STILURILE FUNCȚIONALE
Stilurile sau limbajele funcționale sunt variante specializate ale limbii literare. Limba română
definește următoarele stiluri funcționale: oficial(juridico-administrativ), tehnico-științific, publicistic,
beletristic, oratoric și epistolar. Se poate vorbi de o asimilare a stilului oratoric și a celui epistolar de către
cel oficial.
STIL DEFINIȚIE CARACTERISTICI
Se folosește în - stil nonartistic ce nu prezintă nicio marcă a
lucrările științifice și subiectivității.
tehnice.
Texte specifice: - respectarea calităţilor generale ale stilului;
descrierea științifică, funcţia specifică limbajului: referenţială;
referatul, comunicarea,
articolul, studiul, proiectul, - respectă proprietatea termenilor; foloseşte
prospectul, sinteza, terminologia consacrată specialităţii;
tratatul, nota, etc.
Textele sunt - se folosesc multe neologisme; folosirea
nonliterare și au funcție termenilor monosemantici, definiţi în prealabil
informativă. pentru aevita ambiguitatea;
1. TEHNICO-
O categorie aparte
ȘTIINȚIFIC
sunt studiile și eseurile de -la nivel morfologic, se remarcă substituirea
critică și istorie literară, ce persoanei I sg. cu persoana Ipl.(pluralul autorului,
emit judecăți de valoare
pluralul academic), utilizarea infinitivului cu
subiective, având același
scop informariv. valoare deimperativ (în observaţii şi note);
- la nivel sintactic, predomină propoziţiile
principale;
- comunicarea este structurată pe capitole,
paragrafe, iar la nivel stilistic, cuprinde o serie de
construcţii specifice, antiteze;
- conform relaţiei E-R: emiţătorul poate fi
specializat (chimist, sociolog,fizician, psiholog
etc.); receptorul este specializat sau nespecializat;
- conform funcţiei mesajului (scop): informare,
educare;
- conform încărcăturii emoţionale a mesajului:
critic, polemic, neutru.
Este stilul -stil nonartistic, neutru, impersonal, precis, clar,
relațiilor oficiale, recunoscut in speță pentru stereotipiile de limbaj
folosindu-se în documente și caracterul formal;
sau în expuneri cu caracter
juridic, economic, - respectarea calităţilor generale ale stilului;
administrativ, politic, funcţie referenţială;
diplomatic.
Compuneri - respectarea normelor limbii literare; enunţuri
specifice scrise sunt: clare, lipsite de ambiguitate;
adeverința, cererea,
raportul, informarea, - conţinut normativ; respectă proprietatea
declarația, procesul- termenilor; respectă reguli de prezentare grafică;
verbal, curriculum-vitae,
[Link]- recomandarea, chitanța, - inventar lexical cu termeni clar definiţi;
ADMINISTRATIV bonul, documente
legislative, academice, - prezenţa clişeelor pentru stilul juridic, clişeele
politice, diplomatice, etc. indică atitudinea necesară: se completează cu
Funcțiile
majuscule, se scrie numai în chenarul albastru, se
dominante sunt cea
informativă și cea va completa, se scrie cu litere de tipar etc.;
normativa. formule de adresare, introductive, de încheiere;
Compuneri
specifice orale sunt: - foloseşte terminologie de specialitate;
discursul, intervenţia,
alocuțiunea, toastul. - în raport cu realitatea, mesajul este preponderent
denotativ;
- conform relaţiei E-R: pentru juridic: emiţător
specializat, adică organul legislativ; emiţătorul dă
receptorului instrucţiuni în legătură cu modul în
care trebuie înţeles textul. Instrucţiunile sunt
realizate prin mijloace lexicale(trebuie, e
obligatoriu, e interzis) sau prin mijloace formale
art.: 1,2. Receptorul este de obicei specializat-cel
care trebuie să aplice legea, dar şi nespecializat-
cel care vrea să cunoască legea.
- Pentru administrativ: emiţător specializat,
adică organul legislativ; receptorul, de obicei
specializat-cel care trebuie să aplice legea;
- conform funcţiei mesajului/scopul: pentru
juridic- informare, pentru administrativ-
conativă;
- la nivel morfologic, apar frecvent: expresiile
verbale impersonale, verbele impersonale ca sens
şi unipersonale ca formă, infinitivul şi viitorul cu
valoarede imperativ a se vedea, va duce la
îndeplinire, reflexivul impersonal se convoacă,
adverbe şi locuţiuni adverbiale de tipul în mod
necesar, de regulă, în mod obligatoriu, anumite
prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale: în calitate
de, în scopul, pe baza, în vederea, cu privire la,
referitor la... etc.;
- la nivel sintactic, se remarcă elipsa predicatului
şi/sau a verbului copulativ accesul interzis,
fumatul interzis, iar coordonarea în frază devine
principalul mijloc de organizare a conţinutului.
Este folosit în - prezintă atât elemente informative cât și afective,
mass-media, asigurând având mărci ale subiectivității și o expresivitate
funcţia de mediatizare, de sporită, cu rol de a impresiona, de a atrage.
informare asupra
evenimentelor politice, - la nivel lexical: neologisme, regionalisme,
sociale, economice, elemente de argou, termeni literari sau populari,
[Link]/ culturale, ştiinţifice,
PUBLICISTIC omonimia și sinonimia sunt extrem de
sportive şi de influenţare a
opiniei publice.. valorificate.
Se regăsesc tipuri
- la nivel sintactic: recurență, dislocări, elipse.
de discurs specifice
celorlalte stiluri
- se regăsesc multe elemente din stilul beletristic:
funcționale, ducând la
varietatea registrelor figuri de stil frapante, formule retorice, simboluri.
stilistice.
- utilizarea citatului, în mod frecvent, din surse
Are funcție
informativă și persuasivă. directe şi verificate;
Prezintă o
- cultivarea unui limbaj accesibil tuturor
varietate remarcabilă de
forme: apel, articol, categoriilor sociale;
comentariu, comunicat,
corespondenţă, cronică, - apelul la mijloace extralingvistice în vederea
declaraţie, editorial, finalizării unui mesaj: fotografie,caricatură,
foileton, interviu, schemă, tabel;
manifest, masă rotundă,
reportaj, ştire. - adoptarea unor titluri şocante, formulări
stereotipe, construcţii eliptice pentru astimula
interesul cititorilor;
4. BELETRISTIC/ Reprezintă Discursul literar are la bază o multitudine de
LITERAR comunicarea artistică, convenţii estetice: referent ficţional, instanţe
dominată de funcţia ficţionale ale comunicării artistice.
poetică (estetică, stilistică,
lirică), urmărind o dubă Principiul de bază poate fi cel de ,,imagini ca
finalitate atât prin procedeu de comunicare” (Ion Coteanu, Stilistica
cunoaştere artistică cât şi
funcţională a limbii române).
delectare estetică, și prin
convenţionalitate. „Noi citim opera în forma ei lingvistică, dar
Prezintă realitatea ei estet ranslingvistică” (Adrian Marino,
permisivitate în raport cu Structura operei literare)-expresivitate și sugestie.
normele limbii literare
(expresivitate). Abaterile de la norma literară sunt o reală sursă
Absoarbe celălalte de expresivitate. Sunt valorificate toate nivelurile
stiluri funcționale. limbii(fonetic, lexical, morfologic, sintactic).
Creațiile pot fi
scrise sau orale, având la Nivelul fonetic, în special în creațiile liricer
bază diferențierea de gen eprezintă o inepuizabilă sursă de
literar și specie literară.
expresivitate(figuri de sunet, imagini auditive,
ritmul, măsura).
Nivelul lexical are ca semn distinctiv actul
producerii semnificaţiei, care se bazează pe
„sinonimie zero” (unui semnificat i se asociază un
anumit semnificant pentru construirea unei
anumite semnificaţii minimale: aramă /cupru, de
exemplu, nu sunt substituibile în contextul stilistic
eminesciancodri de aramă), „polisemie maximă”
(semnificaţia fiecărui semn lingvistic este un
fascicol de sensuri şi nuanţe semantice) şi pe
„caracterul deschis al semnificaţiei” – producerea
sensurilor este determinată şi de participarea
activă a lectorilor – (Dumitru Irimia)
Limbajul artistic valorifică toate sferele
vocabularului(arhaisme, regionalisme, argou,
jargon, neologisme etc.). Sunt uzitați termeni
polisemantici meniți să creeze ambiguitatea,
dezvoltând sensuri conotative.
Nivelul sintactic se caracterizează prin topica
neobișnuită (inversiuni, inserţii sau dislocări, prin
elipse ori structuri inedite de propoziţii).
Textului narativ se evidențiază prin: incipit,
final şi secvenţele textuale care diferenţiază planul
sintactic al naratorului de cel al personajelor.
Nivelul morfologic este eterogen și îndeplinește
funcții specifice genului și speciei literare.
Nivelul stilisticeste esențial în transformarea
unei comunicări verbale în comunicare. Figurile
de stil sunt cele mai importante mijloace de
expresie, fiind urmate de procedee artistice de
construcţie şi de semnificare, prin elemente ale
viziunii artistice.