Scribd
Încărcați
16 vizualizări1 pagină

Orfeu

Orfeu este un personaj mitologic grec, fiul lui Eagru și al muzei Caliope, cunoscut pentru abilitățile sale muzicale extraordinare. După ce și-a pierdut soția Euridice în Hades, a reușit să o recupereze cu ajutorul muzicii, dar a fost condamnat să o piardă din nou din cauza neascultării. Moartea sa a fost provocată de femeile din Tracia, iar rămășițele sale au fost îngropate pe muntele Olimp, cu capul său ajungând pe insula Lesbos.

Încărcat de

Roxana
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
16 vizualizări1 pagină

Orfeu

Orfeu este un personaj mitologic grec, fiul lui Eagru și al muzei Caliope, cunoscut pentru abilitățile sale muzicale extraordinare. După ce și-a pierdut soția Euridice în Hades, a reușit să o recupereze cu ajutorul muzicii, dar a fost condamnat să o piardă din nou din cauza neascultării. Moartea sa a fost provocată de femeile din Tracia, iar rămășițele sale au fost îngropate pe muntele Olimp, cu capul său ajungând pe insula Lesbos.

Încărcat de

Roxana
Drepturi de autor
© All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Orfeu

Personaj din mitologia greacă, considerat cel mai celebru dintre poeţii care au trăit
înaintea lui Homer. Potrivit tradiţiei celei mai răspândite, era fiul lui Eagru (sau al lui
Apollo) şi al muzei Caliope şi a trăit în Tracia în epoca argonauţilor, pe care i-a însoţit în
expediţia întreprinsă în căutarea lânii de aur. Apollo însuşi i-a dăruit lira, iar muzele l-au
învăţat să cânte la ea; cu acest instrument el fermeca, răspândind armonii divine, nu
numai animalele sălbatice, ci până şi pietrele, arborii şi obiectele neînsufleţite de pe
povârnişurile Olimpului se mişcau din loc şi îl urmau ca să asculte minunatele sunete
ale lirei sale de aur.
După întoarcerea din expediţia argonauţilor (în timpul căreia, cu arta sa, a reuşit să
domolească valurile mării în furtună şi sufletele zbuciumate ale marinarilor), s-a instalat
în Tracia, unde s-a căsătorit cu nimfa Euridice. Într-o zi, fugind ca să scape de păstorul
Aristeu, aceasta a fost muşcată de un şarpe veninos şi a murit: Orfeu a urmat-o atunci
în sălaşul lui Hades, tot cu lira în mână, reuşind să suspende cu ajutorul ei până şi
chinurile damnaţilor; arta sa l-a ajutat să-şi redobândească soţia de la cele mai crude
dintre divinităţile grecilor.
Rugăminţile aveau să-i fie îndeplinite însă cu o condiţie: nu trebuia, pentru niciun motiv,
să se întoarcă spre a-şi privi soţia până ce nu vor fi ieşit amândoi din casa lui Hades.
Orfeu a respectat această condiţie până în pragul infernului; când era însă gata să
treacă hotarul fatal, împins de teama şi nerăbdarea iubirii, a privit înapoi, abia apucând
s-o vadă pe Euridice dispărând din nou în adâncurile infernului. Un pasaj din
tragedia Alcesta a lui Euripide sugerează totuşi şi existenţa unei alte versiuni a mitului,
potrivit căreia Euridice a fost salvată.
Disperarea provocată de pierderea definitivă a Euridicei l-a făcut pe Orfeu să
dispreţuiască şi să insulte femeile din Tracia; în cele din urmă, exasperate, acestea s-
au răzbunat sfâşiindu-l în bucăţi, pradă extazului specific orgiilor bahice (conform
versiunii lui Eschil, reluată cu unele variante de Pausanias).
După moartea sa, muzele i-au adunat rămăşiţele şi le-au îngropat la Libetra, pe muntele
Olimp; potrivit tradiţiei (Filostrat şi Fanocles), capul lui Orfeu a fost aruncat în fluviul
Hebru, de unde a ajuns în mare, fiind dus de valuri pe insula Lesbos. Aici, întrucât
continua să vorbească, pronunţând oracole, în concurenţă cu Apollo, a fost redus
definitiv la tăcere de Apollo însuşi.

S-ar putea să vă placă și