mică decât Marea Caspică.
În schimb, şirurile de munţi inelari de pe Lună reprezintă uneori
adevăraţi giganţi, cum nu există pe Pământ. De pildă, circul Grimaldi deţine
o suprafaţă mai mare decât cea a lacului Baikal. În interiorul acestor munţi
ar putea să se încadreze în întregime un stat mai mic, cum este Belgia sau
Elveţia.
Peisajele de pe Lună
Au fost atât de des redate în diferite cărţi fotografii ale scoarţei Lunei,
încât caracteristica particularităţilor reliefului ei – munţi inelari (fig. 42),
„cratere” (circuri) – sunt desigur cunoscute fiecărui cititor. Este foarte
posibil că unii au privit munţii de pe Lună printr-o lunetă; în acest scop este
suficient o lunetă cu un obiectiv de 3 cm diametru.
Dar nici’ fotografiile şi nici ceea ce se observă prin telescop nu ne pot da
imaginea pe care ar avea-o cineva aflându-se chiar pe Lună. Găsindu-ne în
imediata apropiere a munţilor de pe Lună, i-am vedea cu totul altfel decât
prin telescop. Una e să priveşti un obiect de la o mare înălţime, şi altceva
este să-l vezi lateral, din apropiere. Vom arăta în câteva exemple în ce
constă această deosebire. Muntele Eratosthene se vede de pe Pământ ca un
val, în formă de inel, având în mijloc un vârf. În telescop, acest munte se
profilează pu ternic în relief, datorită umbrelor întunecate şi precise. Privi-
ţi-l însă în profil (fig. 43); observaţi că, în co