În cele din urmă ... ne auto-percepem, ne auto-creăm, suntem închiși în miraje.

Suntem miracole de
auto-referință. - Douglas Hofstadter

Pentru a înțelege lumea, trebuie să ne îndepărtăm de ea ocazional. - Albert Camus

Who looks outside, dreams; who looks inside, awakes. - Carl Jung

Cine se uită afară, visează; care se uită înăuntru, se trezește. - Carl Jung

'you are never alone when you are with yourself." Bram Vermeulen

Nu ești niciodată singur atunci când ești cu tine însuți. Bram Vermeulen

Nu există nicio corelație între a fi cel mai bun vorbitor și a avea cele mai bune idei. - Susan Cain

What is reading but silent conversation. ― Walter Savage Landor

Pentru el mediul său este el însuși și nu poate fi niciodată supus unor schimbări surprinzătoare sau
neprevăzute. - Quentin Crisp

Eu nu sunt timid. Sunt un observator. Eu sunt un thnker. Sunt observator. Eu nu sunt blocat în sus. Eu
nu sunt anti-sociale. Îmi prețuiesc singurătatea. Eu nu sunt un fan al vorbi mici. Prefer un prieten
apropiat. Sunt rezervat, până când nu sunt. Apreciez conexiunea adevărată. Dacă ne conectăm, tu

contezi pentru mine.

Atrag o mulțime, nu pentru că sunt un extrovertit sau sunt peste vârf sau mă ocup de carismă. Este
pentru că îmi pasă." - Gary Vaynerchuk

"Când interpretez sunt un extrovertit, dar în interior sunt un om complet diferit." -Freddie Mercury

A boss who interrupts an employee a lot is called an

extrovert, whereas an employee who interrupts a boss too
often is called an ex-employee.” -John Ortberg

"Aproape nimeni nu scrie nimic frumos despre introvertiți. Extrovertiții conduc." -Ursula K. Le Guin

37. "Extrovertiții sunt mai receptivi la stimuli de mare intensitate și "fericiți", motiv pentru care un
extrovertit devine frustrat de fața mai puțin "lizibilă" a introvertitului." -Laurie Helgoe

“There is no such thing as a pure extrovert or a pure

introvert. Such a man would be in the lunatic asylum.” -Carl
Jung

"Nu există un extrovertit pur sau un introvertit pur. Un astfel de om ar fi în azilul nebun." -Carl Jung

"Introvertiții sunt, în general, mai sensibili la stimuli de intensitate scăzută – sunt avertizați mental la
intrări pe care extrovertiții le pot rata." -Laurie Helgoe

“I’m an extrovert, I’ll talk to anyone and anything…that is

what you said that word meant, right?” – Sana Sahul
Hameed

48. “Nothing is as irritating to a shy man as a confid

"Sensibilitatea exagerată la dopamină a introvertitului face

să se creadă că atunci când sunt în public, introvertiții,
indiferent de validitatea sa, se simt adesea în centrul
atenției (nedorite), prin urmare rareori pofta de atenție.
Extroverts, on the other hand, seem to never get enough
attention. So on the flip side it seems as though the
introvert is in a sense very external and the extrovert is in a
sense very internal - the introvert constantly feels too much
'outerness' while the extrovert doesn't feel enough
'outerness'.”

"Mulți scriitori și editori cunoscuți au glumit că Straka

"trebuie să trăiască într-o peșteră undeva", batjocorindu-și
nevoia de singurătate și intimitate. Ceea ce acești
extrovertiți din industria editorială nu au reușit să înțeleagă
este că mult mai mulți oameni din lume împărtășesc
sentimentele lui Straka decât ale lor." ― J.J. Abrams, S.

Dopamina, un neurotransmițător, afectează circuitele

creierului care "controlează recompensa, învățarea și
răspunsurile la noutate", potrivit unui studiu realizat de
cercetătorul principal Michael Cohen.5 Cercetările sale au
descoperit că creierul extrovertiților reacționează mai
puternic la activități care implică riscuri, cum ar fi jocurile
de noroc.

Alte studii au legat, de asemenea, dopamina de

personalitate, în special de cât de mult oamenii se bucură
de experiențe noi și necunoscute.6 Introvertiții, Deși, au
mai puțini receptori de dopamină în creierul lor decât
extrovertiții fac. Ambivertii, din nou, se află la mijloc, cu un
prag de dopamină mai mare decât introvertiții nu au decât
un prag mai mic decât extrovertiții.
 Am descris astfel cei doi poli, extremele.

Extraversia se caracterizează prin: sociabilitate, trăiri emoţionale puternice,

reacţii afective nestăpânite şi ample, tonus optimist, asumarea riscului,
acţiune spontană şi impulsivă, preocupări practice, dorinţă de schimbare şi de
nou, oscilaţii în activitate, nepăsare, indolenţă, tendinţă de a fi agresiv şi de a
reacţiona prompt la frustrare;

Introversia se caracterizează prin: introspecţie, rezervă şi distanţă afectivă,

control sever al emoţiilor, tonus pesimist, planificarea meticuloasă a acţiunii şi
refuzul de a reacţiona sub impuls, seriozitate, ordine, consecvenţă şi sta-
bilitate în activitate, respect faţă de normele etice.

Am descris astfel cei doi poli, extremele.

4 tipuri de temperamente
Foarte numeroase, încercările de clasificare a temperamentelor, s-au bazat la
început pe înregistrarea faptelor de conduită. Primul a fost Hipocrat, care a
ajuns la concluzia că 4 „umori” din organism determină aceste conduite:
sângele, limfa, bila neagră și bila galbenă.

Chiar dacă nu mai au astăzi nicio relevanță, clasificările uzuale au delimitat,

în continuare, cel mai adesea tot 4 tipuri temperamente: coleric, sangvinic,
flegmatic și melancolic.

Coleric

 reacții emoționale putemice și reactivitate motorie accentuată;

 impulsiv și uneori chiar violent, agresiv;
 face risipă de energie, reușind insă să-și dovedească rapid capacitățile;
 inconstant în relațiile cu ceilalți; vorbire inegală, înclinație spre
exagerare, etc
Sangvinic

 vioi, vesel, bine dispus, trece totuși rapid de la o traire afectivă la alta;
 se adapteaza rapid, reușind să se stăpanească relativ ușor, ceea ce ii
permite stabilirea rapidiă de relații sociale;
 abundentă a expresiei verbale și fire comunicativa;
 ia ușor decizii, simțind nevoia variatiei situațiilor, etc.
Flegmatic

 calm, imperturbabil, chiar lent;

 echilibru emotional, fiind puțin reactiv din acest punct de vedere, dar cu
sentimente durabile;
 caracterizat de riăbdare și toleranță;
 se adaptează mai greu și trece cu o oarecare dificultate de la o
activitate la alta;
 meticulos, înclinat spre rutiniă, etc
Melancolic
  emotiv și sensibil, are dificultăți de adaptare;
 capacitate de lucru redusă, dar obține un randament progresiv;
 inclinat spre reverie și interiorizare;
 putemic afectat de insuccese, compensează
insuccesele prin închiderea în sine;
capabil de activității de migală, etc Mai ales după constituirea psihologiei ca
știință, teoriile temperamentale s-au diversificat, 4 dintre cele mai importante
fiind:

1. Teoria lui I.P. Pavlov care a găsit o corespondență între 4 tipuri de

activitate nervoasă superioară și 4 tipuri de temperamente:
 tipul puternic, neechilibrat, excitabill/colericul;
 tipul puternic, echilibrat, mobil/sangvinicul;
 tipul puternic, echilibrat, lent/flegmaticul
 tipul slab/melancolicul
2. Teoria lui C.G. Jung, acesta constatând, în urma bogatei sale experiențe
clinice, faptul că oamenii sunt orientați preponderant fie spre lunea
externă, fie spre cea internă. Pe baza acestor constatări a precizat
diferența între extraversiune (caracteristica persoanelor deschise, cu
mulți prieteni, orientate spre activități practice)
și introversiune (caracteristiciă persoanelor cu o fire închisă, retrase,
liniștite, distante și rezervate față de semenii lor, stăpâne pe sine).
Există o relaţie „stranie” între aceste scheme preştiinţifice şi studiul actual al
dimensiunilor nevrozismului şi extraversiunii. Stranietatea acestei relaţii se
referă la faptul că influenţele asupra abordărilor moderne rămân încă neclare.

3. Teoria lui H. Eysenck care a construit 4 tipuri temperamentale:

 extravertul instabil/colericul;
 extravertul stabil/sangvinicul;
 introvertul stabil/flegmaticul;
 introvertul instabil/melancolicul.
4. Teoria lui G. Heymans și E. D. Wiersma, fiind teorie mai nuanțată decât
precedentele, tipologia temperamentala fiind delimitată în funcție de
trei parametri: emotivitatea, activismul și ecoul, unde acesta din urmă,
reprezintă „amprenta” lăsată asupra noastră de evenimentele vieții. Ei
obțin și adaugă astfel, în baza acestor parametri, încă 4 tipuri de
temperament:
 Pasionații;
 Apaticii;
 Nervoșii;
 Amorfii
Tetemperament, un termen care provine din limba latina (verbul temperare,
cu sensul de a amesteca), constituie cea mai expresivă latură a personalității
noastre. Latura dinamico-energetică a personalității. Însușirile
temperamentale își pun amprenta asupra tuturor manifestarilor noastre
psihocomportamentale.


― Criss Jami, Killosophy