Scribd
Încărcați
10 vizualizări2 pagini

DOINA

Doina este un gen muzical folcloric românesc, caracterizat prin ritm lent și teme melancolice, adesea legate de dragoste și dor. Aceasta a evoluat de-a lungul timpului, păstrându-și autenticitatea și diversitatea regională, fiind recunoscută de UNESCO ca parte a patrimoniului cultural imaterial. Doina se distinge prin caracterul său anonim, oral și colectiv, îmbinând muzica, poezia și dansul.

Încărcat de

2bhk4wpgyx
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
10 vizualizări2 pagini

DOINA

Doina este un gen muzical folcloric românesc, caracterizat prin ritm lent și teme melancolice, adesea legate de dragoste și dor. Aceasta a evoluat de-a lungul timpului, păstrându-și autenticitatea și diversitatea regională, fiind recunoscută de UNESCO ca parte a patrimoniului cultural imaterial. Doina se distinge prin caracterul său anonim, oral și colectiv, îmbinând muzica, poezia și dansul.

Încărcat de

2bhk4wpgyx
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

DOINA

Ursui Patricia

Doina este un gen muzical specific folclorului românesc, caracterizat de un ritm lent și de teme
melancolice. Ea exprimă adesea dragostea pierdută, dorul de cei dragi sau tristețea provocată de
despărțire. În plus, doina are origini străvechi, fiind prezentă în cultura românească de sute de ani.
Această formă de exprimare artistică a evoluat de-a lungul timpului, adaptându-se la schimbările
sociale și culturale, dar păstrându-și autenticitatea și profunzimea emoțională.

În funcție de sentimentele exprimate, doinele pot fi:de dor,de jale,de dragoste,de


înstrăinare,haiducești,păstorești,de cătănie (militărie).Cunoscută în România sub variate denumiri,
„Doina” - cântec liric - este înscrisă de către UNESCO din anul 2009, în Lista reprezentativă a
patrimoniului cultural imaterial al umanității. Doina aparține cântecului liric, este o formă de
exprimare liberă, spontană.

În România, Doina diferă în funcție de regiuni, de cuvintele dominantei structurale, de emisia vocală
specifică şi de refrene, de mediul natural în care este interpretată, de funcția sa de „tovarăș de drum
lung”, dar şi de momentul ceremonial din care face parte, de tematica sa atât de diversă. Doina are
diverse denumiri: „Cântecul lung” (Îndelungat), în Sud-estul Carpaților (județele Gorj, Mehedinți şi
Vâlcea), „Hore lungă”, „Horea cu noduri” în Nordul Transilvaniei (Maramureș şi Oaș), „Duiu”
maramureșean („Daină”), „Doină” sau „Doiniţă” (în Moldova), „Ca pe coastă” (Mehedinți, Vâlcea,
Gorj), „Ca pe deal”, „De luncă”, „De munte” (Vâlcea, Nordul Transilvaniei), „A frunzii” sau „De codru”
(Muscel şi Oltenia), „Haiducesc” (Gorj), „De jale” (Moldova de Nord).

RITMUL LIBER se mai numeşte în muzica populară şi PARLANDO-RUBATO. Acesta are dese opriri şi
pauze sau note ţinută şi nu suportă încadrarea în măsuri. Interpretarea unei astfel de melodii se face
după simţirea şi plăcerea cântăreţului solist. Doina este o creație lirică vocală sau instrumentală,
specifică poporului român, în care interpretul își exprimă în mod direct sentimentele de dor, de jale,
de înstrăinare, de revoltă, tristețe, iubire, ură impotriva asupritorilor, regret.

Caracteristici- are caracter anonim) are caracter oral (s-a transmis din generație în generație prin viu
grai)- are caracter colectiv (este opera mai multor autori anonimi);- are caracter sincretic (se imbină
muzica, poezia și dansu.

Exemple de Doine din literatura română Doine de jale: „Unde-aud cucul cântând” – Vasile Alecsandri.
Doine de dor: „Frunză verde lăcrămioară” – Grigore Tocilescu. Doine de haiducie: „Voinicul” – Vasile
Alecsandri. Doine de cătănie: „Maică, maică, draga mea” – Mihai Eminescu. Doine de instruire:
„Cântecul străinătății” – Mihai Eminescu.
BIBLIOGRAFIE:

[Link]

[Link]

[Link]

[Link]

S-ar putea să vă placă și