CURS 2 G.D.

- MĂDĂLIN ILIESCU

SISTEM DE REFERINŢĂ

Plane de proiecţie.

Sistemul de referinţă este format din trei plane, după cum urmează:
z

[H] = planul orizontal de proiecţie

[V] = planul vertical de proiecţie
[V] [W] [W] = planul lateral de proiecţie

o Relaţia dintre ele este: [H][V];

[V][W];
x y [W][H].
Fiecare plan este deci,  pe celelalte două.
[H
] Pentru denumirea planelor de proiecţie se folosesc numai
majuscule.
Fig. 2.1

Axele sistemului de referinţă.

Planele de proiecţie se intersectează după drepte numite axe. Axele au o orientare şi un punct de
unde se începe măsurarea distanţelor, numit origine şi notat O.
Axele sunt:
z

[H]  [V] = OX
[H]  [W] = OY
[V] [W] [V] [W]

[V]  [W] = OZ o o o

OX  [W]
x y

OY  [V] [H
]
[H
]

OZ  [H] Fig. 2.2

În consecinţă fiecare este delimitat de două axe, astfel:
[H] = OX + OY ;
[V] = OX + OZ ;
[W] = OY + OZ .
O  [H], [V] şi [W] simultan. Cele trei axe se intersectează în punctul O: OX  OY  OZ = O

+z

Considerăm axele OX , OY , OZ definite anterior ca având

-y
sensul + (vezi Fig. 2.1).

o În consecinţă, sensul  al axelor va fi în direcţie opusă,

începând din O şi pe aceeaşi dreaptă, suport a axei respective.
x +y
Pentru simplificare se va considera doar sensul  al axei Ox .

-z
Fig. 2.3

1/9
 CURS 2 G.D. - MĂDĂLIN ILIESCU

SEMIPLANELE DE PROIECŢIE
[W ] 2
Axele din fig. 2.4 delimitează următoarele semiplane de proiecţie:
+z [HA] = orizontal anterior
-y [H P] = orizontal posterior
[VS]
[W1]
[H
P] [VS] = vertical superior
o
[VI] = vertical inferior
[W3]
+y
x [H
A] [W1] = lateral 1
[W2] = lateral 2
[VI] [W4]
-z [W3] = lateral 3
[W4] = lateral 4
Fig. 2.4

PROIECŢIA ORTOGONALĂ A PLANELOR DE PROIECŢIE

z z z z
z z [V] [W]
[V] [W]

[V] [W]

x o o o o y x y
o
x

x o y

x y [H]
y
[H
]
Fig. 2.6
z
[V] [W]
x o

x o y
[H]
y

[H]
y
Fig. 2.5 Fig. 2.7
În figura 2.5, vom privi fiecare plan de proiecţie pe rând, frontal, după o direcţie perpendiculară
pe [H], [V] sau respectiv[W].
Să alăturăm planele de proiecţie din figura 2.6 de-a lungul axelor comune planelor de proiecţie.
(fig. 2.7). Dacă axele comune se desenează o singura dată figura devine:
+z, -y

x o y x, -y o +y

y +y, -z
Fig. 2.8 Fig. 2.9
În mod uzual se desenează doar axele fără a se delimita şi nota planele de proiecţie.
În final, aceasta este reprezentarea sistemului de referinţă.
Revenind la reprezentarea sistemului de referinţă ca în fig. 2.8 şi considerând sensul – al axelor,
sistemul devine fig. 2.9.
2/9
 CURS 2 G.D. - MĂDĂLIN ILIESCU

Să identificăm în fig. 2.4 planele de proiecţie după delimitarea lor de către axe:
+z, -y
[VS] = [H P] =
[HA]= +OX şi +OY;
= [W2] [W1 ]
[HP] = +OX şi -OY;

x, -y o x, -y [Vs] = +OX şi +OZ;

[VI] = +OX şi –OZ;

[W1] = +OY şi +OZ;

[VI ] = [HA] =
= [W3] [W4 ]
[W2] = -OY şi +OZ;
[W3] = -OY şi +OZ;
+y, -z
Fig. 2.10 [W4] = +OY şi –OZ.

Constatăm că planul [H] se extinde deasupra axei OX cu semiplanul [HP], iar planul [V] se
extinde sub axa OX cu semiplanul [VI], în zona din stânga axei verticale.
Planul [W1] se extinde cu [W2], [W3], [W4], şi se suprapune cu planul desenului.

OBSERVAŢIE:
Sistemul de referinţă se poate reduce la două plane şi anume [H] şi [V].
+z, -y +z, -y
[VS] = [H P]
În cazul în care se foloseşte sistemul de
referinţă complet se obţine o „triplă proiecţie
ortogonală”, iar dacă se utilizează sistemul
x, -y o x o
simplificat, din Fig. 2.11 o „dublă proiecţie”.
Proiecţia unui obiect se poate obţine urmând
una dintre următoarele trei metode de reprezentare,
clasificate după felul în care sistemul de referinţă
la rândul lui se proiectează pe planul desenului
[VI ] = [HA]
[T]:
+y, -z +y, -z
Fig. 2.11

V
Z Z
A(25) A(25)
[V] [W] [V] [W]
[H]
O O

Ez X Y X Y
z [H
]
[H
]
Fig. 2.13
z
Eo E Ez E o
y Ey
[T] Ex o
y [T] Ex o
y
x
x

Fig. 2.12

AXONOMETRIE, cazul în care sistemul de referinţă se proiectează conic sau cilindric (fig.
2.12). Axonometria cilindrică se mai numeşte şi „perspectivă paralelă”.

PROIECŢIE ORTOGONALĂ, dacă fiecare plan de proiecţie se proiectează ortogonal pe planul

desenului, planele fiind alăturate de-a lungul axelor comune (fig. 2.7). Dubla proiecţie ortogonală face
obiectul Geometriei Descriptive. În acest caz desenul proiecţiilor se numeşte „EPURĂ”.

PROIECŢIA COTATĂ dacă se utilizează proiecţia ortogonală pe desen, numai a planului

orizontal [H], în timp ce coordonata c (cota) care dă distanţa faţă de [H] se notează numeric lângă
punctul denumit literar, cu majusculă. (fig. 2.13).

3/9
 CURS 2 G.D. - MĂDĂLIN ILIESCU

PROIECŢIA ORTOGONALĂ A PUNCTULUI.

Proiecţia unui punct folosind un sistem de referinţă format din trei plane de proiecţie, vom avea
trei proiecţii ale punctului, câte una pe fiecare plan de proiecţie.
Dacă M este un punct oarecare din spaţiu atunci proiecţiile lui vor fi:
m = proiecţia orizontală a lui M pe planul de proiecţie [H];
m’ = proiecţia verticală a lui M pe planul de proiecţie [V];
m” = proiecţie laterală a lui M pe planul de proiecţie [W].

z
Proiecţiile punctului se notează cu litere mici.
Datorită faptului că în proiecţia cilindrică ortogonală
[VS] [W1 ]
proiectantele sunt perpendiculare pe planele de proiecţie,
m''
m' avem:
E3
E2
M E1 = proiectantă faţă de [H]  E1  [H] E1  OZ
O
E 2 = proiectantă faţă de [V]  E 2  [V]  E 2  OY
E1
E3 = proiectantă faţă de [W]  E 2  [W] E 2  OX
x y
m

[H
A ]

Fig. 2.13

COORDONATELE PUNCTULUI.
Mărimea distanţei de la M la un plan de proiecţie se numeşte COORDONATĂ.
Pentru a fixa punctul M în spaţiu trebuie să precizăm distanţa dintre punct şi fiecare plan de
proiecţie.
a (sau x) = distanţa de la M la [W];
b (sau y) = distanţa de la M la [V];
c (sau z) = distanţa de la M la [H].
Proiectantele fiind perpendiculare pe planele de proiecţie, rezultă că mărimea distanţelor
(coordonatelor) se măsoară pe proiectante.
Cele trei coordonate se notează în ordine alfabetică, în interiorul unor paranteze ce succed
punctul şi, reprezintă distanţa de la punct la planele de proiecţie, în ordinea invers alfabetică a acestora.
M(a, b, c) sau M(x,y,z).
Coordonatele se masoară în aceeaşi unitate de lungime.

z
Pararelele la axe duse prin capetele segmentelor a, b,
c formează împreună cu acestea un paralelipiped unde M
este simetricul punctului O.
[VS]
m''
[W1 ] În consecinţă, coordonatele se regăsesc şi pe axe, ca
m' laturi egale în paralelipiped, a pe OX, b pe OY, c pe OZ.
c

b a
M
o Coordonatele se mai numesc:
a
b
a = „abscisă”
b = „depărtare”
c

c = „cotă”.
x y
m

[H
A ]

Fig. 2.14

4/9
 CURS 2 G.D. - MĂDĂLIN ILIESCU

REPREZENTAREA PUNCTULUI ŞI A PROIECŢIILOR LUI.

z
Fie M(a,b,c).
Etapele reprezentării punctului M şi a proiecţiilor pe cele
[VS] [W1 ] trei axe ale sistemului de referinţă sunt:

c
Măsurarea coordonatelor.
o
b
Se măsoară a, b şi c pe axe, începând din O, în ordine
a alfabetică a axelor, adică: a pe OX, b pe OY, c pe OZ.
Aflarea proiecţiilor.
x y
Se fixează proiecţiile punctului pe fiecare plan de proiecţie,
[H
la intersecţia dintre paralelele duse prin capetele segmentelor a,
A ] b, c la axele ce delimitează fiecare plan, după cum urmeză:
Fig. 2.15

Pentru m = proiecţia pe [H], se duc prin capetele

[VS] [W1 ]
segmentelor a şi b paralele la OX şi OY, axele ce delimitează
m'
m'' [H] şi se intersectează,
c

Pentru m’ = proiecţia pe [V], se duc prin capetele

o
a segmentelor a şi c paralele la OX şi OZ, axele ce delimitează [V]
b
şi se intersectează,
x y
Pentru m” = proiecţia pe [W], se duc prin capetele
m segmentelor b şi c paralele la OY şi OZ, axele ce delimitează
[H
[W] şi se intersectează.
A ]

Fig. 2.16
z

Aflarea punctului M.
[VS] [W1 ] Se află punctul M ducând din fiecare proiecţie o paralelă la
m'
m''
axa perpendiculară pe respectivul plan de proiecţie şi se
c

M
o
intersectează.
a
b
m  [H] şi OZ  [H]  din m paralelă la OZ;
m’  [V] şi OY  [V]  din m’ paralelă la OY;
x y m”  [W] şi OX  [W]  din m” paralelă la OX.
m Cele trei paralele se intersectează în M.
[H
A ]

Fig. 2.17
În triplă proiecţie ortogonală avem: (fig. 2.18)
z
[V] [W]
m' m'' m' m''
c

c
c

a
x o y x a o b y
b
b

b
b

m m

[H]
y y
Fig. 2.18 Fig. 2.19
În ce priveşte coordonatele de pe axe se observă următoarele egalităţi din figura 2.19.
5/9
 CURS 2 G.D. - MĂDĂLIN ILIESCU

Regula de poziţionare a proiecţiilor m şi m’ în sistemul de

m' axe descris anterior:
Se măsoară a pe OX din O spre stânga.
c sus
Se trasează o linie verticală ( OX).
x a la stânga o y Se măsoară b de la OX în jos  m
Se măsoară c de la OX în sus  m’. (fig. 2.20)
b jos

OBSERVAŢIE:
m Regula de mai sus este valabilă numai pentru coordonatele b
şi c pozitive.
y
Dacă b sau c sunt negative atunci ele se măsoară pe aceeaşi
dreaptă suport în sens opus începând tot de la axa OX.
Fig. 2.20

Pentru m” se vor urma următoarele etape:

m' m'' Se trasează din m o linie orizontală până la intersecţia cu axa
verticală.
Se trasează, din acest punct, un sfert de cerc în sens
x o y
trigonometric.
Se trasează din acest punct, o linie verticală de mărimea
sens cotei c. La capătul ei se găseşte m” (m’ şi m” se găsesc pe
m trigonometric
aceeaşi linie orizontală).
OBS: Regula pentru reprezentarea proiecţiei laterale m” este
y valabilă indiferent de semnul coordonatelor b şi c ale punctului.
Fig. 2.21

Având în vedere poziţia planelor de proiecţie faţă de axe din fig. 2.10 rezultă că proiecţiile
orizontală m şi verticală m’ pot ocupa orice poziţii deasupra sau sub axa OX, dar numai în stânga
punctului O, în timp ce proiecţia laterală m” poate să apară în orice loc în raport cu axele sistemului de
referinţă.

TRIEDRE ŞI OCTANŢI

[W2]
TR +z
IED [W2] [VS] [W1]
RU
-y L2
[VS]
TR
[W1] T2 T1
[H
P] IED
o RUL [H P] [HA]
TR 1 -y ox +y
IED
RU [W3]
L3 +y
[H
x A]
T3 T4
[VI] TR [W4]
IED [W3] [VI] [W4]
RU
L4
-z

Fig. 2.22 Fig. 2.23

Cele trei plane de proiecţie împart spaţiul în opt zone numite „TRIEDRE”. Ne vom referi numai la
spaţiul din faţa planului lateral [W], adică numai punctele din spaţiu cu abscisa mai mare ca 0. Acest
spaţiu este împărţit în patru triedre, numerotate de la 1 la 4, în sens trigonometric, primul fiind cel
delimitat de axe cu sens pozitiv.

6/9
 CURS 2 G.D. - MĂDĂLIN ILIESCU

PLANE BISECTOARE

Numim plane bisectoare, planele care fac un unghi diedru identic atât cu [H], cât şi cu [V]. Ştiind
că [H]  [V], planele bisectoare fac un unghi diedru egal cu 45º cu [H] şi cu [V].
Planul bisector care trece prin triedru 1 (şi în prelungire prin triedrul 3) este numit „Bisectorul 1”,
iar planul bisector care trece prin triedru 2 (şi în prelungire prin triedrul 4) este numit „Bisectorul 2”.

[W2]
+z T2 +z T1
[VS]

[B

1]
[B 2 ] [W2] [W1]

[B
2
]
-y [VS] O3 O2
[H [B1 ]
P] [W1] O4 O1
o
[W3] -y [H P] ox [HA] +y
[H +y
x A]
O5 O8
[W4]

[VS] O6 O7
[W3] [W4]
[VI]
-z T3 -z T4
Fig. 2.24 Fig. 2.25

Cele două plane bisectoare împart spaţiul în opt zone numite „OCTANŢI”, numerotate de la 1 la
8 în sens trigonometric, începând cu triedrul 1, de la planul [HA].
Fie punctul M(a, b, c) şi proiecţiile sale pe planele de proiecţie m, m’, m”.
[W2]
+z 2 +z 1
[VS]
[W2] [W1]
[B
[W1]

1]
[VS]
2
-y

[B
]
m' [B 1] m' M= m''
[H
P] m''
o M
[W3] -y [H P] OX [HA] +y
x
[H
A]
m +y m
[W4]
[VI ]
[B 2]
[W3] [W4]
[VI]
-z T3 T4
Fig. 2.26 Fig. 2.27
Se observă că, în această aşezare a sistemului de referinţă M  m”.
Rezultă că, pentru a preciza poziţia punctului M în sistem (faţă de planele de proiecţie şi de
planele bisectoare) este suficient să studiem poziţia proiecţiei m”.
+z
T2 +z T1
w
[B

[W2] B 1 [W1] [W2 ] [W1 ]

]=
2

U
]

w
[W B1
B2

m''
w
[W

U
] m''
]=

1
B2

[B
w

-y o +y
-y ox +y
45°
45°
45°
45°

[W3 ] [W4 ]
[W3] [W4]

T3 T4 -z
Fig. 2.28 Fig. 2.29
Să desprindem din fig. 2.28 planul [W].

OBSERVAŢIE:
m” se găseşte la intersecţia paralelelor duse prin capetele segmentelor de mărime b şi c, cu
semnele lor, aşezat pe axele OY şi OZ.

7/9
 CURS 2 G.D. - MĂDĂLIN ILIESCU

În cazul în care M se proiectează numai pe [H] şi [V] (m şi m’) poziţia sa se poate afla numai
studiind semnul coordonatelor b şi c (pentru triedre) şi măsura coordonatelor b şi c (pentru octanţi):

TRIEDRUL 1 b>0 OCTANTUL 1 b > c

c>0 OCTANTUL 2 b < c
TRIEDRUL 2 b<0 OCTANTUL 3 b < c
c>0 OCTANTUL 4 b > c
TRIEDRUL 3 b<0 OCTANTUL 5 b > c
c<0 OCTANTUL 6 b < c
TRIEDRUL 4 b>0 OCTANTUL 7 b < c
c<0 OCTANTUL 8 b > c

PUNCTE PARTICULARE.

Aparţin unuia dintre planele de proiecţie.

Dacă un punct aparţine unui plan de proiecţie va fi numit cu aceeaşi literă cu care numim
respectivul planul de proiecţie.
H  [H] V  [V] W  [W].

H
Pentru  H  [H]  Distanţa de la H la [H] are valoarea zero. H(a,b,0)
[W2]

+z
-y
[VS]
[W1]
[H
c=0

c=0
c=0

P]

a
ob x h' a o h'' y x h' a o
h' h''
[W3]
b

b
H=h +y
x [H
A]
h h

[VI]
[W4]
-z y y
Fig. 2.30 Fig. 2.31 Fig. 2.32
Axonometrie Triplă proiecţie ortogonală Dublă proiecţie ortogonală
OBS: Pentru  H avem: H  h, iar h’ şi h”  axelor.

V
 V  [V]  Distanţa de la V la [V] are valoarea zero.V(a, 0, c).
[W2]

+z
-y
[VS] v'' v'
V=v' [W1] v'' v'
[H
c

P]
c

a
ob
=0
x a o y x v a o
v v b=0
[W3] b=0
x [H
A]

[VI] [W4]
-z y y
Fig. 2.33 Fig. 2.34 Fig. 2.35
OBS: Pentru  V avem:V  v’, iar v şi v”  axelor.

8/9
 CURS 2 G.D. - MĂDĂLIN ILIESCU

W
 W  [W]  Distanţa de la W la [W] are valoarea zero. W(0,b,c)

[W2]

+z
-y w' w'' w'
[VS] w'

c
W=w''
[H
c
P]

a=
0 o b [W1]
x a=0 o y x a=0 o
w
[W3]
+y

b
[H
x A ] w w

[VI] [W4]
-z y y
Fig. 2.36 Fig. 2.37 Fig. 2.38
OBS: Pentru  W avem: W  w”, iar w şi w’  axelor.

Fie W1 (0,+b,+c)  W1  T1 ;

Fie W2 (0,-b,+c)  W2  T2 ;

Fie W3 (0,-b -c)  W3  T3 ;

Fie W4 (0,+b,-c)  W4  T4 .

Fig. 2.39

9/9