2.1.
ÎNCERCĂRILE TRANSFORMATORULUI ELECTRIC
MONOFAZAT
Produse şcolare:
-experiment realizat;
-raportul pentru experiment/investigații prezentat
Scopul lucrării.
- determinarea caracteristicilor la mersul în gol: pierderi în fier, valoare efectivă curent
primar, factor de putere funcţie de valoare efectivă tensiune primară;
- vizualizarea influenţei saturaţiei şi a pierderilor în miezul magnetic asupra formei de
undă a curentului în primarul transformatorului monofazat;
- calculul raportului de transformare;
- determinarea parametrilor schemei echivalente, respectiv ai celor reali ai
transformatorului.
Suport teoretic.
Este o maşină electrică care transformă energia electrică de anumiţi parametri
(tensiune şi curent) în energie electrică de alţi parametri. Transformatorul funcţionează pe
principiul inducţiei electromagnetice. Aceasta înseamnă că el funcţionează doar în curent
alternativ. În cadrul transformării se păstrează aceeaşi frecvenţă a tensiunii şi a curentului.
În esenţă, un transformator constă dintr-un miez de fier pe care sunt plasate două
înfăşurări izolate una faţă de alta şi faţă de miezul de fier. Înfăşurarea care primeşte energia
de la o sursă - regim de receptor - se numeşte înfăşurare (bobinaj) primară; cea de-a doua
înfăşurare, aflată în regim de generator, furnizează energia unei reţele sau consumator,
numindu-se înfăşurare (bobinaj) secundară. Miezul magnetic al transformatorului reprezintă
sistemul magnetic al maşinii. Înfăşurările constituie sistemul său electric. Cele două bobinaje
între care are loc transferul de putere au în general un număr diferit de spire. Componentele
puterii – tensiunea şi curentul – suferă prin transformare schimbări inverse: creşterea tensiunii
presupune scăderea curentului şi invers.
Mărimile care se referă la înfăşurarea primară se numesc primare şi se notează cu
indicele 1. Toate cele care privesc bobinajul secundar sunt notate cu indicele 2. Datele
tehnice nominale ale unui transformator se referă la: numărul de faze mf, puterea aparentă SN
[kVA], tensiunea primară U1 [kV], tensiunea secundară U2 [kV], frecvenţa f [Hz], schema de
conexiune stea, triunghi sau zigzag. Raportul dintre tensiunea primată şi cea secundară poartă
numele de raport de transformare.
N1
=N2
După destinaţia lor, transformatoarele se împart în două mari clase: de putere şi
speciale. După numărul de faze transformatoarele (denumite prescurtat trafo) pot fi
monofazate sau polifazate (de obicei trifazate). În categoria transformatoarelor speciale intră:
autotransformatoarele – transformă tensiunea în limite reduse, regulatoarele de inducţie –
servesc la reglarea tensiunii în reţelele de distribuţie, transformatoarele de măsură (de curent
şi de tensiune), transformatoare de fază – odată cu tensiunea schimbă şi numărul de faze ale
distribuţiei, transformatoarele cu destinaţie specială (de sudură, cu reglajul tensiunii sub
sarcină, cele de mare intensitate etc.).
Studiul fenomenelor la transformatoare se face pentru o singură fază dat fiind faptul
că la toate transformatoarele polifazate ele sunt aceleaşi pe orice fază.
Regimurile de limită de funcţionare a transformatorului sunt mersul în gol şi în
scurtcircuit.
Mersul în gol corespunde situaţiei în care transformatorul este conectat cu primarul la
reţea, circuitul său secundar fiind deschis (Z ⇢ ∞ sau I2 = 0). Din datele obţinute la
încercarea de mers în gol a transformatorului electric se pot determina raportul de
transformare kT, curentul de mers în gol (în procente), parametrii schemei echivalente şi
factorul de putere la mers în gol.
Un transformator electric este în regim de scurtcircuit când bornele secundarului sunt
cuplate galvanic între ele printr-o impedanţă de valoare nulă (Z = 0). În acest caz avem
U2 = 0. În practică regimul de scurtcircuit al transformatorului interesează în două variante:
- Scurtcircuitul de avarie – transformatorul este alimentat în primar cu tensiunea
nominală. Curenţii care se stabilesc prin înfăşurări depăşesc de câteva ori curenţii
nominali.
- Scurtcircuitul de probă – transformatorul este alimentat în primar cu tensiunea de
scurtcircuit care este acea valoare redusă a tensiunii pentru care în înfăşurări se
stabilesc curenţii nominali.
Din datele obţinute la încercarea de mers în scurtcircuit a transformatorului electric se
pot determina tensiunea de scurtcircuit (în procente) parametrii schemei echivalente şi
factorul de putere la mers în scurtcircuit.
Funcţionarea în sarcină simetrică, care presupune folosirea unui transformator
polifazat, permite obţinerea caracteristicii externe (U2 = f(I2)) şi a randamentului (η = f(I2)).
Sarcini de lucru
[Link] tabelului de mai jos
U1 N1 U2 N2 k
[Link]ți graficul tensiunii primare și secundare
3.Răspundeți la întrebările de mai jos
a. De ce transportul energiei electrice la distanţe mari se realizează la
tensiuni înalte?
b. Care sunt elementele de bază ale unei linii de transport a energiei
de la centrala electrică până la consumator?
c. Ce reprezintă transformatorul şi care este construcţia lui? Care este
principiul de funcţionare a transformatorului?
d. Ce se numeşte coeficient de transformare şi cum se clasifică
transformatoarele în funcţie de valoarea lui?
[Link]ți concluzia