Unitatea de învăţare 13 – 2 ore

13. MANAGEMENTUL RISCULUI

ASOCIAT UNUI PROIECT

13.1. IDENTIFICAREA ŞI ANALIZA RISCULUI

13.2. EVALUAREA RISCULUI

Cunoştinţe şi deprinderi

La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare vei înţelege:

- cum se efectuează identificarea și analiza riscului;
- care sunt metodele de evaluare a riscurilor.

La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare vei putea să:

- precizați elementele de risc ale unui proiect;
- precizați evaluarea riscurilor cu stabilirea mărimii probabilităţii şi a
impactului;
- precizați care este lista operativă pentru evaluarea riscurilor.

13.1. IDENTIFICAREA ŞI ANALIZA RISCULUI

Managementul unui proiect reprezintă, printre altele, şi managementul riscului.

Scopul unui manager de proiect este să încerce să înlăture marea diversitate a riscurilor
la care poate fi expus un proiect.
Aceasta acţiune poate fi defalcată în trei componente esenţiale:
 identificarea şi analiza riscului;
 evaluarea riscului;
 managementul riscului.
Identificarea şi analiza riscului înseamnă evaluarea probabilităţii apariţiei unor
riscuri şi a impactului lor asupra proiectului.

1
 Evaluarea riscurilor înseamnă definirea clară a acestora, inclusiv cântărirea
importanţei riscului pentru proiect, cât de severă ar deveni situaţia dacă s-ar produce, cât
de sensibil este proiectul şi probabilitatea materializării obiectivelor propuse în condiţii
de risc.
Managementul riscului înseamnă ceea ce trebuie să facă managerul de proiect
pentru a contracara riscurile sau pentru a se pregăti pentru acestea.
Se constată că definiţia riscului unui proiect se bazează pe obiectivele sale
principale: timp, sfera de cuprindere şi cost. În cadrul fiecărei categorii apar probleme
de risc specifice, care se rezolvă prin diverse metode (tabelul 13.1).
Este evident că tipurile de risc variază de la un proiect la altul şi în cursul
timpului, pentru acelaşi proiect, acest fapt fiind în principal legat de ireversibilitatea
proiectului.
Definirea şi considerarea riscului tehnic trebuie să se efectueze în două etape
(tabelul 13.2):
 în etapa definirii proiectului (faza de pregătire);
 în cursul execuţiei proiectului (faza de realizare).
Cronologic, gestiunea unui proiect trece prin faza de pregătire, în cursul căreia
este definită „munca” de executant pe baza unor ipoteze de lucru şi ordonanţarea
proiectului, urmată de faza de realizare (implementare) în cursul căreia se pune în
practică proiectul.
Tabelul 13.1. Analiza riscului unui proiect

Nr. Riscul Analiza riscului

crt.
1. Riscul de depăşire Analiza riscului de depăşire a costului proiectului se realizează
a costului prin folosirea tehnicilor de control şi gestiune, adaptate în cazul
proiectului gestiunii unui proiect.

2. Riscul de Analiza riscului de nerespectare a termenului de livrare este

nerespectare a abordată prin metode clasice de ordonanţare şi de urmărire a
termenului de execuţiei unui proiect şi, mai rar, prin metode probabilistice.
livrare
3. Riscul de Analiza riscului de nerespectare a specificaţiilor tehnice şi de
nerespectare a calitate reprezintă o problemă tehnică, iar metodelor folosite
specificaţiilor variază în funcţie de domeniul tehnic căruia îi corespunde
tehnice şi de proiectul.
calitate
Activităţile desfăşurate în cadrul managementului de risc pot fi reprezentate sub
forma organigramei redate în figura 13.1.
Riscul reprezintă o caracteristică inerentă şi inevitabilă a unui proiect, deşi gradul
de risc poate varia foarte mult. Definiţia riscului, ca o probabilitate de a se realiza o
situaţie favorabilă sau o pierdere, este o definiţie foarte generală.
Esenţial este cum se poate recunoaşte un risc, când se planifică şi se estimează
un proiect?

2
 Tabelul 13.2. Elementele de risc ale proiectului.
Nr. Tipul riscului Motivaţii
crt.
A. RISCURILE DIN FAZA DE PREGĂTIRE
A.1. Riscurile interne
A.1.1. Imprecizia În timpul fazei de pregătire a proiectului informaţiile manipulate
activităţilor nu pot fi întotdeauna precise şi atotcuprinzătoare (lista
activităţilor, durata asociată diferitelor activităţi, consumul de
resurse materiale şi umane asociate fiecărei activităţi etc.).
Imprecizia activităţilor poate avea cauze multiple:
 existenţa mai multor scenarii tehnice posibile, dintre care
analistul ezită să aleagă;
 formularea imprecisă a obiectivelor (cantitate, calitate,
toleranţe, durabilitate, fiabilitate, mentenanţă etc.);
 dificultăţi prin suprapunerea unor activităţi;
 estimarea imprecisă a duratei unor activităţi ca urmare a
lipsei de experienţă în domeniu;
 analiza incompletă a activităţilor, datorită crizei de timp, a
lipsei de informaţii etc.

A.1.2. Riscuri tehnice Riscurile tehnice (imposibilitatea de a fabrica un produs conform

şi industriale unor specificaţii tehnice prescrise) şi industriale (imposibilitatea
de a se trece de la prototip la fabricația de serie) sunt importante
în general în cadrul proiectelor de cercetare – dezvoltare –
modernizare – inovare.
Aceste riscuri prezintă următoarele cauze:
 subestimarea complexităţii produsului sau a caracterului
inovaţional, ceea ce pot conduce la percepţia greşită a
dificultăţilor, în special a celor de coordonare;
 adoptarea unei noi tehnologii de fabricaţie pe parcursul
derulării proiectului ceea ce conduce la abandonarea soluţiei
tehnice reţinute iniţial;
 combinarea mai multor soluţii tehnice, ceea ce complică
programarea activităţilor.

A.2. Riscurile externe

A.2.1. Prognoza Prognoza eronată a cererii poate fi determinată de:
eronată a  o eroare de apreciere a cererii pieţei (absenţa sau insuficienţa
cererii analizei valorii);
 modificarea cererii pieţei datorită dezvoltării rapide a
concurenţei sau modificarea unor factori consideraţi iniţial ca
stabili (preţul materiilor prime, regimul politic etc.).

A.2.2. Riscul Aceste riscuri sunt influenţate de reglementările ulterioare care

modificării necesită modificări neprevăzute ale specificaţiilor tehnice ale
reglementărilor produsului. Din categoria acestor riscuri pot fi enumerate:
 necunoaşterea cu exactitate a specificaţiilor noilor
reglementări în domeniu;
 data de punere în aplicare a noii reglementări este incertă
(norme de poluare, de mediu).

3
 Tabelul 13.2 (continuare)
Nr. Tipul riscului Motivaţii
crt.
A.3. Riscurile determinate de prognoza necesarului de resurse
A.3.1. Riscurile Mediul juridic nu condiţionează doar specificaţiile tehnice ale
determinate produsului ci şi utilizarea resurselor de personal şi echipament şi
de necesarul introduce riscuri de reglementare a resurselor cum ar fi:
de resurse  reglementări privind cadrul juridic al personalului: contracte
de muncă, convenţii colective etc.;
 reglementări privind achiziţia de echipamente: respectarea
normelor de securitate, limitarea poluării chimice, termice,
sonore etc.
A.3.2. Riscuri Programarea unui proiect conduce la derularea unor resurse.
legate de Potenţialul productiv este influenţat de:
disponibilitatea  performanţele echipamentelor achiziţionate (utilaje, operatori
necesarului de etc.) sau a fiabilităţii lor;
resurse  perioada de acomodare cu noile resurse;
 probleme organizaţionale legate de coordonarea noilor
resurse.
B. RISCURILE DIN FAZA DE EXECUŢIE
B.1. Management defectuos  Activităţi eronate sau incomplete ale directorului de
proiect.
B.2. Implicaţiile la beneficiar  Impunerea unei reorganizări mari implică un risc
ale tehnologiei propuse ridicat.
B.3. Colectivul de cercetare  Nu se pot evalua corect performanţele viitoare ale
unui colectiv de cercetare numai pe baza performanţelor
trecute.
B.4. Prognoza financiară  Proiectele produc beneficii pe termen lung, care sunt
privind beneficiarul dificil de evaluat iniţial.

Planul
Identificarea surselor Cuantificarea managementului de
iniţiale de risc riscurilor cunoscute risc

Identificarea Analize Monitorizarea

surselor noi de risc periodice activităţii

Analiza finală a activităţilor

Fig. 13.1. Activităţile desfăşurate în cadrul managementului de risc.

În general, se urmăreşte să se efectueze mai mult decât identificarea riscurilor,
precum un incendiu sau o inundaţie. Se urmăreşte să se determine ce reprezintă riscul

4
pentru proiectul la care se lucrează şi, într-un stadiu ulterior, ce reprezintă riscul pentru
o anumită activitate din cadrul proiectului.
Un proiect este sensibil la risc dacă atunci când se produce riscul respectiv pot fi
periclitate aspectele esenţiale ale proiectului.

STUDIU DE CAZ – SC 13.1.

O persoană care lucrează într-un post cheie, cu acces larg la
informaţii cu circulaţie limitată asupra unui proiect de dezvoltare a unui
nou produs, se simte la un moment dat nemulţumită şi părăseşte firma.
Persoana respectivă, se angajează la o altă firmă, care este principalul
concurent al celei pe care a parăsit-o.
Această situaţie periclitează întregul proces de dezvoltare a noului
produs, pentru că devine clar că firma concurentă îşi va dezvolta ea
însăşi, foarte repede, un produs competitiv. Prin urmare, un asemenea
proiect este sensibil la riscul transmiterii unor cunoştiinţe specializate
către o firmă rivală.

STUDIU DE CAZ – SC 13.2.

Riscurile legate de deficienţele produselor livrate în cadrul proiectului
pot conduce la :
- incapacitatea de a satisface cererea pieţei, primirea de
reclamaţii, deteriorarea imaginii sau reputaţiei firmei, pierderea
pieţei;
- reclamaţii şi acţionări în justiţie;
- obligaţia de a plăti daune;
- risipă de forţă de muncă si resurse financiare;
- compromisuri asupra sănătăţii sau siguranţei în muncă;
- probleme de desfacere şi acces la produs;
- pierderea încrederii clientului.

De îndată ce se identifică riscurile şi se poate anticipa probabilitatea lor de a se

produce, se procedează astfel:
 se efectuează un plan privind modul de acţiune în continuare;
 se calculează impactul asupra obiectivelor, bugetului şi programării
activităţilor proiectului;
 se adoptă soluţia optimă.

13.2. EVALUAREA RISCULUI

Managerul de proiect trebuie să identifice şi să analizeze atent riscurile la nivel

specific, pentru a pregăti planuri “tactice” care pot afecta aspectul estimărilor şi al
planurilor de detaliu ale proiectului.

5
 Procesul de evaluare a riscului înseamnă mai mult decât a identifica, pur şi
simplu, anumite riscuri.
Evaluarea riscurilor înseamnă definirea clară a acestora, inclusiv cântărirea
importanţei riscului pentru proiect, cât de severă ar deveni situaţia dacă s-ar produce,
cât de sensibil este proiectul şi probabilitatea materializării lor (fig. 13.2).

Lista operativă Structura de alocare

pentru evaluarea a proiectului (WBS)
riscurilor

Identificarea riscurilor
Probabilitatea de Impactul posibil al
producere a Evaluarea riscurilor riscului
riscului

Ierarhizarea riscurilor

Determinarea efectelor
asupra estimărilor şi
planurilor

Care este strategia Estimări (plan de Revizuirea

pentru acest risc? rezervă) planurilor

Plan de lucru

Fig. 13.2. Evaluarea tactică a riscului.

Evaluarea riscului presupune:
 identificarea riscurilor;
 analiza riscurilor în ceea ce priveşte impactul lor asupra performanţelor,
costurilor, programării lucrărilor şi a calităţii lucrărilor;
 estimarea probabilităţii producerii riscului în timpul desfăşurării proiectului,
adică ceea ce se numeşte gradul de expunere a proiectului;
 stabilirea ordinii de priorităţi a riscurilor, în funcţie de gradul de expunere,
efectul potenţial şi problemele asociate riscurilor proiectului;
 monitorizarea de către manager a factorilor de risc şi adoptarea de măsuri
adecvate pe durata executării proiectului.

6
 Pasul următor este evaluarea fiecărui risc sub aspectul probabilităţii apariţiei şi al
impactului său asupra proiectului. Rezultatul este o listă sau o înregistrare a riscurilor,
plasate în ordinea importanţei lor.
Din acest moment se pot lua decizii asupra managementului riscurilor.
Amploarea unui risc identificat în cadrul evaluării depinde de nivelul de definire
al proiectului, de la care se porneşte în identificarea riscurilor.
Odată ce riscurile potenţiale au fost identificate în detaliu, planificatorul
proiectului poate decide ce plan tactic să adopte în continuare.
Un nivel detaliat de identificare a riscurilor face posibilă determinarea precisă a
măsurilor luate pentru atenuarea sau eliminarea lor.

13.2.1. Metode de evaluare a riscurilor

Factorii tehnologici de risc ai unui proiect sunt de multe ori foarte diverşi. Un
sistem precum un proiect sau un produs complex poate consta dintr-o reţea de
componente interactive, între care pot apărea interacţiuni neliniare, multidirecţionale
sau chiar impredictibile.
S-au propus mai multe tehnici pentru analiza acestor sisteme multivariabile, cele mai
comune bazându-se pe aportul unor experţi din diferite domenii tehnice (tabelul 13.3).
În mare măsură evaluarea riscurilor poate consta în identificarea tipurilor de
riscuri, clasificarea lor după probabilitatea de apariţie şi impactul pe care îl pot avea,
după care se analizează rezultatele acestui exerciţiu de culegere de date.
Utilizată de experţi în evaluarea riscului, aceasta tehnică este probabil cea mai
accesibilă pentru managerii de proiect care nu sunt specializaţi în acest domeniu.
În evaluarea riscurilor, pot oferi un sprijin util şi persoanele care deţin interese în
proiectul în discuţie. Acest lucru se poate realiza într-o întâlnire de grup, organizată de
managerul de proiect, la care participă şi alte persoane, chiar fără o implicare directă,
dacă au experienţă în proiecte similare sau sunt familiarizate cu procesul de evaluare a
riscurilor.
Tabelul 13.3. Metode de evaluare a riscurilor.
Metodă Avantaje Dezavantaje
0 1 2
1. Metoda analizei de  Poate să prevadă evoluţia  Reflectă o situaţie trecută, iar
regresie (bazată pe viitoare a factorilor de risc informaţiile transmise sunt valabile
experienţa anterioară pornind de la experienţa în anumite condiţii spaţio-
în derularea trecută, pentru condiţii temporale date.
proiectelor) similare de desfăşurare a
activităţilor (evenimentelor).
2. Consultarea unui  Simplitatea metodei privind  Informaţia obţinută este limitată
expert (pentru modul de organizare (dacă (ceea ce este expus de expert);
recomandări privind există un expert disponibil);  Nu se fac analize comparative
riscurile oferite  Informaţiile rezultate şi sistematice, iar decidenţii pot să nu
echipei de proiect) recomandările sunt uşor de obţină o imagine mai clară asupra

7
 înţeles de către non- importanţei riscurilor.
specialişti.
3. Metode statistice  Exprimă relaţiile de  Necesită un anumit nivel de
(probabilistice, analiză concordantă între factorii pregătire pentru înţelegerea
multivariată etc.) sistemului; algoritmului de calcul;
 Sunt metode cantitative  Rezultatele sunt dificil de prezentat
(analizele multivariate unor non-specialişti;
exprimă relaţii dintre factori  Dacă datele primare analizate nu
în termeni matematici). sunt suficiente, gradul de încredere
este scăzut.
4. Analiza sistemelor  Identificarea rapidă a  Gradul de încredere prezentat de
factorilor care această metodă încă nu este pe
intercondiţionează pentru deplin stabilit.
stabilirea importanţei lor  Gradul de utilitate depinde calitatea
relative. datelor de intrare, de calitatea
simulării şi de nivelul de cunoştinţe
despre sistemul expert. Poate da
rezultate incorecte pentru
propunerile noi.
 Posibilitatea analizei rapide a  Pregătirea şi utilizarea acestor
5. Metoda tuturor factorilor de risc metode necesită aportul unor
simulărilor identificaţi pentru toate experţi.
computerizate situaţiile în care opţiunile şi
(eventual bazate pe un incertitudinile trebuie
sistem expert). explorate în detaliu.
6. Analiza sistemelor  Posibilitatea analizei rapide a  De regulă nu cuantifică importanţa
tip soft (nedefinite) tuturor factorilor de risc relaţiilor şi interacţiunilor dintre
identificaţi. factorii implicaţi.

Dintr-o asemenea abordare de echipă, participanţii înţeleg mai bine de unde pot
apărea riscurile.
Aceste abordări (metode ca brainstormingul şi tehnicile nominale de grup) sunt
utile mai ales pentru proiectele foarte noi sau în situaţiile în care nu există metode clare
de identificare şi analiză a riscurilor.

13.2.2. Lista factorilor de risc

Unele din metodele de evaluare a riscurilor pot fi prezentate sub forma unor liste
operative. Unele dintre aceste liste fac parte integrantă din pachetele de software pentru
managementul de proiect. Altele au fost întocmite de organizaţii cu o mare experienţă în
proiecte. Alte liste rezultă, pur şi simplu, din experienţa de lucru a unui manager de
proiect, care şi-a păstrat însemnările pentru toate proiectele cu care a lucrat, în care a
notat ce anume s-a greşit, de ce s-a greşit şi ce măsuri de remediere s-au efectuat.

8
 Dacă în cadrul organizaţiei nu există astfel de liste sau dacă întocmirea lor nu este
formalizată, se recomandă creerea unui registru al riscurilor pentru viitorul proiect.
Se începe prin enumerarea tuturor riscurilor identificate, a eventualelor planuri
pentru rezolvarea lor, după care se trece riscurile care se şi produc şi măsurile de
remediere care se iau în fiecare caz.

STUDIU DE CAZ – SC 13.3.

Se consideră relaţiile care se stabilesc într-un proiect cu un furnizor
principal. Proiectul se derulează pe mai multe luni, sau pe un an, sau mai
mult. Care sunt factorii de risc (lista factorilor de risc) legaţi de
furnizorul respectiv.
- furnizorul poate da faliment pe durata executării proiectului;
- calitatea necorespunzătoare a componentelor livrate;
- dacă furnizorul nu este totodată şi producător, s-ar putea ca
producătorul componentelor necesare să dea faliment sau să le
scoata din fabricaţie;
- producătorul poate face schimbări semnificative în specificaţia
componentelor necesare, ceea ce poate afecta modul de utilizare a
lor în proiectul în cauză;
- riscul ca termenul de livrare să fie depăşit.
Acestea pot fi câteva idei despre ceea ce poate cuprinde o lista de
evaluare a riscurilor, despre modul cum ar putea fi întocmită dacă nu
există deja una în organizaţie sau despre cum ar putea fi completată
pentru a corespunde cerinţelor proiectului.

Gradul de manifestare al riscului este direct legat de probabilitatea sa de realizare

şi ca urmare se face o clasificare a gravităţii riscurilor în funcţie de probabilitatea lor de
realizare ca evenimente (fig. 13.3).

Foarte riscante – când probabilitatea de realizare

a acestora este foarte mare

Evenimente De risc mediu – când probabilitatea de realizare a

acestora este foarte moderată

De risc scăzut – când probabilitatea de realizare

a acestora este foarte scăzută

Fig. 3.3. Clasificarea evenimentelor în funcţie de gravitatea

pe care o implică realizarea lor.
Cele mai multe liste de evaluare a riscurilor prezintă o formă comună: pentru
fiecare factor de risc identificat în proiect, i se cere managerului de proiect să-i evalueze
probabilitatea şi, eventual, impactul pe o scară de evaluare (de tipul mic – mediu –
mare). Pentru a realiza astfel de clasificări, managerul de proiect trebuie să deţină
specificaţiile tuturor elementelor implicate în proiect: lucrările care trebuie efectuate şi

9
produsele care trebuie livrate. Este util să se treacă la evaluarea riscurilor după ce există
o structură WBS şi chiar după punerea la punct a pachetelor de lucru şi întocmirea
documentelor de definire a activităţilor (tabelul 13.4).
Tabelul 13.4. Evaluarea riscurilor cu precizarea mărimii probabilităţii şi a impactului.

Probabilitatea

5 – puternic)
5 – mare)
(1 – mică,

Impactul
(1 – slab,
Nr.
crt. Descrierea riscului

0 1 2 3
1 Riscuri legate de ambiguitatea obiectivelor sau a priorităţilor
2 Riscuri datorate incoerenţei caietelor de sarcini
3 Riscuri legate de imprecizia definirii unor responsabilităţi /
activităţi concrete în cadrul companiei, structuri
organizatorice, proiectului.
4 Riscul tehnologic apare apare ca urmare a neîndeplinirii
modernizărilor, inovaţiilor scontate în domeniul producţiei.
Vizează aspecte ca: fiabilitatea şi estetica produselor sau
tehnologiilor de fabricaţie, eficacitatea sistemului informatic
în producţie.
5 Riscul de producţie are drept componente riscurile asociate
utilizării sau dezvoltării de noi tehnologii. Riscul de producţie
vizează aspectele care concură la nerealizarea proiectului în
termenii prevăzuţi în contracte.
6 Riscul de inovaţie-modernizare poate apărea în urma
transferului de tehnologii, prin inovaţii brevetate, sau
aplicaţii astfel încât organizaţia să nu reuşească să ofere
serviciile şi produsele realizate sub licenţă.
7 Riscuri în gestionarea resurselor umane - incompetenţă;
depăşirea competenţei; exces de putere; mentalitatea, cultura,
educaţia persoanelor implicate în proiect.
8 Riscul documentaţiei – documentaţie de organizaţie sau proiect
cu erori sau omisiuni.
9 Riscuri în gestionarea resurselor materiale, aprovizionare şi
desfacere
10 Riscuri de logistică - comunicaţii interne şi externe companiei
11 Riscuri financiare – care conduc la adaptarea dificilă la
competitivitate. Se pot evidenţia următoarele: riscul de preţ,
riscul valutar, riscul de transfer valutar, risc de aplicare TVA,
risc de impozit.
12 Riscuri datorate contractelor încheiate şi întârziate sau
neonorate
13 Riscuri comerciale – nivelul costurilor, al crizelor
economice, al materialelor neprelucrate, embargouri, blocade
economice.
14 Riscuri comunitare – întreruperea serviciilor esenţiale – apă,
electricitate

10
 Tabelul 13.4. (continuare)
0 1 2 3
15 Riscuri de mediu – condiţii climatice grave: caniculă, valuri de
frig, furtuni, cutremure
16 Riscuri legate de relaţiile cu subcontractanţi şi parteneri
17 Riscuri sociale – conflicte sociale în ţară
18 Riscuri juridice – legislaţie necorespunzătoare care
permite dezvoltarea ascunsă a infracţionalităţii globale
19 Riscul economic – influenţat de riscul financiar, inflaţie şi de
transfer financiar
20 Riscul de ţară – riscurile adiţionale inerente în tranzacţiile cu
statul; riscul de suveranitate al statului sau alte afaceri în
străinătate; risc dat de instabilitatea legislaţiei; regimul neclar
al investiţiilor, modificări frecvente ale structurilor statale şi
condiţiilor social politice în care se desfăşoară activităţile unui
proiect.
Dar riscul total al proiectului nu reprezintă însumarea ponderilor fiecărui risc în
parte. Principalul obiectiv al acestor tipuri de liste îl reprezintă identificarea riscurilor de
nivel ridicat, şi mai puţin aproximarea unei valori totale a riscului proiectului.
Există şi alte tipuri de liste de evaluare a riscurilor, care pot fi folosite pentru a
determina dacă un proiect este sau nu viabil. În tabelul 13.5 se prezintă sub formă de
chestionar întrebările care pot fi utilizate pentru diagnosticarea ariilor de risc potenţial.
Tabelul 13.5. Lista operativă pentru evaluarea riscurilor.

Riscurile structurale ale proiectului

Pentru fiecare întrebare bifaţi răspunsul cel mai adecvat pentru proiectul evaluat.
Punctajul asociat riscului respectiv se află în parantezele drepte din coloana din dreapta.
Adunaţi punctajele pentru fiecare categorie de risc şi interpretaţi rezultatele.
_____________________________________________________________________
1. Proiectul prevede :
- Modificarea unui sistem / echipament existent ? [1]
- Înlocuirea unui sistem / echipament existent ? [2]
- Realizarea unui sistem / echipament nou ? [3]
- Realizarea unui studiu / proiect pilot ? [5]
_____________________________________________________________________
2. Cine a stabilit majoritatea cerinţelor ?
- Clientul ? [1]
- Echipa de proiectare care va executa proiectul ? [2]
- Alt grup din companie ? [3]
- Alţii (specificaţi _________) ? [4]
- Cerinţele nu sunt precizate în totalitate [5]
_____________________________________________________________________
3. Realizarea proiectului este diferită prin verificarea şi recepţionarea separată a
următoarelor articole :
- Produse standard livrate în proiecte de acest tip [1]
- Produse nonstandard dar convenite în prealabil [2]
- Produse nonstandard [4]
- Produsele care trebuie livrate nu sunt identificate [5]

11
_____________________________________________________________________
4. S-au stabilit metodele şi tehnicile adecvate de planificare, monitorizare şi raportare
pentru acest proiect ?
- Da, şi au fost testate şi verificate [1]
- Da, dar sunt tehnici şi metode noi pentru echipa implicată [2]
- Nu [5]
_____________________________________________________________________
5. Clientul a fost informat despre metodele privind controlul schimbărilor şi raportarea
situaţiei proiectului:
- Da, şi le-a aprobat [1]
- Da, dar nu le-a aprobat [4]
- Nu a fost informat [5]

Când se utilizează chestionarul din tabelul 13.5, evaluatorul bifează, la fiecare

categorie, elementele care corespund proiectului în cauză. Cifrele din paranteze din
dreapta sunt ponderile riscului asociat elementelor respective: 1 înseamnă un risc
minim, iar 5 înseamnă un risc maxim. Punctajele atribuite diferitelor riscuri pot fi
însumate, rezultatul ajutându-l pe managerul de proiect să ştie cât de riscant este
factorul respectiv în cadrul proiectului care se derulează.
În urma răspunsurilor înregistrate la aceste întrebări, sunt identificate într-o
primă formă principalele riscuri ce port conduce către eşec sau situaţii critice.

TESTE DE AUTOEVALUARE
T.13.1. Managementul unui proiect reprezintă, printre altele, şi managementul riscului.
Scopul unui manager de proiect este să încerce să evite marea diversitate a riscurilor la care
poate fi expus un proiect. Această acţiune poate fi defalcată în următoarele componente:
a) planificarea activităţilor, programarea resurselor, costul proiectului; b) identificarea şi analiza
costurilor (bugetul), managementul riscului, nivelarea resurselor cu program flexibil;
c) managementul riscului, identificarea şi analiza riscului, sfera de cuprindere (a proiectului şi a
produsului); d) identificarea şi analiza riscului, evaluarea riscului, managementul riscului.

T.13.2. Identificarea şi analiza riscului înseamnă: a) evaluarea şi analiza costurilor

(bugetul), nivelarea resurselor cu program flexibil; b) evaluarea probabilităţii apariţiei unor
riscuri şi a impactului lor asupra proiectului; c) evaluarea şi analiza specificațiilor proiectului;
d) evaluarea şi analiza impactul asupra performanţelor, costurilor, programării şi a calităţii
lucrărilor.

T.13.3. Evaluarea riscului presupune: a) modalitatea de identificare a responsabilităţilor

cu implementarea activităţilor; b) procedeul de programare a resurselor pentru evitarea
situaţiilor de criză; c) identificarea şi analiza costurilor (bugetul), d) definirea clară a acestora,
inclusiv cântărirea importanţei riscului pentru proiect, cât de severă ar deveni situaţia dacă s-ar

12
produce, cât de sensibil este proiectul şi probabilitatea materializării obiectivelor propuse în
condiţii de risc.

T.13.4. Managementul riscului înseamnă: a) ceea ce trebuie să facă managerul de proiect

pentru a contracara riscurile sau pentru a se pregăti pentru acestea; b) să se analizeze
probabilitatea de a se produce riscul, să se evalueze riscul; c) se efectuează un plan privind
modul de acţiune în continuare, se calculează impactul asupra obiectivelor, bugetului şi
programării activităţilor proiectului; d) să se adopte ipotezele de lucru şi ordonanţarea
proiectului.

T.13.5. Definirea şi considerarea riscului tehnic trebuie să se efectueze în: a) etapa de

implementare a proiectului; în etapa de evaluare a proiectului; b) etapa definirii proiectului (faza
de pregătire); în cursul execuţiei proiectului (faza de realizare); c) etapa definirii proiectului; în
etapa de monitorizare a proiectului; d) în toate etapele de derulare a proiectului.

T.13.6. Evaluarea riscului presupune: a) identificarea riscurilor; analiza riscurilor;

estimarea probabilităţii producerii riscului; stabilirea ordinii de priorităţi a riscurilor;
monitorizarea de către manager a factorilor de risc; b) să se analizeze probabilitatea de a se
produce riscul, să se evalueze riscul; c) să se efectueze un plan privind modul de acţiune în
continuare, să se calculeze impactul asupra obiectivelor, bugetului şi programării activităţilor
proiectului; d) ceea ce trebuie să facă managerul de proiect pentru a contracara riscurile sau
pentru a se pregăti pentru acestea.

T.13.7. Riscurile tehnice şi industriale sunt importante în general în cadrul proiectelor de

cercetare-dezvoltare-modernizare-inovare. Aceste riscuri prezintă următoarele cauze: a) analiza
incompletă a activităţilor, datorită crizei de timp, a lipsei de informaţii; b) subestimarea
complexităţii produsului sau a caracterului inovaţional; ineficienţa sistemului informatic în
producţie; c) adaptarea dificilă la competitivitate; combinarea mai multor soluţii tehnice;
d) subestimarea complexităţii produsului sau a caracterului inovaţional; adoptarea unei noi
tehnologii de fabricaţie pe parcursul derulării proiectului; combinarea mai multor soluţii tehnice.

T.13.8. Riscurile tehnice se referă la: a) imposibilitatea de a fabrica un produs conform

unor de specificaţii tehnice prescrise; b) subestimarea complexităţii produsului sau a
caracterului inovaţional, ceea ce pot conduce la percepţia greşită a dificultăţilor, în special a
celor de coordonare; c) adoptarea unei noi tehnologii de fabricaţie pe parcursul derulării
proiectului ceea ce conduce la abandonarea soluţiei tehnice reţinute iniţial; d) combinarea mai
multor soluţii tehnice, ceea ce complică programarea activităţilor.

T.13.9. Riscurile industriale se referă la: a) analiza incompletă a activităţilor, datorită

crizei de timp, a lipsei de informaţii; b) subestimarea complexităţii produsului sau a caracterului
inovaţional; c) imposibilitatea de a se trece de la prototip la fabricația de serie;
d) imposibilitatea de a fabrica un produs conform unor de specificaţii tehnice prescrise.

13
 LUCRARE DE VERIFICARE

1. Cum sunt metodele de evaluare a riscurilor?

2. Ce conține lista factorilor de risc?

RĂSPUNSURILE LA TESTELE DE
AUTOEVALUARE

T.13.1. d; T.13.4. a; T.13.7. d;

T.13.2. b; T.13.5. b; T.13.8. a;
T.13.3. d; T.13.6. a; T.13.9. c;

REZUMAT
Managementul unui proiect reprezintă, printre altele, şi managementul riscului.
Scopul unui manager de proiect este să încerce să înlăture marea diversitate a
riscurilor la care poate fi expus un proiect.
Riscul reprezintă o caracteristică inerentă şi inevitabilă a unui proiect, deşi
gradul de risc poate varia foarte mult. Definiţia riscului, ca o probabilitate de a se
realiza o situaţie favorabilă sau o pierdere, este o definiţie foarte generală.

Bibliografie

[1]. [Link]
diferentele-dintre-proiecte-programe-si-portofolii/
[2]. [Link]
[3]. Marian, L., Consideraţii teoretice asupra gestiunii proiectelor, Analele Universităţii din
Oradea, Tom IX, 2000 ISSN 122569
[4]. [Link]
[5]. [Link]
[6]. [Link]
[Link]
[7].[Link]
_proiect/pagina/1

14