Argintul este un element chimic.
În tabelul
periodic are simbolul Ag și numărul atomic 47. Se
află în grupa 1, perioada V, subgrupa secundară.
Are 47 Protoni, 47 Electroni, 61 Neutroni, cu
masa atomică de 108. Argintul este un metal.
Primele mine de argint au apărut mai înainte
de perioada 3000 î.Hr. Argintul a fost un
metal cunoscut de toate civilizațiile antice,
însă spre deosebire de aur, este foarte rar
găsit în stare naturală, lucru care explica
faptul că dacă ar fi mai abundent, tot nu ar
putea fi folosit decât mai târziu. Cu toate
acestea, când a apărut prima oară în Egipt, a
fost mult mai valoros decât aurul.
Cuvântul argint provine din latinescul
argentum, care desemna metalul prețios, și
are rădăcini în grecescul argyros, ambele
fiind legate de strălucirea albă a metalului.
Acestea derivă din rădăcina indo-europeană
h₂erǵ-, care înseamnă „alb” sau
„strălucitor.” În limba română, termenul a
fost moștenit din latină și păstrează forma și
sensul original.
În zorii istoriei argintul era folosit ca
monedă de schimb atât pentru societatea
greacă, cât și cea romană. S-au găsit vase,
statuete și bijuterii din argint care indică
faptul că s-a folosit argint cu o puritate
ridicată, rezultând obiecte destul de moi.
Datorită sensibilității sale ridicate la lumină
și a reflectivității a devenit un ingredient
cheie în filmele fotografice, ferestre și
oglinzi. Ferestrele zgârie-norilor sunt adesea
acoperite cu argint pentru a reflecta lumina
soarelui și a menține spațiile interioare reci.
Argintul este cel mai bun conductor metalic
de electricitate, mai bun decât cuprul sau
aurul. Noi utilizări medicinale ale argintului
au apărut începând cu secolul trecut.
Argintul este un element chimic. În
tabelul periodic are simbolul Ag și
numărul atomic 47. Se află în grupa
1, perioada V, subgrupa secundară.
Are 47 Protoni, 47 Electroni, 61
Neutroni, cu masa atomică de 108.
Argintul este un metal.
Primele mine de argint au apărut
mai înainte de perioada 3000
î.Hr. Argintul a fost un metal
cunoscut de toate civilizațiile
antice, însă spre deosebire de aur,
este foarte rar găsit în stare
naturală, lucru care explica faptul
că dacă ar fi mai abundent, tot nu
ar putea fi folosit decât mai
târziu. Cu toate acestea, când a
apărut prima oară în Egipt, a fost
mult mai valoros decât aurul.
Cuvântul argint provine din
latinescul argentum, care
desemna metalul prețios, și are
rădăcini în grecescul argyros,
ambele fiind legate de strălucirea
albă a metalului. Acestea derivă
din rădăcina indo-europeană
h₂erǵ-, care înseamnă „alb” sau
„strălucitor.” În limba română,
termenul a fost moștenit din
latină și păstrează forma și sensul
original.
În zorii istoriei argintul era
folosit ca monedă de schimb atât
pentru societatea greacă, cât și
cea romană. S-au găsit vase,
statuete și bijuterii din argint care
indică faptul că s-a folosit argint
cu o puritate ridicată, rezultând
obiecte destul de moi. Datorită
sensibilității sale ridicate la
lumină și a reflectivității a
devenit un ingredient cheie în
filmele fotografice, ferestre și
oglinzi. Ferestrele zgârie-norilor
sunt adesea acoperite cu argint
pentru a reflecta lumina soarelui
și a menține spațiile interioare
reci. Argintul este cel mai bun
conductor metalic de
electricitate, mai bun decât
cuprul sau aurul. Noi utilizări
medicinale ale argintului au
apărut începând cu secolul trecut.