PROIECT DIDACTIC
PENTRU ACTIVITATE INDEPENDENTĂ
Data: 25.11.2024
Unitatea de învățământ: G.P.N. Racova
Educatoare: Mutescu Irina
Nivel/Grupa: I/ grupa mijlocie
Tema anuală de studiu: „Cum exprimăm ceea ce simțim?”
Tema proiectului tematic/săptămânii: „Familia mea”
Tipul de activitate de învățare: DOS – Domeniul Om și societate
Tema activității: „O poveste despre familia mele”
Mijloc de realizare: povestirea educatoarei
Tipul activității: de predare
Scopul activității: Sprijinirea copiilor în înțelegerea importanței ajutorului și bunătății în
familie, prin învățarea comportamentelor pozitive și dezvoltarea empatiei față de cei din jur.
Obiective operaționale:
O1 – să numească personajele poveștii și faptele acestora;
O2 – să recunoască comportamentele pozitive ale personajelor;
O3 – să exprime în propoziții simple ce înseamnă a ajuta pe ceilalți;
O4– să prezinte o situație în care și-au ajutat familia.
Valoarea promovată: AJUTORUL
Strategii didactice:
a. Metode și procedee: observația, conversația euristică, expunerea,
b. Resurse materiale: siluete, imagini din poveste, ecusoane;
c. Forme de organizare: frontal, individual.
Durata: 15-20 minute.
Bibliografia:
M.E.C., Curriculum pentru educație timpurie, aprobat prin O.M. nr. 4694/2019;
Jeder, D., (coord.), Răileanu, D. Alecsa, I., Flocea, O., Handruc, M., Viteriu, D., (2017),
Elemente de didactică aplicată în învățământul preșcolar – Metode didactice – repere
și exemplificări, Editura Didactica Publishing House, București;
Nr. STRATEGII
Crt. ETAPELE CONȚINUTUL ȘTIINȚIFIC DIDACTICE EVALUARE/METODE
ACTIVITĂȚII ȘI INDICATORI
Metode Mijloace de
și procedee învățământ
1. Captarea atenției Se realizează prin venirea la grădiniță a unor conversația -siluete care
personaje surpriză, care reprezintă membrii unei reprezintă
familii. membrii
(ANEXA 1) unei familii
2. Anunțarea scopului Contextul creat va permite accesibilizarea conversația
și a obiectivelor obiectivelor propuse și va oferi copiilor situații care
să le trezească dorința și interesul de a participa la explicația
activitate.
(Astăzi vom asculta împreună o poveste despre
sprijinul și bunătatea dintr-o familie .)
3. Prezentarea optimă Educatoarea prezintă povestea liber, folosind gesturi conversația
a conținutului și și expresii faciale corespunzătoare acțiunii.
dirijarea învățării
O poveste despre familia mea
expunerea imagini din
„A fost odată ca niciodată, într-un mic orășel,
poveste
o familie foarte fericită. În familia aceasta erau
mama, tata și doi copii. Copiii se numeau Andrei și
Maria. Andrei era un băiețel foarte curios, iar Maria
o fetiță jucăușă și plină de energie. Ei aveau și o
pisicuță pe care o iubeau mult.
Mama lui Andrei și a Mariei era educatoare
Probă orală:
la grădiniță. În fiecare dimineață, când se trezea, își
-audierea cu atenție a
pregătea cu grijă hainele pentru serviciu și pleca cu
poveștii
zâmbetul pe buze, pentru că iubea să învețe copiii să
cânte, să deseneze și să se joace frumos. Andrei și
Maria erau foarte mândri de mama lor și o așteptau
cu drag să se întoarcă acasă.
-Ce ai făcut azi la grădiniță, mami, întreba Maria
când mama venea acasă?
-Am învățat copiii să fie buni unii cu alții și să ajute
când cineva are nevoie, răspundea mama, zâmbind.
expunerea
-Și noi cum putem ajuta, mami? întreba Andrei.
Mama le povesti atunci o poveste despre un
băiețel pe care îl învățase și care mereu își ajuta
prietenii.
-El împărțea mereu jucăriile, îi ajuta pe
ceilalți să învețe și se asigura că toată lumea se simte
bine, le spunea mama.
-Aș vrea și eu să ajut și să fiu bun! spuse
Andrei.
-Și eu! adăugă Maria.
Mama zâmbi și le spuse:
-Puteți începe chiar de acum, ajutându-ne în
familie. Dacă îți aduni jucăriile, Andrei, sau dacă o
ajuți pe Maria să pună masa, totul devine mai ușor.
Și, când vom fi toți împreună, lumea va fi un loc mai
frumos.
Tata, care asculta din cameră, zise:
-Așa este! Dacă fiecare dintre noi ajută puțin,
familia noastră va fi din ce în ce mai unită, iar
societatea va fi un loc mai bun pentru toți.
De atunci, Andrei și Maria au început să fie
foarte atenți și să ajute mereu în casă. Împărțeau
jucăriile, își adunau hainele și se ajutau la lecții. Și
mama și tata erau foarte mândri de ei.
Așa a învățat toată familia că, pentru a trăi
într-o lume frumoasă, trebuie să fim buni, să ajutăm
și să avem grijă de cei din jurul nostru, chiar și în
familia noastră. Iar când Andrei și Maria creșteau,
învățau din ce în ce mai multe lucruri despre cum să
ajute și cum să fie buni, așa cum învăța și mama lor,
educatoarea.
Și au trăit cu toții fericiți, ajutându-se unii pe
alții și făcând lumea mai bună, pas cu pas.
4. Obținerea Se realizează prin adresarea unui set de întrebări conversația Proba orală:
performanței care pune accent pe latura morală a poveștii: - Oferirea de
- „Care sunt membrii familiei?” (mama, tata, răspunsuri la
Maria și Andrei) întrebările adresate
- „Ce animăluț de companie aveau cei doi
copii?” (o pisică)
- „Unde lucre mama?” (la grădiniță)
- „Ce îi învăța mama pe copiii de la
grădiniță?” (să fie buni unii cu alții, să se
ajute)
- „Ce făcea băiețelul la grădiniță pentru a fi
bun?” (El împărțea mereu jucăriile)
- „Ce își doreau cei doi copii, Maria și
Andrei?” (să fie buni, să-i ajute pe ceilalți)
- „Cum puteau să devină mai buni cei doi?”
(pot începe chiar acasă, în familie, prin
oferirea sprijinului reciproc)
- „Ce trebuie să facem pentru a fi o familie
unită?” (să ne aajutăm reciproc)
- „Ce au început să facă cei doi copii?”
(împărțeau jucăriile, strângeau hainele)
- „Voi cum vă simțiți atunci când vă ajută Proba practică:
cineva?” - Prezentarea unei
- „Voi ce faceți pentru a vă ajuta familia?” (să situații în care își
adune jucăriile, să pregăyească masa, să o ajută familia
ajute pe mama la treburile casnice)
4. Evaluare Se fac aprecieri verbale asupra modului în care Aprecieri verbale generale
copiii au participat la activitate. Se oferă copiilor câte și individuale asupra
un stimulent – un ecuson în care este reprezentat o activității și
familie unită. comportamentului copiilor
O poveste despre familia mea
„A fost odată ca niciodată, într-un mic orășel, o familie foarte fericită. În familia aceasta erau mama, tata și doi copii. Copiii se numeau
Andrei și Maria. Andrei era un băiețel foarte curios, iar Maria o fetiță jucăușă și plină de energie. Ei aveau și o pisicuță pe care o iubeau mult.
Mama lui Andrei și a Mariei era educatoare la grădiniță. În fiecare dimineață, când se trezea, își pregătea cu grijă hainele pentru serviciu și
pleca cu zâmbetul pe buze, pentru că iubea să învețe copiii să cânte, să deseneze și să se joace frumos. Andrei și Maria erau foarte mândri de mama
lor și o așteptau cu drag să se întoarcă acasă.
-Ce ai făcut azi la grădiniță, mami, întreba Maria când mama venea acasă?
-Am învățat copiii să fie buni unii cu alții și să ajute când cineva are nevoie, răspundea mama, zâmbind.
-Și noi cum putem ajuta, mami? întreba Andrei.
Mama le povesti atunci o poveste despre un băiețel pe care îl învățase și care mereu își ajuta prietenii.
-El împărțea mereu jucăriile, îi ajuta pe ceilalți să învețe și se asigura că toată lumea se simte bine, le spunea mama.
-Aș vrea și eu să ajut și să fiu bun!” spuse Andrei.
-Și eu! adăugă Maria.
Mama zâmbi și le spuse:
-Puteți începe chiar de acum, ajutându-ne în familie. Dacă îți aduni jucăriile, Andrei, sau dacă o ajuți pe Maria să pună masa, totul devine
mai ușor. Și, când vom fi toți împreună, lumea va fi un loc mai frumos.
Tata, care asculta din cameră, zise:
-Așa este! Dacă fiecare dintre noi ajută puțin, familia noastră va fi din ce în ce mai unită, iar societatea va fi un loc mai bun pentru toți.
De atunci, Andrei și Maria au început să fie foarte atenți și să ajute mereu în casă. Împărțeau jucăriile, își adunau hainele și se ajutau la
lecții. Și mama și tata erau foarte mândri de ei.
Așa a învățat toată familia că, pentru a trăi într-o lume frumoasă, trebuie să fim buni, să ajutăm și să avem grijă de cei din jurul nostru, chiar
și în familia noastră. Iar când Andrei și Maria creșteau, învățau din ce în ce mai multe lucruri despre cum să ajute și cum să fie buni, așa cum învăța
și mama lor, educatoarea.
Și au trăit cu toții fericiți, ajutându-se unii pe alții și făcând lumea mai bună, pas cu pas.