţiei lucrărilor prin metoda Gantt
să respecte următoarele reguli:
1. Durata calculată Dc, să fie mai mică, cel mult egală cu durata disponibilă Dc <= Dd
2. Numărul de intervale din graficul de eşalonare să nu fie mai mic decât numărul de activităţi (N)
dar nici mai mare de 80 … 100 intervale (optim 40 … 60 intervale )
3. La activităţile la care sunt necesare şi utilaje, duratele se vor stabili în aşa fel încât pe şantier să se
aducă un număr minim de utilaje posibil
4. Pe cât posibil, necesarul de forţă de muncă să se înscrie între următoarele limite:
Rmin = 0,6*Rmed şi
Rmax = 1,6*Rmed unde

12
 VM mT
Rmed = - VM – total
Dd
∑
N
VMmT = i =1
VM ma (i )
5. Nt. de resurse folosite se va alege, de la o activitate la alta, în limita resurselor disponibile, a
frontului de lucru sau a duratelor.
Graficul de eşalonare se completează cu graficele necesare de resurse:
a) Graficul forţei de muncă, pe total şi pe meserii
b) Graficul pe utilaje pe tipodimensiuni
c) Graficul de materiale
Una din problemele dificile ale metodei Gantt este cea a încadrării forţei de muncă între limitele
amintite la punctul 4. Rezolvarea se poate face pe două căi:
- metoda RAMPS, care constă în esenţă în deplasarea unor activităţi din perioadele de cerere
maximă a resurselor spre perioadele de cerere minimă
- metodele de alocare, programare şi nivelare a resurselor (care vor fi prezentate ulterior)
Calitatea planificării se determină cu ajutorul a 2 indicatori:
A. Coeficientul de aplatizare
VM p
Ca = p m >= 0,65
Rmax * Dc
B. Indicele planificat de îndeplinire a normelor
VM mT
0,95 <= Ip in = <= 1,05
VM mp
Dc
unde: - VMmp = ∑ R(i) * d (i)
i =1
- Rmaxp = max R(i) unde R(i) resursa din intervalul i

2. METODA DE PLANIFICARE ÎN “LANŢ”

2.1. Generalităţi
Este o metodă “clasică” de planificare a execuţiei lucrărilor şi se aplică mai bine la lucrările cu
caracter repetitiv.
Deci, lucrarea trebuie să prezinte posibilitatea împărţirii în sectoare.
Definiţie: metoda în “lanţ” este o combinaţie între metoda succesivă şi metoda paralelă în care
procesul tehnologic este desfăcut în mai multe activităţi componente, fiecare dintre acestea fiind planificată
să se execute prin metoda succesivă de către formaţii de lucru distincte, realizându-se în paralel activităţi ce
nu sunt identice.
Lucrarea se împarte în mai multe sectoare, cu scopul folosirii efectului pozitiv al realizării aceloraşi
activităţi în fiecare sector.
Sectoarele se pot obţine la acelaşi obiect sau la mai multe obiecte: podeţe de acelaşi tip, staţii de
pompare etc.
Fie, de exemplu, o reţea de drumuri.
Avându-se în vedere caracterul repetitiv al unor lucrări, procesul tehnologic de execuţie se împarte pe
sectoare astfel:
S1: emisarul – E, drenul colector – DC1, căminul - C1 şi drenul absorbant – DA1
S2: drenul colector – DC2, căminul - C2 şi drenul absorbant – DA2
Etc.
DA 5 DA4 DA3 DA2 DA1

13
DC5 DC4 DC3 DC2

C5 C4 C3 C2 C1 DC1
 Se vor obţine astfel 5 sectoare. Lucrările sse împart în 3 formaţii astfel:
F1: săpături şi sprijiniri;
F2: cămine de vizitare;
F3: dren propriu-zis.
Presupunând că fiecare formaţie va lucra în fiecare sector pe parcursul aceleiaşi durate de timp, egală
deci pentru toate formaţiile şi sectoarele, se va putea desena un tablou în care se arată modul de deplasare al
formaţiilor de la un sector.

Int. de timp 1 2 3 4 5 6 7
Formaţia

1. Sector1 Sector2 Sector3 Sector4 Sector5 Sector6 Sector7

2. - Sector1 Sector2 Sector3 Sector4 Sector5 Sector6
3. - - Sector1 Sector2 Sector3 Sector4 Sector5

Din acest tabel rezultă că formaţiile trec de la un sector la altul ( succesiv ) şi se execută în paralel
lucrări în sectoare diferite.
2.2. Definirea noţiunilor de bază
Aplicarea metodei de programare în “lanţ” necesită definirea următoarelor noţiuni de bază:
1) Sectorul de lucru – Si ( i = 1 …N )
-este partea de construcţie ce rezultă din împărţirea obiectului sau complexului de obiecte în aşa fel
încât fiecare proces de muncă să fie organizat raţional, N fiind Nt-ul total de sectoare
FIG. 1
Sector = parte dintr-un obiect

2) Lanţul – Lj ( j = 1 … n )
- este succesiunea de activităţi ( procese ) de acelaşi fel ce se execută de aceeaşi formaţie de
lucru (echipă, brigadă) în fiecare sector “i”, n fiind numărul total de lanţuri ( activităţi).
Exemplu:

Procesul “lanţul”
Săpături
Sprijiniri Săpături pentru 1
Epuismente SP

Beton egalizare
Realizarea
[Link]. orizontală
radiatorului 2
Armătură radier
cuvei
Beton radier
3) Volumul de muncă VM (i, j) i=1…N
j=1…n
- pe sector şi pe lanţ este volumul de muncă pentru Armătură pereţi
sectorul “i” şi lan ( activitatea
Realizarea) “j”
Cofraj pereţi
pereţilor cuvei 3
Beton pereţi cuvă 14
VM (i, j ) = C(i, j) * NT (j)
unde: C(i, j) – este cantitatea de activitate ( proces de muncă ) pentru sectorul “i” şi formaţia de lucru (
lanţul ) “j”
NT (j) – este norma de timp ( echivalentă ) pentru activitatea “j”
4) Efectivul formaţiei de lucru C(j) ( j = 1 …n )
- reprezintă numărul de muncitori dintr-o formaţie de lucru ( echipă ) ce lucrează pe lanţul “j”
5) Durata de execuţie pe sector şi lanţ d(i, j) i=1…N
j=1…n
- reprezintă tipul de efectuare a sectorului “i” (Si ) de către formaţia ( lanţul ) “j” ( ej )
VM (i, j )
d(i, j) =
e( j )

6) Durata de execuţie a unui sector ti ( i = 1 … N )

- reprezintă durata de execuţie a tuturor lucrărilor din sectorul “i” de către toate formaţiile “j”

n
ti = ∑ d (i, j ) + a
j =1
i ( i = 1 …N )

în care “ai” reprezintă durata tuturor întregurilor (aşteptărilor ) tehnologice sau de altă natură
n
≈0,2 ti
ai = ∑ x(i, j )
j =1

unde: x(i, j) – este întrerupere ( tehnologică organizatorică ) în sectorul “i” pentru lanţul ( formaţia )
“j”
7) Durata de execuţie a tuturor sectoarelor T
- se determină de la caz la caz în funcţie de tipul lanţurilor
8) Pasul lanţului K(i, j)i+1 ( i = 1 …N; j =1 … n)
- este intervalul de timp dintre momentele de începere a activităţii în două sectoare consecutive ( i şi
i+1 ) de către aceeaşi formaţie de lucru “j”
9) Efectivul total de muncitori pe şantier la timpul “t” Et ( t = 1 …T )
- T - durata de execuţie a întregii lucrări

n
Et = ∑e
j =1
( jt ) ( j = 1 … n ); t = ( 1 …T )

10) Efectivul maxim de muncitori Rmax

Rmax = max Et
t=1… T
11) Efectivul mediu de muncitori Rmed

1 T
Rmed = * ∑ Et
T t =1
12) Număr de echipe ( formaţii ) pe lanţ Pj ( j =1 … n )

d (i , j )
Pj =
K (ii+,1j )
13) Număr total de echipe P pentru întregul obiect
15
 n
P= ∑P
j =1
j

14) Intensitatea lanţului I

- producţia în lanţul respectiv pe unitate de timp.
2.3. Principiile metodei în lanţ
Metoda în “lanţ” are următoarele principii de bază:
1. frontul de lucru ( lucrarea ) trebuie împărţit în sectoare, pe cât posibil egale între ele şi cu structuri
asemănătoare ale producţiei;
2. formaţiile de lucru se alcătuiesc o singură dată la începutul lucrării şi se păstrează neschimbate
până la terminarea tuturor lucrărilor;
3. formaţiile de lucru se deplasează fără întrerupere de la un sector la altul;
4. se va evita planificarea simultană a două sau mai multe formaţii de lucru în acelaşi sector;
5. în acelaşi sector, formaţiile de lucru ( echipele ) se succed “în lanţ” una după cealaltă;
6. mărimea formaţiilor de lucru va fi astfel determinată încât să se obţină intensitatea de lucru
maximă ( ritm maxim ) prin folosirea completă a frontului de lucru, dacă e posibil, corelând
duratele lanţurilor pe sector;
7. unitatea de măsură a timpului trebuie să fie aceeaşi pe toate formaţiile şi toate sectoarele;
8. asigurarea fronturilor de lucru tampon;
9. introducerea întreruperilor sau aşteptărilor tehnologice acolo unde este necesar.
Se va urmări realizarea următoarelor deziderate:
- volumele de muncă ale sectoarelor să fie apropiate ca ordin de mărime ( dacă nu pot fi
egale);
- duratele de execuţie pe sectoare să fie egale sau multiplu al acestora.
Aceste principii nu trebuie aplicate secvenţial ci global, ele constituind o mulţime coerentă, completă
şi indivizibilă.
2.4. Consecinţe ale lucrului “în lanţ” ( flux continuu )
Cel mai mare avantaj al lucrului prin metoda “în lanţ” este scurtarea duratei de execuţie de la un sector la
altul, chiar dacă sectoarele au volume de muncă egale, aşa cum se ilustrează în figură.

procesul j
Durata de execuţie
pe un sector

ti

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Este foarte important de reţinut faptul că întreruperea lucrului în lanţ are efecte negative supra
duratelor de execuţie.
întreruperi
t
Durata de execuţie

pierdere de
pe un sector

energie inutilă
t
t1

t > t1 Nr. sectoare

16
 Cu cât întreruperea se va face mai devreme şi va dura mai mult, cu atât t1 va fi mai mare şi deci
pierderile mai ridicate.
Concluzie: Odată ce s-a început o activitate în lanţ, aceasta nu mai trebuie întreruptă sub nici un
motiv.

2.5. Posibilităţi de reprezentare a lanţurilor ( a formaţiilor şi sectoarelor )

În prezent se foloseşte atât reprezentarea Gantt, cât şi reprezentarea ciclografică.
De exemplu: Ln 1 2
N = 3 sectoare
n =2 p1 = 1 – o formaţie de lucru SiN
p2 = 1 1 d 4 d 2
11 12
2 d21 2 d22 4
3 d31 6 d32 2

Re Tip “Gantt” Tip “Ciclografică”

pr
ez
en
tar
e

Ln 2 4 6 8 10 12 14
Ln 2 4 6 8 10 12 14
SiN SiN
1 L1 L2
1 L1 L2
Cu sectoare pe verticală

2 L1 L2
2 L1 L2

3 L1 L2

3 L L

17
 Lt 2 4 6 8 10 12 14 Lt 2 4 6 8 10 12 14
i i
1 1
Cu lanţuri pe verticală

2 2

Observaţie:
- atunci când în ordonată ( pe verticală ) se reprezintă sectoarele de lucru, în câmp apar lanţurile
de procese de muncă sau activităţi;
- atunci când în ordonată se reprezintă procese de muncă, respectiv formaţii de lucru în câmpul
de reprezentare apar lanţuri de sectoare.
Prin sincronizarea lanţurilor se înţelege situaţia când la terminarea unui lanţ într-un sector
începe imediat lanţul următor în acelaşi sector.

2.6. Clasificarea lanţurilor

A. După structură:
1. Lanţuri specializate, formate din procese de muncă de acelaşi fel, formaţiile predând la firmele fiecărui
interval elemente, subansambluri şi chiar ansambluri întregi.
2. Lanţuri de obiecte, formate din obiecte de investiţie întregi, formaţiile de muncă predând la finele
fiecărui interval ansambluri, părţi de obiecte şi chiar obiecte întregi.
3. Lanţuri complexe, formate din complexe de obiecte, formaţiile predând la finele fiecărui interval,
categorii de lucrări ( stadii fizice ) ale unor complexe de obiecte.
B. După perioadă : ( interval de timp de muncă într-un sector )
1. Lanţuri ritmice ( periodice )
a) Cu durate constante: dij = const. Ln 1 2 3
N = 4 sectoare
n = 3 lanţuri SN
dij = d = 2 ut 1 2 2 2
2 2 2 2 dij sunt egale pentru
toate sectoarele şi
3 2 2 2 toate procesele
4 2 2 2
Timp 2 4 6 8 10 12
SN
1
2 L1 L2 L3
3
4

b) Cu durate multiple: dij ≠ const. – la care intervalele de lucru în sectoare durează un multiplu al
unui interval de bază.
N = 4 sectoare j
n = 3 lanţuri
Ln 1 2 3
SN
1 1 3 2
i
2 1 3 2
3 1 3 2
4 1 3 2 18
 Timp 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

S
1
2
3
4
dacă dij<dij+1 sincronizare în sectorul 1
dacă dij>dij+1 sincronizare în sectorul 1

2. Lanţuri neritmice (neperiodice) 1 2

Lin
a) Cu variaţia neuniformă a duratei SiN
N = 4 sect. 1 2 4
n =2 lanţuri 2 6 8
3 2 4
4 6 8

Timp 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 26 28

SN
1
2
3 L1 L2

Duratele lanţurilor variază după o anumită regulă

2.7. Studiul lanţurilor

2.7.1. Studiul lanţurilor ritmice cu durată constantă

Fie o lucrare cu: N = 4 sect.

L1 p1 = 1; e1 = 6
n = 3 lanţuri L2 p2 = 1; e2 = 8
L3 p3 = 1; e2 = 4
dij = d =2 ut
kiji+1 = dij = 2

Timp 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

SN
1
2
3 L1 L2 L3

1 S1 S2 S3 S4

2 S1 S2 S3 S4

3 S1 S2 S3 S4

t1 β
T

e3 = 4 oameni 19
e2 = 8 oameni
e1 = 6 oameni
Calculul duratei totale de execuţie

T = t1 + β
n
t1 = ti = ∑d
j =1
ij = d11 + d12 + … + d1n

ti = nd1j = nk
β2 = ( N – 1 ) * d = ( N-1 ) * k
T = n * k + ( N – 1 ) * k = (N + n – 1 ) * k (1)

TC = ( n – 1 ) * k = TD
TS = T – 2 * TC = ( N + n – 1 ) * k – 2 * (n – 1) * K
TS = ( N - n + 1 ) * k (3)

TC, D = timp de creştere ( durată, dezvoltare )

TS = timp de stabilitate
TD = timp de descreştere
În perioada TS producţia seamănă cu cea din industrie în flux continuu şi cu cât N este mai mare, cu
N
atât asemănarea este mai mare. Recomandabil ≤ 3.
n
Făcând calculele, se obţine:
TC = TD = ( 3 - 1) * 2 = 4 ut
TS = ( 4 – 3 + 1 ) * 2 = 4 ut
T = ( 4 +3 - 1 ) * 2 = 12 ut

[Link]. Indicatorii de calitate a lanţurilor sunt:

a) Indicele de uniformitate a desfăşurării lucrărilor α1

α1 = Rmed ≥ 0,7
Rmax
b) Indicele de uniformitate a desfăşurării lucrărilor în timp α2

α2 = TS ≥ 0,5
T

[Link]. Proiectarea lanţurilor ritmice cu durată constantă

În general durata de execuţie a unei lucrări este cunoscută ( dată ) ca:
- durată normată Dn sau
- durată disponibilă Dd.
Pentru a se înscrie în Dd durata planificată T a lucrării trebuie să îndeplinească condiţia:
T = 0,8 * Dd
0,8 * Dd = ( N + n – 1 ) * d Se poate calcula o durată orientativă ( dor ) pentru lanţurile lucrării
analizate, rezultând:
0.8 * Dd
dor =
N + n −1
Din analiza tehnologiei lucrării va rezulta că unul din lanţuri este conducător, adică, de ritmul
desfăşurării lui depind celelalte. Acest lanţ este echivalent cu “locul îngust” din producţia în “flux continuu”
din industrie.
Fie o lucrare cu “n” lanţuri:
20
 L1 VM1 - dacă de exemplu “L”este lanţul conducător
VM 2
L2 VM2 = e2 echipa ( formaţia )
d or
L3 VM3
………………
Ln VMn

- se stabileşte “e2I “ echipa ajustată ( rotunjită ) ca să încapă în frontul de lucru existent;

- cu aceste valori ( e2I ) se calculează o altă valoare pentru “d”:
VM 2
= d2; cu ajutorul căreia se vor calcula formaţiile ( echipele ) pentru celelalte lanţuri:
e 2I
VM 1 VM 3 VM n
= e1; = e3; … ; = en
d2 d2 d2
Practic, este destul de dificilă realizarea unui lanţ ritmic cu durată constantă, deoarece chiar dacă s-a
împărţit lucrarea în sectoare egale, tehnologia, de regulă, oferă lanţuri cu VM diferite între ele pentru acelaşi
sector. Această situaţie poate fi rezolvată prin alegerea efectivelor formaţiilor de lucru în mod corespunzător,
realizându-se durate egale ( sau aproape ) sau multiple de un anumit factor.

I II III IV V
SN
n
1 2 2 2 2 2
2 4 4 4 4 4
2.7.2. Studiul lanţurilor cu durate multiple sau oarecare 3 2 2 2 2 2
Fie o lucrare cu: N = 5 sectoare
n = 3 lanţuri cu duratele :
e1 = 3
şi formaţiile: e2 = 4
e3 = 5

1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4
1 S1 S2 S3 S4 S5

2 S1 S2 S3 S4 S5

t1 β
x1

II

III L L L
1 2 3
IV

7 9 21
 Calculul duratei totale de execuţie:
T = t1+β
n n −1
t1 = ∑ d1 j + ∑ x j
i =1 j =1

x1 = (d1j – d1,j+1)*(N – 1)
n n −1
T= ∑ d1 j + ( N − 1)∑ (d1 j − d1, j +1 ) + ( N − 1) * d1n
j =1 j =1

T = 2+4+2+(5-1)*(4-2)*(5-1)*2=24

Observaţii: - Când aplicăm relaţia lui T trebuie să ţinem cont numai de diferenţele pozitive
d1j – d1,j+1 pentru că numai ele evidenţiază prezenţa intervalelor X în sectorul 1.
- În cazul acestor lanţuri, duratele TC, TD şi TS nu mai au sensul de la studiul
lanţurilor ritmice cu durată constantă.

2.7.3. Reducerea duratei de execuţie

În cazul lanţurilor ritmice cu durată constantă, reducerea duratei de execuţie se poate realiza acţionând asupra
parametrilor iniţiali: d, N, n.
În cazul lanţurilor ritmice cu durate multiple, există mai multe posibilităţi de reducere a duratei de execuţie:
a) dacă raportul duratelor lanţurilor, unul faţă de altul, este 1:2 sau 1:3, atunci se poate organiza lucrul în mai
multe schimburi.

T 1 2 3 4 5 6 7 8 9
S
1 L1

TI = 4
T=9
b) dacă duratele câtorva sau ale tuturor lanţurilor au un divizor comun, atunci se poate aplica procedura de
modulare a lanţurilor. Această metodă are trei etape:
Etapa I – Se face divizarea lanţurilor prin folosirea mai multor echipe ( pj ) cu acelaşi efectiv şi care
vor executa lanţul tot intervalul dij, dar în sectoare diferite, atacând aceste sectoare cu un decalaj de
timp “D”.
d ij
D=
pj

(dij) = K0
22
 C.m.M.d.c . constituie pasul mediu al lanţului.
Stabilirea numărului de formaţii ( echipe ) pj pentru fiecare lanţ se face după relaţia:
d ij
Pj =
K0

Obs.: Dacă D = K0, atunci decalajul este egal cu pasul mediu al lanţului.

Etapa a II-a – Se urmăreşte anularea întreruperilor “Xj” dintre lanţurile alăturate. Dacă se va putea
alege un număr de echipe “pj” astfel încât să fie satisfăcută condiţia:
d i1 d i 2 d ij d
= = ... = = ... = in = K 0
p1 p2 pj pn
atunci se vor elimina toate întreruperile “Xj” dintre toate lanţurile lucrării.
Reluând exemplul cu:
N = 5 sectoare
d 2
n = 3 lanţuri L1: p1 = 1 = = 1 ⇒ p1 = 3 N I II III IV V
K0 2 n
d 4
L2: p2 = 2 = = 2 ⇒ P21=
K0 2 4
d 2 1 2 2 2 2 2
L3: p3 = 3 = = 1 ⇒ p3 = 3
K0 2 2 4 4 4 4 4
n 3 2 2 2 2 2
P = ∑ pj = 4 K0 = 2
j =1

Înlocuind “n” cu P în relaţia de calcul în cazul lanţurilor ritmice cu durată constantă ⇒

t =P*K0 = 4*2 = 8

T = (N+P-1)*K0 =8*2 = 16
TC = TD = (P–1)*K0 =(4-1)*2= 6
TS = (N–P+1)*K0 =(5-4+1)*2= 4

23
Lj T 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
Pj
P1 3 S1 3 S3 S4 S5
1 S2
4 S1 S3 S4
2 P21
P22 S2 4
S4
3 P3 S1 S2 S3 S4 S5

I II III IV V
T=8

T 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16
N
I P21

II P22

III P21 P3

P22
IV
P21
V

T=16

13

11
10

7
6

3 2

Tc Ts Td
T

Observaţii practice:
- Dacă durata activităţilor manuale este mai mare decât durata activităţilor mecanizate, pentru
reducerea lui T se modulează lanţurile, alegându-se K0 = dij mecanizat

24
 - Dacă durata activităţilor manuale < durata activităţilor mecanizate, atunci pentru reducerea duratei
de execuţie T se poate înlocui maşina cu alta de productivitate mai mare, se pot utiliza mai multe
maşini sau se recurge la lucrul în mai multe schimburi.

2.7.4. Studiul lanţurilor neritmice

Întâlnim asemenea lanţuri atunci când sectoarele de lucru nu sunt egale, ceea ce determină volume de
muncă inegale pe sector. Aceste cazuri sunt cele mai frecvent întâlnite în practică.
Rezolvarea acestui tip de problemă, în sensul reducerii duratei de execuţie, se face prin metoda
succesiunii sincronizate.
Fie de exemplu o lucrare cu: I II III IV V
N = 5 sectoare cu duratele N
n = 3 lanţuri n
1 5 3 1 4 2
2 2 4 3 5 1
3 3 5 2 1 4

Rezolvarea se poate face pe două căi:

a) grafic
b) analitic.

a) Grafic – se respectă următoarele etape:

1) Se pregăteşte portativul şi se transpune primul lanţ
2) Lanţul următor se va desena pe hârtie transparentă la scara portativului şi prin suprapunere se va
apropia de la dreapta la stânga de lanţul “1” până când unul sau mai multe sectoare sincronizarea (
contactul )
3) Se continuă ca la punctul 2) cu următoarele lanţuri până la transportarea integrală a lanţurilor pe
portativ.

b) Analitic

Tabel 3

25
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31

26
 Se calculează intervalele “Z” de evitare a suprapunerii lanţurilor succesive, măsurate în sectorul 1,
între începerea celor două lanţuri consecutive care intră la sincronizare.
Z = max Se calculează pentru fiecare sector în parte
N N −1
( ∑ d ij − ∑ d i , j +1 )

Calculele se vor face tabelar.

N

di1 di2 di3 l1 l2 l3 Z1 Z2 l1 = ∑d

i =1
i1
N 2 3 N
I
II
5
3
2
4
3
5
5
8
2
6
3
8
5
6
2
3
l2 = ∑d
i =1
i2

III 1 3 2 9 9 10 3 1 N

IV 4 5 1 13 14 11 4 4 l3 = ∑d
i =1
i3

V 2 1 4 15 15 15 1 4
T=
n
ln+ ∑ z j , j +1 = 15 + 6 + 4 = 25

[Link] în practică a metodei în lanţ

Pentru ca aplicarea teoretică să poată fi aplicată identic în practică, treebuie îndeplinite condiţii foarte severe:
1. formaţia de lucru să rămînă stabilă;
2. aprovizionarea cu materiale să nu deranjeze procesul de producţie;
3. utilajele să nu se defecteze;
4. intemperiile să nu afecteze procesul de producţie.

Deci, duratele calculate ale lanţurilor au o doză mare de incertitudine. Pentru înlăturarea
acestor incertitudini se pot lua încă de la planificare, anumite măsuri, prin introducerea unor
pauze ( întreruperi ) între lanţuri sau între grupuri de lanţuri pentru compensarea eventualelor
întârzieri ce pot să apară. Locul de introducere şi mărimea acestor pauze sunt în funcţie de
natura lucrărilor, de durata planificată a lucrărilor şi de siguranţa pe care dorim să o realizăm
la această planificare.
Relaţiile generalizate de calcul:
Lanţuri ritmice cu durată constantă
t = n*K+ ∑ ri
T = (N+r-1)*K+ ∑ ri
TC = TD = (n-1)*K+ ∑ ri
TS = (N-n+1)*K- ∑ ri
Unde: ∑ ri reprezintă suma întreruperilor tehnologice şi de altă natură.
Lanţuri ritmice cu durate multiple
t = P*K0+ ∑ ri
T = (N+P-1)*K0+ ∑ ri
TC = TD = (P-1)*K0+ ∑ ri
TS = (P-P+1)*K0+ ∑ ri
Unde: ∑ r reprezintă suma întreruperilor tehnologice şi de altă natură.
i

27
2.7.6. Etapele proiectării lanţurilor
1. Împărţirea lucrărilor pe sectoare, pe cât posibil cu aceeaşi tehnologie şi cu volume de muncă foarte
apropiate ca ordin de mărime. Ordinul de mărime care ( trebuie ) este indicat să se respecte în organizare:
2 – 5, 5 – 10, 10 – 20, 20 – 50, 50 – 100, 100 – 200, 200 - 500.
2. Calculul volumelor de muncă pentru fiecare activitate ( proces de muncă ) şi sector de lucru în parte.
3. Alegerea numărului de formaţii în raport cu natura şi tehnologia lucrărilor de executat, ştiind că nu se
recomandă ca numărul de formaţii să depăşească 1/3 din numărul de sectoare.
4. Calculul volumelor de muncă pe sectoare şi formaţii.
5. Calculul numărului maxim de executanţi pentru fiecare formaţie de lucru, ţinând cont fie de:
- limitarea fronturilor de lucru pe sector;
- resursele disponibile;
- durata de execuţie a lucrărilor.
6. Determinarea structurii ( alcătuirea ) formaţiei de lucru, pe meserii dacă este necesar.
7. Calculul duratelor de execuţie pe formaţii şi sectoare şi corelarea acestor durate pe ansamblul lucrării.
8. Sincronizarea lanţurilor.
9. Calculul duratei totale de execţie a lucrărilor în lanţ. Dacă aceasta este mai mică decât durata
disponibilă, calculele se opresc. Dacă nu, calculele se reiau de la punctul 4.
10. Desenarea ciclogramelor şi a graficelor de resurse.

2.7.7. Exemplu – studiu de caz

Fie o lucrare cu N = 20 sectoare
di1=4 u.t. ⇒ e1=
n =3 lanţuri 3
di3=2 u.t. ⇒ e2=
4
- între L1 şi L2 – r1= 2 u.t.
Rezerve de timp
- după L3 - r2 = 4 u.t.
Să se facă o sincronizare perfectă a lanţurilor şi să se reprezinte grafic.

- pasul lanţurilor K0= c.m.m.d.c. (dij) = 2 u.t. ⇒ r1= 1*K0 u.t.

- calculul formaţiilor: r2= 2*K0 u.t.
d 4
p1= i1 = = 2 P11
K0 2 ⇒ e1
P 12

d i2 2
p2 = = =1 P2 ⇒ e2
K0 2

d3 6
p3 = = =3 P31
K0 2
P32 ⇒ e3
P33
n
P= ∑P
j =1
j =6

- calculul parametrilor lanţurilor

T=(N+P-1)*K0+ ∑ ri =(20+6-1)*K0
+1*K +2*K =28*K =56 u.t.

Observaţie: Rezerva de timp finală se ia în considerare numai la calculul lui T şi t

28
Reprezentarea grafică

1. TIP A – cu sectoarele în ordonată

TABEL 4
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25

P11
I
II P12

III P11

IV P12

V P11

VI P12

VII P11

VIII P12

IX P11

X P12

XI P11

XII P12

XIII P11

XIV P12

XV P11

XVI P12

XVII P11

XVIII P12

XIX P11

XX P12

2. TIP B – cu lanţurile în ordonată

29
TABEL 5, 6

[Link] DRUMULUI CRITIC

3.1. Generalităţi
Metoda drumului critic ( M.D.C. ) este o metodă matematică de planificare a execuţiei unei lucrări,
care se bazează pe teoria matematică a grafelor, ce are drept scop determinarea duratei de execuţie a unei
lucrări prin folosirea unei anumite tehnologii şi a anumitor resurse.
Graful Γ este un cuplu între două mulţimi: mulţimea unor elemente {X} şi mulţimea legăturilor dintre
aceste elemente {U}.

Γ( X , U ); X={X1, X2, X3, X4, X5, X6}

U={ ( X1- X2); ( X2- X4); ( X1- X3); ( X1- X5); ( X3- X6); ( X4- X6); ( X5- X6) }
M.D.C. se bazează pe folosirea conceptului orientat al grafelor în care fiecare legătură ( denumită arc )
poate fi parcusră într-o singură direcţie.
Ideea centrală a M.D.C. este aceea că mulţimea elementelor {X}, este o mulţime de evenimente care
apar la anuite momente în timp, iar mulţimea legăturilor ( arcelor ) este o mulţime de activităţi ( procese de
muncă, operaţii etc. ) ce au loc între diferitele evenimente.

Avantajele M.D.C.

1. se bazează pe un model matematic al proiectului implementabil pe calculator;

2. evidenţiază activităţile ce condiţionează termenul final de execuţie a lucrărilor;
3. asigură planificarea cea mai economică a activităţilor;
4. se poate lucra cu orice mărimi ( procese de muncă, operaţii etc. );
5. permite optimizarea resurselor
6. permite reducerea duratelor de execuţie cu până la 20%.

Dezavantajele M.D.C.

1. cere pregătire teoretică şi practică îndelungată;

2. se pot face uşor erori ( de logică sau de reprezentare );
3. calculul manual devine laborios şi ineficient pentru un număr foarte mare de activităţi( >100 ).
M.D.C. se foloseşte în practică sub 3 forme principale:
- CPM = ( Critical Path Method ) – reprezentarea activităţilor pe arc;
- MPM= (Metra Potential Method)–metoda potenţialelor sau metoda de reprezentare a activităţii pe
nod;
- PERT= ( Project Evolution and Review Technique) – varianta probabilistă a M.D.C., primele două
fiind deterministe.

[Link]ţiuni de bază
3.2.1. Terminologie. Definiţii
1. Planificarea desfăşurării activităţilor este stabilirea ordinii de succesiune a acestora.
2. Planificarea resurselor constă în stabilirea ordinii de asigurare a acestora pe şantier.
3. Programarea repezintă calculul duratelor şi termenelor.
4. Evenimentul este momentul începerii sau terminării unei acţiuni. Simbol: , , .

30
Evenimentele pot fi: ale lucrărilor ( obiecte, complexe de obiecte ) sau ale activităţilor ( procese de muncă,
operaţii etc. ). 0 1
Evenimentele lucrărilor - eveniment iniţial
F n
- eveniment final
- eveniment cheie – poate condiţiona eveniment final
- eveniment decizional
- independent
Evenimentele activităţilor - eveniment iniţial
i
- eveniment final j
5. Nodul este reprezentarea grafică a unui eveniment.
6. Arcul este linia orientată printr-o săgeată care reprezintă o activitate.

j i j i j

Observaţie: Numerotarea nodurilor – regula de aur –se face in asa fel incat cifra nodului final să nu fie
mai mică decât cifra nodului iniţial al activităţii.
7. Graful este modelul matematic al proiectului.
8. Graficul reţea este reprezentarea grafică a grafului.
9. Topologia graficului reţea este modul în care diferitele evenimente şi activităţi sunt dispuse în graficul
reţea.

4 2 4
2

1 3 6 sau 1 3

5 5

10. Durata activităţii este timpul necesar pentru executarea unei activităţi.
M
- durate deterministe ( dij= mi ) când se ştie cu certitudine că ele vor fi executate în anumite condiţii
ej
date;
- durate probabiliste ( d ijp = γ d ij ) când se acceptă că una şi aceeaşi activitate executată de aceeaşi
formaţie de lucru, la momente diferite în timp, poate fi executată în durate diferite.
11. Durata de realizare a întregii lucrări ( T ) trebuie să respecte:
- durata normată Dn
- durata disponibilă Dd
- durata planificată Dp
- durata optimă Do
12. Rezerva de timp este diferenţa dintre termenul la care o activitate ( lucrare ) trebuie să fie realizată şi cel la
care aceasta poate fi realizată.
- rezerve de timp ale evenimentelor
- rezerve de timp ale activităţilor
13. Drumul este succesiunea neîntreruptă de activităţi între două evenimente, în care fiecare activitate începe
după ce precedenta s-a terminat ( exemplu: 1-2-4-6 )
31
14. Drumul critic este drumul de durată maximă cuprins între evenimentul iniţial şi cel final al lucrării.
15. Drumul subcritic este drumul format din “n” activităţi din care “n-1” sunt critice, doar una fiind necritică.
16. Activitatea este o noţiune mai cuprinzătoare. Avem:
- activităţi reale procese de muncă, operaţii etc.

- activităţi de aşteptare care reprezintă întreruperi tehnologice sau alte restricţii interioare sau
exterioare şantierului. Aceste activităţi au durată, dar nu implică consumuri de resurse
- activităţi fictive care nu implică nici o durată, nici consumul de resurse. Activitatea fictivă arată o
condiţionare tehnologică.

- activităţi critice sunt cele aflate în lungul drumului critic.

- Au rezerve de timp nule.

- evenimente critice sunt cele aflate în lungul drumului critic. Au rezerve de timp nule.

Observaţie: Lungimea arcului nu este proporţională cu durata activităţii.

Aij
i dij j

3.2.2. Reguli de topologie în varianta CPM ( activitatea pe arc )

1. Graficul reţea se desenează pe baza unei liste de activităţi fără a ţine cont de o scară a timpului.
2. Arcele trebuie să aibă o orientare generală de la stânga la dreapta.
3. Prin convenţie, o activitate poate începe numai după ce activităţile precedente au fost terminate, respectând
tehnologia de execuţie.
4. Într-un nod pot sosi sau din ele pot porni oricâte activităţi.
5. Între două noduri poate figura doar o singură activitate, dar oricâte drumuri.
6. Dacă între două elemente se desfăşoară 2 activităţi în paralel, se introduce un eveniment suplimentar, care
se leagă cu activitatea fictivă.
i j
7. Fiecare element se identifică printr-un număr de ordine , i<j.

Erori de topologie (reprezentare) şi logică

Rău Bine
activităţi 2
1 2 3
succesive 3
1
activităţi a a
paralele 1 b 2 1 b 3
2

2 2

1 4 1 3

3 32
 2 2

1 4 1 4

3 3

2 3 2 3

1 1

2
activităţi
intersectate
1 4 1
4
2
3
3

Erori de logică

3 3
buclă

1 2 4 1 2 4

3 3
Pendul

3.3. Întocmirea listei de activităţi şi pe baza ei a graficului reţea

Întocmirea listei de activităţi are la bază analiza temeinică a antemăsurătorii lucrării şi
comasării ( detalierii ) ale proceselor de muncă. Pentru cunoaşterea amănunţită a fiecărei activităţi în
parte, se elaborează fişele de activităţi , care sunt documente privind realizarea sau executarea unor
procese de muncă sau activităţi.
O fişă de activitate trebuie să conţină informaţii cu privire la:
- natura, specificul şi conţinutul activităţii;
- partea de lucrare unde se execută;
33
 - unitatea de măsură;
- cantitatea de executat;
- consumurile normate de resurse;
- preţurile unitare la resurse;
- resursele disponibile de forţă de muncă şi utilaje;
- duratele de execuţie ( minimă, normată, maximă );
- tehnologia de execuţie ;
- condiţiile tehnice ce trebuie respectate pentru realizarea întocmai a tehnologiei.
Lista de activităţi conţine parametrii activităţilor şi ordinea lor de precedenţă conform tehnologiei de
execuţie. Pentru un exemplu concret, această listă conţine următoarele date:

6
2 7
1

11 12 13
3 4 5 8 9

3.4. Calculul termenelor evenimentelor

Fiecare eveniment are 2 fenomene: minim şi maxim.

ti 0 tj 0
1 1
Aij
i dij j
unde: ti0 – termenul minim al evenimentului “i”, adică cel mai devreme moment la care acesta se
poate produce;
ti1 – termenul maxim al evenimentului “i”,adică cel mai târziu moment la care evenimentul “i”
trebuie să se producă.
Relaţii de calcul:
tj0 = max (ti0+dij)
tj1 = min (ti0-dij) i<j
0
Termenul “ti ” se calculează prin însumarea duratelor aactivităţilor pe drumul cel mai lung de la
nivelul iniţial către evenimentul considerat ( → în sensul săgeţii ).
Termenul “ti1” se calculează scăzând din termenul maxim al evenimentului final drumul cel mai lung
între evenimentul final şi cel în cauză (de la dreapta la stânga în sens strict invers săgeţilor) .

Nr.
crt.
Denumirea activităţii Simbol
provizoriu
Activitatea V R D Simbo DP δ δ2
precedent M l
următor definiţ
ii
1. Săpătură trasee 11 A - C, E 36 6 6 1-2 7,7 8 1,44 2,07*

2. Săp. Man. Fundaţii 7 B - E 2 2 1 3-4 1,28 2 0,24 0,06

3. Beton fundaţii podeţ 4 C A D 2 2 1 2-6 2 0,24 0,06

4. Tuburi b.a. 5 D C,E F 2 2 1 6-7 2 0,48 0,06

5. Fundaţie cap podeţ 6 E A,B G,D,K 4 2 2 4-5 2,56 3 0,24 0,23*

6. Manta protecţie 10 F D L,M 2 2 1 7-11 2 0,48 0,06

7. Cofraje cap podeţ 12.a G E H 4 2 2 5-8 3 0,48 0,23*

Armptură cap pod 12.b H G I 4 2 2 8-9 3 0,48 34
0,23*
8.
9. Beton cap podeţ 12.c I H L,M 3 3 1 9-11 2 0,24 0,06*

10. Palplanşe 3 J K L,M 6 3 2 10-11 3 0,48 0,23

11. Pereu piatră brută 8 K E J 2 2 1 5-10 2 0,24 0,06

 Pe baza listei de activităţi se întocmeşte graficul de reţea primar – cu noduri numerotate şi denumirile
activităţilor pe arce.

C D 7
A

aşteptare 0 0 F
B E G H I L N

K
J M

Pe baza graficului primar se întocmeşte graficul reţea secundar, cu noduri numerotate şi căsuţele
nodurilor pentru calculul termenelor evenimentelor.
De regulă, termenul minim al evenimentului iniţial ( t00) este nul ( zero ), iar termenele minim şi
maxim ale evenimentului final sunt egale.
tn0 = tn1
Diferenţa între termenul maxim şi termenul minim al evenimentului “i” este rezerva de timp a acestui
eveniment.
RI= ti1-
0

Evenimentele cu rezerva de timp nulă sunt evenimente critice şi se situează pe traseul drumului critic.
O metodă simplificată de stabilire a traseului drumului critic presupune răspunsul afirmativ la 2
întrebări:
1) Este tj0= ti0+dij?
Dacă DA, atunci urmează ti 0 tj 0
1 1
Aij
i dij j

2) Este evenimentul “j” critic?

Rj= ti1-ti0=0
Dacă DA, atunci Aij este critică.

3.5. Calculul rezervelor de timp ale activităţii

0 ti 0 ti 1 Aij tj 0 ti 1

Tmî TMî Tmt TMt

Aij Rt
dij Rl program minorant (optimist)

Ri
dij Rs program majorant (pesimist)

35
 Dacă fiecare eveniment are două termene caracteristice, minim şi maxim, fiecare activitate Aij are câte
patru termene caracteristice:
- termenul minim de începere: Tmî(ij)=ti0 este termenul cel mai devreme la care activitatea Aij poate
începe;
- termenul maxim de începere: TMî(ij)=ti1 este termenul cel mai târziu la care activitatea Aij poate
începe;
- termenul minim de terminare: Tmt=tj0 este termenul cel mai devreme la care activitatea Aij poate
încheia;
- termenul maxim de terminare: TMt=tj1 este termenul cel mai târziu la care activitatea Aij poate
încheia;
În funcţie de momentul începerii activităţii se pot defini două programe caracteristice de execuţie a
lucrărilor, şi anume:
- dacă toate activităţile din graficul reţea încep la termenul lor minim de începere se obţine un
program minorant, în care se calculează:
- rezerva totală de timp: Rt=tj1-ti0-
- rezerva liberă de timp: dij
- dacă toate activităţile din graficul reţea încep la termenul lor maxim de începere, se obţine un
program majorant, în care se calculează:
- rezerva intermediară:
Ri= tj1-ti1-
- rezerva de timp sigură:
dij
R = t 0-t 1-
- rezerva sigură – RS – este rezerva de timp a activităţii care arată cu cât poate fi prelungită durata
acesteia fără a afecta rezervele de timp ale evenimentelor din graf,

i
1 n RS
j

- rezerva liberă – Rl – este rezerva de timp a activităţii care arată cu cât poate fi prelungită durata
acesteia, afectând însă rezervele activităţilor şi evenimentelor precedente,

1 n Rl

- rezerva intermediară – Ri - este rezerva de timp a activităţii, care arată cu cât poate fi prelungită
durata ei, afectând însă rezervele activităţilor şi evenimentelor următoare,

i j
1 n Ri

- rezerva totală – Rt – este rezerva de timp a activităţii, care arată cu cât poate fi prelungită durata
ei, afectând însă rezervele de timp ale tuturor activităţilor şi evenimentelor din graf,

1 i j n Rt

Pentru exemplul luat

36
 Activitate Rt=tj1-ti0-dij Rl= tj0-ti0-dij Ri= tj1-ti1-dij RS= tj0-ti1-dij Observaţii

A 6-0-6=0 0 0 0 critică
B 6-3-1=2 6-3-1=2 6-5-1=0 6-5-1=0 necritică
C 11-6-1=4 8-6-1=1 4 1 necritică
D 12-8-1=3 9-8-1=0 12-11-1=00 9-11-1= -3 subcritică
E 8-6-2=0 0 0 0 critică
F 13-9-1=3 13-9-1=3 13-12-1=0 0 necritică
G 10-8-2=0 0 0 0 critică
H 12-10-2=0 0 0 0 critică
I 13-12-1=0 0 0 0 critică
J 13-9-2=2 2 13-11-2=0 0 necritică
K 11-8-1=2 9-8-1=0 2 0 necritică
L 17-13-4=0 0 0 0 critică
M 20-13-3=4 4 4 4 necritică
N 20-17-3=0 0 0 0 critică

Observaţii:
1. Dacă dij depăşeşte momentul tj0, atunci RS<0. activitatea se numeşte subcritică şi prin convenţie
luăm RS=0.
2. Rezervele: Rl, Ri, RS sunt parte din Rt.
3. Dacă Rt=0 ⇒ Rl= RI= RS=0
4. Dacă rezervele sunt nule, activitatea este critică.
5. O activitate critică este mărginită întotdeauna de 2 evenimente critice.
6. Activităţile critice care descriu drumul critic hotărăsc termenul final al lucrării, notat cu TC şi DC.
Exemplu: DC=20
7. Orice întârziere a unei activităţi critice are drept consecinţă depăşirea termenului final, exact cu
valoarea întârzierii.
8. În cazul unor întârzieri multiple pe traseul drumului critic, depăşirea termenului final va fi suma
întârzierilor acumulate.
9. M.D.C. scoate în evidenţă activităţile care condiţionează termenul final.

3.6. Respectarea duratelor prescrise

Este o problemă ce poate apărea în orice metodă de programare a execuţiei lucrărilor. Cea mai simplă
rezolvare se poate obţine însă în M.D.C.
Fie: DD – durata disponibilă
DC – durata calculată
Pot să apară următoarele situaţii:
DD > DC
DD = DC
DD < DC nesatisfăcătoare
DD - DC= RTF (rezerva de timp finală)
Pentru reducerea lui DC se pot folosi următoarele metode:
1. Folosirea rezervelor de timp ale activităţilor necritice până la limita lui Rt prin mărirea duratelor,
resursele astfel obţinute fiind alocate activităţilor critice cu front de lucru disponibil.
2. Sporirea resurselor la activităţile critice şi subcritice cu front de lucru disponibil.
3. Modificarea graficului reţea prin introducerea mai multor activităţi paralele.
4. Descompunerea pe faze a unor activităţi de pe drumul critic.
Aij B
i j
37
 dij
d ijh
A1 A2 A3 ⇒ un câştig de timp CtA = * (n − 1)
i n
dij
B

5. Folosirea scării tehnologice

i i i

A
unde: a1, a2, a3, a4 sunt aşteptări
a1 a2

a3 a4

- cu condiţia să fie respectat procesul tehnologic, frontul de lucru putând fi asigurat cu ajutorul
aşteptărilor (ai).
6. Executarea unor activităţi în mai multe schimburi pe zi, cu un câştig de timp:
d ij
CtAij = dij- *K1; K1>1
NS
NS – număr de schimburi
K1 un coeficient ce ţine seama că productivitatea scade în schimbul II faţă de schimbul I.
1,08 ≤ K 1 ≤ 1,12 lucru în 2 schimburi
10,6 ≤ K1 ≤ 1,10 lucru în 3 schimburi
7. Program de lucru prelungit, cu un câştig de timp:
d ij * ut 2 K 21
CtAij = dij - * 2 , unde: ut1 – număr de ore pe schimb în programul vechi şi respectiv nou;
ut1 K2
K2 – un coeficient ce ţine seama de variaţia productivităţii în
raport cu durata schimbului.
8. Modificarea tehnologiei de execuţie, cu refacerea integrală a programării
3.7. Varianta PERT a M.D.C.
De regulă, duratele reale de execuţie ale proceselor de muncă nu sunt deterministe, ci probabiliste, ele
fiind influenţate de o serie de factori perturbatori ca:
- modificarea condiţiilor meteorologice;
- defectarea utilajelor;
- îmbolnăvirea sau accidentarea oamenilor;
- întârzieri la livrarea materialelor;
- întreruperi la livrarea energiei;
- defectarea mijloacelor de transport.
V
⇒ d = m - întâmplător este adevărată.
R
3.7.1. Durate probabiliste

38
 Statistic, dacă o activitate se repetă de un număr mare de ori în aceleaşi condiţii, curba de repartiţie
(distribuţie) a frecvenţelor (f) pentru diferite durate va fi de forma reprezentată în figura următoare:

unde: dmin = a = durata minimă

dmax = b = durata maximă
dF = m= durata cea mai frecventă de execuţie a lucrărilor
Calculul duratelor minimă şi maximă se face din condiţiile date de relaţiile:
d min ∞ ∞

∫ f (t )dt = 0,01A
0
∫ f (t )dt = 0,01A
d max
unde A= ∫ f (t )dt
0

Dacă dmin şi dmax sunt stabilite, atunci trebuie precizată natura distribuţiei de frecvenţă şi se poate apela
la relaţiile oferite de statistica matematică şi teoria probabilităţii pentru a calcula durata cea mai probabilă
(dF).
În construcţii cele mai utilizate sunt distribuţiile tip Gauss (simetrică) şi tip β (asimetrică)

Gauss

a
m
Distribuţia Gauss:

dp = 39
a + 4*m + b
6
 (relaţia lui Simpson)

Distribuţia β :

3* a + 2*b
dp =
5

După unele studii statistice (URSS) cel mai des întâlnite în construcţii sunt distribuţiile de tip β .
Pentru 90% din cazuri, durata determinmistă este durata cu frecvenţa cea mai mare.
d=dF=m
Duratele minime ale activităţilor pot fi calculate cu un prag de încredere de 96% cu relaţia:
Vm
dmin= α =(0,7 … 0,8)*d unde d=
R
α =0,7 …0,8 coeficient de optimism care este legat de nivelul maxim de îndeplinire a normelor.
Duratele maxime ale activităţilor pot fi calculate cu un prag de încredere de până la 93% cu relaţia:
dmax=b=Kp*a unde Kp – coeficient de pesimism care descrie nivelul organizării
şantierului conform tabelului:

Kp Condiţii generale de pe
şantier
1,0 Perfecte
0
1,2 Excepţionale
6
1,6 Foarte bune
0
Relaţiile de mai sus permit multiplicarea duratelor deterministe dintr-un graf, cu un coeficient “ γ ”
obţinându-se duratele probabiliste.

3 * a + 2 * b 3 * α * d + 2 * k p * α * d α (3 + 2 * k p )
Distribuţie β : dp = = = *d =γ *d
5 5 5
dp =γ *d

3.7.2. Probabilitatea încadrării în durata disponibilă

În rezolvarea acestei probleme se pleacă de la ipoteza că duratele activităţilor de pe drumul critic sunt
disjuncte, adică:
d ij Ι d ik = 0, ∀i ≠ j; j ≠ k
⇒ Suma finită a unor mărimi aleatoare (duratele activităţilor critice) este tot o mărime aleatoare (conforma
teoriei probabilităţii)
∑ d ij = TC
i , j∈CR

Pentru fiecare activitate critică se calculează dispersia δ ij2 , adică pătratul abaterii medii pătratice.
Abaterea medie pătratică a duratei unei activităţi se calculează cu relaţiile:
b−a
δ= ( Simpson) - pentru distribu' ii normale Gauss
6

40
 b−a k p * a − a a (k p − 1) α * (k p − 1)
şi δ= − pentru distribuţie tip β = = = *d
5 5 5 5

α * (k p − 1)
δ= *d
5

Suma dispersiilor unor mărimi aleatoare (duratele activităţilor critice) este egală cu dispersia sumei
acestor mărimi (termenul final calculat TC).

∑δ
i , j∈CR
2
ij = δ T2C

Dispersia duratei totale de execuţie calculată va fi egală - în ipoteza existenţei a mai multor drumuri
critice – cu cea mai mare dintre sumele dispersiilor de pe drumurile critice.

Abaterea medie pătratică a termenului final calculat δ TC va fi:

δ T = δ 2T =
C C ∑δ
ij∈CR
2
ij

Această relaţie este valabilă pentru o distribuţie normală (Gauss), dar experimental s-a constatat că
indiferent de natura distribuţiei , de frecvenţă a duratelor activităţilor critice, legea de distribuţie a termenului
final calculat este una de tip Gauss cu condiţia să se însumeze un număr suficient de termeni ( ≥ 6 activităţi).
În aceste condiţii se poate calcula valoarea variabilei normale întâmplătoare Y.
Dd − TC
Z= ⇒ P%
δTC

P % - probabilitatea de incadrare în Dd, se poate calcula sau se deduce din tabel:

Z -2 - - - 0 +0,5 +1,0 +1,5 +2,0 +3,0

1,5 1,0 0,5
P% 2 7 16 31 50 69 84 93 98 100
Calificati Insuficient Sufi Accep Bine Foarte Excepţional
tabil bine
v cient

f Z<0 f Z=0 f Z>0

Dd Tc t Tc t Tc Dd t
haşură Dd haşură
3.7.3. Metoda PERT
Graficul Pert foloseşte pentru calcul atât duratele probabile ale activităţilor cât şi dispersiile acestor durate,
aceste informaţii fiind înscrise pe arce, pentru calculul termenelor evenimentelor şi al dispersiilor termenelor
evenimentelor în raport cu termenele minime Vi0 – sau cu termenele maxime Vi1.
Aij t i0 t i1 t 0j t 1j
i dPij, δ ij
2 j
Vi 0 Vi 1 V j0 V j1

41
Cele două dispersii se calculează astfel:
- prin convenţie: Vi0=0 şi Vn1=0
- dispersiile termenelor minime ale evenimentelor “j” se calculează cu relaţia generală:
Vj0= max [Vi0+ δ ij2 ], j= 2, n
i =1; j −1

- dispersiile termenelor maxime ale evenimentelor “i” se calculează cu relaţia:

Vj1= max [Vi1+ δ ij2 ], j= 2, n
i =1; j −1

Pentru exemplul calculat în CPM, luând:

α * (3 + 2 * K p ) 0.8 * (3 + 2.25)
a=0,8*d şi Kp=2,5 ⇒ γ = = = 1.28 dp=1,28*d
5 5

4
0 11 15
4
8 8 13 17
2.07 2.19 2.30 1.56 2.36 1.5
2 C 6 D 7
0 2; 2;
0 0
0 4.25 A
2; F
8; 0 0 0
1 0 0 19 19 0 0
a 14 14 17 17 2.82 1.44 24 24 28 28
2.53 1.73 2.76 1.5 3.74 0.52 4.26 0

3 B 4 E 5 G 8 H 9 I 11 L 12 N 13
2; 3; 3; 3; 2;
4 6 8 8 11 11 5; 4;
0.52 0.52 2.07 2.07 2.30 1.96
2 0 0 K J M
2; 3; 4;
10

13 16
2.36 1.67
3

Se observă că durata totală programată TC a crescut de la 20 la 28 zile. Dacă de exemplu Dd=30 zile,

atunci Z= cu calificativ acceptabil, bine.

3.7.4. Coeficienţii de calitate ai graficelor de reţea

a) Coeficientul complexităţii – este definit ca raport între numărul total al activităţilor şi numărul total al
evenimentelor:
N Aij
C C= ≥ 1,5 i = 1, n; j = 2, n
N Eij
b) Coeficientul densităţii – definit ca raport între suma duratelor activităţilor şi suma tuturor duratelor
activităţilor şi rezervelor totale de timp ale evenimentelor:

Cd =
∑d ij
≤ 0.85
∑d + ∑R ij t

42
c) Coeficientul relaţiilor + definit ca raport între numărul activităţilor critice şi numărul total al activităţilor
din graficul reţea:
NA
C r = CR ≤ 0.7
N Aij
Pentru exemplul considerat avem:

CC= <1,5

Cd = <0,85 (CPM)

Cd = <0,85 (PERT)

Cr= <0,7
Studiul grafelor mai permite şi definiţia următoarelor categorii:
- graf nerigid – graf în care o parte din activităţi sunt necritice
N ACR < N Aij
- graf rigid - graf în care toate activităţile sunt critice
N ACR = N Aij

Această situaţie nu este de dorit pentru că nu permite reglări ale sistemului în timpul funcţionării
- subgraf – parte a unui graf care conţine un grup distinct şi logic de activităţi
- monitor – un subgraf reprezentând activităţile rămase de executat la un moment dat.

[Link]ţia practică a graficului reţea

Etape:
1. stabilirea listei de activităţi şi calculul parametrilor acestor activităţi(VM, R, d);
2. stabilirea ordinii de precedenţă (conform tehnologiei)
3. desenarea graficului reţea primar (GRP)
4. verificarea schiţei (GRP) şi eliminarea greşelilor de logică sau de topologie (activităţi fictive inutile)
5. desenarea graficului de reţea secundar (GRS)
6. calculul termenelor şi rezervelor de timp ale activităţilor
7. calculul rezervelor de timp ale activităţilor
8. stabilirea traseului drumului critic
43
9. comparaţia termenului final calculat TC cu durata disponibilă
10. în ipoteza duratelor deterministe, dacă TC<Dd, se poate trece la transpunerea rezultatelor în grafic de
eşalonare calendaristică tip Gantt.

[Link] activităţilor în MPM

1 2
t mî
j
dj t mt
j t mî
j
dj t mt
j

Aj Aj
Rj Rj
t Mî
j t Mt
j t Mî
j t Mt
j

VM j

unde : - termenul minim de începere al activităţii “j”

1
- termenul minim de terminare al activităţii “j”

- termenul maxim de începere al activităţii “j”

- termenul maxim de terminare al activităţii “j”

- durata activităţii “j”

- rezerva totală de timp a activităţii “j”

În plus faţă de , varianta permite şi calculul volumelor totale de muncă (potenţialelor)
necesare pentru atingerea diferitelor faze ale lucrărilor.

- caz în care:

44
1
 VM j - volumul de muncă al activităţii “j”
VMT j = ∆ j ,k + VM j unde: ∆ j .k = max VMT j ; i = 1, n - 1; j = 2, n şi k ∈ i
i =1, j −1

∆ jk - reprezintă pentru o activitate “j”, volumul final de muncă la sfârşitul unei activităţi “k”, imediat
precedentă activităţii “j”, care are cel mai mare volum final de muncă dintre activităţile precedente respective.
Varianta de reprezentare este cea mai folosită în practică.
3.8.2. Convenţii (condiţionări) de succesiune a activităţilor în MPM
În literatura de specialitate variantele MDC se întâlnesc şi sub denumirile:
- varianta CPM – grafice de tip G1
- varianta PERT – grafice de tip G2
- varianta MPM – grafice de tip G3 şi G4
Între graficele G3 şi G4 există deosebiri importante din punct de vedere al convenţiilor, care pot fi:
A. convenţia terminat - început ⇒ grafice G3
B. convenţia început – început
C. convenţia terminat - terminat grafice G4
A. Convenţia terminat – început presupune ca o activitate “j” să poată începe numai după terminarea integrală
a tuturor activităţilor precedente.
i
i
j di j
k k dj
dk Rk
Este de fapt, transpunerea în MPM a variantei CPM a metodei drumului critic.
Exemplu:
Activitate Activitate
precedentă
A -
B -
C A
D B
E B CPM
F C,D,E
G E C
A 2 5 F
1 D
6
B G
E
3 4
MPM – G3
A C F

TERMINU
STAR D
B G
E

45
B. Convenţia început – început – presupune ca o activitate “j” să poată începe numai condiţionat de începerea
activităţilor precedente prin condiţionări numite distanţe critice “tij”.
Distanţa critică “tij” arată care este durata minimă ce trebuie respectată, între începutul activităţii “j” şi
începutul activităţilor imediat precedente “i”. Datorită acestor condiţionări unele activităţi succesive se pot
executa la un moment dat semi în paralel.
tij
i
j
j
k dj
k dk kj rezervă
tvi
C. Convenţia terminat – terminat – presupune ca o activitate “j” să se poată termina (încheia) numai
condiţionat de încheierea activităţilor precedente, tot prin condiţionări –tij – (numite distanţe critice).
Distanţa critică –tij – în acest caz, arată care este durata minimă care trebuie respectată între terminarea
activităţii “j” şi încheierea activităţilor imediat precedente “i”. Şi în acest caz unele activităţi succesive se
vor putea executa în paralel la un moment dat.
i tij
i d ij
tij j
j k dj
k d k t kj
tkj

3.8.3. Calculul termenelor şi rezervelor de timp ale activităţilor

Grafic tip G3 (terminat – început)

max
mî mt
t i
dj t i t mî
j
dj t mt
j t kmî dj t kmt
I J K
Ri Rj Rk
t IMî tiMt t Mî
j t Mt
j
t kMî t kMt
min
t Mî
j = max t mt
i
t Mt
j = min t Mî
k
j= 1, n − 1
i =1, j −1
i=1, n-1 k = j +1,n

şi şi
j = tj + dj
t mt j = tj − dj
mî
j=2 t Mî Mt
k= 2, n

R j = t Mt
j −tj = tj −tj
mt Mî mî

Grafic tip G4 (început – început)

tij
mî mt
t i
dj t i t mî
j
dj t mt
j t kmî dj t kmt
I J K
Ri Rj Rk
t IMî tiMt t Mî
j t Mt
j
t kMî t kMt
tjk

46
 j = max (t i + t ij )
t mt mî
i =1, j-1 i= 1, n − 1 şi

j = tj + dj
t mt mî j= 2, n
(
j = min t k − t jk
t Mî Mî
)
k = j +1,n j= 1, n − 1 şi j -t j = t j − t j
R j =t Mt mt Mî mî

j = tj + dj
t Mt Mî
k= 2, n

Grafic tip G4 (terminat-terminat)

tij
mî mt
t i
dj t i t mî
j
dj t mt
j t kmî dj t kmt
I J K
Ri Rj Rk
t IMî tiMt t Mî
j t Mt
j
t kMî t kMt
tjk

j = max t i
t mt mt
+ tij
i =1, j -1
( )
i = 1, n − 1 ; j = 2, n
j = tj − dj
t mî mt
j -t j = t j − t j
R j =t Mt mt Mî mî

j = min t k − t jk
t Mt Mt
k = j + 1, n
( ) j = 1, n − 1 ; k = 2, n
j = tj − dj
t Mî Mt

Exemplu: Pentru G4 (început – început) se dau: lista de activităţi şi condiţionările tij

Nr. Activitate Activitate di
crt. precedentă
1 A S 3
2 B A 5
3 C A tAC=2
2
4 D B tBD=7
4
tCG=4
5 E B 6
tEC=5
6 F E 4
tij=di
7 G C,E 3
(4)
GH

3 5 8 10 4 14 14 4 18

B (7) D F
3 8 14 18 14 18 0
0 0 0 3 3 (3)
0 4 0 (4) 1 1
(0) A (5)
S 0 3 (6) T
(2)
3 2 2 4 8 6 14 13 3 16 (3)
C E (5) G
11 1 8 14 15 18
9 3 0 3

(4)

47
Avantajele variantei MPM
1. Nu pretinde respectarea unor anumite reguli de evitare a erorilor.
2. Se pot folosi metodele gata desenate care să conţină un număr suficient de căsuţe, programatorului
revenindu-i doar sarcina de a stabili legăturile (condiţionările) şi de a efectua calculele.
3. În forme mai evoluate ale metodei, chiar desenarea graficului reţea devine inutilă, putându-se lucra direct
cu lista de activităţi pe calculator.
4. Permite calculul volumelor de muncă necesare pentru atingerea unor faze de execuţie şi astfel posibilităţi
de optimizare mai mari ca în CPM.

Dezavantajele MPM
1. Nu este o metodă întuitivă, activităţile fiind înscrise pe nod.
2. Poate conduce uşor la greşeli de legături.
3. Calculele se fac relativ greoi, neexistând un algoritm de calcul uşor de învăţat.

Observaţie: În cazul unor grafice-reţea mai complicate, când legăturile (condiţionările) mai multor activităţi
se intersectează de mai multe ori, pentru simplificare se pot introduce aşa-numitele noduri de
conexiune.
D D
A A
E E
B B X
F F
C C
G G

1.7. Alocarea, programarea şi nivelarea resurselor

[Link]ăţi
Prin resurse se înţeleg rezerve sau sesurse de mijloace de orice fel, susceptibile de a fi valorificate la un
moment dat.
Resursele sunt de două feluri:
a) resurse stocabile – acele resurse ce pot fi depozitate (stocate), cu păstrarea intactă a proprietăţilor şi
care se consumă numai pe măsura executării lucrărilor (materiale, bani etc.)
b) resurse nestocabile – acele resurse care sunt disponibile pentru o anumită activitate de-a lungul unei
perioade de timp, dar care nefolosite sunt pierdute pentru totdeauna
(fn-capacitatea de producţie a utilajelor).
În general, resursele pot fi împărţite în următoarele categorii importante:
- resurse umane (nestocabile)
- resurse materiale (stocabile)
- mijloace de muncă: scule, unelte, dispozitive verificatoare, utilaje, maşini (nestocabile)
- resurse financiare (stocabile)
- spaţii de producţie (nestocabile)
- resurse energetice (în general stocabile)
- timpul (nestocabil)
Alte proprietăţi ale resurselor sunt:
- individualitate – caracterizată prin natură, dimensiuni, U.M.
- cantitatea – determinată cu ajutorul U.M.
- costul – condiţionat de valoarea totală a muncii necesare pentru obţinerea resursei-
Fiecare sursă se mai caracterizează prin cantitatea necesară la un moment dat în timp, numită intensitatea
resursei la timpul “t” – Rjt.
Problema fundamentală a alocării, programării şi nivelării resurselor este de a minimiza vârful resursei, deci de
optimizare a profilului resurselor.
Ca la orice problemă de optimizare pot exista mai multe soluţii:
- soluţii posibile pot fi luate în considerare
- soluţii admisibile satisfac anumite restricţii
48
 - soluţii admisibile care satisfac toate restricţiile, inclusiv minimizarea lui Rmax.

1.7.2. Alocarea resurselor

Este o acţiune prin care, pentru a respecta un anumit profil al resurselor disponibile, se redimensionează
resursele alocate unor activităţi, modificându-se implicit şi duratele activităţilor respective, uneori chiar şi termenul final.
Astfel, dacă resursele cerute de o activitate depăşesc resursele disponibile, se procedează la lungirea
corespunzătoare a duratei activităţii şi invers, dacă resursele necesare sunt mai mici decât cele disponibile, durata
activităţii se scurtează corespunzător.
Ordinea de alocare a resurselor disponibile la mai multe activităţi care le solicită simultan este următoarea:
1) activităţi critice (sau cu rezerve minime de timp)
2) activităţi cu durate minime
3) activităţi cu termen minim de începere cât mai mic
4) activităţi cu termen maxim de terminare cât mai mic
Alocarea se poate face fie într-o problemă rezolvată prin MDC (caz curent), fie cu alte metode de programare.
În ipoteza aplicării MDC, alocarea resurselor se face după următorul algoritm:
1) Se rezolvă graficul-reţea şi se face transpunerea în grafic calendaristic tip Gantt.
2) Se stabileşte profilul resurselor necesare şi se determină intervalele de timp în care intensităţile necesare
depăşesc resursele disponibile. Dacă nu există depăşiri STOP. Dacă DA,
3) Se caută primul interval în care există depăşiri.
4) Se face inventarul activităţilor din interval. Dacă nu există activităţi necritice, se trece la punctul 5). Dacă
există, se caută , în ordine, activitatea cu cel mai mare termen maxim de terminare, cu cel mai mic termen
minim de începere sau cu durata cea mai scurtă şi se lungeşte durata cu o unitate de timp, fără a depăşi
rezerva totală. Se revine la punctul 2).
5) Se caută, în ordine, activitatea critică cu: cel mai mare “tj”, cu cel mai mic “ti” sau cu durata cea mai scurtă
şi se lungeşte durata cu o unitate de timp. Se revine apoi la punctul 2).
1.7.3. Programarea resurselor
Este acţiunea prin care se reaşează în timp o parte din activităţile unei lucrări (obiect), fără modificarea
intensităţilor resurselor pe activităţi (deci a duratelor), astfel încât necesarul de resurse să se înscrie într-un anumit profil
de surse disponibile, fiind permisă modificarea termenului final.
Trebuie respectate următoarele condiţii fundamentale:
1. Să se respecte tehnologia de execuţie.
2. Să se asigure continuitatea folosirii tuturor resurselor.
3. Să se folosească la maximum fronturile de lucru create şi CP disponibile.
Pentru a obţine o programare corespunzătoare a resurselor trebuie respectate următoarele reguli:
- valoarea admisibilă a vârfului fiecărei resurse în parte să fie bine determinată
- activităţile să fie înşiruite astfel încât, deşi deplasate în timp, să respecte succesiunea normală tehnologică
- duratele activităţilor să fie modificate în raport cu sursele disponibile, numai în cazuri extreme
- să nu existe două sau mai multe activităţi paralele care să necesite aceleaşi resurse.
1.7.4. Nivelarea resurselor
Reprezintă procesul de uniformizare a consumului de resurse pentru un program dat, obţinută prin metode
specifice, fără modificarea termenului final.
Principalele metode de nivelare sunt:
1) folosirea rezervelor de timp ale activităţilor necritice
2) deplasarea activităţilor necritice din perioadele de vârf Rmax ale profilului resurselor spre perioada “de gol” Rmin
3) racordarea unor activităţi în limitele tehnologiei alese.
Nivelarea se poate face fie pe fiecare resursă separat, fie pe ansamblul resurselor, fie mixt, acţionând asupra
fiecărei resurse, cu optimizarea ansamblului.
În prezent se folosesc mai multe criterii de nivelare dintre care cel mai eficient este cel al lui BURGESS-
FILLEBREW, care afirmă că profilul cu cea mai mică sumă a pătratelor intensităţilor resurselor (min SBK) corespunde
programului optim.
n
min SBK=min ∑ Ri2
i =1

Pentru lucrări cu puţine activităţi, optimizarea profilului resurselor se poate face relativ rapid.
1.7.4. Analiza resurselor
Resursele asociate unui proiect sau unei lucrări au o anumită dinamică în timp care s-a reprezentat
grafic pe două axe, axa timpului (T) şi axa intensităţii resursei (IR) va genera profilul resursei.
În acest caz se deosebesc următoarele elemente:
49
 SUPR
IR supr

nivelul de acoperire
maxim

NA nivel de acoperire

T T

∑ IR(t ) − ∑ SUPR(t )
t =1 t =1
Ga = T
unde: SUPR(t)={[IR(t):IR(t) ≥ NA]}
∑ IR(t )
t =1
Atunci când se proiectează un sistem de producţie se va urmări capacitatea de producţie a sistemului care va
produce o anumită resursă.
Această capacitate de producţie (Cp)care se traduce printr-un NA de o anumită mărime va trebui să asigure un
grad de acoperire Ga al profilului necesar al resursei astfel încât 0,84 ≤ Ga ≤ 0,93.
Atunci când se planifică eşalonarea unei lucrări, unui obiect la care se va utiliza o anumită resursă dată, se va
vorbi de un nivel disponibil al resursei (ND). Faţă de acst nivel disponibil trebuie analizată posibilitatea eşalonării
activităţilor cu respectarea tehnologiei, a restricţiilor de termen şi/sau de cost. Astfel, problema este foarte complexă şi
se va rezolva prin:
- nivelarea resurselor;
- programarea resurselor;
- alocarea resurselor.
1.7.5. Nivelarea resurselor
Este caracteristică pentru resursa forţă de muncă (FM), dar poate fi aplicată şi la utilaje sau anumite materiale
importante.
Nivelarea resurselor constă în optimizarea unei eşalonări deja elaborate fără modificarea termenului final al
lucrării şi fără modificarea alocării resurselor activităţilor, deci fără modificarea duratelor acestor activităţi, dar noua
eşalonare obţinută să prezinte un profil al resurselor care să se încadreze în ND. Soluţionarea se face prin glisarea la
dreapta a activităţilor necritice cu atâtea intervale de timp câte sunt necesare pentru ca noul profil al resursei să
îndeplinească încadrarea în ND. Glisarea către dreapta poate fi efectuată în limita consumării rezervei totale a activităţii
(Rt).
Activitat Activitat d e tjk
e e B D
preceden
tă S A F T
A S 3 2 tAC= E
B A 5 6 2 C G
C A 2 2
D B 4 4 tBD=
E B 6 3 7
(4)
F E 4 2
G C,E 3 1 tCG=
4 10 14 14 18
3 5 8 4 4
B (7) D F
3 8 14 18 14 18 0
0 0 0 3 3 (3)
0 4 0 (4)
(0) A (5)
S 0 3 (6) T
(2) 1 1
3 2 2 4 8 6 14 13 3 16 (3) 8 8
C E (5) G 50
11 1 8 14 15 18
9 3 0 3
 Activitate d e Eşalonare calendaristică
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
A 3 2
2
B 5 6
6
C 2 2
3
D 4 4
2
E 6 3
2 2
F 4 2
4
G 3 1 1
8 1
8 8
6
7
4 6
2 4
3 3
2 2

7
6

ND=6 persoane
Vechile tjk
tAC=2
tBD=7
tCG=4
tEG=5
Noile tjk
tAC=8
tCG=10
tEG=10
tBD=11

Noua distanţă critică tCG trebuie precizată faţă de noua poziţie a lui C întrucât şi tAC s-a modificat.
Să calculăm coeficientul de aplatizare în cele două situaţii:
T

∑ IR(t )
t =1
Ca =
Rmax * T
• neoptimizat

51
 2,2 + 4,1 + 8,1 + 6,4 + 3,2 + 7,3 + 8,1 + 3,2 + 2,2 85
Ca = =
8,18 114

C a = 0,59
• optimizat
2,3 + 6,5 + 5,2 + 7,4 + 3,3 + 2,1 85
Ca = = = 0,674 > 0.65
7,18 126
C a = 0,674 > 0,65

1.7.6. Programarea resurselor

Este acţiunea prin care se reaşează în timp o parte din activităţile unei lucrări, fără a modifica
intensitatea resurselor pe activităţi, astfel încât necesarul de resurse să se înscrie într-un anumit profil de surse
disponibile (ND nivel), fiind permisă modificarea termenului final.
În programarea resurselor trebuie respectate următoarele condiţii fundamentale:
1. să se respecte tehnologia de execuţie;
2. să se asigure continuitatea folosirii tuturor resurselor;
3. să se folosească la maximum fronturile de lucru create CP disponibile.

Exemplu
Fie o eşalonare de activităţi dată cu un profil de resurse care depăşeşte nivelul disponibil (ND). Să se
găsească o nouă eşalonare cu noua durată totală de valoare minimă, fără a modifica alocarea iniţială a
resurselor activităţilor şi a duratelor acestora, care se încadrează în nivelul disponibil (ND.
• Se admite glisarea la dreata a activităţilor cu consumarea integrală a rezervei totale şi chiar cu depăşirea
acestei rezerve.
• Se admite schimbarea topologiei graficului reţea cu condiţia respectării duratelor
ND=6
tcri vechi
tAC=2
tBD=7
tEG=5
tCG=4

tcri noi
tAC=8
tBD=11
tEG=10
tCG=10

52
 (4)

14 4 18 14 4 18
3 5 8
( D F
B 11) 17 21 14 18
0 0 0 3 3 (3) 3 8 3 0 (4)
(0) A 0 (5)
S 0 3 (6) T
(8)
3 8 2 1 8 6 14 13 3 16 (3)
( 10)
C 0 E G
8 14 15 18
8 1
0 3
0 0
( 10
)

2 x3 + 6 x5 + 5 x 2 + 3 x 4 + 6 x 4 + 1x3 85
Ca = = = 0.674 ≥ 0.65
6 x 21 126

1.7.7. Alocarea resurselor

Aplicabil la toate tipurile de resurse şi se apelează la această metodă în cazul în care
procedurile precedente nu dau satisfacţie.
Alocarea resurselor este o acţiune prin care, pentru a respecta un anumit profil al resurselor
disponibile, se redimensionează resursele alocate unor activităţi, modificându-se implicit şi
duratele activităţilor respective, uneori chiar şi termenul final.
Astfel, dacă resursele cerute de o activitate depăşesc resursele disponibile, se procedează la
lungirea corespunzătoare a duratei activităţilor şi invers, dacă resursele sunt mai mici decât
cele disponibile, durata activtăţii se scurtează corespunzător.

1.8. Lucrări tampon

1.8.1. Necesitatea fronturilor de lucru tampon
Fronturile de lucru tampon funcţionează ca elemente de compensare în sistemul realizării (execuţiei)
lucrărilor în construcţii.
Acestea sunt constituite din lucrări a căror realizare nu este condiţionată de termene presante (ci doar,
eventual, în încheierea obiectului) şi care la rândul lor nu condiţionează tehnologia de execuţie a celorlalte
lucrări (activităţi, procese de muncă).
Necesitatea organizării fronturilor de lucru tampon derivă din următoarele cauze:
a) Cauze privind intrările în sistem
53
 - nelivrarea la timp a unor materiale
- căderi ale sistemului de alimentare cu energie
- lipsă de fonduri băneşti pentru plata furnizorilor
b) Cauze privind sistemul de transformare
- forţă de muncă indisponibilizată sau necorespunzătoare
- mijloace de muncă defecte, insuficiente, indisponibile (lipsă carburanţi, lubrifianţi)
- dotări (construcţii şi instalaţii) subdimensionate, degradate prematur, insuficiente
c) Cauze privind sistemul regulator
- structură organizatorică necorespunzătoare
- defecţiuni ale sistemului de transmitere şi prelucrare a informaţiilor
- organe de decizii incompetente, restricţii interne şi externe exagerate
- lipsă de documentaţii tehnico economice
- competenţă profesională insuficientă
d) Cauze externe
- timp nefavorabil
- catastrofe naturale (cutremure, inundaţii)
- fenomene meteorologice neobişnuite (zăpezi, temperaturi scăzute prea timpurii sau târzii)

1.8.2. Principii de organizare a fronturilor de lucru tampon (rezervă)

1. Natura fronturilor de lucru tampon trebuie să fie corelată cu:
- tehnologia de lucru
- tipurile de lucrări ce se execută în diferite etape
- anotimpurile (perioadele) de execuţie
2. Mărimea fronturilor de lucru tampon trebuie să fie în concordanţă cu:
- mărimea şantierului (volumul total de lucrări ce trebuie executat)
- durata totală de execuţie
- dinamica punerii în funcţiune a obiectivelor
- probabilitatea apariţiei fenomenelor nefavorabile
- capacitatea de producţie a formaţiilor de lucru
3. Amplasarea fronturilor de lucru tampon trebuie să ţină cont de:
- sensibilitatea faţă de intemperii a unor procese de muncă
- existenţa unor activităţi independente
- existenţa unor resurse stocabile adecvate

1.9. Elaborarea planurilor calendaristice

Indiferent de metoda de planificare aleasă la elaborarea planurilor calendaristice trebuie respectate
obligatoriu următoarele etape:
1. Strângerea datelor iniţiale cu privire la:
- proiectul de execuţie a lucrării
- duratele normate de timp (DP, DD, DO)
- condiţii reale de execuţie
- resursele existente sau mobilizabile
Aceasta se realizează, în mare parte, în baza procesului verbal de amplasament, surse, staţii de destinaţie şi
distanţe de transport, încheiat între beneficiar şi proiectant cu ocazia elaborării STE.
2. Organizarea preliminară a execuţiei lucrărilor prin stabilirea:
- tehnologiei proiectate
- tehnologiilor posibile (variante)
- metodelor de execuţie
- amplasamentelor provizorii ale depozitelor şi capacităţilor de producţie
- fluxurilor de circulaţie
- principalelor mijloace de producţie şi transport
- principalelor resurse de muncă
Se întocmeşte o planşă provizorie de organizare a şantierului.
3. Planificarea propriu-zisă realizată în mai multe faze şi anume:
54
a) pregătire I constituită din: analiza PE; eliminarea erorilor de proiectare; stabilirea în detaliu a proceselor de
muncă; comasarea şi detalierea PM; întocmirea listei de activităţi; calculul VM pe activităţi.
b) pregătire II când: se stabilesc resursele existente, mobilizabile, medii necesare, minim maxime; se
calculează mărimea intervalelor de planificare, astfel ca mărimea orizontului de plan (durata totală a
lucrării) să nu depăşească 60 de intervale; întocmirea graficelor de programare (suport).
c) programare prin: stabilirea ordinii de succesiune a activităţilor; calculul duratelor activităţilor şi a
resurselor aferente; calculul termenelor; determinarea rezervelor de timp şi întocmirea graficelor de
resurse.
d) optimizarea prin: alocarea, programarea şi nivelarea resurselor şi calculul indicatorilor de calitate ai
planificării.
e) stabilirea fronturilor de lucru tampon care pot fi asigurate fie la acelaşi obiect, fie la obiecte diferite.
f) întocmirea proiectului de organizare de şantier (ce va fi prezentat într-un capitol unitar).

Cap. II SUBSISTEMUL PERSONAL

2.1. Rolul şi sarcinile subsistemului “PERSONAL”

Subsistemul personal face parte din subsistemele de intrare ale întreprinderii, având un rol determinant
în funcţionarea acesteia.
Subsistemul personal are rolul principal de a asigura în întregime forţa de muncă necesară sistemelor
de producţie atât în structurile de transformare cât şi în cele de conducere şi informaţionale.
Forţa de muncă poate fi definită ca:
1. totalitatea aptitudinilor fizice şi intelectuale ale omului datorită cărora el este în stare să producă bunuri sau
să participe la o viaţă socială utilă;
2. totalitatea salariaţilor dintr-un sistem de producţie a căror capacitate de a efectua o muncă este mai mare
decât un anumit nivel limită.
Principalele sarcini, ce derivă din rolul subsistemului “personal” sunt: asigurarea, conservarea,
dezvoltarea şi compensarea forţei de muncă
Asigurarea forţei de muncă constă în totalitatea acţiunilor prin care forţa de muncă din afara
întreprinderii este atrasă şi ataşată de unitatea respectivă.
Conservarea forţei de muncă constă în totalitatea acţiunilor de menţinere a capacităţii de muncă a
tuturor angajaţilor la cel mai înalt nivel, prin asigurarea unui mediu de muncă corespunzător , precum şi
asigurarea condiţiilor administrative, juridice, medicale, de protecţia muncii, de odihnă şi trai corespunzătoare.
Dezvoltarea forţei de muncă cuprinde totalitatea acţiunilor îndreptate spre creşterea nivelului de
pregătire şi a capacităţii de muncă a salariaţilor, prin calificare, recalificare, policalificare, dezvoltarea
calificării etc.
Compensarea forţei de muncă reprezintă totalitatea acţiunilor îndreptate spre folosirea integrală a
capacităţii de muncă prin mişcarea (orientarea) forţei de muncă excedentară dintr-un sistem de producţie spre
sectoare (sisteme) cu forţă de muncă în deficit.

2.2. Atribuţiile subsistemului PERSONAL

Din sarcinile generale rezultă următoarele atribuţii:
a) planificarea forţei de muncă ce constă în:
- defalcarea planului de perspectivă pe intervale de timp şi tehnologii de execuţie
- stabilirea dinamicii tehnologiilor în timp
- calculul coeficienţilor de legătură între tehnologii şi specialităţi profesionale
- calculul necesarului de personal pe intervale de timp şi specialităţi
b) recrutarea, selecţionarea încadrarea şi promovarea personalului, realizată prin:
- orientarea forţei de muncă
- atragerea şi angajarea forţei de muncă din exterior
- integrarea şi stabilizarea personalului prin asigurare de condiţii corespunzătoare
- evidenţa personalului
- aprecierea şi promovarea personalului care se face prin numire sau concurs
55
c) formarea şi perfecţionarea personalului care presupune:
- asigurarea bazei materiale a şcolilor
- organizarea formelor de şcolarizare
- întocmirea planurilor de învăţământ
- avizarea programelor analitice
- asigurarea cu cadre didactice a şcolilor proprii
d) mişcarea personalului, care presupune:
- stabilirea necesităţilor de compensare
- alegerea personalului pentru compensare
- pregătirea materială, organizatorică şi psihologică a transformării
- perfectarea formelor de transfer
e) asigurarea condiţiilor de muncă şi de trai, legate de:
- medicina muncii
- igiena muncii
- protecţia muncii
- asigurarea factorilor de ambianţă
- cazarea personalului
f) activitatea socială, administrativă şi de secretariat prin:
- întocmirea regulamentului de funcţionare
- întocmirea regulamentului disciplinar
- urmărirea aplicării celor două regulamente
- sarcini administrative şi de secretariat

[Link] în întreprindere
În orice fel de întreprindere se formează două categorii de raporturi:
a) raporturi dintre personal şi instituţie
b) raporturi între oameni
Prima categorie de raporturi se reglementează prin contracte de muncă şi sunt raporturi formale, adică
stabilite prin acte sau documente cu caracter normativ.
Raporturile între oameni pot fi:
- relaţii ierarhice dintre şefi şi subalterni
- relaţii între colegi sau persoane de acelaşi rang.
Toate aceste relaţii sunt reglementate în “Regulamentul de organizare şi funcţionare” al întreprinderii
(ROF), în care sunt precizate atât obligaţiile fiecărei persoane sau funcţii în parte, cât şi relaţiile de
subordonare, colaborare etc., existente în societate.
Deoarece respectarea ROF nu este negociabilă (are caracter normativ), orice asemenea document este
însoţit şi de “Regulamentul disciplinar” prin care se stabilesc care sunt faptele ce constituie abateri şi care sunt
măsurile disciplinare aferente şi condiţiile în care aceste măsuri sunt luate.

Cap. III SUBSISTEMUL APROVIZIONĂRII TEHNICO-MATERIALĂ

3.1. Subsistemul ATM în întreprindere

Subsistemul ATM face parte din subsistemele de intrare ale întreprinderii şi funcţionează pe două
planuri:
1. ca organ de alimentare, asigură aprovizionarea cu toate resursele materiale necesare întreprinderii
2. ca organ compensator, asigură existenţa şi distribuirea rezervelor de resurse necesare asigurării producţiei.
În realizarea acestor obiective, sistemul ATM are importante relaţii de natură comercială cu furnizorii
şi cărăuşii, încheindu-se contracte de furnizare şi contracte de transport, care se onorează prin plăţi financiare.

3.2. Atribuţiile şi sarcinile subsistemului ATM

Subsistemul ATM are atribuţii destul de complexe, fiecare dintre ele cu sarcini concrete de rezolvat.
1. Atribuţii de normare, concretizate prin următoarele sarcini:
a) Stabilirea normelor de consum;
b) Stabilirea suprafeţelor specifice pentru depozitare;
56
 c) Stabilirea pierderilor admisibile din manipulări.
2. Întocmirea planului de organizare cu sarcinile următoare:
a) Stabilirea necesarului de resurse materiale;
b) Întocmirea contractelor cu furnizorii în urma negocierii privind preţurile.
3. Aprovizionarea propriu-zisă care presupune următoarele sarcini:
a) Urmărirea realizării contractelor încheiate;
b) Organizarea şi urmărirea transportului de la furnizori la şantier (transport exterior);
c) Recepţia resurselor materiale primite.
4. Depozitarea şi gestionarea resurselor materiale concretizate prin următoarele sarcini:
a) Organizarea rezervelor de materiale;
b) Stabilirea structurii depozitelor;
c) Dimensionarea depozitelor;
d) Alegerea amplasamentelor pentru depozite;
e) Organizarea, construcţia şi gospodărirea depozitelor;
f) Gestionarea bunurilor din depozite.
Pentru realizarea acestor atribuţii şi sarcini, activitatea de aprovizionare se bazează pe întocmirea
următoarelor documente:
1. necesarul de materiale detaliate pe sortimente, tipuri şi dimensiuni;
2. contracte de aprovizionare;
3. documente de recepţie calitativă şi cantitativă;
4. documente de transport.

3.2.1. Întocmirea planului de aprovizionare

[Link].Resursele materiale-elemente ale intrării în sistem

XXxxxxfdhf
X Y
X-intrări
G(s Z G(s)-structura de transfer
Y-ieşiri rezultate
Din structura de bază a sistemului de producţie din figură rezultă relaţiile:
Y=G(s)*X
Y→Z (1)
- în situaţia ideală Y=Z şi Z=G(s)*X de unde ar rezulta:
Y
X= . Nu se poate pentru că în calculul matriceal nu se fac împărţiri. De aceea determinarea
G (s )
resurselor materiale se poate efectua cu relaţia:
X=N(C)*Z (2) unde:
NC reprezintă matricea normelor de consum
X ≈ CT=NC*C
Această operaţie se face odată cu întocmirea extrasului de materiale, care are o importanţă deosebită în
aprovizionare, pentru că orice greşeală în determinarea resurselor X, atrage după sine nerealizarea
obiectivelor.

[Link].Corelaţia dintre obiective şi necesarul de resurse

În general, relaţiile (1) şi (2) sunt valabile, dar practic problema se pune dinamic, adică se urmăreşte
realizarea obiectivelor la momentul “t”.
Astfel, dacă Z(t), t = 1, T , este vectorul obiectivelor de realizat în intervalul “t”, iar X(t) sunt resursele
de asigurat pentru acelaşi interval, atunci:
T
X(t)= N(C)*Z(t), t = 1, T (3) cu condiţia : ∑ X (t ) = X
t =1
(4) , fără de care

îndeplinirea obiectivelor nu e posibilă.

57
 De aici rezultă că principala problemă a întocmirii planurilor de aprovizionare o constituie cea a cunoaşterii dinamicii indicatorilor de
plan şi aceasta în condiţiile în care ei reflectă cantităţile fizice de executat, în conformitate cu documentaţiile de execuţie.
Exemplu: Anul 1993. Sunt de executat 20.000ha de irigaţii
Z
⇒ X → aprovizionare globală
-pentru aprovizionare ritmică:
Z(t), t-decadă, lună, trimestru
i

X(t)
Dar, adeseori planurile de aprovizionare care se fac cu cca 6 luni înaintea anului de plan, nu se pot face
pe bază de documentaţii de execuţie, caz în care se folosesc indici plafon în raport cu valoarea producţiei
planificate de realizat şi sortimentele de producţie (tipuri de lucrări) considerate.
Fie: PG(A) – producţia globală planificată pentru intervalul t = 1, T
ip(i,j) – indicele plafon, în U.M. de material “j”/mil. Lei, corespunzător sortimentului “i”
( i = 1, m )
NX(j,t) – necesarul de material “j” la timpul “t”
m
N X ( j , t ) = ∑ PG (T ) * i p (i, j ) (5) j = 1, n
i =1

t = 1, t
Dacă:
1) NX(j,t) ≥ X ( j , t ) ∀( j, t ) , atunci sigur toate obiectivele vor fi îndeplinite.
T T
2) NX(j,t)< X ( j , t ) ∀( j, t ) , dar este îndeplinită condiţia ∑ N X ( j, t ) ≥ ∑ x( j, t ), ∀j (6), atunci vor
t =1 t =1
fi îndeplinite valorile finale, fiind afectată doar dinamica realizării indicatorilor de plan.
3) NX(j,t) ≥ X ( j , t ) ∀( j, t ) şi nici condiţia (6) nu este îndeplinită ⇒ obiectivele nu vor putea fi îndeplinite în
condiţii normale şi vor trebui găsite soluţii de mobilizare şi reglare din timp, pentru a realiza valorile
finale.

[Link]. Obţinerea repartiţiilor şi încheierea contractelor

Resursele materiale fiind limitate la nivelul economiei naţionale ca urmare a capacităţilor de producţie limitate şi ele la rândul lor,
materialele sunt grupate în două categorii:
1) materialele ce se repartizează de ministerele producătoare sau de guvern - regii autonome –
2) materiale libere la contractare (inclusiv import) – societăţi comerciale –
Obţinerea repartiţiilor se face pe baza necesarelor de materiale, calculate conform relaţiilor (2), (3) sau (5).
Încheierea contractelor cu furnizorii se face în baza repartiţiilor pentru prima grupă de materiale sau la
libera înţelegere între părţi pentru cea de-a doua grupă.
De regulă, încheierea contractelor se face până în luna iunie a anului curent pentru anul de plan viitor.
Este de reţinut că, pe de o parte aprovizionarea trebuie făcută din timp, pentru ca în momentul în care
materialul este necesar, el să existe pe şantier, dar pe de altă parte, trebuie asigurate şi rezerve de materiale,
pentru prevenirea stagnărilor din cauza aprovizionării.

3.2.2. Rezervele de resurse

Funcţiunea de organ compensator a subsistemului ATM presupune, în mod evident, necesitatea
existenţei rezervelor de resurse.
Se pune întrebarea: care resurse pot fi cuprinse în subsistemul compensator?
Resursele pot fi: stocabile sau nestocabile ⇒ STOC – este o cantitate de bunuri sau valori, acumulate
sub o formă oarecare într-un depozit şi nelivrată sau neconsumată.
Este o noţiune mai cuprinzătoare decât rezerva de resurse care reprezintă o cantitate sau valoare în
stoc, creată intenţionat, pentru a realiza regularizarea dintre aprovizionare şi consum pentru a asigura
continuitatea funcţionării sistemului de producţie.
Problema compensării resurselor nu este strict legată de stocabilitatea lor, ci de posibilitatea
transferului dintr-un sistem de producţie în altul. Din acest punct de vedere, resursele compensabile pot fi:
58
 - resurse externe: materiale şi banii
- resurse interne: oamenii şi utilajele de transport, celelalte fiind dependente de însăşi organizarea
sistemului de producţie.
Materialele sunt compensabile prin stocarea de rezerve şi alocarea acestora când unde şi cât este
necesar; forţa de muncă este compensabilă prin calificare, policalificare şi recalificare, sau prin redistribuire;
mijloacele de muncă (utilajele) sunt compensabile doar prin redistribuire, în măsura în care acest lucru este
economic sau posibil.
Existenţa stocurilor presupune 3 noţiuni:
- intrare în stoc – orice cantitate de material care măreşte valoarea stocului;
- ieşire din stoc – orice cantitate de material care diminuează valoarea stocului;
- stoc supranormativ – stocul creat peste anumite limite stabilite prin norme.

3.3. Costurile în gestiunea stocurilor

Existenţa stocurilor atrage după sine o serie de cheltuieli legate de procesul complex al aprovizionării şi care pot fi sistematizate astfel:
1) Cheltuieli de achiziţie (cumpărare) – CA – reprezentând contravaloarea bunurilor primite de la furnizori
(inclusiv ambalajele) şi transportul acestora;
2) Cheltuieli de aprovizionare – CP – reprezentând contravaloarea comenzilor scrise sau telefonice a
delegaţilor şi a corespondenţei legată de aprovizionare;
3) Cheltuieli de depozitare – CD – legate de construcţia şi întreţinerea depozitelor, păstrarea şi manipularea
materialelor, recuperarea şi expedierea ambalajelor, gestionarea şi paza materialelor, transportul lor la
şantiere;
4) Cheltuieli de stagnare – CS – legate de oprirea producţiei proprii din lipsă de materiale (resurse);
5) Penalizări - PZ – încasate de la furnizori pentru nelivrarea (la timp) a materialelor (PZf) sau încasate de
beneficiar de la constructor pentru nepredarea la termen a obiectivelor de investiţii (PZb).
Deci, costurile în gestiunea stocurilor CGS(i) pentru un material “i” se pot
calcula cu relaţia:
CGS (i ) = CA(i ) + CP (i ) + CD (i ) + CS (i ) − PZ f (i ) + PZ b (i )
O parte din cheltuieli (depozitare, stagnare, penalizare) se pot reduce prin metode specifice:
- cheltuieli de depozitare se pot reduce prin dimensionarea şi amplasarea judicioasă a depozitelor;
- cheltuieli de stagnare şi penalizările se pot reduce prin folosirea metodelor de calcul a rezervelor de
materiale şi printr-o organizare corespunzătoare.

3.4. Metode de calcul a rezervelor de resurse

La ora actuală se cunosc două tipuri de metode:
a) metode tehnice, care ţin cont numai de corelarea dintre aprovizionare şi consum, urmărind deci asigurarea
cantităţii producţiei;
b) metode economice, care urmăresc obţinerea unor soluţii care să conducă la costuri totale minime.
Fiecare din aceste categorii se subîmpart în:
1) metode deterministe, care presupun că atât livrările cât şi consumurile au un caracter determinist;
2) metode probabiliste, în care se ţine seama de probabilitatea livrărilor şi consumurilor de resurse.
Curent, în practică se folosesc metodele tehnice.

3.4.1. Metoda clasică

Permite calculul necesarului de rezerve de materiale folosind valorile medii ale consumurilor de
resurse şi mărimile normate ale intervalelor dintre două reaprovizionări succesive.
Cunoscând că mărimea intervalelor este la alegerea programatorului, dar că trebuie să fie aceeaşi
pentru toate materialele (i= 1, m ) se pot scrie relaţiile:
V (i ) * Rul (i ) 100 + p(i )
Rr (i ) =
nc
*
100
(
, i = 1, m )
unde:

Rr(i) – rezerva de regularizare pentru “i”

V(i) – cantitatea totală de material “i” prevăzută în extrasele de materiale ale obiectului de investiţie
Rul(i) – rulajul materialului “i” sau mărimea normată a intervalului dintre două reaprovizionări succesive
59
Nc(i) – durata totală de consum a materialului “i” măsurată între primul şi ultimul interval în care se observă
consumul de material “i”indiferent de existenţa unor pauze de consum pe parcurs
p(i) – pierderea admisibilă de material “i” prin manipulare, în %
(
R p (i ) = Rr (i ) * α p (i ) , i = 1, m )
unde:
R p (i ) - rezerva de prevedere pentru materialul “i”
α p (i ) -coeficient de prevedere, calculabil cu relaţia:
(
α p (i ) = ρ (i ) * η (i ), i = 1, m )
ρ (i ) - factor de nesiguranţă al furnizorului 1.25 ≤ ρ (i ) ≤ 1.75
η (i ) - gradul de neuniformitate a desfăşurării producţiei pe şantier
n c (i )
1.1 ≤ η (i ) ≤ 1.3 sau α p (i ) = 1 + log
Rul (i )

3.4.2. Metoda tabelară

Este o metodă de calcul a rezervelor de materiale care ţine cont de dinamica planificată a livrărilor şi
consumurilor. Se bazează pe următoarele ipoteze:
1. intrările în stoc au loc numai la începutul intervalului;
2. consumurile se realizează uniform, pe interval;
3. mărimea intervalului este la alegerea programatorului, dar trebuie să fie aceeaşi pentru întreaga durată de
folosire a materialului şi pentru toate materialele;
4. asigurarea continuităţii producţiei se face prin aprovizionarea în primul interval al rezervei de material.
Calculul se conduce tabelar, după modelul:

Material: ciment mărimea intervalului

UM: kg 3h
Livrări Consumuri Abate Aproviziona Stoc de: Observaţii
Intervalul

Simplu Cumul Simplu Cumul ri re Sfârşit Început

at at regularizată de de
(3)- (3) – min interval interval
(5) (6) (7) – (5) (8)+(4)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 100 100 60 60 40 240 180 240 Sd
2 100 90 150 -50 240 90 180
3 100 90 240 -140 240 0 90 Rr
4 200 300 105 345 -45 440 95 200
5 300 45 390 -90 440 50 95
6 150 450 15 405 45 590 185 200
şi după următorul algoritm:
1. Se alege mărimea intervalului şi se desenează tabelul.
2. Se calculează mărimile livrărilor (col. 2) şi consumurilor planificate (col. 4) pentru fiecare interval în parte
şi se înscriu în coloanele corespunzătoare (simplu).
3. Se calculează valorile coloanelor “cumulat”.
4. Se calculează algebric abaterile scăzând din conţinutul coloanei 3 conţinutul coloanei 5 şi completează
coloana 6.
5. Se alege valoarea din coloana 6 cea mai mică (în sens algebric) care în valoarea absolută reprezintă rezerva
de regularizare Rr
6. Se consideră că Rr este adusă pe şantier încă din primul interval. Se calculează coloana 7 adăugând
constant la coloana 3 valoarea Rr.
7. Se scade din coloana 7 coloana 5 şi se înscrie în coloana 8
8. La conţinutul coloanei 8 se adaugă pe rând valorile din coloana 4 şi rezultate ale se trec în coloana 9.

60
9. Din coloana 9 se alege valoarea cea mai mare (algebric), care reprezintă mărimea stocului de
dimensionare Sd (Rd).
Observaţie: Pe ultimul rând al coloanei 8 rămâne cantitatea neconsumată pe şantier şi care se poate înapoia
organismului compensator.

3.4.3. Metoda Poisson

Este o metodă probabilistă care permite calculul rezervelor de regularizare şi de prevedere. Fie:
- nc(i) – numărul de intervale luate în considerare
- A(i) – cantitatea totală de material “i” ce s-a prevăzut a se aproviziona
- α (i ) - mărimea medie a livrărilor
A(i )
α (i ) = , i = 1, m
nc (i )
- C(i) – mărimea medie a consumurilor pe interval
V (i )
C (i ) =
n c (i )
- V(i) – cantitatea totală de material “i” prevăzută în extrasul de materiale
- N(i) – numărul de livrări planificate pe durata nc
- t(i) – mărimea medie a intervalului între două reaprovizionări succesive
n (i )
ti = c dar după teoria probabilităţii; abaterea medie pătratică a livrărilor
N (i )
δ α (i ) = C (i )
- abaterea medie pătratică a consumurilor
δ α (i ) = C (i )
- abaterea medie pătratică a mărimii intervalelor de aprovizionare:
δ t (i ) = t (i )
Cu ajutorul cărora se calculează rezerva de regularizare:
Rr (i ) = δ t (i ) * δ α (i ) * δ c (i )
R p (i ) = α p (i ) * Rr (i )
α p (i ) = 1 + z (i ) unde : z(i) variabila normată întâmplătoare aleasă pentru materialul “i” în raport cu
probabilitatea dorită de a avea materiale pe şantier.

3.4.4. Metode pentru calculul stocurilor

Pe baza metodelor de calcul a rezervelor de materiale pentru determinarea valorilor pentru principalele
stocuri se procedează astfel:
- pentru stocul de regularizare: Sr(i)
S r (i ) = Rr (i ) , Rr(i) obţinut prin toate metodele
- pentru stocul de prevedere Sp(i)
- metoda clasică şi Poissson
S p (i ) = R p (i )
- metoda tabelară
S p (i ) = α p (i ) * R r (i )
- pentru stocul de dimensionare: Sd(i)
- metoda clasică
V (i )
S d (i ) = R p (i ) +
nc
- metoda tabelară
S d (i ) = Rd (i ) din tabel
- metoda Poisson
61
 S d (i ) = R p (i ) + α (i )
Se recomandă ca metoda “clasică şi tabelară” să fie folosită pentru un număr mic de intervale (3 - 12),
iar metoda Poisson pentru 10 … 30 intervale.

3.5. Depozitarea resurselor

Prin depozit se înţelege o suprafaţă de teren amenajată cu construcţii şi instalaţii, destinată păstrării în
condiţii tehnice şi economice impuse de norme a unor bunuri necesare realizării producţiei.

3.5.1. Funcţiile şi clasificarea depozitelor

Depozitele trebuie să îndeplinească următoarele funcţii:
- preluarea uşoară a rezervelor de materiale;
- conservarea corespunzătoare din punct de vedere tehnic şi economic şi tranzitul stocurilor de
regularizare şi prevedere;
- asigurarea unor spaţii pentru depozitarea unor rezerve pentru situaţii speciale – stocuri intangibile;
- asigurarea unor condiţii complexe pentru: sortarea, tăierea sau debitarea unor materiale, astfel încât
livrarea lor să se facă cât mai uşor către consumatori (beneficiari, şantiere).
Depozitele pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii, astfel:
A. după specific:
- depozite de primire, a căror principală funcţie este de a prelua bunuri şi a păstra timp îndelungat;
- depozite de tranzit, a căror principală funcţie este de a asigura transferul de bunuri de la mai mulţi
furnizori la mai mulţi consumatori;
- depozite de livrare, a căror funcţie principală este de predare către consumatori ai bunurilor din
păstrare
B. după importanţă:
- depozite departamentale existente la nivel ministerial sau departamental pentru bunuri folosite exclusiv
de unele întreprinderi de specialitate;
- depozite regionale care desemnează o anumită zonă existentă practic în fiecare judeţ;
- depozite de întreprinderi amplasate, de regulă, în bazele de producţie ale întreprinderilor, şi care
deservesc toate şantierele;
- depozite de şantier amplasate, de regulă, în centrul de greutate al lucrărilor şantierului şi care deservesc
toate laturile din şantier;
- depozite de lot, pentru loturi izolate;
- depozite de punct de lucru în apropierea locurilor de muncă pentru durate foarte scurte
C. după natura amenajărilor:
- depozite închise: magazii, rezerve, silozuri;
- depozite acoperite: şoproane;
- depozite descoperite: platforme
D. după categoria produselor:
- depozite de materiale;
- depozite pentru obiecte de inventar;
- depozite pentru mijloace fixe
E. după natura materialelor:
- depozite pentru materiale explozibile;
- depozite pentru materiale inflamabile;
- depozite pentru materiale nocive;
- depozite pentru materiale inerte
F. după amplasarea faţă de nivelul terenului:
- depozite supraterane: silozuri, buncăre;
- depozite la sol;
- depozite semiîngropate pentru carburanţi;
- depozite îngropate pentru alimente

3.5.2. Dimensionarea depozitelor

62
 Calculul suprafeţelor de depozitare se face în mai multe etape, determinându-se suprafeţe care
se cumulează treptat, astfel:
1. suprafaţa ocupată cu produse depozitate Sopd(i)
S opd (i ) = S d : N s (i ) = S d (i ) *
1
unde: - Sd este stocul de depozitare (Rd)
As (i )
- Ns(i) este norma de depozitare/m2 suprafaţa depozit
pentru materialul “i”
2. suprafaţa pentru manipularea produselor Smp(i)
S mp (i ) = α (i ) * β (i ) * S opd (i ) unde: - α (i ) =0,5 … 0,6 – coeficientul utilizării suprafeţei
- β (i ) =0,2 … 0,3 – coeficientul încărcării suprafeţei
3. suprafaţa de bază Sb(i)
S b (i ) = S opd (i ) + S mp (i )
4. suprafaţa pentru circulaţia produselor Scp(i)
S cp (i ) = γ (i ) * S b (i ) unde: - γ (i)=0,1 … 0,3 este coeficientul ponderii execuţiei,
invers proporţional cu mărimea depozitului
5. suprafaţa principală Sp(i)
S p (i ) = S b (i ) + S cp (i )
Observaţie: Suprafaţa principală se împarte pe tipuri de amenajări (magazii, şoproane, platforme etc)
pentru a determina suprafeţele totale pentru fiecare material în parte.
6. suprafaţa acoperită cu rezerve şi stocuri Srs(i)
S rs (i ) = ∑ S p (i )
7. suprafaţaa pentru funcţii auxiliare Sfax
S fax = S nt * N TESA unde: - Snt este suprafaţa normată pentru 1 persoană TESA
(4…6 mp)
- NTESA numărul de persoane TESAdin depozit
8. suprafaţa pentru alte scopuri Sas
5
S as = N dep * ∑ ϕ (k ) unde: - Ndep este numărul de manipulanţi în depozit cca
k =1
(5…15)% din totalul forţei de muncă din graficul forţei de
muncă (din eşalonarea calculată)
- ϕ (k) norme de suprafaţă pentru diferite facilităţi astfel:
- vestiare (1)=0,65pm/an
- spălătoare (2)=0,30mp/an
- adăposturi (3)=0,50mp/an
- fumoare (4)=0,10mp/an
- closete (5)
9. suprafaţa totală auxiliară Ssuprafaţa totală auxiliară Sta
S ta = S fax + S as
10. suprafaţa utilă Su
S u = S rs + S ta
11. suprafaţa pentru manevrarea şi deplasarea mijloacelor de transport Smt
S mt = δ * S u unde: - δ = 0,2...0,5 coeficient invers proporţional cu mărimea
depozitului
12. suprafaţa pentru spaţii de siguranţă Sss
S SS = ε (S u + S mt ) unde: - ε =0,05…0,10 coeficient de siguranţă
13. suprafaţa totală a depozitului ST
S T = S u + S mt + S SS

63
 ST

SM Su SSS

Srs
Sta

Sfax Sas Sp(i)

Sb(i) Scp(i

Sopd(i Smp(i)

[Link] pentru depozitarea gospodăririi depozitelor

Organizarea interioară a depozitelor trebuie să respecte următoarele principii:
1. asigurarea tuturor spaţiilor şi amenajărilor necesare, rezultate din dimensionarea acestora;
2. realizatea unui grad cât mai înalt de folosire a suprafeţei ocupate;
3. crearea unui moment minim de transport interior prin amplasarea judicioasă a spaţiilor de depozitare şi
organizarea unor fluxuri de transport intern cât mai raţionale;
4. prevederea tuturor dotărilor de bază cum ar fi:
- construcţii: drumuri, alei, căi ferate, şanţuri de scurgere a apelor, drenuri,podeţe, împrejmuiri;
- instalaţii: alimentarea cu apă, energie electrică, gaze, aer comprimat, telefonie, iluminat general şi la
locul muncă, instalaţii PCI, etc.
5. realizarea unui grad de mecanizare complexă cât mai ridicat;
6. asigurarea de pierderi minime de manipulare şi păstrare a bunurilor;
7. minim de formalităţi pentru intrarea şi ieşirea din stoc, dar cu o urmărire eficientă a gestiunii stocurilor;
8. prevederea tuturor măsurilor de protecţie a muncii PCI şi pază contra înstrăinării bunurilor;
9. posibilitate pentru continuarea lucrului pe timp de noapte şi timp friguros.

3.5.4. Tranzitarea resurselor

Deoarece principalul mijloc de transport al resurselor materiale în ţara noastră este caalea ferată, se
pune problema asigurării fronturilor de încărcare-descărcare, care pentru şantiere mari, adeseori, se dovedesc a
fi insuficiente.
Frontul de încărcare-descărcare este lungimea de linie ferată (în staţia de destinaţie), de-a lungul căreia se pot desfăşura la orice moment
în timp, procese de încărcare sau descărcare a unor bunuri în sau din mijloacele de transport corespunzătoare.
Staţie (port) de destinaţie este staţia C.F. (portul)cea mai apropiată de şantier care are capacitatea de a asigura descărcarea de materiale în
ritmul cerut de programele de execuţie a lucrărilor.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un front de încărcare-descărcare sunt:
1. să aibă o lungime, multiplu de lungimiunitare de mijloace de transport;
2. să aibă o capacitate de tranzitare suficientă;
3. să permită depozitarea provizorie a unor bunuri, până la deplasarea în depozite.
Lungimea minimă a F.Î.D., Lfîd se poate calcula cu relaţia:
L fîd = N mtd * Lmt + Lmr + S sig + S man

unde: Nmtd – număr mediu de mijloace de transport aflate la descărcare

64
 QT * t d
N mtd = * ρ *η
De * C mt
unde: QT – cantitatea totală de materiale de tranzitat, în tone
td – timpul de descărcare al unui mijloc de transport
De – durata totală de execuţie a lucrărilor (1sch=8 ore)
Cmt – capacitatea medie de încărcare a unui mijloc de transport
ρ =1,25…1,75 coeficient de neuniformitate a livrărilor
η =1,1…1,3 coeficient de neuiniformitate a execuţiei lucrărilor
Lmt – lungimea unui mijloc de transport, în m
Lmr – lungimea mijlocului de remorcare , în m
Ssig – spaţiu de siguranţă, în m
Sman – spaţiu de manevră

3.5.5. Alegerea amplasamentelor depozitelor

Alegerea amplasamentelor de depozitare se face în două faze:
- trierea amplasamentelor în baza condiţiilor generale;
- alegerea amplasamentului ce minimizează momentele de transport
Condiţii generale pe care trebuie să le îndeplinească orice depozit sunt:
1. să fie amplasat într-o zonă ferită de inundaţii, avalanşe, alunecări de teren, scurgeri torenţiale;
2. terenul să fie uşor în pantă, pentru a asigura scurgerea apelor;
3. terenul de fundare pentru amenajări să aibă o capacitate portantă cât mai ridicată;
4. amplasamentul să nu fie cuprins în circuitul agricol sau în fondul forestier;
5. să nu necesite amenajări costisitoare (desecări, nivelări, consolidări).
Pentru alegerea amplasamentului optim din lista amplasamentelor rămasedupă triere, se fac
următoarele ipoteze:
- nu interesează poziţia aamplasamentului faţă de staţia de destinaţie, cheltuielile de transport gară-
obiect fiind prevăzute în documentaţia economică;
- se alege amplassamentul optim în raport cu obiectele ce urmează să fie construite;
- principalul criteriu de optimizare este reducerea momentului total de transport, ţinând însă seama de
cheltuielile de amenajare ale depozitelor.
Alegerea propriu-zisă se face cu ajutorul unor funcţii de eficienţă sau funcţii obiectiv care se definesc
pentru fiecare caz în parte, în total fiind cunoscute două situaţii de bază cu 5 cazuri generale.

Cap. IV SUBSISTEMUL MECANO-ENERGETIC (M-E)

4.1. Subsistemul mecano-energetic în întreprindere
Subsistemul mecano-energetic funcţionează pe două planuri:
1. ca organ de alimentare asigurând aprovizionarea cu mijloace de muncă şi energie;
2. ca organ compensator sigurând aprovizionarea cu mijloace de muncă din sistemele care nu le folosesc
spre sistemele caare au nevoie de acestea.
De aici rezultă necesitatea unor relaţii importante cu mediul exterior (furnizori de utilaje pentru dotare
proprie, furnizori de utilaje cu chirie , furnizori de scule, dispozitive, verificatoare SDV, furnizori de energie
electrică etc.) încheindu-se contracte de furnizare, prestaţii sau transport.
Atribuţiile subsistemului mecano-energetic:
a) Atribuţiile de normare
- calculul NT pentru utilaje
- norme de consum la carburanţi, lubrifianţi, piese de schimb etc.
- norme de consum la energia electrică
b) Atribuţiile de planificare
- plan de investiţii proprii
- plan de asigurare cu mijloace închiriate
- întocmirea contractelor cu furnizorii
c) Atribuţiile de aprovizionare
65
 - urmărirea contractelor încheiate
- recepţia utilajelor sosite de la furnizori
- asigurarea cu energie electrică
- confecţionarea de SDV-uri
d) Administrarea, gestionarea şi gospodărirea parcului de utilaje
e) Organizarea conducerii şi efectuării activităţilor de întreţinere şi reparaţii

4.2. Asigurarea cu utilaje şi SDV-uri

4.2.1. Asigurarea cu utilaje
Necesarul de utilaje se poate determina pe mai multe căi, şi anume:
a) prin însumarea pe fiecare interval de timp a necesarelor de utilaje prevăzute în graficele de eşalonare a
execuţiei lucrărilor;
b) prin calculul global al volumelor de lucrări de executat şi apoi determinarea numărului mediu de utilaje
necesare (Nu)
V (i )
N u (i ) = mu unde: Nu – necessarul de utilaje “i”
Fta (i )
Vmu(i) – volumul de muncă pentru utilajul “i”
Fta(i) – fondul de timp annual al utilajelor
c) prin calculul volumelor de muncă pe tipodimensiuni de utilaje, în conformitate cu cantităţile de executat
(DE) şi cu normele de timp existente
η n
N U (i ) = * ∑ C ( j ) * NT (i, j ) unde: η =1,1…1,3 coeficient de neuniformitate în funcţie de
Ft0 (i ) j =1

nivelul de organizare al şantierului

C(j) – cantitatea de procedee de muncă “j”prevăzută a fi
executată
NT(i,j) – norma de timp pentru utilajul “i” necesară la
executarea procesului de muncă “j”
d) prin indici de dotare tehnică reportaţi la milion lei/an

4.2.2. Asigurarea cu SDV-uri

Scule –mijloace de muncă folosite în cadrul proceselor de muncă manuale.
Depozite – mijloace de muncă mai complexe, uneori dotate şi cu mijloace de acţionare folosite la
realizarea unor procese de muncă de mare complexitate
Verificatoare – mijloace de muncă folosite pentru măsurarea concretă a caracteristicilor geomatrice,
fizice sau chimice ale produselor realizate.
Stabilirea necesarului de SDV-uri se poate face prin:
a) dotarea generală pe baza indicilor de dotare la milion lei producţie anuală;
b) calculul necesarului de SDV-uri în raport cu numărul de personal muncitor pe diferite specialităţi şi
tehnologii.
n p
N SDV (i ) = θ * η * ∑∑ R( j , k ) * ND(i, j , k )
j =1 k =1

unde: Nsdv(i) – numărul de SDV-uri de tipul “i”

θ =1,2…1,5 coeficient ce ţine cont de deteriorarea şi pierderea de SDV-uri prin uzură
η =1,1…1,3 coeficient de neuniformitate a producţiei
R(jk) – necesarul mediu de oameni din meseria “j” lucrând pe tehnologia “k”
ND(ijk) – norma de dotare cu SDV-uri tip “i” pe un muncitor de meseria “j” ce lucrează pe
tehnologia “k”

4.3. Planul de transport

Pentru mijloacele de transport închiriate, planul de transport se obţine din planul de transport al
întreprinderii care închiriază mijlocul de transport.
Pentru mijloace proprii se foloseşte relaţia:
66
 m
PT = ∑ N mt (i ) * PTa (i ) unde: PT – planul de transport (t*km)
i =1
Nmt(i) – număr de mijloace de transport de tip “i”
PTa(i) – plan tehnic annual pentru mijlocul de transport de tip “i”
(t*km)
4.4. Mecanizarea producţiei
Mecanizarea, împreună cu cibernetizarea şi automatizarea reprezintă procedeele principale ale
industrializării construcţiilor.
Realizarea în practică a mecanizării se asigură pe trei căi principale:
1. calea strategică – aceea a marii mecanizări asigurând creşteri ale productivităţii muncii la procesele
respective de 10 până la 50 de ani;
2. calea tactică – aceea a mecanizării complete asigurând creşteri suplimentare ale productivităţii muncii,
faţă de mecanizarea simplă cu 50 – 80%;
3. calea operativă – aceea a micii mecanizări, realizată prin dotarea cu unelte şi dispozitive cu acţionare
mecanică, prin care productivitatea muncii creşte de 2 – 5 ori faţă de cea a muncii manuale.

4.4.1. Principiile mecanizării

Pentru asigurarea unei eficienţe maxime în acţiunile de mecanizare trebuie respectate următoarele
principii:
1. corelarea între natura lucrărilor, mărimea şi dimensiunile caracteristice ale fronturilor de lucru şi
caracteristicile utilajelor;
2. asigurarea, pe cât posibil, a lucrului “în grup”, adică realizarea în procese de muncă complexe;
3. asigurarea realizării “în acord” şi nu în regie;
4. organizarea lucrărilor “în lanţ” peste tot unde acesta este posibil;
5. grupurile de utilaje să fie alcătuite astfel încât să se realizeze un cost minim pe unitatea de producţie
realizată;
6. înlăturarea “locurilor înguste”, adică situaţiile în care, datprită lipsei unei tipodimensiuni de utilaj,
producţia întregului grup este foarte scăzută;
7. realizarea unui grad de folosire intensivă a utilajelor cât mai ridicat.

4.4.2. Alocarea mijloacelor de producţie

Se face în funcţie de necesităţile existente pe şantier, cu respectarea principiilor mecanizării.

4.4.3. Alcătuirea grupurilor de maşini de construcţii

În general, maşinile de construcţii, cunoscute sub denumirea de utilaje, sunt folosite pentru executarea
completă a unor lucrări (mecanizare complexă) cum ar fi:
- terasamentele – înlăturarea stratului vegetal, transportul, împrăştierea, nivelarea, compactarea şi
taluzarea;
- lucrări complexe de betoane de ciment – extragerea şi prelucrarea agregatelor, manipularea
cimentului, dozarea componentelor, transportul, turnarea şi compactarea betonului;
În asemenea cazuri, grupurile de utilaje sunt alcătuite din două categorii de utilaje, şi anume:
- utilaje conducătoare – care execută operaţia principală a procesului de muncă şi care, prin
productivitatea lor hotărăsc productivitatea întregului grup care execută procesul respectiv;
- utilaje auxiliare – care execută operaţii secundare ale procesului de muncă , ajutând utilajul
conducător în realizarea procesului de muncă prin mecanizare complexă.
Alegerea utilajelor conducătoare şi auxiliare care se recomandă în alcătuirea grupului de utilaje se face
în raport cu următoarele criterii:
- natura lucrărilor de executat;
- volumul total al lucrărilor ;
- dimensiunile caracteristice ale ale frontului de lucru;
- durata totală de execuţie;
- fluxurile de circulaţie şi ciclurile de producţie ale utilajelor componente;
- utilajele disponibile pentru alcătuirea grupului;
67
 - tehnologia de execuţie aleasă.
Numărul minim de utilaje conducătoare (Nuc) se poate calcula cu relaţia:
C (i ) * η
N uc (i, j ) = unde: C(i) – cantitatea de executat din p.m. “i”
D(i ) * Pot ( j ) * C up ( j ) * C ut ( j )
D(i) – durata de execuţie a p.m. “i”
Pot(j) - producţia orară tehnică a utilajului
“j”
η =1,1…1,3 – coeficient de neuniformitate
a producţiei;
Cup(j) – coeficient de utilizare a parcului
Cut(j) – coeficient de utilizare a timpului
pentru utilajul “j”
4.5. Organizarea transporturilor
Cheltuielile efectuate cu transporturile , şi în special cele cu materiale, au o pondere de 16-18% în
cheltuielilede C+M. Reducerea lor este foarte importantă, cu atât mai mult cu cât transporturile înseamnă
creşteri ale cheltuielilor de producţie fără creşteri ale valorii de întrebuinţare a produselor.
Organizarea transporturilor se bazează pe noţiunea fundamentală de flux de transport prin care se
înţelege un traseu în spaţiu, între o origine (furnizor) şi o destinaţie caracterizat prin:
- natura, cantitatea totală, durata disponibilă pentru transport şi debitul de transport al produselor de
transportat;
- natura, caapacitatea, caracteristicile şi viteza de deplasare a mijlocului de transport;
- natura, lungimea, elementele geometrice şi starea căilor de transport.
Flux de
furnizor transport consumator

Fluxurile de transport se împart în două categorii:

- flixuri interioare care există în interiorul şantierului, între depozite sau capacităţi (baaze) de producţie
şi obiectele în construcţie;
- fluxuri exterioare care există în afara şantierului, între furnizori şi capacităţi de producţie sau depozite
ale consumatorului (constructorului).

4.5.1. Clasificarea transporturilor

1. Transporturi - pe verticală prin filtrare:boburi, elevatoare
terestre prin antrenare: pompe, benzi rulante

- pe orizontală rutiere: autocamioane, tractoare, basculante, autobetoniere

pe şine: căi ferate înguste, normale
pe cablu: funiculare
- mixte poduri rulante
2. Transporturi - pe verticală şalande
pe apă - pe orizontală vapoare, şlepuri
3. Transporturi aeriene avioane, elicoptere
4. Transporturi prin conducte pentru lichide, gaze, mase de vâscozitate redusă

Din punct de vedere al costurilor de transport se recomandă:

- transporturi auto pentru distanţe scurte - d<30 km
- d<5 km
- transporturi pe cale ferată pe distanţe medii şi lungi d>30 km
- transporturi navale pe distanţe lungi d>150 km sunt cele mai ieftine
- transporturi aeriene pe distanţe lungi d>150km dar sunt cele mai scurte

4.5.2. Organizarea transporturilor pe verticală

68
 Trebuie să se ţină seama de următoarele principii:
1. natura mijlocului de transport se alege în funcţie de materialele ce trebuie ridicate;
2. dintre mijloacele de transport corespunzătoare şi existente în dotare se aleg acelea care satisfac
următoarele criterii:
- capacitatea de ridicare în raport cu cel mai greu elementce se cere ridicat;
- înălţimea de ridicare, în raport cu înălţimea la care se pune în operă (plus spaţiul de siguranţă)
- raza de acţiune, măsurată din axul de rotire pe orizontală a utilajului (macara) şi care trebuie să acopere
întregul obiectiv sau să se suprapună cel puţin cu 10% peste zona de acţiune a altei macarale:

- gradul de mobilitate cerut de construcţiile specifice de punere în operă;

- înălţimea şi gradul de accesibilitate a zonei de lucru
3. dintre mijloacele existente care corespund criteriilor de mai sus, se alege acela pentru care costurile totale
de transport, montare, exploatare şi demontare sunt minime.

4.5.3. Organizarea transporturilor pe orizontală

Pentru organizarea transporturilor pe orizontală se iau în considerare următoarele criterii:
a) Criterii tehnice prin care se stabileşte natura mijlocului de transport în funcţie de:
1. Natura materialelor de transportat:
- solide: vrac, stive, pulverulente, paletizare, containere
- lichide: vărsate, ambalate
- gaze: vărsate, îmbuteliate
2. Greutatea pe unitatea de produs
3. Distanţe de transport
b) Criterii economice prin care se stabileşte capacitatea sau mărimea mijlocului de transportîn funcţie de:
1. Corelaţia dintre capacitatea mijlocului de transport (Cmt) şi capacitatea mijlocului de încărcare (Cmî)
C mt = K * C mî K=1…2 pentru buncăre, silozuri
3…5 pentru excavatoare, dragline
2. Costul minim de transport la distanţa considerată, evaluat pe unitatea de măsură a produsului
transportat, ţinându-se seama de:
- timpul total de staţionare;
- parcursul total în gol;
- pierderi de timp de-a lungul parcursului;
- consum total de carburanţi.
c) Criteriul disponibilităţii prin care se stabileşte timpul mijlocului de transport.

4.6. Asigurarea cu energie electrică

Pe şantiere se întâlnesc 2 tipuri principale de consumatori:
- oameni (pentru iluminat şi activităţi administrative)
- capacităţi de producţie care necesită instalaţii de forţă.
Ca urmare, formele de energie electrică necesare pe şantiere sunt:
a) energie electrică pentru iluminat (monofazică) pentru:
- iluminat gospodăresc
- iluminat general
- iluminat la locul de muncă
- iluminat de siguranţă (pază evacuare)
b) energie de forţă (trifazică) pentru:
69
 - iluminarea utilajelor
- sudură şi alte procese electrofizice sau electrochimice.
Sursele de energie folosite sunt:
- reţeaua existentă în apropiere
- reţeaua de înaltă tensiune
- grup electrogen

4.7. Căile de ridicare a eficienţei folosirii mijloacelor de producţie

1. Asimilarea în producţie şi realizarea de noi tipuri de utilaje şi mijloace de transport.
2. Diversificarea tipurilor de utilaje existente.
3. Extinderea numărului de funcţionalităţi la utilajele existente prin adaptarea de dispozitive auxiliare.
4. Creşterea calificării mecanicilor.
5. Semi sau automatizarea unor comenzi şi regleje.
6. Producerea de noi instalaţii tehnologice.
7. Reducerea greutăţii proprii a unor utilaje.
8. Producţia şi asigurarea cu piese de schimb.
9. Respectarea graficelor de întreţinere şi reparaţii.
10. Creşterea coeficientului de schimburi.

Cap. V SUBSISTEMUL CERCETARE-DEZVOLTARE

5.1. Subsistemul “cercetare-dezvoltare” (C-D) în întreprindere

Subsistemul “C-D” face parte din subsistemele de intrare ale întreprinderii, el însuşi fiind un sistem
complex format din următoarele subfuncţii (subsisteme):

PTT – pregătirea tehnică şi tehnologică

CP – cercetare, proiectare
OCPM – organizarea conducerii, producţiei şi a muncii
IC investiţii-construcţii
Subsistemul “C-D” este principalul subsistem al întreprinderii, care asigură optimizarea funcţionării
sistemelor de producţie.
De aceea, sistemele de producţie trebuie să-şi adapteze structurile de transformare, la obiectivele şi
resursele existente, numai în acst fel se pot obţine rezultate optime.

5.2. Pregătirea tehnică şi tehnologică (PTT)

Pregătirea tehnică şi tehnologică urmăreşte asigurarea informaţiilor ştiinţifice necesare pentru execuţia lucrărilor de construcţii
(investiţii), cât şi pentru efectuarea lucrărilor de cercetare sau de proiectare.
Orice sistem de producţie trebuie să fie realizat pe baza unor acte normative (norme) şi a unor
informaţii cât mai complete şi la zi, asupra tuturor cunoştinţelor existente în problema respectivă, atât la
noi în ţară cât şi pe plan mondial.

70