Dosarul nr.

1-2924/2024
1-24137706-12-1-03122024
SENTINŢĂ
În numele Legii

27 februarie 2025 mun.

Chișinău
Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani
în componența:
Președintelui ședinței, judecătorul Ion
Chirtoaca
Grefierilor Diana Cristea, Victoria
Zaharciuc
Interpreților Liliana Vieru, Elena Derevșcicova, *****
Penov
cu participarea:
Procurorului Iulia
Ghimp
Apărătorilor Georgeta Lupea, Andrian Guțanu
Inculpatului Eduard
Dytiuk
Apărătorul succesorului părții vătămate Alexei
Capbătut

a examinat în ședința de judecată publică, în limba română, conform prevederilor art.

3641 din Codul de procedură penală și art. 801 din Codul penal, pe baza probelor administrate
în faza de urmărire penală, cauza penală de învinuire a lui:

Dytiuk Eduard *****, cetățean al Republicii

Ucraina, născut la *****, IDNP: *****, originară din
*****, domiciliată în *****, cu studii superioare,
supusă militar, concubinaj, un copil minor la
întreținere, nu se află la evidența medicului psihiatru
și narcolog, gradul III de dizabilitate; fără titluri
speciale, grade de calificare și distincții de stat, fără
antecedente penale,

în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 264 alin. (4) și art. 266 din Codul penal.
Procedura de citare legală, executată.
Date cu referire la examinarea cauzelor: 03.12.2024 – 27.02.2025.
Cu referire la materialele cauzei penale și a probelor administrate, instanța de judecată,
constată:
Fapta prejudiciabilă constatată.
1. La data de 04.09.2024, aproximativ la ora 0636, cetățeanul Republicii Ucraina Dytiuk
Eduard *****, fiind în stare de ebrietate cu depășirea limitelor de alcool admisibile având
concentrație de alcool în sânge de 1,85 g/l alcool etilic, confirmat prin buletinul de analiză
nr.26/1/04/09/2024 din 05.09.2024, conducea automobilul de model „Audi A8”, cu numărul de
înmatriculare ***** (Ucraina) în mun. Chișinău pe bd. Dacia.
În continuare, în timpul deplasării conducătorul auto Dytiuk Eduard, n-a luat în
considerație starea lucrurilor în traficul rutier ce reflectă gradul de protecție a participanților la
el împotriva accidentelor şi consecinței acestora, n-a ținut seama permanent de totalitatea
factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, existența unor obstacole pe sectoarele drumului,
intensitatea şi nivelul de organizare a traficului rutier, prin ce a ignorat prevederile pct.3 al
Regulamentului circulației rutiere (RCR) aprobat prin HG nr.357 din 13.05.2009 potrivit căruia
„participanții la trafic sânt obligați să respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de
semnalizare rutieră, semnalele şi indicațiile agentului de circulaţie, condiţiile tehnice ale
prezentului Regulament şi prin acţiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanţi la trafic,
să nu-i expună pericolului, precum şi să nu creeze neîntemeiat obstacole circulaţiei care ar
depăşi pe acele care sânt provocate de circumstanţe iminente”, pct.4 al Regulamentului care
stipulează că „orice participant la trafic care respectă prezentul Regulament este în drept să
conteze pe faptul că şi ceilalți participanți la trafic execută cerințele acestuia”, pct.12 al
Regulamentului care stipulează că „Conducătorul de vehicul implicat într-un accident în
traficul rutier este obligat: a) să oprească imediat vehiculul semnalizându-l în conformitate cu
punctul 37 subpunctul 1) litera a) sau subpunctul 2) din prezentul Regulament; c) să acorde
primul ajutor, să cheme ambulanţa în cazul în care în accident au fost cauzate traumatisme
persoanelor, iar dacă aceasta nu este posibil sau în cazurile de urgenţă – să asigure transportarea
persoanei traumatizate la cea mai apropiată unitate medicală cu un vehicul de ocazie ori cu
propriul vehicul, să declare la unitatea medicală identitatea sa, prezentând permisul de
conducere sau alt act, precum şi certificatul de înmatriculare a vehiculului, ulterior să revină la
locul accidentului; f) să asigure, pe cât posibil, păstrarea urmelor, precum şi ocolirea locului
accidentului; ) să anunţe despre accident poliţia şi să rămână pe loc până la sosirea poliţiştilor;
pct.14 lit. a) al Regulamentului care stipulează că „conducătorului de vehicul îi este interzis: să
conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influenţa drogurilor sau altor substanţe
contraindicate, sub influenţa preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacţiei,
fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze
capacitatea de conducere”; pct.45 alin.(1), (2) al Regulamentului care stipulează că
„conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ţinând
permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influenţează atenţia şi
reacţia; b)dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situaţiile periculoase; c)starea
tehnică a vehiculului şi particularităţile încărcăturii; d)condițiile rutiere", (2) În cazul în care în
limita vizibilităţii apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza
sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranţa traficului", pct.46 lit. a) al
Regulamentului care stipulează că „conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudenţă
sporită şi, în caz de necesitate, să reducă viteza până la limita care i-ar garanta siguranţa
traficului sau chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează pe lângă persoanele în vărsata
înaintată”, ca urmare a încălcării cerințelor Regulamentului Circulației Rutier, în timpul
deplasării pe un drum public în preajma imobilului nr. 4 de pe bd. Dacia din mun. Chișinău, nu
a manifestat atenție sporită în trafic, la trecerea pentru pietoni nedirijată, semnalizată prin
marcajul rutier anexa nr.3 și în zona de acțiune a indicatoarelor rutiere 5.50.1 și 5.50.2 ,,Trecere
pentru pietoni” a Regulamentului circulației rutiere, pe trecerea de pietoni a comis tamponarea
pietonului ***** Iosif, care a decedat la locul faptei, iar de la viteza excesivă care o avea,
automobilul s-a inversat pe carosabil.
 Imediat, după producerea accidentului rutier, șoferul Dytiuk Eduard manifestând
neglijență față de cel implicat în accidentul rutier și față de persoana decedată, a ieșit din
automobil și a părăsit locul accidentului rutier, însă în scurt timp a fost reținut de trecători și
prezentat organele de poliție.
Astfel, potrivit raportului de expertiză judiciară medico-legală nr.202403C1273 din
18.11.2024 moartea lui *****, anul nașterii 1953, a survenit în rezultatul traumei asociate a
capului, toracelui, abdomenului, coloanei vertebrale, bazinului, şi a membrelor, manifestat prin
lezarea organelor interne, complicat ulterior cu hemoragie internă şi externă ce se confirmă prin
datele examinării medico- legale şi adeverite prin datele de laborator histologice. La
examinarea medico-legală a cadavrului cet. *****, s-a depistat traumă asociată a capului,
toracelui, abdomenului, coloanei vertebrale, bazinului şi a membrelor, manifestat prin otoragie
pe stânga, plagă ruptă pe cap, excoriații pe cap şi faţă, fractura cominutivă a bolții şi bazei
craniului, expulzia creierului, excoriații pe spate şi pe abdomen, plagă ruptă în regiunea
inghinală dreaptă, fractura sternului cu hemoragii în țesuturile moi adiacente, fractura ambelor
clavicule cu hemoragii în țesuturile moi adiacente, ruptura traumatică a discului intervertebrală
Th7 şi LI, cu hemoragii roş-închise în țesuturile moi adiacente, fractura scapulei din stânga,
fractura fracturi costale bilaterale cu hemoragii roş-închise în țesuturile moi adiacente, cu
lezarea pleurei parietale, lezarea parenchimului pulmonar, urme de sânge în cavitatea pleurală
bilateral, contuzia şi lezarea parenchimului hepatic şi lienal, ruptura rinichiului stâng cu
hemoragii în loja renală, hemoperitoneum — 50ml de sânge fluid roş-închis, anemia organelor.
interne, rinichi de şoc, dehiscenţa simfizei pubiene, fractura ambelor ramuri ale osului pubian
bilateral şi dehiscenţa sacro-ielieacă bilateral toate cu hemoragii roş-închise în țesuturile moi
adiacente, plăgi, excoriaţii şi echimoze pe membre, fracturi închise a ambelor oase humerale cu
hemoragii în ţesuturile moi adiacente, fractura închisă a femurului drept cu hemoragii roş-
închise în ţesuturile moi, care a fost produse prin acţiunea traumatică a unui corp(-uri) dur(-e)
contondent(-e), sau la lovirea de acesta, posibil în timpul (conform cercetării histologice are. o
vechimea de cca.0-30min până la deces) şi circumstanțele indicate (accident rutier), are
legătură cauzală cu survenirea decesului, prezintă pericol pentru viaţă şi conform acestui
criteriu se califică ca vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătăţii.
La cercetarea toxicologică în probele de sânge colectate de la cadavrului lui *****,
alcool etilic nu s-a depistat. În momentul tamponării pietonului *****, poziţia acestuia fiind
verticală (ortostatică), cu partea lateral dreapta orientată spre unitatea de transport.
2. De către organul de urmărire penală, acţiunile lui Dytiuk Eduard ***** au fost
încadrate juridic în temeiul art. 264 alin. (4) din Codul penal, adică încălcarea regulilor de
securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care
conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare gravă a
integrității corporale, soldată cu decesul unei persoane, săvârșită în stare de ebrietate cu
depășirea limitelor de alcool admisibile și în temeiul art. 266 din Codul penal, părăsirea
locului accidentului rutier de către persoana care conducea mijlocul de transport şi care a
încălcat regulile de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport, dacă
aceasta a provocat urmările indicate la art.264 alin.(3) din Codul penal.
Privind procedura.
3. La etapa ședinței preliminare, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul a
înaintat personal, prin înscris autentic o cerere olografă, prin care a solicitat examinarea cauzei
în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, conform prevederilor art. 3641 din
Codul de procedură penală, indicând că recunoaște în totalitate faptele indicate în rechizitoriu
privind infracțiunile imputate, recunoaște pe deplin probele administrate la faza de urmărire
penală și nu are obiecții, nu solicită administrarea altor probe noi și se căiește sincer de cele
comise.
4. În ședință de judecată, inculpatul a confirmat veridicitatea cererii întocmite și a
susținut admiterea acesteia, reiterând cele invocate în cerere. Apărătorii inculpatului, acuzatorul
de stat cât și apărătorul succesorului parții vătămate, în ședință de judecată au opinat că nu sunt
impedimente pentru admiterii cererii depuse.
5. Instanța de judecată atestă că potrivit prevederilor art. 3641 alin. (1) din Codul de
procedură penală, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara, personal
prin înscris autentic, că recunoaște săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și solicită ca
judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
6. Totodată, conform prevederilor alin. (2) al aceluiași articol, judecata nu poate avea loc
pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, decât dacă inculpatul declară că
recunoaște în totalitate faptele indicate în rechizitoriu și nu solicită administrarea de noi probe.
7. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (4) din Codul de procedură
penală, instanța de judecată admite, prin încheiere, cererea dacă din probele administrate rezultă
că faptele inculpatului sânt stabilite și dacă sânt suficiente date cu privire la persoana sa pentru
a permite stabilirea unei pedepse și procedează la audierea inculpatului potrivit regulilor de
audiere a martorului.
8. Totodată instanța de judecată consideră necesar de a menționa că, potrivit Deciziei nr.
50 din 19.04.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr. 284g/2021 privind excepția de
neconstituționalitate a unor dispoziții din articolul 3641 alineatele (1), (2), (4) și (6) din Codul
de procedură penală (încadrarea juridică a faptei în contextul judecării cauzei în baza probelor
administrate în faza de urmărire penală) din 19.04.2022, punctul 33 [...Instanța de judecată nu
este obligată să accepte încadrarea dată de către procuror (DCC nr. 40 din 8 mai 2018, § 22
și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului citată acolo). Trebuie făcută o
distincție între fapta (prejudiciabilă), care poate reprezenta o multitudine de circumstanțe
faptice, și infracțiunea sau contravenția prevăzută de articolele legii penale şi
contravenționale, în baza cărora poate fi făcută încadrarea juridică. Astfel, dacă fapta
constituie temeiul real al răspunderii, atunci cea de-a doua reprezintă temeiul juridic al
răspunderii (a se vedea HCC nr.9 din 29 aprilie 2016, § 24, și DCC nr. 63 din 11 iunie 2020,
§ 28) ] și punctul 34 [... Din analiza normelor legale citate supra nu rezultă condiția că
inculpatul trebuie să recunoască încadrarea juridică a faptei făcută de către procuror pentru
a putea beneficia de judecarea cauzei sale într-o procedură simplificată. O astfel de condiție
ar leza deplinătatea de jurisdicție a instanței de judecată care examinează cauza penală
pentru că aceasta nu ar putea recalifica fapta imputată persoanei, chiar și în situația în care
ar constata că calificarea faptei efectuată de procuror este una eronată. Prin urmare, Codul
de procedură penală nu stabilește că pentru judecarea cauzei pe baza probelor administrate
în faza de urmărire penală inculpatul trebuie să recunoască și încadrarea juridică a faptei
făcută de către procuror în rechizitoriu.
9. La aspectul expus supra instanța de judecată remarcă că, poziția acuzatorului de stat
care în cadrul cercetării judecătorești la etapa audierii inculpatului a solicitat, verbal reluarea
examinării cauzei în procedura generală invocând aspecte ce se referă la faptul că inculpatul nu
răspunde corespunzător la întrebări, este contrară concluziilor expuse în cuprinsul Deciziei
Curții Constituționale nr. 50 din 19 aprilie 2022, instanța de judecată respingând cererea
acuzatorului de stat ca fiind nemotivată. Mai mult ca atât instanța de judecată relevă că,
inculpatul în ședință de judecată atât la etapa ședinței preliminare cât și în cadrul cercetării
judecătorești a comunicat expres că, „recunoaște săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și
renunță la administrarea de noi probe”. Este de precizat că, la finele cercetării judecătorești prin
prisma prevederilor art. 3751 și 376 Cod procedură penală, acuzatorul de stat nu a înaintat
careva cererii.
10. Astfel, instanța de judecată studiind materialele cauzei penale, a constatat că
faptele inculpatului sunt stabilite și denotă suficiente date cu privire la personalitatea acestuia,
pentru a permite stabilirea unei pedepse, rechizitoriul în speță este întocmit în conformitate cu
prevederile art. 296 din Codul de procedură penală, într-o limbă pe care acesta o cunoaște, iar
faptele imputate inculpatului au fost just încadrate conform dispozițiilor prevăzute în Codul
penal prin ordonanța de punere sub învinuire, adusă la cunoștința inculpatului, contra
semnătură, în prezența apărătorului său și într-o limbă accesibilă.
11. Subsecvent, instanța a mai stabilit că actele de urmărire penală nu prezintă semne
pentru a fi lovite de nulitate absolută, din considerentul că materialele dosarului penal nu conțin
careva indici că la faza de urmărire penală ar fi fost încălcat principiul legalității în
administrarea probelor, că ar fi fost încălcate drepturile şi libertățile fundamentale garantate de
Convenția Europeană, iar participanții la proces nu au formulat cereri referitoare la contestarea
acestor circumstanțe.
Declarațiile inculpatului în ședința de judecată.
12. Inculpatul Dytiuk Eduard *****, în ședința de judecată, prin expunere factologică,
ce nu contravine învinuirii formulate în rechizitorii, după depunerea jurământului în ordinea art.
108 din Codul de procedură penală, cu referire la circumstanțele de fapt incriminate a relatat că
vina o recunoaște integral. Menține și susține cererea sa de examinare în procedură simplificată.
A indicat asupra faptului că recunoaște faptele cum sunt scrise în rechizitoriu. La data de
03.09.2024 a fost ziua soției (concubina), iar noaptea spre dimineața copilului său i s-a ridicat
temperatura. A chemat ambulanța, au fost preluați la spital soția și copilul său, pe acesta nu au
vrut să-l ia. Ambulanța a venit de două ori la copil. Prima oară acești au acordat primul ajutor,
ulterior copilul la fel avea temperatura ridicată. La testarea covid a fost pozitivă, pe soție și
copil i-au preluat, iar el a mers din urma ambulanței. N-a putut să lase copilul și soția. Aceștia i-
au comunicat să meargă singur la spital. El nu a putut să-i lase singuri să meargă la spital într-o
țară străină, de aceea a decis să meargă din urma ambulanței. Înainte de a urca la volan nu-și
amintește exact cât coniac a consumat. Acesta cunoștea că nu se permite să conducă
automobilul în stare de ebrietate. În starea de stres și șoc în care era a urcat la volanul mașinii
de model „Audi” nr/î ***** care aparține Anastasiei Gutel (concubina), și a pornit spre spital
la Centrul mamei și copilului, conducându-se după navigator. Pe drum spre spital a suferit un
accident. În urma accidentului a avut lovituri și dureri pe tot corpul. Persoanele care s-au
apropiat nu i-au acordat primul ajutor, ei strigau și îl insultau, nu au avut intenția de a-l ajuta.
Își amintește doar momentul când mașina era întoarsă, fiind singur în mașină, s-a speriat și a
ieșit din mașină, a observat o mulțime de oameni care strigau și îl insultau. În stare de șoc, nu
înțelegea unde se afla și a plecat de lângă acea mulțime de oameni, a vrut să fugă de aceștia.
Nu-și amintește cu exactitate cunoaște că era bd. Dacia. Inițial când a ieșit din mașină, erau
oameni care se îndreptau cu strigăte spre acesta de aceea a dorit să plece de aceștia, s-a speriat
să nu-i aplice lovituri. Ulterior s-a întors și a rămas pe loc, a comunicat cu oamenii prezenți,
după a scos numerele de înmatriculare la mașină cu mâinile și le-a pus în mașină, din motivul
că oamenii filmau numerele, îi era rușine să nu fie distribuite aceste materiale. Nu a scos
numerele cu scopul de a se ascunde și nici nu a avut intenția să plece ulterior. Mai apoi a
intervenit ambulanța și poliția, unde a fost preluat de către poliție. Prejudiciul material și moral
a restituit familiei răposatului, și și-a cerut iertare de la aceștia și condoleanțe. A mai menționat
că se căiește sincer de cele săvârșite.
13. Astfel, instanța statuează că, în pofida faptului că, inculpatul Dytiuk Eduard *****
își recunoaște vina în comiterea infracțiunilor imputate, de către organul de urmărire penală,
au fost acumulate suficiente probe pertinente și concludente cu privire la caracterul
infracțional al faptei comise, cât și a vinovăției acestuia în comiterea infracțiunii, după cum
urmează din următoarele mijloace de probă acumulate la faza urmăririi penale și acceptate de
inculpat în ședință de judecată:
- Procesul verbal de cercetare a locului accidentului rutier din 04.09.2024, din care
rezultă, că la data de 04.09.2024, ora 0636, în baza informației despre tamponare de pieton a fost
cercetat perimetrul bd. Dacia din mun. Chișinău, în preajma imobilului nr. 4, acțiunea
procesuală fiind efectuată pe timp de zi, senin, la lumina solară, fără precipitații, la temperatura
aerului de 19 grade. Carosabilul orizontal, acoperire asfalt. Starea carosabilului uscat. Carosabil
cu lățimea de 24,8 metri, cu deplasarea în două sensuri, numărul de benzi de deplasare 3 și 3,
lățimea benzii 3,1, 3,1, 3,4, 3,1, 3,1 și 3,4 metri. Pe carosabil sânt aplicate marcajele rutiere
linie îngustă continuă – 1.1.1 RCR, linie îngustă discontinuă – 1.5 RCR și trecere pentru pietoni
– 1.14.1 RCR. Carosabilul se mărginește din partea dreaptă cu bordură, zonă verde, din partea
stângă cu bordură, zonă verde. Circulația rutieră pe sectorul dat nu este dirijată. Locul
accidentului se află în zona de acțiune a indicatorului rutier trecere pentru pietoni – 5.50.1
RCR. Locul accidentului rutier la momentul cercetării este iluminat de lumina solară.
Autovehiculele de model „Audi A8”, cu n/î ***** și „Ford Transit”, cu n/î ***** erau
amplasate conform schiței accidentului rutier, anexată la prezentul act procedural. Pe suprafața
carosabilului, în preajma trecerii pentru pietoni sânt urme de derapare, lăsate de roțile
autovehiculului de model „Audi A8”, care se prelungesc de la copacul de care s-a tamponat
până la locul aflării autovehiculului. Urme de frânare lipsesc. Semne de îndreptare a mișcării
mijloacelor de transport după forma urmelor, autovehiculul s-a deplasat pe bd. Dacia, din
direcția str. Hristo Botev spre bd. Traian. Autovehiculul de model „Audi A8” este deteriorat la
capotă și partea de sus a mijlocului de transport, autovehiculul de model „Ford Transit” este
deteriorat la bara de protecție din urmă. Prezența urmelor de contact a mijloacelor de transport
cu alte obiecte bordura cu care se mărginește carosabilul și copacul de pe itinerarul producerii
evenimentului rutier sânt cu urme de deteriorări, rupere. Pe a doua bandă de circulație sânt
urme lăsate de victimă. Pe suprafața carosabilului sânt urme lăsate de victimă sub formă de
resturi a organelor interne și urme de sânge. Cadavru de gen masculin, haine murdare. Cadavrul
se află pe zona verde cu care se mărginește carosabilul, lângă un copac, îndreptat cu capul spre
el, la o distanță de 73,2 metri față de autovehicul. Cadavrul se află orizontal, pe abdomen.
Cadavrul este de gen masculin, pe corpul și capul acestuia sânt vătămări corporale și urme de
sânge. Hainele cadavrului sânt cu urme de ruptură. Pe parbrizul din față a autovehiculului de
model „Audi A8”, cu n/î ***** sânt urme de sânge și păr de origine umană. Modelul profilului
benzilor de rulare ale anvelopelor și categoria de uzare conform standardelor. Caracterul
încărcăturii conducătorul auto, fără încărcătură. (f.d.8-9);
- Schița accidentului rutier din 04.09.2024 din care rezultă că, autovehiculul de model
„Audi A8”, cu n/î ***** s-a deplasat pe carosabilul bd. Dacia, din direcția str. Hristo Botev
spre bd. Traian. Până la trecerea pietonală fixată a derapat pe carosabil, ulterior a tamponat
pietonul pe trecerea pietonală, unde a rămas încălțămintea acestuia. După impact a fost
direcționat spre bordura din partea dreaptă, conform direcției de deplasare, târând cadavrul
victimei. După câțiva metri cadavrul a fost aruncat lângă un copac, iar autovehiculul prenotat s-
a răsturnat, derapând pe acoperișul acestuia câțiva metri în față, ciocnindu-se în consecință de
autovehiculul de model „Ford Transit”, cu n/î *****. Datele sânt fixate în schița accidentului
rutier, anexă la procesul verbal de cercetare a locului accidentului rutier. (f.d.10, vol. I);
- Planșa fotografică din 04.09.2024. (f.d.11-25 vol. I);
- Declarațiile succesorului părții vătămate Echimencov Alexandr care susține, că este
fiul decedatului *****. Ultimul, la data de 04.09.2024, de dimineață a fost tamponat de un
mijloc de transport cu numere de Ucraina. Evenimentul rutier a avut loc pe trecerea pentru
pietoni de pe bd. Dacia mun. Chișinău. Faptul dat i-a fost comunicat de soție. Tatăl în fiecare
dimineață pleca la serviciu și în acea zi la fel se îndrepta spre locul de muncă. Ulterior, despre
accidentul rutier în care a fost implicat tatăl a văzut pe rețelele de social media. La momentul
actual are pretenții de ordin material și moral față de conducătorul auto, însă ulterior va înainta
acțiunea civilă (f.d.31-33, vol. I);
- Declarațiile martorului Talmazan Valeriu care susține, că la data de 04.09.2024,
aproximativ la ora 0630, cu mijlocul de transport de model „Ford Transit”, numărul de
înmatriculare ***** se deplasa pe bd. Dacia spre str. Grădina Botanică mun. Chișinău. A ieșit
de pe viaduct, a intersectat str. Trandafirilor. În timpul deplasării pe prima bandă de circulație,
cu o viteză de circa 40 km/h, după ce a trecut de o trecere pentru pietoni a auzit un sunet
puternic în urma sa. El a atras atenția în partea stângă a carosabilului și nu înțelegea de unde se
auzea zgomotul dat. Într-un moment dat autovehiculul condus a fost tamponat puternic din
urmă. De la ciocnirea produsă s-a lovit de ușa autovehiculului în care se afla. Drept urmare a
coborât din unitatea de transport, simțind dureri în continuu. S-a apropiat de ușa
autovehiculului ca să-și revină. A întors capul spre locul inițial de deplasare, adică în spatele
mijlocului de transport, unde a observat un alt autovehicul, fiind răsturnat. Autovehiculul este
de model „Audi”, culoare neagră, numărul de înmatriculare din străinătate. Lângă acel
autovehicul se aflau circa 4 persoane. În autovehiculul răsturnat n-a observat careva persoane.
Nu cunoaște câte persoane se aflau în autovehiculul de model „Audi” până la producerea
accidentului rutier. Tot atunci, o persoană din cele prezente a strigat puternic că conducătorul
auto fuge de la locul faptei. Tot cineva din cei prezenți a strigat să-l prindă și să-l aducă înapoi.
Nu cunoaște cine a fost la volanul autovehiculului de model „Audi”, nu cunoaște cum arată
acesta. La locul faptei a observat doi copaci rupți. Lângă acei copaci a observat corpul unei
persoane de gen masculin, din câte cunosc era decedat. El a fost tamponat de autovehiculul de
model „Audi”, însă nu cunoaște locul producerii impactului. Autovehiculul de model „Audi” s-
a ciocnit în bara de protecție din spate a unității de transport conduse, fiind deteriorată esențial.
N-a fost transportat la urgență, refuzând faptul dat. Dureri fizice la momentul de față are în
regiunea umărului, însă nu dorește să fie examinat medical. El n-a observat momentul
accidentului rutier (f.d. 40-42, vol. I);
- Declarațiile martorului Purice Teodor care susține, că la data de 04.09.2024,
aproximativ la ora 0605 conducea autovehiculul de model „Toyota Prius”, cu numărul de
înmatriculare ***** pe viaductul din mun. Chișinău. În timpul deplasării în intersecția bd.
Dacia cu str. Hristo Botev mun. Chișinău, a observat pe oglinda retrovizoare din stânga un
autovehicul care se apropia cu viteză mai mare de 150 km/h. În timp ce se afla pe a treia bandă
de circulație, acel autovehicul a trecut pe lângă unitatea de transport în care se afla pe a patra
bandă de circulație și brusc a schimbat direcția de mers. Ca urmare a observat în față, că acel
autovehicul de model „Audi”, culoare neagră s-a răsturnat. Din acel autovehicul săreau
fragmente de plastic, metal și în acel loc era praf. După ce i-a făcut depășire, la acel autovehicul
a fost pierdut controlul în conducere. Mijlocul de transport se deplasa haotic până la trecerea
pietonală de după intersecția în care se afla. Când s-a apropiat de trecerea pentru pietoni, pe
zona verde, din partea dreaptă a observat silueta unei persoane de gen masculin, îndreptat cu
fața spre pământ. Persoane avea haine rupte pe el, parțial era dezbrăcat. După acea persoană, pe
carosabil a observat acel autovehicul de model „Audi”, culoare neagră care era răsturnat,
îndreptat cu capota spre bd. Traian. În fața la autovehiculul prenotat se afla un mijloc de
transport de model necunoscut, culoare albă. A observat niște trecători care încercau să
deschidă ușile de la autovehiculul de model „Audi”. Nu s-a oprit la locul faptei, doar a mers pe
lângă cele relatate. După trecerea pietonală n-a observat careva haine, încălțăminte sau urme de
sânge pe carosabil. N-a observat momentul tamponării pietonului și unde acesta a fost
tamponat. Careva urme de frânare pe carosabil la fel nu a observat (f.d. 46-48, vol. I);
- Declarațiile martorului Braniște Vitalie Trofim care susține, că la data de 04.09.2024
aproximativ la orele 0620 a ieșit în fața blocului de locuit cu numărul 3/3 situat pe bd. Dacia, la
un moment dat a auzit un sunet puternic asemănător unei lovituri și un sunet puternic
asemănător unei șuierături, când a întors capul a văzut un autovehicul negru care era întors pe
acoperiș, fugind înspre autovehicul pentru a acorda ajutor, în acel timp a văzut o persoană cum
a ieșit din autovehicul și a început să fugă. Menționează, că persoana care a fugit era de gen
masculin, după ce s-a apropiat de autovehicul a văzut altă persoană de gen masculin care era
întins pe ambele scaune din față cu picioarele la pedalele autovehiculului, în momentul când el
ieșea l-a sprijinit de mână pentru a-l ajuta să iasă. După ce a ieșit din autovehicul s-a îndreptat
spre portbagajul autovehiculului, după ce a deschis portbagajul din el a căzut un scaun pentru
copii care se montează la autovehicul, după aceasta a luat ceva, nu știe ce din portbagaj și s-a
îndreptat în partea din față a autovehiculului și a scos plăcuța cu numărul de înmatriculare din
fața autovehiculului, după s-a îndreptat în partea din spate a autovehiculului și a scos și plăcuța
cu numărul de înmatriculare și din spate. Menționează, că numărul de înmatriculare era din
Ucraina, aceste plăcuțe cu numărul de înmatriculare persoana le-a pus în sân, sub maiou și a
început a se uita împrejur, menționează că persoana avea un comportament neadecvat, posibil
era în stare de ebrietate alcoolică sau narcotică, după câteva secunde o doamnă necunoscută
dânsului, a strigat că această persoană a tamponat un om pe trecerea pentru pietoni, în acest
timp s-au apropiat mai multe persoane și au început a-i spune șoferului autovehiculului
următoarele: Ты что натворил, ты человека убил. După ce a auzit aceste cuvinte persoana a
început a fugi, văzând asta dânsul a strigat ,,Oameni buni hai să-l reținem”, și a început a fugi
din urma lui, împreună cu dânsul au mai fugit 3 persoane de gen masculin cu vârsta de la 20-30
ani, dânșii l-au ajuns din urmă peste 3 case de la locul evenimentului rutier. Menționează că
după ce l-a reținut și în timpul reținerii nimeni nu a aplicat violență asupra persoanei reținute, în
timp ce îl aduceau înapoi, persoana îi înjura. După ce l-a adus înapoi la locul evenimentului
rutier aproape de magazinul nr. 1 a întâlnit 3 polițiști tineri, unul din ei l-a luat de mână la care
dânsul i-a spus că persoana care a comis accidentul nu este el, este persoana reținută, după ce l-
a predat polițiștilor, persoana reținută a început a striga și a se revolta la polițiști. După aceasta
s-a apropiat de locul accidentului rutier și a văzut persoana decedată care era la aproximativ
100 metri de autovehicul, după care a venit poliția, iar ambulanța deja era la fața locului.
Suplimentar menționează, că autovehiculul implicat în accidentul rutier venea din direcția
viaductului pe bd. Dacia spre magazinul ,,Marita”, ambele persoane din autovehiculul implicat
în accident au ieșit prin ușa din față laterală dreapta. Polițiștii cărora le-a predat persoana
reținută se îndreptau grăbit în locul unde a fugit persoana cu intenția de a îl prinde (f.d. 35-38,
vol. I);
 - Declarațiile martorului Stelea Ștefan care a declarat că, este angajat al Inspectoratului
Național de Securitate Publică. La data de 04.09.2024 am fost implicat în serviciu și începând
cu ora 0700 trebuia să fie amplasa la trecerile pentru pietoni din sectorul Botanica mun.
Chișinău. La ora 0640 a fost informat despre un accident rutier și a-a deplasat la locul faptei.
Evenimentul rutier s-a produs în preajma imobilului nr. 4 de pe bd. Dacia. La fața locului a
ajuns la ora 0650, acolo a observat cadavrul unei persoane de gen masculin, care se afla
poziționat pe zona verde, autovehiculul de model „Audi A8”, cu număr de înmatriculare
Ucraina și un microbus de model „Ford Transit”, care se afla tot lângă acel mijloc de transport
răsturnat. Lângă autovehiculul de model „Audi A8” se afla o persoană de gen masculin care a
scos o plăcuță de înmatriculare de la unitatea de transport, a doua nu a putut-o scoate. El era
îmbrăcat în șorți de culoare neagră, hanorac de culoare neagră, încălțat în șlapi de culoare
închisă. Un trecător din cei prezenți, i-a comunicat, că anume persoana dată s-a aflat la volanul
mijlocului de transport de model „Audi A8”, el a ieșit de pe bancheta conducătorului auto. Alte
persoane în acel autovehicul, în afară de conducătorul auto anterior menționat nu s-a aflat în
autovehicul până și după producerea accidentului rutier. Într-un moment dat conducătorul auto
a început să fugă în direcția blocurilor de locuit din preajmă. Cineva din trecători a strigat să-l
rețină. El împreună cu un coleg au fugit din urma lui, l-au ajuns din urmă când acesta încerca să
se ascundă după un bloc de locuit. Acel edificiu se afla la distanța de circa 100 metri. Când s-au
apropiat de el, acesta deja nu avea plăcuțe de înmatriculare asupra sa. Acesta a comunicat, că se
predă, nu-și aduce aminte cum a tamponat pietonul. El nu a opus rezistență și drept urmare
acesta a fost încătușat. Acesta a fost adus la locul faptei și în acel moment unul din trecători,
identitatea lui n-a fost stabilit a comunicat, că anume persoana încătușată a ieșit de la volanul
autovehiculului, a scos plăcuța de înmatriculare și a fugit. Tot acel trecător a concretizat, că el
se afla de unul singur în autovehicul. Conducătorul auto care a fost încătușat a fost identificat
cu numele Dytiuk Eduard. El și-a pus gluga în cap. Prezint o fotografie cu persoana care a
comis accidentul rutier și a reținută de către el. Acesta a fost urcat în autospeciala poliției și
cineva din trecători a strigat, că el a tamponat pietonul pe trecerea pentru pietoni (f.d.177-181,
vol. I);
- Raport de expertiză judiciară nr.202403C1273 din 18.11.2024 din care rezultă, că
decesul pietonului ***** a survenit în rezultatul traumei asociate a capului, toracelui,
abdomenului, coloanei vertebrale, bazinului şi a membrelor, manifestat prin lezarea organelor
interne, complicat ulterior cu hemoragie internă şi externă ce se confirmă prin datele examinării
medico- legale şi adeverite prin datele de laborator histologice. La examinarea medico-legală a
cadavrului cet. *****, s-a depistat traumă asociată a capului, toracelui, abdomenului, coloanei
vertebrale, bazinului şi a membrelor, manifestat prin otoragie pe stânga, plagă ruptă pe cap,
excoriații pe cap şi faţă, fractura cominutivă a bolții și bazei craniului, expulzia creierului,
excoriații pe spate şi pe abdomen, plagă ruptră în regiunea inghinală dreaptă, fractura sternului
cu hemoragii în țesuturile moi adiacente, fractura ambelor clavicule cu hemoragii în țesuturiel
moi adiacente, ruptura traumatică a discului intervertebrală Th7 şi L1, cu hemoragii roş-închise
în țesuturile moi adiacente, fractura scapulei din stânga, fractura fracturi costale bilaterale cu
hemoragii roş-închise în țesuturile moi adiacente, cu lezarea pleurei parietale, lezarea
parenchimului pulmonar, urme de sânge în cavitatea pleurală bilateral, cuntuzia şi lezarea
parenchimului hepatic și lienal, ruptura rinichiului stâng cu hemoragii în loja renală,
hemoperitoneum 50 ml de sânge fluid roş-închis, anemia organelor interne, rinichi de şoc,
dehiscența simfizei pubiene, fractura ambelor ramuri ale osului pubian bilateral şi dehiscenţa
sacro-ielieacă bilateral toate cu hemoragii roş-închise în țesuturile moi adiacente, plagi,
excoriații și echimoze pe membre, fracturi închise a ambelor oase humerale cu hemoragii în
țesuturile moi adiacente, fractura închisă a femurului drept cu hemoragii roş-închise în
țesuturile moi, care a fost produse prin acţiunea traumatică a unui corp(-uri) dur(-e)
contondent(-e), sau la lovirea de acesta, posibil în timpul (conform cercetării histologice are o
vechimea de cca. 0-30 min. până la deces) şi circumstanțele indicate (accident rutier), are
legătură cauzală cu survenirea decesului, prezintă pericol pentru viață şi conform acestui
criteriu se califică ca vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății. La cercetarea
toxicologică în probele de sânge colectate de la cadavrului cet. *****, alcool etilic nu s-a
depistat. În momentul tamponării pietonului lui *****, poziția acestuia fiind verticală
(ortostatică), cu partea lateral dreapta orientată spre unitatea de transport (f.d. 56-61, vol. I):
- Proces verbal de examinare și vizualizare a obiectului înregistrarea video din care
rezultă, că la data de 04.09.2024, ora 0633 pe bd. Dacia, în preajma imobilului nr. 4 din mun.
Chișinău are loc un eveniment rutier. Pe carosabilul bd. Dacia, din direcția str. Hristo Botev
spre bd. Traian se deplasează cu o viteză nestabilită un autovehicul de culoare neagră, care
derapează de pe carosabil, direcționează spre bordura dreaptă, conform direcției de deplasare a
unității de transport, are loc răsturnarea autovehiculului, care pe acoperiș derapează câțiva metri
în față. În consecință acel autovehicul se oprește în momentul când tamponează un microbus de
culoare albă din spate. Poziția autovehiculului stabilit de model „Audi A8”, rămâne pe
acoperiș, în spatele microbuzului cu care s-a ciocnit (f.d.66-68¸ vol. I);
- Certificat de deces pe numele ***** (f.d.26, vol. I);
- Procesul verbal nr.1122 din 04.09.2024 al examinării medicale de constatare a faptului
de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, eliberat de către Dispensarul
Republican Narcologic pe numele lui Dytiuk Eduard în care s-a constatat că ultimul avea
concentrația de alcool în sânge de 1,85 g/l (f.d. 85-88, vol. I);
Corpuri delicte:
- Automobilul de model „Audi A8”, cu numărul de înmatriculare ***** (Ucraina) (f.d.36,
vol. I);
Mijloc material de probă:
- Un disc DVD-R ce conține un fișier video cu circumstanțele producerii evenimentului rutier
din 04.09.2024, care a avut loc pe bd. Dacia 4 din mun. Chișinău (f.d.65, vol. I);
Aprecierea instanței de judecată:
14. În conformitate cu art. 8 Cod procedură penală, precum şi cu cele ale art. 21 din
Constituția Republicii Moldova, orice cetățean beneficiază de prezumția de nevinovăție,
deschiderea unei proceduri judiciare penale – prin începerea urmăririi penale – nefiind posibilă
decât în condițiile prevăzute de lege.
15. Prin urmare la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă,
inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la pronunțarea unei decizii judecătorești de
condamnare, prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte erga omnes, iar soluția
magistraților trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate
fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.
16. Conform prevederilor art. 325 alin. (1) Cod procedură penală, judecarea cauzei în
primă instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele
învinuirii formulate în rechizitoriu.
17. Potrivit art. 384 din Codul de procedură penală instanța hotărăște asupra învinuirii
înaintate inculpatului prin adoptarea sentinței de condamnare, de achitare sau de încetare a
procesului penal. Sentința se adoptă în numele legii. Sentința instanței de judecată trebuie să fie
legală, întemeiată și motivată. Instanța își întemeiază sentința numai pe probele care au fost
cercetate în ședința de judecată.
18. În conformitate cu prevederile art. 389 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală,
sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,
vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe
cercetate de instanța de judecată și nu poate fi bazată pe presupuneri.
19. Sentința de condamnare trebuie să se bazeze pe probe exacte, când toate versiunile au
fost verificate, iar divergențele apărute au fost lichidate și apreciate corespunzător. Toate
îndoielile care nu pot fi înlăturate vor fi interpretate în favoarea inculpatului. Astfel, instanța de
judecată este obligată prin prisma prevederilor art. 384 alin. (3) din Codul de procedură penală,
să emită sentința legală, întemeiată și motivată, bazată pe principiile generale ale efectuării
justiției.
20. În corespundere cu art. 93 alin. (1) din Codul de procedură penală, probele sunt
elemente de fapt dobândite în modul stabilit de prezentul cod, care servesc la constatarea
existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăției,
precum și la stabilirea altor împrejurări importante pentru justa soluționare a cauzei.
21. În continuare, în conformitate cu prevederile art. 101, alin. (1) și (2) din Codul de
procedură penală fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,
concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al
coroborării lor. Judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri, formate în urma
examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.
22. Astfel, prin prisma alin. (4) art. 100 din Codul de procedură penală, toate probele
administrate în cauza penală au fost verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv, fiind
analizate probele administrate, coroborarea lor cu alte probe, necesitatea administrării de noi
probe și verificarea sursei de proveniența a acestora.
23. La caz, instanța susţine că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a menționat că, deși
articolul 6 § 1 din Convenție garantează dreptul la un proces echitabil, acesta nu stabilește
reguli privind admisibilitatea probelor, problemă care trebuie să fie reglementată în primul rând
de dreptul național (Lhermitte v. Belgia [MC], 29 noiembrie 2016, § 83), or atunci când Curtea
Europeană verifică încălcări ale procedurii de administrare a probelor, ea constată modul în
care această încălcare afectează caracterul echitabil al întregii proceduri (Bykov v. Rusia [MC],
10 martie 2009, § 89, Prade v. Germania, 3 martie 2016, §33, Dimitrov și Momin v. Bulgaria,
7 iunie 2018, § 51, 62).
24. Pe plan național, articolul 95 alin. (1) din Codul de procedură penală prevede că sunt
admisibile probele pertinente, concludente şi utile administrate în conformitate cu prevederile
Codului, iar articolul 95 alin. (2) stabilește că problema admisibilității probelor o decide
organul de urmărire penală, din oficiu sau la cererea părților, ori, după caz, instanța de judecată,
important fiind accesul în egală măsură a tuturor părţilor la cercetarea probei.
25. Astfel, instanţa a constatat din materialele cauzei că partea apărării a avut accesul în
egală măsură la cercetarea tuturor probelor enunţate în rechizitoriu inclusiv să le conteste, în
conformitate cu prevederile art. 101 alin. (4) din Codul de procedură penală, adoptând o poziţie
clară, prin care au renunţat expres la anumite garanţii procesuale, solicitând examinarea cauzei
în procedură simplificată.
26. Prin urmare, fiind cercetate în cumul probele administrate în cadrul urmăririi penale,
se constată că acestea sunt pertinente și concludente, precum și coroborează între ele, nefiind
stabilite anumite contradicții esențiale şi semnificative între probele cu martori şi cele
materiale, iar în ansamblu confirmă circumstanţele expuse în învinuirea adusă inculpatului.
27. În alt context, la adoptarea sentinței, potrivit prevederilor art. 385 alin. (1), pct. 1)-4)
din Codul de procedură penală, instanţa de judecată trebuie să soluționeze următoarele
chestiuni în următoarea consecutivitate: 1) dacă a avut loc fapta de săvârşirea căreia este
învinuit inculpatul; 2) dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat; 3) dacă fapta întrunește
elementele infracțiunii şi de care anume lege penală este prevăzută ea; 4) dacă inculpatul este
vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.
28. Astfel, acțiunile lui Dytiuk Eduard ***** au fost încadrate juridic în baza art. 264
alin. (4) din Codul penal pe faptele invocate în rechizitoriu, care la rândul său stabilește
răspunderea penală pentru încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a
mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a
cauzat din imprudență o vătămare gravă a integrității corporale, soldată cu decesul unei
persoane, săvârșită în stare de ebrietate cu depășirea limitelor de alcool admisibile și în baza
art. 266 din Codul penal pe faptele invocate în rechizitoriu, care la rândul său stabilește
răspunderea penală pentru părăsirea locului accidentului rutier de către persoana care
conducea mijlocul de transport şi care a încălcat regulile de securitate a circulației sau de
exploatare a mijloacelor de transport, dacă aceasta a provocat urmările indicate la art.264
alin. (1), (3) şi (5).
29. În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) din Codul penal, infracțiunea este o
faptă (acțiune sau inacțiune) prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție şi
pasibilă de pedeapsă penală.
30. Potrivit art. 51 alin. (1) din Codul penal, temeiul real al răspunderii penale îl
constituie fapta prejudiciabilă săvârșită, iar componența infracțiunii, stipulată în legea penală,
reprezintă temeiul juridic al răspunderii penale.
31. Subsecvent art. 52 alin.(1) din Codul penal, se consideră componență a infracțiunii
totalitatea semnelor obiective şi subiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptă
prejudiciabilă drept infracțiune concretă. Alin.(2) al aceluiași articol stabilește că componența
infracțiunii reprezintă baza juridică pentru calificarea infracțiunii potrivit unui articol concret
din codul penal.
32. Conform art. 113 alin. (1) din Codul penal, se consideră calificare a infracţiunii
determinarea şi constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile
săvârșite şi semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. Alin. (2) al aceluiași
articol stabilește că calificarea oficială a infracţiunii se efectuează la toate etapele procedurii
penale de către persoanele care efectuează urmărirea penală şi de către judecători. Astfel,
calificarea oficială a infracţiunii se efectuează la toate etapele procedurii penale de către
persoanele care efectuează urmărirea penală şi de către judecători. Instanța de judecată relevă
că în cauza „Kokkinakis vs Grecia din 25 mai 1993” CtEDO a statuat că o infracţiune trebuie
să fie definită clar prin lege. Această condiţie va fi îndeplinită atunci cînd individul poate să
ştie, pornind de la prevederea normei pertinente şi la nevoie cu ajutorul interpretării ce-i este
dată în jurisprudenţă, ce acte şi omisiuni sunt de natură să-i angajeze răspunderea penală.
33. Astfel, fiind cercetate nemijlocit în ședință de judecată, probele administrate în
cadrul urmăririi penale, în ansamblu, se constată că acestea sunt pertinente și concludente,
precum și coroborează între ele, nefiind stabilite anumite contradicții între probele cu martori şi
cele materiale, iar în ansamblu confirmă circumstanțele expuse în învinuirea adusă inculpatului.
În concluzie declarațiile inculpatului care a recunoscut vinovăția, coroborează cu, conținutul
declarațiilor martorului Talmazan Valeriu, cu declarațiile Purice Teodor, cu declarațiile
martorului Stelea Ștefan și a martorului Braniște Vitalie. La caz probele testimoniale
coroborează cu conținutul procesului-verbal de cercetare la fața locului, cu schița accidentului
rutier (planșa fotografică anexă), cu conținutul raportului de expertiză judiciară nr.
202403C1273, cu conținutul procesului - verbal de examinare și vizualizare a obiectului și
anume înregistrarea video.
34. Prin urmare, instanţa statuează că, în mod evident, s-a constatat fapta prejudiciabilă
privind încălcarea cu intenție directă a regulilor de securitate a circulației rutiere, avându-se în
vedere aspectul intelectiv la săvârșirea infracţiunii, ce presupun că inculpatul a dorit să conducă
mijlocul de transport, fără a adopta toate măsurile de siguranţă în scopul evitării unui incident
tangent celui descris la caz. Astfel inculpatul la exprimat neatenție față de trafic și încredere
exagerată în sine, a condus fără să se asigure că nu creează un pericol sau un obstacol pentru
alţi participanți la trafic, încălcând în acest mod cu intenţie prevederile pct. 3 din RCR conform
căruia „participanţii la trafic sânt obligaţi să respecte regulile de circulaţie, semnificaţia
mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele şi indicaţiile agentului de circulaţie, condiţiile
tehnice ale prezentului Regulament şi prin acţiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor
participanţi la trafic, să nu-i expună pericolului, precum şi să nu creeze neîntemeiat obstacole
circulaţiei care ar depăşi pe acele care sânt provocate de circumstanţe iminente” și pct. 4 din
RCR conform căruia „orice participant la trafic care respectă prezentul Regulament este în
drept să conteze pe faptul că şi ceilalți participanți la trafic execută cerințele acestuia”,
cerințele pct. 12 al RCR, care prevede că „Conducătorul de vehicul implicat într-un accident în
traficul rutier este obligat: a) să oprească imediat vehiculul semnalizându-l în conformitate cu
punctul 37 subpunctul 1) litera a) sau subpunctul 2) din prezentul Regulament; c) să acorde
primul ajutor, să cheme ambulanța în cazul în care în accident au fost cauzate traumatisme
persoanelor, iar dacă aceasta nu este posibil sau în cazurile de urgență – să asigure
transportarea persoanei traumatizate la cea mai apropiată unitate medicală cu un vehicul de
ocazie ori cu propriul vehicul, să declare la unitatea medicală identitatea sa, prezentând
permisul de conducere sau alt act, precum şi certificatul de înmatriculare a vehiculului,
ulterior să revină la locul accidentului; f) să asigure, pe cât posibil, păstrarea urmelor, precum
şi ocolirea locului accidentului; ) să anunțe despre accident politia şi să rămână pe loc până la
sosirea polițiștilor”, cerințele pct. 14 lit. a) al RCR, care prevede că „conducătorului de vehicul
îi este interzis: să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor
substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea
reacţiei, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze
capacitatea de conducere”, cerințele pct. 45 alin. (1) și (2) al RCR, care prevede că
„conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ţinând
permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția şi
reacţia; b)dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase;
c)starea tehnică a vehiculului şi particularitățile încărcăturii; d)condiţiile rutiere", (2) In cazul
în care în limita vizibilităţii apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să
reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranţa traficului” şi
inclusiv prevederile pct. 46 lit. a) din RCR în care se stipulează că „conducătorul de vehicul
trebuie să manifeste prudență sporită şi, în caz de necesitate, să reducă viteza până la limita
care i-ar garanta siguranţa traficului sau chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează
pe lângă persoanele în vârstă înaintată” cât și a neglijat marcajul rutier din Anexa nr.3 și în
zona de acțiune a indicatoarelor rutiere 5.50.1 și 5.50.2 ,,Trecere pentru pietoni” a
Regulamentului circulației rutiere.
35. Așadar, toate persoanele audiate la faza urmăririi penale, declarații ce au fost
examinate și cercetate în ședință de judecată, indică unanim în privința faptului că făptuitorul,
identificat drept Dytiuk Eduard ***** a condus vehicul cu n/î ***** (Ucraina), adoptând un
mod imprudent de conducere și ignorând prevederile pct. 3, 4, 12, 14 lit. a), 45 alin. (1) și (2) și
pct. 46 lit. a) din Regulamentul circulației rutiere, prin ce a lovit pietonul *****, care în
consecință a decedat la locul faptei, iar de la viteza excesivă s-a inversat automobilul pe care îl
conducea pe carosabil, declarații care fortifică poziţia adoptată de instanţă privind un moment
de neatenție al inculpatului la momentul conducerii mijlocului de transport, cauzat eventual de
sine încrederea și experiența sa, concluzii care însăși inculpatul le confirmă în cazul dat, chiar
dacă în scopul apărării sale, fiind un sentiment firesc, declară superficial că ar fi derapat
vehiculul condus de acesta.
36. În continuare, potrivit înregistrărilor video examinate de organul de urmărire penală,
care au fost ridicate la caz, se relevă constant aceleași evenimente descrise anterior, inclusiv
faptul amplasării vehiculelor implicate în accident, corespunzător cercetării la fața locului, fiind
stabilit clar că autovehicul de model „Audi A8” condus de către Dytiuk Eduard ***** s-a
inversat pe carosabil în urma tamponării pietonului și a vitezei excesive.
37. Consecutiv, instanţa relevă urmările prejudiciabile ale faptei comise pe de o parte din
conţinutul raportului de expertiză judiciară medico-legală nr.202403C1273 din 18.11.2024,
conform căruia moartea lui *****, anul naşterii 1953, a survenit în rezultatul traumei asociate
a capului, toracelui, abdomenului, coloanei vertebrale, bazinului, şi a membrelor, manifestat
prin lezarea organelor interne, complicat ulterior cu hemoragie internă şi externă ce se
confirmă prin datele examinării medico- legale şi adeverite prin datele de laborator
histologice. La examinarea medico-legală a cadavrului cet. *****, s-a depistat traumă
asociată a capului, toracelui, abdomenului, coloanei vertebrale, bazinului şi a membrelor,
manifestat prin otoragie pe stânga, plagă ruptă pe cap, excoriaţii pe cap şi faţă, fractura
cominutivă a bolţii şi bazei craniului, expulzia creierului, excoriaţii pe spate şi pe abdomen,
plagă ruptră în regiunea inghinală dreaptă, fractura sternului cu hemoragii în ţesuturile moi
adiacente, fractura ambelor clavicule cu hemoragii în ţesuturiel moi adiacente, ruptura
traumatică a discului intervertebrală Th7 şi LI, cu hemoragii roş-închise în ţesuturile moi
adiacente, fractura scapulei din stânga, fractura fracturi costale bilaterale cu hemoragii roş-
închise în ţesuturile moi adiacente, cu lezarea pleurei parietale, lezarea parenchimului
pulmonar, urme de sânge în cavitatea pleurală bilateral, contuzia şi lezarea parenchimului
hepatic şi lienal, ruptura rinichiului stâng cu hemoragii în loja renală, hemoperitoneum —
50ml de sânge fluid roş-închis, anemia organelor. interne, rinichi de şoc, dehiscenţa simfizei
pubiene, fractura ambelor ramuri ale osului pubian bilateral şi dehiscenţa sacro-ielieacă
bilateral toate cu hemoragii roş-închise în ţesuturile moi adiacente, plăgi, excoriaţii şi
echimoze pe membre, fracturi închise a ambelor oase humerale cu hemoragii în ţesuturile moi
adiacente, fractura închisă a femurului drept cu hemoragii roş-închise în ţesuturile moi, care a
fost produse prin acţiunea traumatică a unui corp(-uri) dur(-e) contondent(-e), sau la lovirea
de acesta, posibil în timpul (conform cercetării histologice are. o vechimea de cca.0-30min
până la deces) şi circumstanţele indicate (accident rutier), are legătură cauzală cu survenirea
decesului, prezintă pericol pentru viaţă şi conform acestui criteriu se califică ca vătămare
gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, ce denotă urmările unei contravenții, care a fost
absorbită prin aceiași faptă de natură penală.
 38. Or, acest fapt reiese și din pct. 5 al Hotărârii Curții Supreme de Justiție nr. 20 din 8
iulie 1999 despre practica judiciară cu privire la aplicarea legislației, la examinarea cauzelor
penale, referitoare la încălcarea regulilor de securitate a circulației sau exploatare a mijloacelor
de transport, potrivit căruia se recomandă instanțelor faptul că acțiunile învinuitului care
concomitent au avut drept urmare consecințe prevăzute în diferite alineate ale art.264 din Codul
penal şi/sau în art.242 din Codul contravențional, se încadrează conform unuia din alineatele
art.264 din Codul penal, care prevăd cea mai gravă din consecințele survenite, iar în asemenea
cazuri nu se intentează procedură administrativă, însă totodată, în sentință urmează să se indice
concret toate urmările parvenite în urma accidentului rutier, urmând a fi calificate prin cumulul
de infracțiuni numai faptele cu diferite consecințe, în cazurile în care ele sânt săvârșite în
diferite perioade de timp
39. De altfel, instanța menționează că „timpul şi circumstanțele indicate” rezultă din
ordonanța de numire a expertizei medico-legale din 04.09.2024, unde circumstanțele de fapt
sunt identice celor expuse în actul de învinuire şi în rezultat denotă legătura cauzală dintre fapta
comisă de inculpatul Dytiuk Eduard ***** şi urmările provocate de acesta.
40. Din aceste considerente, instanța a constatat că în rezultatul examinărilor medico-
legale a lui *****, au fost stabilite cu certitudine atât gradul vătămărilor corporale cât şi cauza
decesului, întrunind astfel condițiile prevăzute de art. 143 alin. (1) pct. 1) din Codul de
procedură penală.
41. În acest context, cele expuse supra și apreciate de instanța ca informații pertinente,
concludente și utile cauzei, care demonstrează indubitabil comiterea faptei prejudiciabile
nemijlocit de inculpatul Dytiuk Eduard ***** cu vinovăție, coroborează inclusiv şi cu cele
relatate de martorii în proces și însăși inculpatul, confirmând integral informația obținută cu
restul probelor administrate.
42. Concomitent, inculpatul, acceptând să ofere declarații în ședință de judecată, a
confirmat integral cele descrise supra prin argumente plauzibile, despre modalitatea
comiterii faptei, deși fiind expuse unele inadvertențe în declarații, acestea sunt nesemnificative,
care în esența lor nu afectează învinuirea adusă, nici probatoriul acumulat și pe cale de
consecință nu este afectată nici procedura de examinare a cauzei stabilită în ședința preliminară.
43. Instanța conchide că, inculpatul a ignorat vădit prevederile Regulamentului
circulației rutiere, concomitent, instanța relevă că conducătorul auto Dytiuk Eduard *****
deținea un drept de a conduce mijlocul de transport conform categoriilor corespunzătoare ”B”,
”C” și ”CE” în baza permisului de conducere nr. ***** eliberat la 21.05.2021 de către
autoritățile Republicii Ucraina, avea o experiență vastă și respectiv beneficia de dexteritate în
conducere, dar în cadrul deplasării nu a ținut cont de situația rutieră și a omis să se asigure că
acțiunile sale vor fi executate în siguranță și că nu vor crea obstacole pentru alte persoane aflate
în proximitate.
44. Mai mult ca atât, inculpatul Dytiuk Eduard ***** admițând cu bună-știință că
anterior a consumat băuturi alcoolice, a insistat pe acest fapt de a conduce mijlocul de transport,
or conform buletinului de analiză nr. 26/1/04/09/2024 în urma prelevării probei de sânge s-a
stabilit o concentrație de alcool în sânge de 1,85 g/l.
45. În aceste condiții, inculpatul a ignorat vădit prevederile pct. 45 subpunct 1 din
Regulamentului circulației rutiere, care stabilesc cert obligația conducătorului auto de a
conduce vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de
următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în
conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și
particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră”.
46. Tot aici, conducătorului auto, prin prisma pct. 14 lit. (a) din același Regulament îi
este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor
substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea
reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze
capacitatea de conducere, iar lato sensu, conform art. 32 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 131 din 7
iunie 2007 privind siguranța traficului rutier, participanții la traficul rutier sânt obligați să
manifeste un comportament care să asigure fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze
siguranța unor alți participanți la trafic, să nu cauzeze prejudicii mediului înconjurător,
proprietății publice sau private în rezultat cauzându-i vătămări corporale grave lui ***** care
au legătură cauzală cu survenirea decesului acestuia.
47. Totuși, inculpatul Dytiuk Eduard *****, ignorând vădit circumstanțele de fapt și de
drept enunțate supra, stabilite prin declarațiile veridice ale martorilor în proces, a preferat să
urce la volan și să conducă mijlocul de transport și admițând cu bună-știință că va conduce
automobilul în stare de ebrietate produsă de alcool.
48. Astfel, instanța a constatat că inculpatul nu a ținut cont de starea psihofiziologică ce
influențează atenția și reacția, de prohibiția de conduce mijlocul de transport în stare de
ebrietate sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere
și a urcat la volanul mijlocului de transport de model „Audi A8”.
49. În consecutivitate, în pofida relatării subiective de către inculpat a evenimentelor,
instanța apreciază corectă şi veridică versiunea acestora descrisă de inculpat în ședință de
judecată și în pofida unor detalii insignifiante, instanța opinează că declarațiile unei persoane
mereu pot varia nesemnificativ în dependență de personalitatea fiecărei persoane, după modul
său de expunere sau după timpul relatării unor circumstanțe, însă în esență informația obţinută
va fi una și aceiași şi nu afectează probatoriul în cauza penală, iar în consecinţă, cele furnizate
de inculpat coincid cu acțiunile descrise în actul de învinuire şi prin probele administrate, chiar
dacă încearcă să-și atenueze situația, prin încercarea stabilirii unor motive ale comiterii faptei
sale.
50. Or veridicitatea este însușirea, caracterul a ceea ce este cert, adică ceea ce este
conform cu adevărul, real şi poate fi caracterizată ca o corespundere a datei de fapt examinată
de către organul de urmărire sau instanță cu realitatea pe care o probează această informaţie, la
caz de inculpat, apreciată în cumul cu alte mijloace de probă.
51. Mai mult, aprecierea declarațiilor inculpatului în cadrul acestui proces penal, au loc
prin prisma art. 103 alin. (2) din Codul de procedură penală, care impune acestora o valoare
probantă condiționată şi de existenţa altor probe în cauză, care să confirme veridicitatea lor, iar
în prezentul proces penal, depoziţiile acestuia coroborează integral cu toate mijloacele de probă
administrate, relevante în acest sens, ce demonstrează comiterea faptei infracţionale cu
vinovăţie şi nu se atestă nici o probă sau altă informaţie obiectivă care ar infirma acest fapt.
52. Prin urmare, verificând respectarea condiţiilor prevăzute de art.3641 din Codul de
procedură penală, audiind inculpatul în coraport cu cercetarea tuturor probelor administrate la
faza urmăririi penale, instanţa a constatat că ultimul recunoaşte în totalitate faptele indicate în
rechizitoriul întocmit, acțiunile căruia instanţa le încadrează în conformitate cu prevederile
normelor din Codul penal al Republicii Moldova, după semnele invocate infra.
53. Cu privire la încadrarea juridică prevăzută de art. 264 alin. (4) din Codul penal
imputate inculpatului instanța de judecată constată că inculpatul a atentat la obiectul juridic
special al acestei infracțiuni, fiind unul complex, care în speță comprimă obiectul juridic
principal format din relațiile sociale cu privire la siguranța traficului rutier, inclusiv și sub
aspectul prohibiției impuse conducătorilor mijloacelor de transport să conducă în stare de
ebrietate produsă de alcool, iar obiectul juridic secundar îl formează relațiile sociale cu privire
la viața și sănătatea persoanei.
54. Din acest punct de vedere, instanța reiterează, că potrivit lit. a) pct.14 al
Regulamentului circulației rutiere, conducătorului de vehicul îi este interzis, printre altele, să
conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe
contraindicate, precum și sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea
reacției.
55. Astfel, obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (4) Cod penal,
are un caracter complex. Astfel, obiectul juridic principal îl formează relațiile sociale cu privire
la siguranța traficului rutier, iar obiectul juridic secundar îl constituie relațiile sociale cu privire
la integritatea corporală și sănătatea persoanei.
56. De asemenea, potrivit Regulamentului cu privire la modul de testare alcoolscopică și
examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărârea
Guvernului ne. 296 din 16 aprilie 2009, se stabilesc, pentru conducătorii de vehicule,
următoarele concentrații maxime admisibile de alcool: a) în sânge - 0,3 g/l; b) în aerul expirat -
0,15 mg/l.
57. La rândul său, art.18 al Legii privind siguranța traficului rutier nr.131 din 07 iunie
2007 stabilește, că pentru a conduce autovehiculul pe drumurile publice, conducătorul trebuie
să fie apt din punct de vedere psihofiziologic.
58. Tot, conform art. 32 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 131 din 7 iunie 2007 privind
siguranța traficului rutier, participanții la traficul rutier sânt obligați să manifeste un
comportament care să asigure fluența și siguranța traficului și să nu pericliteze siguranța unor
alți participanți la trafic.
59. La caz, instanța de judecată apreciază, că Dytiuk Eduard ***** a atentat la relațiile
sociale cu privire la siguranța traficului rutier prin faptul că a condus o perioadă de timp
automobilul de model „Audi A8” cu n/î ***** (Ucraina) în stare de ebrietate, nu a redus viteza
sau să oprească la întâmpinarea unui obstacol în persoana pietonului și cu sine încredere a
continuat deplasarea tamponând victima, care în rezultat a decedat.
60. În acest context, urmează a fi relevat că în virtutea art. 2 al Legii privind siguranța
traficului rutier nr. 131 din data de 07.06.2007, siguranță a traficului rutier reprezintă starea de
lucruri în traficul rutier ce reflectă gradul de protecție a participanților la trafic împotriva
accidentelor și consecințelor acestora
61. Victima infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal este reprezentantă de
persoana care a decedat, la caz aceasta fiind *****, care a decedat la fața locului.
62. Sub aspectul laturii obiective, aceasta se conturează în următoarea structură: 1) fapta
prejudiciabilă care constă în acțiunea sau în inacțiunea de încălcare a regulilor de securitate a
circulației; 2) urmările prejudiciabile care se exprimă cauzarea vătămării grave a integrității
corporale sau a sănătății unei persoane; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și
urmările prejudiciabile; 4) mijlocul de săvârșire a infracțiunii, și anume - mijlocul de transport;
5) locul săvârșirii infracțiunii, și anume - drumul public.
63. În ceea ce privește fapta prejudiciabilă, aceasta în speță, s-a manifestat prin
încălcarea următoarelor prevederi: pct. 3, 4, 12, 14 lit. a), 45 alin. (1) și (2) și pct. 46 lit. a) al
Regulamentului circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13 mai 2009.
 64. În context, instanța de judecată reiterează că potrivit raportului de expertiză judiciară
medico-legală nr.202403C1273 din 18.11.2024, se atestă că decesul lui *****, a survenit în
rezultatul hemoragiei externe apărute în rezultatul traumei asociate a capului, toracelui,
abdomenului, coloanei vertebrale, bazinului, şi a membrelor, manifestat prin lezarea organelor
interne, complicat ulterior cu hemoragie internă şi externă ce se confirmă prin datele examinării
medico - legale şi adeverite prin datele de laborator histologice.
65. Concomitent, potrivit aceluiași raport de expertiză, la examinare medico-legală a
cadavrului cet. *****, s-a depistat traumă asociată a capului, toracelui, abdomenului, coloanei
vertebrale, bazinului şi a membrelor, manifestat prin otoragie pe stânga, plagă ruptă pe cap,
excoriații pe cap şi faţă, fractura cominutivă a bolţii şi bazei craniului, expulzia creierului,
excoriații pe spate şi pe abdomen, plagă ruptură în regiunea inghinală dreaptă, fractura sternului
cu hemoragii în țesuturile moi adiacente, fractura ambelor clavicule cu hemoragii în țesuturile
moi adiacente, ruptura traumatică a discului intervertebrală Th7 şi LI, cu hemoragii roş-închise
în țesuturile moi adiacente, fractura scapulei din stânga, fractura fracturi costale bilaterale cu
hemoragii roş-închise în țesuturile moi adiacente, cu lezarea pleurei parietale, lezarea
parenchimului pulmonar, urme de sânge în cavitatea pleurală bilateral, contuzia şi lezarea
parenchimului hepatic şi lienal, ruptura rinichiului stâng cu hemoragii în loja renală,
hemoperitoneum — 50ml de sânge fluid roş-închis, anemia organelor. interne, rinichi de şoc,
dehiscența simfizei pubiene, fractura ambelor ramuri ale osului pubian bilateral şi dehiscența
sacro-ielieacă bilateral toate cu hemoragii roş-închise în ţesuturile moi adiacente, plăgi,
excoriații şi echimoze pe membre, fracturi închise a ambelor oase humerale cu hemoragii în
ţesuturile moi adiacente, fractura închisă a femurului drept cu hemoragii roş-închise în
ţesuturile moi, care a fost produse prin acţiunea traumatică a unui corp(-uri) dur(-e)
contondent(-e), sau la lovirea de acesta, posibil în timpul (conform cercetării histologice are. o
vechimea de cca.0-30min până la deces) şi circumstanțele indicate (accident rutier), are
legătură cauzală cu survenirea decesului, prezintă pericol pentru viață şi conform acestui
criteriu se califică ca vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății.
66. Astfel, din declarațiile inculpatului și martorilor audiați la faza urmăririi penale,
precum și a probelor materiale administrate la faza urmării penale, rezultă indubitabil că
inculpatul Dytiuk Eduard ***** a încălcat regulile de securitate a circulației rutiere, încălcare
ce a cauzat din imprudență decesul victimei și există legătură cauzală directă dintre fapta
comisă și urmări.
67. Or, în calitate de conducător al mijlocului de transport, inculpatul era responsabil de
acțiunile sale, asumându-și consecințele pentru nerespectarea regulilor de circulație rutieră în
cazul neglijării acestora.
68. Prin „drum public”, în sensul art. 1) alin. (3) și art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea
drumurilor nr. 509 din 22 iunie 1995, se subînțeleg căile de comunicație terestră, de utilitate
publică destinate circulației rutiere și pietonale în scopul satisfacerii cerințelor generale de
transport rutier ale economiei naționale și ale populației și de apărare a țării, fiind proprietate
publică.
69. Cât privește mijlocul de transport de model „Audi A8” cu n/î ***** (Ucraina),
recunoscut în calitate de corp delict, acesta întrunește condițiile impuse de art. 132 din Codul
penal și reprezintă mijlocul de comitere a infracțiunii în speță, or fiind condus în stare de
ebrietate de inculpat pe un drum public, ultimul a realizat încălcarea securității circulației
rutiere și a comis tamponarea pietonului *****, cauzând în rezultat decesul acestuia.
 70. În conformitate cu alin. (1) art. 13412 din Codul penal, prin „stare de ebrietate” se
înțelege starea de dereglare psihofuncțională a organismului survenită în urma consumului de
alcool, droguri și/sau alte substanțe cu efecte similare.
71. Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, are
următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea de încălcare a regulilor de
securitate a circulației; 2) urmările prejudiciabile care se exprimă în decesul pietonului *****;
3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile; 4) mijlocul de
săvârșire a infracțiunii, și anume - mijlocul de transport de model Audi A8” cu n/î *****
(Ucraina),; 5) locul săvârșirii infracțiunii, și anume - drumul public mun. Chișinău, bd Dacia.
72. În acest context, instanța de judecată reține că latura obiectivă a infracțiunii a fost
întrunită, circumstanțele de fapt fiind demonstrate prin declarațiile martorilor coroborate cu
mijloacele de probă, inclusiv materiale, care în ansamblu confirmă cu certitudine cele comise
de inculpat. Or, martorii au indicat univoc, că inculpatul s-a aflat în stare de ebrietate și a
condus mijlocul de transport, avându-l în posesie.
73. Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, este
specificată imprudența manifestată de făptuitor față de urmările prejudiciabile exprimate la caz
decesul persoanei. La caz conținutul vinovăției are anumite caracteristici și presupune că fapta
prejudiciabilă, prevăzută la art. 264 Cod penal, constă în încălcarea unor reguli stabilite de
norme din afara legislației penale. Astfel, latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 264
alin. (4) Cod penal, se caracterizează numai prin vinovăție sub forma imprudenței, caracterizată
prin una din cele două modalități ale acesteia – neglijența criminală sau încrederea exagerată în
sine. Instanța de judecată apreciază că inculpatul a manifestat la atitudine imprudentă în
modalitatea neglijenței criminale, prin faptul că a încălcat prevederile pct. 3, pct. 4, pct. 10
alin. (2) lit. a), pct. 45 alin. (1), alin. (2), pct. 46 lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere.
Prin urmare, instanța reține că inculpatul nu a manifestat diligența necesară și nu a adoptat un
comportament preventiv în conducerea autovehiculului, încălcând astfel normele de siguranță
rutieră.
74. De asemenea, la caz motivul infracțiunii se explică prin superficialitatea manifestată
de către inculpat în raport cu respectarea regulilor de securitate a circulației rutiere, precum și a
prohibiției impuse de a conduce mijlocul de transport în stare de ebrietate.
75. Instanța reiterează, că inculpatul cunoscând că parcurge pe drum public nu a
manifestat atenție sporită în trafic, pe trecerea pentru pietoni nedirijată a comis tamponarea
pietonului *****, care a decedat la locul faptei, iar de la viteza excesivă care o avea,
automobilul s-a inversat pe carosabil, inculpatul cu siguranță ar fi observat victima și ar fi putut
evita accidentul, însă a preferat să manifeste o neglijență față de aceste reguli și având încredere
exagerată în abilitățile sale, deținând permis de conducere de o perioadă de timp îndelungată,
nu a ținut seama de dexteritatea în conducere și a produs urmările soldate cu deces.
76. Mai mult, inculpatul Dytiuk Eduard ***** a decis și a condus mijlocul de transport
și în stare de ebrietate, fără să ofere o explicație plauzibilă în ședința de judecată despre modul
în care a comis totuși fapta prejudiciabilă și care au fost acțiunile sale îndreptate spre a evita
cauzarea acestor urmări prejudiciabile.
77. Din punct de vedere al calității de subiect al infracțiunii, instanța statuează că acesta
este reprezentat de persoana fizică responsabilă, care la momentul săvârșirii infracțiunii a atins
vârsta de 16 ani și conduce mijlocul de transport.
78. La caz, instanța atestă că inculpatul Dytiuk Eduard ***** într-adevăr a condus
mijlocul de transport, a fost identificat prin extrasul din Registrul de Stat al Populației și este
născut pe ***** deține permis de conducere valabil conform categoriilor corespunzătoare ”B”,
”C” și ”CE” în baza permisului de conducere nr. ***** eliberat la 21.05.2021 de către
autoritățile Republicii Ucraina, nu se află la evidența medicului psihiatru și/sau narcolog și
astfel întrunește semnele subiectului infracțiunii incriminate.
79. În condițiile specificate, reieșind din circumstanțele faptice descrise în speță, de
prevederile Regulamentului Circulației Rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din
13 mai 2009 și art. 264 alin. (4) Cod penal, instanța de judecată conchide că în acțiunile
inculpatului Dytiuk Eduard ***** sunt întrunite toate semnele și elementele constitutive
obligatorii ale componenței de infracțiune prevăzute de art. 264 alin. (4) din Cod penal - „
încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de
către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o
vătămare gravă a integrității corporale, soldată cu decesul unei persoane, săvârșită în stare de
ebrietate cu depășirea limitelor de alcool admisibile” și prin urmare, se stabilește atât temeiul
real, cât și temeiul juridic pentru atragerea lui Dytiuk Eduard ***** la răspundere penală.
Cu privire la calificarea infracțiunii prevăzute de art. 266 Cod penal, se fac
următoarele precizări:
80. În continuare, cu referire la învinuirea înaintată inculpatului în comiterea
infracțiunii prevăzută de art. 266 din Codul penal, instanța de judecată constată că inculpatul a
atentat la obiectul juridic special al acestei infracțiuni, care este în speță simplu, format din
relațiile sociale cu privire la siguranța traficului rutier, sub aspectul prohibiției impuse
conducătorilor mijloacelor de transport să părăsească locul accidentului rutier, în cazul în care a
încălcat regulile de securitate a circulației rutiere, dacă acestea au provocat urmările prevăzute
de alin. (3) sau (5) de la art. 264 din Codul penal.
81. Din acest punct de vedere, instanța reiterează că potrivit pct. 12 subpct. 1) din
Regulamentul Circulației Rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009,
conducătorul de vehicul implicat într-un accident în traficul rutier este obligat: a) să oprească
imediat vehiculul semnalizându-l în conformitate cu punctul 37 subpunctul 1) litera a) sau
subpunctul 2) din prezentul Regulament; b) să nu schimbe poziția vehiculului și a obiectelor de
pe carosabil provenite ca urmare a accidentului în traficul rutier, cu excepția cazurilor
prevăzute în subpunctul 1) literele c) și d) din prezentul punct; c) să acorde primul ajutor, să
cheme ambulanța în cazul în care în accident au fost cauzate traumatisme persoanelor, iar
dacă aceasta nu este posibil sau în cazurile de urgență - să asigure transportarea persoanei
traumatizate la cea mai apropiată unitate medicală cu un vehicul de ocazie ori cu propriul
vehicul, să declare la unitatea medicală identitatea sa, prezentând permisul de conducere sau
alt act, precum și certificatul de înmatriculare a vehiculului, ulterior să revină la locul
accidentului; d) să elibereze carosabilul deplasând vehiculul pe acostament ori cât mai
aproape de bordura trotuarului, atunci când în urma accidentului nu sânt persoane decedate
și/sau traumatizate, iar prezența pe carosabil a vehiculului implicat în accident face dificil sau
blochează traficul rutier; să marcheze locul inițial al vehiculului, obiectelor ce țin de accident
și a persoanei traumatizate, dacă se impune schimbarea poziției acestora pentru acordarea
primului ajutor, transportarea persoanei traumatizate cu propriul vehicul la unitatea medicală
sau pentru eliberarea carosabilului; e) să asigure, pe cât posibil, păstrarea urmelor, precum și
ocolirea locului accidentului; g) să anunțe despre accident poliția și să rămână pe loc până la
sosirea polițiștilor; h) să nu consume băuturi alcoolice sau droguri, precum și să nu
administreze medicamente preparate în baza acestora până nu va fi supus testării
alcoolscopice, sau, după caz, examinării medicale și recoltării probelor biologice ”.
 82. La caz, instanța statuează că inculpatul a admis încălcarea tuturor prohibițiilor
impuse de lege, exemplificate supra, conform probelor apreciate.
83. Sub aspectul laturii obiective, aceasta se conturează în fapta prejudiciabilă exprimată
în acțiunea de părăsire a locului accidentului rutier. În sensul art. 266 Cod penal, noțiunea de
accident rutier are un înțeles mai îngust și anume reprezintă evenimentul produs ca urmare a
încălcării regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport, în
care au fost implicate unul sau mai multe mijloace de transport aflate în circulați în urma căreia
a rezultat vătămarea gravă sau decesul unei ori mai multor persoane. Prin „locul accidentului
rutier” se înțelege segmentul de drum public sau un alt loc în care s-a produs accidentul rutier,
în rezultatul circulației mijlocului de transport și al intrării acestuia în coliziune cu persoane, cu
alte mijloace de transport, cu alte bunuri mobile sau imobile.
84. Prin „părăsirea locului accidentului rutier” se înțelege acțiunea de plecare a
făptuitorului de la locul accidentului rutier cu mijlocul de transport (al său ori al unei alte
persoane) ori plecarea pe jos de la locul respectiv, în pofida interdicției de rigoare din
Regulamentul circulației rutiere.
85. În ceea ce privește fapta prejudiciabilă, potrivit art. 2 din Legea privind siguranța
traficului rutier, prin „accident în trafic rutier” se înțelege orice eveniment produs ca urmare a
încălcării normelor de siguranță a traficului rutier, în care au fost implicate unul sau mai multe
vehicule aflate în circulație pe drum public, în urma căruia a rezultat vătămarea sănătății,
integrității corporale, decesul uneia sau al mai multor persoane ori a fost cauzat un prejudiciu
material.
86. Conform mijloacelor de probă administrate în ansamblu și a declarațiilor martorilor,
apreciate în ansamblu, precum și în contextul infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) din
Codul penal, denotă clar că a avut loc un accident, în rezultatul căruia a decedat victima *****.
Consecutiv, decesul victimei, manifestă și urmarea prejudiciabilă prevăzută la lit. b) alin. (3)
din art. 264, necesară pentru a fi întrunite condițiile laturii obiective a prezentei infracțiuni.
87. De asemenea, prin locul accidentului rutier a fost identificat segmentul de drum
public, unde s-a produs accidentul rutier, conform analizei efectuate supra, în contextul
încadrării juridice a acțiunilor în baza art. 264 alin. (4) din Codul penal.
88. Infracțiunea prevăzută la art. 266 din Codul penal este una formală la caz, care se
consideră consumată din momentul părăsirii locului accidentului rutier, cu încălcarea vădită a
prevederilor pct. 12 din Regulamentul circulației rutiere, identificate anterior, prin ce se
întregește latura obiectivă a prezentei componențe de infracțiune.
89. Cu referire la latura subiectivă se remarcă că infracțiunea incriminată este una
intenționată, iar conținutul intenției rezultă din materialitatea faptei (dolus ex re), adică din
examinarea tuturor semnelor laturii obiective, iar din ansamblul mijloacelor de probă
administrate și a circumstanțelor de fapt și de drept analizate supra, denotă prezența unei
intenții directe la săvârșirea faptei prejudiciabile prin acțiunile inculpatului Dytiuk Eduard
*****, care din teama de a fi supus răspunderii penale și lașitate a preferat să se eschiveze, în
detrimentul încercării de a reduce din consecințele infracțiunii și de asigurare a constatării
corecte a cazului.
90. Din acest considerent, instanța relevă și scopul infracțiunii comise, exprimat prin
împiedicarea activității de constatare imediată și completă a încălcărilor regulilor de securitate a
circulației rutiere.
91. De altfel, inculpatul a recunoscut personal faptul părăsirii locului accidentului rutier,
invocând diferite pretexte neplauzibile, or reieșind din mijlocele de probă administrate, denotă
un impact, imposibil de a fi observat și înțeles de făptuitor, cu deteriorări semnificative a
mijlocului de transport. Din punct de vedere al calității de subiect al infracțiunii, instanța
statuează că acesta este reprezentat de persoana fizică responsabilă, care la momentul săvârșirii
infracțiunii a atins vârsta de 16 ani, a condus mijlocul de transport și anterior a săvârșit
infracțiunea prevăzută de art. 264 cu urmările indicate alin.(1), (3) și (5), din Codul penal, cu
provocarea drept urmări, a decesului victimei, circumstanțe constatate cu certitudine în ședință
de judecată și astfel inculpatul întrunește semnele subiectului infracțiunii incriminate și în
contextul acestei infracțiuni. Declarațiile inculpatului pe acest aspect sunt susținute și de
declarațiile martorului Braniște Vitalie care a comunicat că, „în timp ce se deplasa spre
automobil pentru a acorda ajutor în acel timp a văzut o persoană care a ieșit din autovehicul și a
început să fugă, menționând că persoana care a început să fugă era de gen masculin. Precizează
că, mai multe persoane și au început a-i spune șoferului autovehiculului următoarele: Ты что
натворил, ты человека убил. După ce a auzit aceste cuvinte persoana a început a fugi, văzând
asta dânsul a strigat ,,Oameni buni hai să-l reținem”, și a început a fugi din urma lui, împreună
cu dânsul au mai fugit 3 persoane de gen masculin cu vârsta de la 20-30 ani, dânșii l-au ajuns
din urmă peste 3 case de la locul evenimentului rutier. Menționează că după ce l-a reținut și în
timpul reținerii nimeni nu a aplicat violență asupra persoanei reținute, în timp ce îl aduceau
înapoi, persoana îi înjura”. La fel cele expuse sunt confirmate și de declarațiile martorului
Stelea Ștefan care a comunicat că, „într-un moment dat conducătorul auto a început să fugă în
direcția blocurilor de locuit din preajmă. Cineva din trecători a strigat să-l rețină. El împreună
cu un coleg au fugit din urma lui, l-au ajuns din urmă când acesta încerca să se ascundă după un
bloc de locuit. Acel edificiu se afla la distanța de circa 100 metri. Când s-au apropiat de el,
acesta deja nu avea plăcuțe de înmatriculare asupra sa. Acesta a comunicat, că se predă, nu-și
aduce aminte cum a tamponat pietonul. El nu a opus rezistență și drept urmare acesta a fost
încătușat”.
92. În condițiile specificate, reieșind din circumstanțele faptice descrise în speță, de
prevederile Regulamentului Circulației Rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din
13 mai 2009 și art. 266 din Codul penal, instanța de judecată conchide că în acțiunile
inculpatului Dytiuk Eduard *****, sunt întrunite toate semnele și elementele constitutive
obligatorii ale componenței de infracțiune prevăzute de art. 266 din Cod penal - „părăsirea
locului accidentului rutier de către persoana care conducea mijlocul de transport și care a
încălcat regulile de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport, dacă
aceasta a provocat urmările indicate la art.264 alin.(3) și (5) din Codul penal” și prin urmare,
se stabilește atât temeiul real, cât și temeiul juridic pentru atragerea lui Dytiuk Eduard *****
la răspundere penală.
93. Instanța de judecată remarcă că, lui Dytiuk Eduard *****, atât la faza de urmărire
penală cât și la faza judecării cauzei garanția reglementată la art. 6 & 3 lit. a) din Convenție,
care specifică dreptul la un proces echitabil, i-a fost respectat. Potrivit art. 254 alin. (1) Cod
procedură penală, organul de urmărire penală este obligat să ia toate măsurile prevăzute de lege
pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei pentru
stabilirea adevărului. Prin urmare aflarea adevărului care constituie unul din scopurile firești ale
oricărui proces penal, la prezenta speță a fost atins. În acest sens, organul de urmărire penală în
prezenta cauză și-au îndeplinit obligația pozitivă de a asigura, pe bază de probe, aflarea
adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana
acuzată, asigurând echitatea procedurii. În concluzie aflarea adevărului în prezenta cauza
penală a fost asigurată prin concordanța între concluziile la care ajuns organul de urmărire
penală și confirmate în cadrul cercetării judecătorești ceea ce corespund cu realitatea obiectivă
privind fapta și autorul ei.
94. Luând în considerație cele expuse și ținând cont de probele administrate în cauza
penală, care au fost verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv, instanța de judecată
ajunge la concluzia că vinovăția inculpatului Dytiuk Eduard ***** în comiterea infracțiunilor
incriminate a fost dovedită pe deplin și acțiunile acestuia se încadrează în baza art. art. 264 alin.
(4), 266 Cod penal.
Cu privire la individualizarea pedepsei.
95. Acuzatorul de stat Ghimp Iulia, în dezbaterile judiciare a solicitat de a fi recunoscut
inculpatul Dytiuk Eduard ***** vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.
(4) din Codul penal, și în baza acestui articol în coroborare cu prevederile art. 801 din Codul
penal, a-i aplica o pedeapsă reală cu închisoare pe o perioadă de 6 ani, cu executare în
penitenciar de tip deschis, cu aplicarea pedepsei complimentare – anularea dreptului de a
conduce mijloacele de transport, a-l recunoaște vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 266 din Codul penal, și în baza acestui articol în coroborare cu prevederile art. 801 din
Codul penal, a-i aplica o pedeapsă reală cu închisoare pe o perioadă de 1 an 6 luni, cu executare
în penitenciar de tip deschis. Potrivit art. 84 din Codul penal ai stabili lui Dytiuk Eduard
***** pedeapsa definitivă prin cumul total de 7 ani 6 luni, cu executare în penitenciar de tip
deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloacele de transport.
96. Apărătorul succesorului părții vătămate, avocatul Capbătut Alexei, a indicat că
clientul său nu are careva pretenții în privința inculpatului, lăsând la discreția instanței pedeapsă
aplicabilă inculpatului, a mai menționat că prejudiciul material și moral i-a fost recuperat.
97. Apărătorul inculpatului Dytiuk Eduard *****, avocatul Andrian Guțanu, în
dezbaterile judiciare a solicitat instanței să ia în considerare faptul că inculpatul a recunoscut
integral vina în comiterea infracțiunilor imputate, a întors tot prejudiciul cauzat succesorului
părții vătămate, acesta nu are careva pretenții față de inculpat, totodată să fie luată în
considerare și vârsta înaintată a răposatului, cât și că inculpatul este invalid de gradul III.
98. Apărătorul inculpatului Dytiuk Eduard *****, avocatul Georgeta Lupea în
dezbaterile judiciare, a susținut poziția colegului său, reiterând faptul că inculpatul se căiește
sincer și are o stare precară de sănătate solicitând instanței aplicarea prevederilor art. 90 din
Codul penal.
99. Inculpatul Dytiuk Eduard *****, în ultimul cuvânt a solicitat aplicarea în privința
sa a unei pedepse mai blânde și a reiterat faptul că se căiește de cele săvârșite.
100. Potrivit art. 24 alin.(2) din Codul de procedură penală, instanța judecătorească nu
este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării şi nu
exprimă alte interese decât interesele legii. În cazul săvârșirii unei infracţiuni, instanţa de
judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit opera de individualizare a pedepsei
pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acţiune în
vederea realizării acestei operaţiuni, ţinând seama de regulile şi principiile prevăzute de Codul
penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operaţiunii de
individualizare a acesteia.
101. La individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica instanţa va avea în vedere
dispoziţiile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, respectiv: modalitatea şi împrejurările în care a fost
comisă infracţiunea, gradul de pericol social mediu al faptei săvârșite, de împrejurările în care a
fost comisă fapta, dar şi circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.
 102. În conformitate cu art. 61 alin.(1) şi (2) din Codul penal, pedeapsa penală este o
măsură de constrângere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare a condamnatului ce se
aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârşit infracţiuni,
cauzând anumite lipsuri şi restricții drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea echităţii
sociale, corectarea condamnatului, precum şi prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din
partea condamnaților, cât şi a altor persoane.
103. Concomitent, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice şi nici să
înjosească demnitatea persoanei condamnate. Pedeapsa aplicată persoanei recunoscute vinovate
trebuie să fie echitabilă, legală şi corect individualizată, capabilă să restabilească echitatea
socială şi să realizeze scopurile legii şi pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile
părții generale a Codului penal şi stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.
104. În continuare, cu privire la persoana inculpatului Dytiuk Eduard *****, instanța de
judecată reține că nu se află la evidența medicului narcolog, psihiatru nu se află, anterior nu a
fost atras la răspundere penală, are un copil minor la întreținere, gradul III de dizabilitate,
potrivit caracteristicii prezentate de avocați inculpatul se caracterizează pozitiv. Instanța de
judecată evidențiază, de asemenea, comportamentul inculpatului atât în cadrul urmăririi penale,
cât și pe parcursul judecării cauzei. Inculpatul Dytiuk Eduard ***** a recunoscut vina,
manifestând cooperare cu organele de urmărire penală. Totodată, inculpatul a compensat
prejudiciul suferit de succesorul părții vătămate, aspect care denotă o asumare a consecințelor
faptelor sale.
105. Totodată, instanța de judecată va reține ca circumstanță atenuantă potrivit art. 76
alin. (2) Cod penal lui Dytiuk Eduard *****, căința sinceră atestată nemijlocit pe parcursul
examinării cauzei. Referitor la circumstanța agravantă invocată în rechizitoriu și anume
comiterea infracțiunii în stare de ebrietate prevăzută de art. 77 lit. j) Cod penal, instanța de
judecată nu o va reține dat fiind faptul că, nu poate aplica agravanta reținută de procuror or
potrivit alin. (2) al art. 77 din Codul penal, dacă circumstanțele menționate la alin.(1) sânt
prevăzute la articolele corespunzătoare din Partea specială a prezentului cod în calitate de
semne ale acestor componențe de infracțiuni, ele nu pot fi concomitent considerate drept
circumstanțe agravante.
106. În cadrul individualizării pedepsei, instanța de judecată va ține cont și de regula nr.
6 din Recomandarea NR. R (92) 16 a Comitetului de miniștri către statele membre referitoare la
regulile europene asupra sancțiunilor aplicate în comunitate (adoptată de Comitetul de Miniștri
în 19 octombrie 1992, cu ocazia celei de a 482 - a reuniune a Delegațiilor de Miniştri), potrivit
căreia „natura şi durata sancțiunilor şi măsurilor aplicate în comunitate trebuie de asemenea să
fie proporțională cu gravitatea infracțiunii pentru care un delincvent a fost condamnat sau o
persoană este inculpată, cât și cu situația personală a acesteia”.
107. Instanța de judecată reține că infracțiunea comisă de către inculpatul Dytiuk
Eduard ***** face parte din capitolul infracțiunilor în domeniul securității circulației
mijloacelor de transport pe drumurile publice, care atentează la una din valorile principale –
securitatea circulației și exploatării mijloacelor de transport, ca parte componentă a securității și
ordinii publice, dar şi în plan secundar la una din valorile fundamentale – integritatea corporală
şi sănătatea persoanei.
108. Instanța de judecată menționează că infracțiunea prevăzută la art. 264 alin. (4) Cod
penal, potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor grave, iar
sancțiunea prevăzută de acest articol prevede pedeapsa cu închisoare de la 4 la 8 ani, cu
anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.
 109. La fel, infracțiunea prevăzută la art. 266 Cod penal, potrivit art. 16 alin. (2) Cod
penal, face parte din categoria infracțiunilor ușoare, iar sancțiunea prevăzută de acest articol
prevede pedeapsa cu amendă în mărime de la 550 la 850 unități convenționale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani.
110. În acest mod, reieșind din opiniile participanților la proces, a materialelor dosarului
penal şi din cele nominalizate supra, instanța consideră că o pedeapsă care ar justifica cu
adevărat scopul legii penale în acest caz, care ar contribui la corectarea condamnatului şi
prevenirea comiterii de noi infracțiuni de către condamnat este aplicarea unei pedepse sub
forma închisorii.
111. Potrivit prevederilor art. 801 alin. (1) din Codul penal, în cazul în care inculpatul a
recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să se facă pe baza
probelor administrate în faza de urmărire penală, acesta beneficiază de reducerea cu o pătrime
a limitelor de pedeapsă prevăzute în Partea specială a prezentului cod în cazul pedepsei cu
amendă, cu muncă neremunerată în folosul comunității sau cu închisoare.
112. În acest mod, în speță, limitele pedepsei pentru comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 264 alin. (4) din Codul penal, cu aplicarea prevederilor art. 801 alin. (1)
din Codul penal, se modifică pentru pedeapsa cu închisoare de la 3 ani la 6 ani iar limitele
pedepsei pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 266 din Codul penal, cu aplicarea
prevederilor art. 801 alin. (1) din Codul penal, se modifică pentru pedeapsa cu închisoare
de la 3 luni până la 1 an 6 luni.
113. Instanța subliniază că, inculpatul a manifestat unele semne ale căinței față de
acțiunile sale, a recunoscut faptele sale, anterior nu a fost condamnat, are gradul III de
dizabilitate, un copil minor la întreținere, iar în accepția instanței. Pe cale de consecință instanța
de judecată din perspectiva celor enunțate supra, exprimate atât în favoarea, cât și în
defavoarea inculpatului, instanța ajunge la concluzia certă ca inculpatul să fie recunoscut
vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) din Codul penal și a-i aplica o
pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport și de a fi
recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 266 din Codul penal și a-i aplica
o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) ani, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip deschis. Tipul penitenciarului fiind stabilit potrivit art. 72 alin. (2) Cod penal.
114. Potrivit prevederilor art. 84 alin. (1) din Codul penal pentru concurs de infracțiuni,
prin cumul parțial al pedepselor aplicate, instanța consideră necesar să-i fie aplicată lui Dytiuk
Eduard ***** o sancțiune definitivă cu închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani şi 2 (două)
luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce
mijloace de transport.
115. Subsecvent în conformitate cu art. 88 alin. (3) Cod penal, timpul aflării persoanei
sub arest preventiv până la judecarea cauzei se include în termenul închisorii, calculându-se o zi
pentru o zi, iar în termenul muncii neremunerate în folosul comunității – calculându-se o zi de
arest preventiv pentru 4 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.
116. De asemenea, instanța reține că potrivit materialelor cauzei penale inculpatului
Dytiuk Eduard ***** i-a fost aplicată măsura preventivă – arestul preventiv, pe durata
urmăririi penale și la etapa judecării cauzei, pe cale de consecință termenul căreia urmează a fi
inclus în pedeapsă, inclusiv pentru perioada aflării sale în stare de reținere din 04.09.2024, ora
10:00 până la data pronunțării sentinței adică 27.02.2025.
 117. Referitor la solicitarea apărătorilor privind suspendarea condiționată a
executării pedepsei în privința lui Dytiuk Eduard *****, instanța de judecată atestă că, la
caz eventuala aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, nu va asigura scopul pedepsei penale și
anume nu va fi în măsură să reeduce inculpatul dat fiind comportamentul ultimului imediat
după comiterea accidentului, ultimul a părăsit locul accidentului rutier, la fel inculpatul a scos
plăcuțele de înmatriculare, aceste circumstanțe denotă o atitudine nepăsătoare contrară
normelor firești de comportament social. Prin urmare pentru a educa inculpatul în spiritul
respectului normelor sociale la caz doar stabilirea unei pedepse penale cu închisoare și
executarea acesteia efectiv va corecta inculpatul și va preveni săvârșirea de infracțiuni și din
partea altor membri ai societăți.
118. În argumentarea modalității de executare a pedepsei stabilite, instanța de judecată
remarcă că inculpatul prin acțiunile sale a luat viața unei persoanei. Ori statul, inclusiv și în
persoana instanței de judecată este obligat să protejeze persoana împotriva oricărei forme de
vătămare, inclusiv care au dus la deces. Astfel, instanța de judecată este obligată că, la emiterea
unei sentințe urmează ai stabili persoanei recunoscute vinovate o pedeapsă penală care
corespunde cu gravitatea faptei. Concluzia instanței de judecată este în concordanță cu
conținutul scopului legii penale, reflectat în art. 2 Cod penal. Prin urmare pedeapsa stabilită la
caz are drept scop reeducare lui Dytiuk Eduard *****, cât și să descurajeze comiterea de
infracțiuni din partea altor membri ai societății.
119. Neaplicarea prevederilor art. 90 Cod penal de către instanța de judecată la caz este
determinată și de faptul că, tamponarea fatală a victimei a avut loc pe trecerea de pietoni, cât
și de gradul avansat al stării de ebrietate a inculpatului. La fel neaplicarea art. 90 Cod penal la
prezenta speță este determinată și de cazierul contravențional prin care se atestă că Dytiuk
Eduard *****, a comis contravenții din domeniul circulației rutiere cât și contravenții din
domeniul ce atentează la drepturile reale (f.d.97 vol. I).
120. În concluzie asupra celor expuse supra, instanța remarcă că, la individualizarea
pedepsei la prezenta cauză, a ținut cont de cele trei principii care urmează a sta la baza
individualizării pedepsei, sancțiunea aplicată inculpatului Dytiuk Eduard *****, fiind legală,
echitabilă și individualizată.
121. Referitor la cererea apărătorului inculpatului Dytiuk Eduard *****, avocat
Lupea Georgeta cu privire la condițiile de detenție care afectează grav drepturile prevenitului
instanța de judecată menționează că potrivit prevederilor art. 385 alin. (4) și (5) din Codul de
procedură penală, dacă, în cursul urmăririi penale sau judecării cauzei, s-au constatat încălcări
care au afectat grav drepturile inculpatului ce derivă din calitatea procesuală a inculpatului,
instanța examinează posibilitatea reducerii pedepsei inculpatului drept compensare pentru
aceste încălcări. În cazul constatării încălcării drepturilor privind condițiile de detenție,
garantate de art.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăților
fundamentale, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, reducerea
pedepsei se calculează în felul următor: de la una la două zile de reduceri pentru 10 zile de
detenţie în condiţii precare calculate cumulativ. Prevederile art.4732 alin.(2)–(25) şi (5), art.4733
alin.(3) şi art.4734 alin.(1)–(51) se aplică în mod corespunzător la examinarea plângerii
prevenitului sau a apărătorului acestuia împotriva condiţiilor de detenţie.
122. Potrivit prevederilor alin. (2) al art. 4732 din Codul de procedură penală, plângerea
referitoare la condiţiile de detenţie menționate la alin.(1) trebuie să conţină datele privind
perioada şi locul detenţiei, precum şi descrierea detaliată a condițiilor materiale care afectează
grav drepturile condamnatului, cu solicitarea de a obliga administrația instituţiei penitenciare să
înlăture condiţiile materiale contestate. La plângere pot fi anexate explicaţiile altor condamnaţi
sau preveniţi, copiile plângerilor anterioare, adresate administraţiei instituţiei penitenciare sau
autorităţilor de supraveghere, şi răspunsurile lor, alte probe relevante. Concomitent cu
depunerea plângerii, se expediază o copie a acesteia, cu anexarea materialelor respective, către
organul care pune în executare sentinţa sau încheierea.
123. Astfel, având în vedere cele menționate supra, instanța de judecată va respinge
cererea apărătorului inculpatului Dytiuk Eduard *****, avocat Lupea Georgeta cu privire la
condițiile de detenție care afectează grav drepturile prevenitului, or aceasta la cererea sa nu a
anexat careva acte individuale administrative, rapoarte, înscrisuri ce ar demonstra că inculpatul
Dytiuk Eduard ***** s-a aflat în condiții de detenție care afectează grav drepturile acestuia.
Ori în lipsa unui raport al instituției penitenciare cu privire la condițiile de detenție ale
inculpatului în perioada în care acesta s-a deținut în calitate de prevenit, instanța de judecată nu
poate să se expună asupra unei asemenea cereri.
Cu privire la măsurile de siguranţă.
124. Cu referire la solicitarea acuzatorului de stat privind expulzarea inculpatului,
instanța constată faptul că art. 105 alin. (1) din Codul penal, cetățenilor străini și apatrizilor care
au fost condamnați pentru săvârșirea unor infracțiuni li se poate interzice rămânerea pe
teritoriul țării. Subsecvent potrivit alin. (3) al articolului menționat supra, la luarea deciziei
privind expulzarea se va ține cont de dreptul la respectarea vieții private.
125. În concordanță cu cele expuse, potrivit art. 62 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 200 din
16 iulie 2010 cu privire la regimul străinilor în Republica Moldova, împotriva străinului care a
săvârșit o contravenţie sau o infracțiune pe teritoriul Republicii Moldova, poate fi dispusă
măsura expulzării în condiţiile prevăzute de Codul penal şi de Codul contravențional, iar
dreptul de şedere al străinului încetează de drept, la data la care a fost dispusă măsura
expulzării.
126. Astfel, analizând situația inculpatului în raport cu respectarea dreptului la viață
privată, instanța de judecată nu atestă careva legături conexe ale acestuia care ar fi fost formate
pe teritoriul Republicii Moldova.
127. Mai mult, în defavoarea unei astfel de decizii, nu a pledat nici apărătorilor
inculpatului lăsând acest aspect fără expunere. În susținerea prezentei soluții, instanța notează
faptul că în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, expulzarea nu
poate reprezenta apriori o măsură ilegală, aceasta fiind necesar să fie motivată și care să
corespundă raportului de proporționalitate între fapta comisă și măsura adoptată.
128. În aceste condiții instanța notează faptul că inculpatul a venit pentru prima dată în
Republica Moldova, nu are careva legături familiale sau private constante pe teritoriul statului,
nu a invocat careva riscuri de tortură sau tratament inuman în caz de expulzare pe teritoriul
Republicii Ucraina, iar în acest condiții nu au fost constatate impedimente la aplicarea
instituției solicitate de acuzator în contextul emiterii unei soluții pe caz.
129. Mai mult, instanța notează faptul că inculpatul, la momentul contactului cu angajații
organului de frontieră, a solicitat statut de refugiat conform documentului de identitate al
beneficiarului de protecție temporară seria/nr. PT 032084 din 26.01.2024.
130. Potrivit alin. (2) al art. 18 din Legea nr. 270 din 18.12.2008 privind azilul în
Republica Moldova, un străin este exclus de la recunoașterea statutului de refugiat dacă există
motive întemeiate să se creadă că:
 a) a comis o infracțiune împotriva păcii, o crimă de război sau o infracţiune împotriva
umanităţii, aşa cum sânt definite în tratatele internaţionale la care Republica Moldova este
parte, precum şi în legislaţia penală a Republicii Moldova;
b) a comis o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau excepțional de gravă de drept
comun înainte de a intra pe teritoriul Republicii Moldova;
c) a comis fapte care sânt contrare scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite,
enunţate în preambulul şi în art. 1 şi 2 din Carta Naţiunilor Unite;
d) a planificat, a facilitat sau a participat la săvârșirea unor acte de terorism, după cum
sânt definite în tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;
e) prezintă pericol pentru ordinea publică sau pentru securitatea Republicii Moldova.
131. Conform prevederilor art. 82 din legea sus menționată, Statutul de refugiat se anulează
dacă:
a) acest statut a fost recunoscut în baza unor declarații false, străinul a refuzat să prezinte
anumite date ori s-a folosit de documente false care au fost luate în considerare la examinarea
cererii sale de azil şi care au fost decisive pentru recunoașterea formei de protecție, nu există
alte motive care să conducă la menținerea statutului de refugiat;
b) după recunoașterea statutului de refugiat, străinul a săvârșit una din faptele
specificate la art.18 ori s-a descoperit că a săvârșit o asemenea faptă înainte de rămânerea
irevocabilă a deciziei prin care i s-a acordat acest statut.
c) există motive rezonabile de a-l considera pe străinul căruia i s-a recunoscut statutul de
refugiat un pericol pentru securitatea Republicii Moldova;
d) ca urmare a faptului că străinul căruia i s-a recunoscut statutul de refugiat a fost
condamnat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă pentru o infracțiune deosebit de gravă,
reprezintă o amenințare pentru securitatea Republicii Moldova.
132. În cele din urmă, luând în considerare astfel de criterii precum natura și gravitatea
infracțiunii săvârșite de inculpat; lungimea de șederea inculpatului în țara din care urmează să
fie expulzat; timpul scurs de la comiterea infracțiunii și comportamentul acestuia în acea
perioadă; situația familială a inculpatului, cum ar fi durata căsătoriei și alți factori care exprimă
eficiența vieții de familie a unui cuplu; dacă soțul/soția știa despre infracțiunea la momentul la
care a intrat într-o relație de familie; dacă există copiii din căsătorie și, dacă da, vârsta acestora;
gravitatea dificultăților în care se află soțul probabil să se întâlnească în țara în care solicitantul
urmează să fie expulzat; cele mai bune interese și bunăstarea copiilor etc., criterii care de fapt
au fost expuse de Curte în cauza Uner împotriva Norvegiei (par. 54-60), instanța de judecată
ajunge la concluzia că măsura expulzării este una proporțională și nu contravine drepturilor și
libertăților fundamentale garantate inculpatului Dytiuk Eduard *****.
133. În concluzia celor expuse, instanța de judecată consideră posibil a aplica față de
inculpatul Dytiuk Eduard ***** a interdicției de a rămâne pe teritoriul Republicii Moldova şi
expulzarea acestuia, după executarea pedepsei principale cu amendă.
Cu privire la măsura preventivă.
134. În corespundere cu prevederile art. 385 alin. (1) pct. 15) şi art. 395 alin. (1) pct. 5)
din Codul de procedură penală, instanța urmează să se expună în privința măsurii preventivă ce
se va aplica inculpatului până când sentința va deveni definitivă.
135. În contextul dezbaterilor judiciare procurorul, apărătorii şi inculpatul nu s-au expus
în privința măsurii preventive aplicabile, însă analizând materialele dosarului penal, la
momentul emiterii sentinței, instanța atestă că în privința inculpatului Dytiuk Eduard *****
este aplicată măsura preventivă – arestul preventiv.
 136. În acest context, instanța relevă că conform art. 329 alin. (1) din Codul de procedură
penală, la judecarea cauzei, instanța, din oficiu sau la cererea părților şi ascultând opiniile
acestora, este în drept să dispună aplicarea, înlocuirea sau revocarea măsurii preventive aplicate
inculpatului.
137. Instanța constată că potrivit art. 175 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală,
constituie măsuri preventive măsurile cu caracter de constrângere orientate în scopul asigurării
de către instanță a executării sentinței.
138. În conformitate cu prevederile art.176 din Codul de procedură penală, măsurile
preventive pot fi aplicate de către procuror, din oficiu ori la propunerea organului de urmărire
penală, sau, după caz, de către instanța de judecată numai în cazurile în care există suficiente
temeiuri rezonabile, susținute prin probe, de a presupune că bănuitul, învinuitul, inculpatul ar
putea să se ascundă de organul de urmărire penală sau de instanță, să exercite presiune asupra
martorilor, să nimicească sau să deterioreze mijloacele de probă sau să împiedice într-un alt
mod stabilirea adevărului în procesul penal, să săvârșească alte infracțiuni ori că punerea în
libertate a acestuia va cauza dezordine publică.
139. Reieșind din conținutul art. 185 alin. (1) din Codul de procedură penală, arestarea
preventivă constă în deținerea inculpatului în stare de arest în locurile şi în condițiile prevăzute
de lege, iar arestarea preventivă constituie o măsură excepțională și se dispune doar atunci când
se demonstrează că alte măsuri nu sunt suficiente pentru a înlătura riscurile care justifică
aplicarea arestării.
140. În aceste circumstanțe, instanța consideră la moment imposibilă aplicarea față de
inculpatul Dytiuk Eduard ***** a unei măsuri preventive mai blânde decât arestul preventiv,
pentru a exclude posibilitatea de a fi prejudiciat cursul normal al executării sentinței, constatând
prezența circumstanțelor excepționale, care determină necesitatea menținerii măsurii preventive
respective, existând riscul real ca inculpatul să se eschiveze de la executarea pedepsei, având în
vedere stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare cu executare în penitenciar de tip
deschis.
141. Instanța de judecată reține că, în cazul dat, menținând măsura preventivă sub formă
de arest până la rămânerea definitivă a sentinței, nu mai este încălcat dreptul lui Dytiuk
Eduard ***** la libertate şi siguranță, prevăzut de art. 5 CEDO, iar privarea de libertate a
ultimului este justificată, întemeiată şi necesară într-o societate democratică şi urmărește un
scop legal, deoarece are ca scop împiedicarea acestuia de a se ascunde de organele de drept şi
de a se eschiva de la executarea pedepsei, fiind astfel respectat principiul proporționalității între
dreptul acuzatului la libertate, garantat de lege şi necesitatea aplicării față de el a arestului
preventiv.
142. În aceste circumstanțe, instanța consideră că suntem în prezența cazului în care este
o necesitate absolută de menținere a măsurii preventive sub formă de arest preventiv față de
inculpatul Dytiuk Eduard *****, deoarece doar această măsură preventivă este reală şi
efectivă în cazul dat și va asigura comportamentul respectiv al acestuia pentru executarea
pedepsei stabilite prin prezenta sentința.
Cu privire la mijloacele materiale de probă.
143. Cu referire la prevederile art. 161-162, art.385 alin.(1) pct.13, art.397 pct. 3) din
Codul de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată hotărăște chestiunea cu
privire la corpurile delicate, în privința cărora procurorul a solicitat nimicirea substanțelor
psihotrope iar automobilul de restituit proprietarului legal, iar inculpatul şi apărătorul acestuia
nu s-au expus în această privință.
 144. Cu referire la corpurile delicte și alte mijloace materiale de probă, instanța
precizează că prin ordonanța ofițerului din 04.09.2024 a fost recunoscut în calitate de corp
delict mijlocul de transport de model „Audi A8”, cu n/î ***** (Ucraina) a fost transmis la
păstrare la IP Botanica al DP mun. Chișinău, pe cale de consecință la rămânerea definitivă a
sentinței urmează a fi transmis proprietarului.
145. În continuare, prin ordonanța ofițerului de urmărire penală din 05.09.2024 - un disc
cu formatul DVD-R care conține un fișier video cu circumstanțele producerii evenimentului
rutier din 04.09.2024, care a avut loc pe bd. Dacia 4 din mun. Chișinău a fost recunoscut în
calitate de mijloc material de probă şi anexate la cauza penală.
146. Potrivit art. 162 alin. (1) pct. 4) şi 5) Cod de procedură penală, în cazul în care
procurorul dispune încetarea urmăririi penale sau în cazul soluționării cauzei în fond, se
hotărăște chestiunea cu privire la corpurile delicte.
147. Instanța statuează cu referire la mijloacele materiale de probă, că potrivit art. 157
alin. (1), Cod procedură penală, „constituie mijloc material de probă documentele în orice
formă (scrisă, audio, video, electronică etc.) care provin de la persoane oficiale fizice sau
juridice dacă în ele sunt expuse ori adeverite circumstanțe care au importanță pentru cauză”.
148. Potrivit art. 162 alin. (1) pct. 4) şi 5) din Codul de procedură penală, în cazul în care
procurorul dispune încetarea urmăririi penale sau în cazul soluționării cauzei în fond, se
hotărăște chestiunea cu privire la corpurile delicte şi în acest caz, banii şi alte valori dobândite
pe cale criminală sau asupra cărora au fost îndreptate acțiunile criminale se restituie
proprietarului sau, după caz, se trec în venitul statului. Celelalte obiecte se predau proprietarilor
legali, iar dacă aceștia nu sânt identificați, se trec în proprietatea statului. Totodată,
documentele care constituie corpuri delicte rămân în dosar pe tot termenul de păstrare a lui sau,
la solicitare, se remit persoanelor interesate.
149. Subsecvent, art. 157 alin. (2) din Codul procedură penală stipulează că documentele
se anexează, prin ordonanța organului de urmărire penală sau prin încheierea instanței, la
materialele dosarului și se păstrează atâta timp cât se păstrează dosarul respectiv.
150. În acest caz, banii şi alte valori dobândite pe cale criminală sau asupra cărora au
fost îndreptate acțiunile criminale se restituie proprietarului sau, după caz, se trec în venitul
statului. Celelalte obiecte se predau proprietarilor legali, iar dacă aceștia nu sânt identificați, se
trec în proprietatea statului. Totodată, documentele care constituie corpuri delicte rămân în
dosar pe tot termenul de păstrare a lui sau, la solicitare, se remit persoanelor interesate.
151. Cât privește corpul delict și anume mijlocul de transport de model „Audi A8”, cu n/î
***** Ucraina a fost transmis la păstrare la IP Botanica al DP mun. Chișinău instanța de
judecată consideră necesar restituirea acestuia proprietarului legal din momentul rămânerii
definitive a prezentei sentințe.
152. Elucidând cele expuse supra, instanța concluzionează că, la materialele cauzei
penale se păstrează un disc cu formatul DVD-R care conține un fișier video cu circumstanțele
producerii evenimentului rutier din 04.09.2024, care a avut loc pe bd. Dacia 4 din mun.
Chișinău, care a fost recunoscut în calitate de mijloc material de probă și anexat la cauza
penală, obiecte care au fost obținute de către organul de urmărire penală în mod legal, sunt
necesare şi pertinente cauzei penale, nu a fost înaintată o cerere de restituire a acestora şi prin
urmare, în temeiul art. 162 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, acestea urmează să rămână
la materialele cauzei penale pe toată perioada păstrării sale.
Cu privire la cheltuieli judiciare.
 153. Cu referire la cheltuielile judiciare instanța de judecată reține, că atât din conținutul
rechizitoriului, dar şi în ședință de judecată, acuzatorul de stat a solicitat încasarea din contul
inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în cuantum de 3 754 lei pentru
efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice, iar partea apărării nu s-a expus în privința acestora.
154. În acest mod, instanța reține că potrivit rechizitoriului în cauza penală, la fel au fost
revendicate cheltuieli judiciare, suportate în legătură cu dispunerea şi efectuarea raportului de
expertiză judiciară cu nr. 202403C1273 din 18.11.2024.
155. Concomitent, instanța reţine în fapt că potrivit scrisorii autentice cheltuielile
suportate cu ocazia efectuării examinărilor în cadrul raportului de expertiză judiciară cu nr.
202403C1273 din 18.11.2024 constituie suma de 3 754 lei.
156. În drept, conform art. 229 alin.(1), (2) şi (3) Cod de procedură penală, cheltuielile
judiciare sînt suportate de condamnat sau sânt trecute în contul statului. Instanța de judecată
poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite
interpreților, traducătorilor, precum şi apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat
care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției şi
condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi
suportată şi de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată
pedeapsă, precum şi de persoana în privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri
de nereabilitare. Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial,
condamnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate
a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației
materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.
157. Potrivit prevederilor art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală cheltuieli judiciare
sânt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
158. Potrivit alin.(3) a aceleiași norme, cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate
de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Alineatul (3) a normei indicate este o normă
generală şi nu obligă statul să suporte cheltuielile, ci doar să le achite la momentul necesar
pentru a facilita operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală şi pentru a nu condiționa
termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces.
159. Conform prevederilor art. 143 din Codul de procedură penală, se statuează că un caz
când efectuarea expertizei este obligatorie se determină în situația când prin alte probe nu poate
fi stabilit adevărul în cauză.
160. Astfel, ținând cont de faptul că alin. (2) al art. 143 din Codul de procedură penală,
potrivit căruia era prevăzut că „Plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la
alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat”, a fost abrogat prin Legea pentru
modificarea si completarea unor acte legislative nr. 316 din 22 decembrie 2017, în vigoare din
9 februarie 2018, pct. 12, solicitarea procurorului cu privire la încasarea de la inculpatul Dytiuk
Eduard *****, în beneficiul statului, a cheltuielilor judiciare în mărime 3 754 lei cu titlu de
cheltuieli suportate pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară cu nr. 202403C1273 din
18.11.2024, este considerată de instanță ca întemeiată şi va fi admisă.
161. Instanța mai remarcă că cheltuielile judiciare în mărime 3 754 lei au fost probate
prin scrisorile autentice semnate de instituția de expertiză, precum şi prin faptul că au fost
recunoscute de instanță drept mijloace de probă pertinente în prezenta cauză penală.
Cu privire la latura civilă.
162. Potrivit materialelor cauzei penale, a rechizitoriului şi în contextul dezbaterilor
judiciare, procurorul şi apărătorul inculpatului nu s-au expus pe marginea unor acțiuni civile,
iar în cadrul procesului judiciar, reprezentantul părții vătămate nu au înaintat o cerere de
chemare în judecată. Iar în ședință de judecată apărătorul succesorului părții vătămate Alexei
Capbătut a comunicat că prejudiciul clientului său a fost recuperat existând în acest sens o
recipisă la dosar care confirmă faptul expus.
163. În aceste condiții, instanța subliniază că părților civile care nu au depus o acțiune
civilă în formă scrisă, le sunt aplicabile prevederile art.221 alin.(5) din Codul de procedură
penală, care indică că persoana care nu a înaintat acțiunea civilă în cadrul procesului penal,
precum şi persoana a cărei acțiune civilă a rămas nesoluționată, au dreptul de a înainta o
asemenea acțiune în ordinea procedurii civile.
164. Astfel, instanța explică că reprezentantul părții vătămate vor fi în drept să înainteze
separat o acțiune civilă în ordinea procedurii civile.
165. Astfel, în baza materialelor cauzei penale, în conformitate cu prevederile articolelor
72, 801 și 84 alin. (1) din Codul penal, 162, 227-229, 325 alin. (1), 329, 340, 3641, 384, 385,
389, 392-397 din Codul de procedură penală, instanța de judecată,
h o t ă r ă ş t e:
Se recunoaște vinovat Dytiuk Eduard ***** în comiterea infracțiunii prevăzute de art.
264 alin. (4) din Codul penal, și în baza acestei legi cu aplicarea prevederilor art. 801 din Codul
penal, ai stabili o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani, cu executarea
acesteia în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de
transport.
Se recunoaște vinovat Dytiuk Eduard ***** în comiterea infracțiunii prevăzute de art.
266 din Codul penal, și în baza acestei legi, cu aplicarea prevederilor art. 801 din Codul penal,
ai stabili o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) ani, cu executarea
acesteia în penitenciar de tip deschis.
Conform prevederilor art. 84 alin. (1) din Codul penal, pentru concurs de infracțiuni, prin
cumul parțial al pedepselor aplicate prin prezenta sentință, a-i stabili lui Dytiuk Eduard *****
o pedeapsă definitivă cu închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani și 2 (două) luni, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de
transport.
Termenul executării pedepsei stabilite lui Dytiuk Eduard *****, a-l calcula din data
pronunțării sentinței adică – 27.02.2025, cu includerea termenului aflării acestuia în arest
preventiv din momentul reținerii de facto, 04.09.2024, ora 10:00 până la data de 27.02.2025.
Măsura preventivă - arestul preventiv aplicată în privința lui Dytiuk Eduard ***** a se
menține până la rămânerea definitivă a sentinței.
Se expulzează de pe teritoriul Republicii Moldova în Republica Ucraina cetățeanul
Dytiuk Eduard *****, născut la *****, după executarea pedepsei stabilite prin prezenta
sentință.
Controlul asupra executării hotărârii în partea ce ține de expulzarea condamnatului
Dytiuk Eduard *****, se pune în seama Biroul Migrație și Azil al MAI a Republicii Moldova.
Se admite demersul procurorului şi se încasează de la Dytiuk Eduard ***** în
beneficiul statului mijloace bănești în sumă de 3 754 (trei mii șapte sute cincizeci și patru) lei,
cu titlu de cheltuieli judiciare suportate pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară cu nr.
202403C1273 din 18.11.2024.
Corpurile delicte: mijlocul de transport de model „Audi A8”, cu n/î ***** (Ucraina)
care a fost transmis la păstrare la păstrare la IP Botanica al DP mun. Chișinău se restituie
proprietarului legal din momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe.
 Mijloacele materiale de probă: disc cu formatul DVD-R care conține un fișier video cu
circumstanțele producerii evenimentului rutier din 04.09.2024, care a avut loc pe bd. Dacia 4
din mun. Chișinău, care este anexată la materialele cauzei penale (V-I, f.d126-155), care se
păstrează în original la materialele dosarului, se v-a deține la cauza penală, pe toata perioada
păstrării sale.
Sentința este cu drept de atac în ordine de recurs la Curtea de Apel Centru, în termen de
15 zile, prin intermediul Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani).

Președintele ședinței,
Judecător Ion
Chirtoaca